Termen cautat
Categorie

Boala hidatica sau hidatidoza


GENERALITATI:

Ce este hidatidoza?


Hidatidoza sau echinococoza este o boala parazitara produsa de dezvoltarea la nivelul viscerelor, in special la nivelul ficatului si a plamanilor, a larvelor parazitului Taenia echinoccocus. Omul reprezinta gazda intermediara a parazitului, gazdele sale definitive fiind animalele. Exista trei specii de Taenia echinoccocus care pot sa declanseze boala, cunoscute ca Echinococcus granulosus, Echinococcus multilocularis si Echinococcus oligarthus.

Adultul de Echinococcus granulosus se dezvolta la nivelul intestinului cainilor si pisicilor, de unde sunt eliminate si ouale embrionate. Atunci cand oul ajunge pe cale digestiva in organismul uman, embrionul se elibereaza si strabate mucoasa intestinului ca apoi sa fie antrenat in circulatia sistemica. Torentul sanguin transporta embrionul pana la nivelul ficatului, pulmonilor sau la periferia marii circulatii. Majoritatea embrionilor se opresc la nivelul ficatului, restul fiind diseminati catre pulmoni, rinichi, cord, creier sau la nivelul oaselor. Ajuns la nivelul unui organ, embrionul isi continua evolutia si se transforma in chist hidatic.

Echinococcus multilocularis este specia care determina manifestarea formei vacuolare a acestei boli, cu formarea multor chisturi de dimensiuni reduse, care confera aspectul de " miez de paine ". Animalelor de padure precum vulpea sau lupul sunt incriminate in cea mai mare masura de difuzarea parazitului la oameni in mod direct sau prin intermediul altor animale cu care intra in contact. Forma vacuolara a bolii este mai severa decat forma chistica.


Cum se transmite?

Ciclul biologic al parazitului presupune localizarea la nivelul mai multor gazde intermediare si definitive. Gazdele definitive sunt reprezentate de carnivore, iar gazdele intermediare sunt erbivorele si doar in mod accidental, oamenii. Gazda accidentala este cea care intrerupe ciclul de infectii parazitare.

Ciclul biologic este declansat de tenia adulta care afecteaza intestinul gazdei definitive. Aceasta produce in jur de 600 - 800 de oua eliminate odata cu materiile fecale ale gazdei definitive, reprezentata adesea de caine. Gazdele intermediare se infecteaza in urma ingestiei oualor de tenie. Astfel, bovinele sau ovinele pot contracta infectia la pascut pe pasunile contaminate cu materiile fecale de caini care contin ouale de tenie. Ouale de tenie sunt suficient de rezistente pentru a rezista in mediul extern timp de un an.

Dupa ingestia oualor de pe firele de iarba contaminate, acestea ajung in intestinul ierbivorelor si se dezvolta in continuare ajungand la stadiul larvar. Larvele strabat peretii intestinal si sunt transportate de torentul sanguin in diferite regiuni ale corpului, precum pulmonii sau ficatul. Ajunsi la nivelul organelor, larvele se transforma in chisturi hidatice. Chisturile pot creste destul de mult in dimensiuni, acestea continand un numar mare de tenii tinere care plutesc intr-un lichid translucid.

In cazul in care cainii sunt hraniti cu carnea animalelor infectate, acestia ingera si chisturile hidatice. La nivel intestinal, peretii chistului sunt digerati, eliberandu-se astfel protoscolecsii care in decurs de 2 luni se transforma in tenii adulte. Teniile adulte produc oua, care sunt eliminate odata cu materiile fecale.

Oamenii se pot infecta cu aceste oua prin contactul prea apropiat de animalele de companie. Atunci cand cainele isi linge proprietarul in zona fetei dupa ce si-a facut toaleta, se poate produce infestarea accidentala. Ouale pot fi preluate si de la nivelul unor obiecte contaminate cu acestea, precum accesoriile cainelui sau chiar prin consumul unor alimente contaminate.

Factorii de risc in ceea ce priveste declansarea hidatidozei sunt reprezentati de contactul cu animalele care joaca rol de gazde intermediare ca porcii, oile, bovinele, cainii, lupii sau coiotii. Persoanele care desfasoara activitati de macelari, fermieri, pastori, medici veterinari sau crescatori de animale sunt si ele expuse unui risc mai mare de a contracta boala.


Care sunt simptomele bolii?

Hidatidoza hepatica poate evolua mult timp asimptomatic. Dupa o perioada, pacientul poate incepe sa manifeste semne necaracteristice precum oboseala, indispozitie, scadere in greutate, scaderea poftei de mancare, transpiratii fara motiv si manifestari alergice la nivel cutanat ca eruptii de tip urticariform, senzatie de prurit la nivelul toracelui, abdomenului si a membrelor.

 Unele chisturi pot fi palpabile, insa doar daca dezvolta dimensiuni suficient de mari si daca sunt localizate propice efectuarii acestei manopere. Chisturile se localizeaza in mod frecvent in portiunea superioara a lobului drept al ficatului. Datorita contactului direct cu diafragmul. Simptomatologia este cea inregistrata in cazul oricarui tip de iritatie diafragmatica si a portiunii posterioare a pulmonilor. Astfel de semne sunt tusea seaca, respiratia dificila, sughitul sau dureri care radiaza la nivelul umarului drept.

Chistul hidatic pulmonar evolueaza asimptomatic un interval mai scurt de timp postinfectie din cauza ritmului sau de crestere mai accelerat. Primul simptom amendat este o durere difuza la nivelul toracelui, care se localizeaza ulterior intr-un punct fix si se accentueaza la efort. Ulterior, pacientul incepe sa manifeste o tuse iritativa si rebela la orice tratament. In timp, tusea devine umeda si producatoare de expectoratie cu caracter muco - purulent. Dificultatile respiratorii apar ca urmare a reducerii suprafetei functionale a pulmonilor, determinata de formarea chisturilor multiple la nivelul plamanilor sau a unui numar redus de chisturi de dimensiuni foarte mari. Actiunea mecanica a tusei sau ruptura vaselor de sange din vecinatatea chistului pot determina aparitiei expectoratiei cu sange sau a hemoptiziei.

Ruptura si deschiderea unui chist in interiorul unei bronhii se manifesta prin vomica hidatica sau hidatoptizie. Un volum mare de vomica poate determina eliminarea completa a chistului urmata de vindecare. Vomica poate avea si caracter fractionat, astfel eliminandu-se volume mici de lichid hidatic un interval de timp indelungat. In aceasta situatie este prezent pericolul suprainfectarii bacteriene. Declansarea unui proces infectios in zona chistului determina intensificarea simptomatologiei. Astfel apar starea febrila, tahicardia, sputa cu caracter purulenta si alterarea starii generale. Printre simptomele manifestate se pot numara si fenomene de anafilaxie care constau in crize urticariforme, edem al mucoasei bronsice, crize convulsive sau congestie pulmonara masiva. Hemoptizia poate sa produca agravarea structurii chistului deja afectat, iar patrunderea de lichid hidatic sau de fragmente membranare in interiorul bronhiilor pot declansa asfixia. Ruptura chistului la nivelul cavitatii pleurale determina aparitia unor dureri toracice violente care evolueaza asociate cu  dispnee respiratorie, stare febrila, eruptii urticariforme si manifestari alergice sistemice.
Dezvoltarea chisturilor hidatice la nivelul sistemului nervos central se inregistreaza in aproximativ 2 % din cazuri. La nivelul creierului, dezvoltarea chistului este rapida, acesta crescand in dimensiuni cu 4 - 5 cm / an. Starea generala ramane nemodificata mult timp, ulterior aparand simptome de cefalee sau durere de cap, voma, edem papilar sau tumefactie bilaterala la nivelul discului optic cauzat de hipertensiunea intracraniana sau hemipareza sau pareza unei jumatati a corpului. In unele cazuri apar si crize convulsive, modificari de ordin vizual sau afectarea starii de constienta.

DIAGNOSTIC:

Analizele de laborator

Analizele de sange periodice ofera informatii nespecifice. Afectarea ficatului este reflectata de valorile crescute ale bilirubinemiei sau a bilirubinei din sange si de valoarea fosfatazei alcaline. Cresterea numarului de leucocite peste valoarea de 10.000 / mmc sau leucocitoza poate indica infectia suprapusa a chistului, iar eozinofilia cu valori mai mari de  600 / microlitru este inregistrata la 25 % dintre persoanele infectate. Hipogamma - globinemia sau scaderea numarului de gama - globuline se inregistreaza la 30 % din cazuri.

Anticorpii specifici se evidentiaza prin teste de screenig ca ELISA, hemaglutinarea indirecta, iar confirmarea se poate realiza prin contraimunelectroforeza. Testarile serologice au valoare de diagnostic in cazul in care sunt pozitive, insa aproximativ 50 % dintre chisturi nu sunt imunogene. Dupa extractia chirurgicala, anticorpii persista in sistemul circulator inca un an.


Testele imagistice

In acest caz, radiografia este nespecifica deoarece, in general ofera rezultate irelevante. Acest examen poate fi de folos pentru identificarea chisturilor de dimensiuni foarte mari care se prezinta cu aspect de opacitati rotunde si cu densitate uniforma, insa localizarea exacta a acestora nu se poate stabili cu exactitate. In situatia calcificarii stratului superficial al chistului, din punct de vedere radiologic se poate suspecta chistul hidatic, insa in forma alveolara a hidatidozei, radiografia apare normala.
Examenul ecografic al abdomenului contribuie la stabilirea diagnosticului de hidatidoza. Lichidul din interiorul chisturilor si nisipul hidatic sunt evidentiate de imaginea ecografica. Cu toate acestea, importanta examenului ecografic in stabilirea diagnosticului este dependenta de experienta operatorului.

Examenul computer tomograf are o precizie de 98 %. La examinarea CT se observa peretii chisturilor sau prezenta nisipului hidatic in interiorul acestora si se poate face cu usurinta diferentierea dintre hidatidoza si abcesele amoebiene sau bacteriene, hemangiom sau carcinom.
Colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP) reprezinta o investigatie cu rol diagnostic si terapeutic la indivizii cu ruptura de chist hidatic la nivelul cailor biliare.

Testul Casoni
Testul Casoni este un test cutanat util in observarea reactiilor organismului la un antigen hidatic injectat intradermic. Frecventa folosirii acestuia in cazul stabilirii unui diagnostic este relativ scazuta, din cauza sensibilitatii reduse. Acuratetea acestui test este de 70 %, iar riscul dezvoltarii de reactii locale severe de natura alergica este crescut. Din aceste motive, testul Casoni nu este cea mai buna optiune pentru diagnosticarea hidatidozei.   

TRATAMENT:

Tratamentul chirurgical

Tratamentul variaza in functie de marimea si localizarea chisturilor, precum si de prezenta sau severitatea simptomelor. Indepartarea pe cale chirurgicala a chisturilor si a tesutului inconjurator este metoda terapeutica frecvent aleasa, insa aceasta implica riscul rupturii chistului si a raspandirii infectiei in restul organismul sau declansarea unei reactii alergice exagerate care poate degenera chiar si in soc anafilactic. Studiile efectuate au demonstrat ca medicatia asociata cu aspiratia si drenajul chisturilor ca varianta alternativa a interventiei chirurgicale este eficienta. In cazul in care interventia chirurgicala este contraindicata, se poate recurge la terapia medicamentoasa.


Tratamentul medicamentos

Albenzadolul poate fi administrat si inainte sau dupa interventia chirurgicala. Cura terapeutica antiparazitara consta in administrarea Albendazolului sau a Mebendazolului in cicluri de cate 28 de zile cu pauze de 14 zile si in asociere cu Praziquantel. Raspunsul la tratament se poate monitoriza cu ajutorul computer - tomografiei sau a examenului radiologic. Ca si terapie adjuvanta se pot folosi antihistaminicele H1, antiinflamatoarele nesteroidiene, troficele hepatice sau bronhodilatatoarele selective.


Prevenire

Respectarea normelor generale de igiena, spalarea fructelor si legumelor inainte de consumarea acestora, vaccinarea si tratarea cainilor bolnaviSpalarea corecta a mainilor, a fructelor si alimentelor inainte de consum, tratarea si deparazitarea cainilor infectati, tratarea termica adecvata a carnii previn raspandirea bolii. Scaderea numarului de caini maidanezi nesupravegheati din punct de vedere medical poate reprezenta, de asemenea, o masura importanta in controlul raspandirii bolilor precum hidatidoza.

Bibliografie



http://en.wikipedia.org/wiki/Echinococcosis
http://emedicine.medscape.com/article/178648-overview
http://yourtotalhealth.ivillage.healthline.com/galecontent/echinococcosis
http://www.wales.nhs.uk/sites3/Documents/719/Hydatid%20disease%202007.pdf
http://www.health.vic.gov.au/ideas/bluebook/hydatid