Termen cautat
Categorie

Boala pilonidala


Simptome
Categorii de medicamente
Imagini

GENERALITATI:

Boala pilonidala este o infectie a pielii si a tesuturilor subcutanate  care se localizeaza la nivelul santului interfesier. Cavitatile pilonidale  nu sunt chiste adevarate si nu au o captuseala formata din epiteliu. In timp ce prezenta cavitatii pilonidale poate fi asimptomatica, boala se prezinta in mod tipic sub forma acuta sau cronica.

Santul interfesier , numit si santul intergluteal, este adancitura dintre fese care se extinde de sub osul sacrum si pana la nivelul perineului, in partea superioara a anusului.

Boala pilonidala apare cu o incidenta de 26 la 100.000 de persoane, cu o varsta medie la prezentare de 19 ani pentru femei si 21 de ani pentru barbati, iar barbatii sunt afectati de doua pana la patru  ori mai frecvent decat femeile. Boala pilonidala este rar intalnita la copii si la adultii cu varsta de peste 45 de ani. Putini pacienti vor fi asimptomatici, prezentarea bolii fiind sub forma acuta sau cronica.

Factorii de risc pentru boala pilonidala pot fi:

  • Supraponderalitatea/ obezitatea
  • Traumatismele sau iritatiile locale
  • Stilul de viata sedentar sau pozitia prelungita in sezut
  • Un sant interfesier adanc
  • Istoric familial de boala pilonidala

Boala pilonidala este mai degraba o afectiune dobandita decat una congenitala.  Tendinta bolii pilonidale de reaparitie sustine afirmatia conform careia este dobandita. In practica, chisturile pilonidale pot sa reapara  chiar dupa rezectia chirurgicala a zonei afectate.

Chisturile pilonidale pot sa apara si in alte zone , in afara de santul interfesier, fapt ce sustine originea dobandita. Aceste cazuri au fost descrise la nivelul unor zone cu par, la frizeri, ingrijitorii de caini. Au fost descrise si cazuri la nivelul ombilicului sau scalpului.

Atunci cand o persoana sta in sezut sau se indoaie, santul interfesier se intinde, ducand la lezarea sau ruperea foliculilor pilosi , cu deschiderea unui por. La nivelul acestor pori se colecteaza  reziduurile si servesc ca un mediu fertil pentru radacinile firelor de par care cad de pe cap, de pe spate sau de pe fese, pe care le incorporeaza. Cu miscarile, pielea este intinsa peste santul interfesier, parul patrunde mai adanc la nivelul porului si , prin frictiune, se formeaza o cavitate. Boala pilonidala apare in principal la persoanele cu un sant interfesier adanc.

Cavitatile pilonidale pot sa contina par, reziduuri si tesut de granulatie, dar foliculii pilosi sunt identificati rar la examenul histopatologic. O data ce porul devine infectat, se dezvolta un abces acut subcutanat, care se extinde de-a lungul traiectului , iar continutul poate fi eliminat la nivelul pielii, prin sinusul pilonidal, in partea de sus a santului interfesier. Poate sa apara o infectie cronica sau recurenta in zona afectata, datorita reziduurilor infectate sau firelor de par  ramase in cavitate.

Manifestarile clinice

Pacientul se poate prezenta cu diverse acuze, de la afectiune asimptomatica (sinus sau cavitate pilonidala prezente, dar fara simptome) pana la infectii acute sau inflamatie cronica si drenaj al continutului la exterior. Pacientul poate identifica una sau mai multe zone de drejan (traiecte sinusale sau fistule ).

Simptomele afectiunii acute includ debutul brusc al unei dureri usoare pana la severe in zona interfesiera, care apar in pozitie sezanda sau in timpul activitatilor care intind pielea din regiunea interfesiera (aplecari, sarituri). Pacientul mai poate observa uneori umflarea zonei sau o secretie mucoasa, purulenta si/sau sanguinolenta in zona interfesiera. In cazul bolii pilonidale vechi, durerea si secretiile  sunt recurente si persistente. In cazul formarii unui abces care nu este drenat poate sa apara febra si starea de rau general. Ocazional, au fost raportate cazuri de aparitie a carcinomului cu celula scuamoasa in zona bolii pilonidale neglijate, care evolueaza de mult timp.

Examinarea fizica: la pacientii asimptomatici, examinarea fizica poate sa arate unul sau mai multi pori pe linia mediana a santului interfesier si/sau deschiderea  unui sinus, nedureros , in partea de sus si usor laterala a zonei interfesiere. In cazul bolii acute sau cronice, poate fi evidentiata o masa sensibila sau o cavitate la nivelul careia este drenat la exterior un fluid mucos, purulent sau sanguinolent. De la nivelul deschiderii unui sinus poate sa iasa un fir de par.

Investigatiile imagistice

Nu exista teste imagistice specifice de diagnostic pentru boala pilonidala acuta, cronica sau asimptomatica.

Analizele de laborator

Analizele de sange  nu pot pune diagnosticul de boala pilonidala. Oricum, leucocitoza (cresterea numarului de globule albe ale sangelui) poate indica existenta unui abces nedrenat.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul bolii pilonidale

Diagnosticul bolii pilonidale este clinic, bazat pe examinarea fizica, cand poate fi descoperit un por ( o cavitate) in zona interfesiera. Adesea, exista numeroase cavitati pilonidale neinflamate, iar porii apar ca adancituri mai mici in centrul zonei interfesiere, care se extind in partea de jos, spre anus (caudal).

Pacientii pot fi asimptomatici sau descriu o senzatie de durere usoara pana la intensa, cu sau fara drenaj la exterior, in zona interfesiera. Nu se realizeaza teste imagistice sau de laborator pentru confirmarea diagnosticului. Cand un pacient se prezinta cu o formatiune inflamata localizata  in partea de sus a santului interfesier, cel mai probabil este vorba despre un chist pilonidal infectat.

Diagnosticul diferential al bolii pilonidale

  • Abcesul perianal: se prezinta de obicei cu o durere intensa in zona anala sau rectala, precum si simptome ca febra si stare de rau general. La examinarea fizica, se descrie o zona fluctuenta sau o zona eritematoasa, indurata, la nivelul tegumentelor perianale. In timp ce fistula anala si abcesul perirectal au unele trasaturi comune cu boala pilonidala, abcesul perirectal este localizat de obicei in jurul anusului, iar fistula anala se prezinta fie sub  forma unui abces perirectal , fie sub forma unei pustule in zona perianala sau la nivelul unei fese.
  • Hidradenita supurativa: este o boala cronica foliculara ocluziva, care apare in  pliurile din regiunea axilara, inghinala, perianala, perineala sau submamara. Astfel, poate sa apara si in zona perirectala, cu formarea unei secretii purulente. Are cateva caracteristici comune cu boala pilonidala (formarea de fistule), dar este de obicei usor de diferentiat prin locaizarea tipica in zona perineala sau inghinala.
  • Fistula anorectala: diagnosticul acesteia se bazeaza in primul rand pe examinarea fizica : durere, scurgere purulenta si o leziune la nivelul tegumentelor perirectale.
  • Complicatiile perianale ale bolii Crohn: cuprind fisurile anale, fistule si abcese. Simptomele pot varia de la durere anala si scurgere purulenta la sangerare si incontinenta anala.
  • Abcese cutanate, furuncul si carbuncul: abcesele cutanate sunt colectii de puroi localizate la nivelul dermului sau in straturile mai profunde ale pielii. Furunculul apare prin  infectia unui folicul de par, in care marerialul purulent se extinde prin derm pana in tesutul subcutanat, unde se formeaza un mic abces. Carbunculul apare prin unirea mai multor foliculi inflamati , formand o singura formatiune inflamatorie, cu drenaj purulent  din mai multi foliculi. Furunculul si carbunculul apar de obicei la nivelul feselor si nu se asociaza cu formarea de fistule.
  • Foliculita: este o infectie superficiala bacteriana a foliculilor pilosi, cu material purulent la nivelul epidermei. Foliculita se prezinta sub forma unui grup de leziuni mici, eritematoase, pruriginoase, cu diametrul de sub 5 mm. In centrul acestor leziuni pot sa apara pustule (vezicule cu puroi).

TRATAMENT:

Tratamentul bolii pilonidale

Abcesul acut: abcesul pilonidal acut este tratat prin incizie si drenaj, de obicei sub anestezie locala.

Boala cronica sau recurenta: in acest caz, tratamentul definitiv este reprezentat de excizia chirurgicala a tuturor traiectelor fistuloase. Procedurile chirurgicale variaza de la simpla excizie cu sau fara inchidere primara, pana la reconstructia complexa.

Inchiderea primara versus inchiderea  tardiva: inchiderea primara se asociza cu o vindecare mai rapida a plagii (epitelizare completa) si o intoarcere mai devreme la munca, dar inchiderea tardiva (deschisa) este asociata cu o rata mai mica de recurenta a bolii pilonidale. In cazul in care se adopta tehnica inchiderii primare, se alege realizarea inciziei laterale, urmata de excizia bolii pilonidale.

Nu este recomandata excizia chirurgicala la pacientii asimptomatici, care se prezinta cu o cavitate pilonidala neinfectata. In acest caz, se recomanda utilizarea masurilor nechirurgicale cum ar fi : igiena locala, cu atentie asupra pilozitatii si cautarea  semnelor de infectie, cum ar fi durerea acuta si drenajul unei secretii.

Rolul antibioticelor in boala pilonidala

Rolul antibioticelor este in general limitat, fiind important in cazul  existentei celulitei.  Cel mai frecvent, de la nivelul bolii cronice pilonidale sunt izolate bacterii aerobe, in timp ce bacteriile anaerobe cum sunt cele din genul bacteroides,  predomina la nivelul abceselor. De electie, ca antibiotice, se folosesc cefalosporinele de prima generatie (cum este cefazolina) , impreuna cu metronidazolul.

Nu exista date clare care sa sustina tratamentul antibiotic in managementul pacientului cu abces acut sau boala cronica pilonidala fara celulita. Insa, pacientii cu imunosupresie, cei cu risc inalt de endocardita, cu infectie cu  stafilococ auriu meticilinorezistent (MRSA), sau alte boli sistemice trebuie sa primeasca tratament antibiotic in asociere cu cel chirurgical pentru boala pilonidala.

Comentarii

Ar trebui totusi sa va adresati unui medic chirurg pentru stabilirea diagnosticului corect si tratamentului corespunzator. In cazul in care boala pilonidala este asimptomatica nu este necesar tratamentul. Chistul pilonidal simptomatic poate fi tratat in doua moduri: incizia ( deschiderea) si drenarea chistului sau  excizia (eliminarea) chistului. Multa sanatate!