Termen cautat
Categorie

Cancerul vaginal


GENERALITATI:

Cancerul vaginal reprezinta o forma rara a patologiei canceroase, cu localizare la nivelul vaginului, conductul musculos care uneste uterul de vulva. Aceasta forma de cancer se manifesta, in special la femeile cu varsta mai inaintata de 60 de ani si se localizeaza in interiorul celulelor mucoasei vaginale. Trebuie mentionat totusi, faptul ca patologia canceroasa vaginala poate surveni si la femei tinere sau chiar la copii in jurul varstei de trei ani. Copiii pot fi afectati in conditiile in care, pe perioada dezvoltarii lor intrauterine, mamele au fost supuse tratamentelor hormonale cu medicamente din grupa dietilstilbestrolului (DES).

O gama variata de afectiuni tumorale localizate la alte nivele se pot extinde si la nivelul vaginului. Cancerul vaginal cu punct de pornire la acest nivel este inregistrat rar, constituind o proportie de 1% - 3% dintre formele afectiunilor canceroase de ordin ginecologic. In cazul femeilor afectate de cancer vaginal aflat in stadiu incipient, sansele de vindecare sunt mult mai mari. In cazul in care cancerul a dezvoltat mestataze, sansele de vindecare sunt mult mai mici. Adesea, in cazul cancerelor vaginale, patologia este provocate de carcinoame cu celule scvamoase. Celulele responsabile de aparitia afectiunilor canceroase sunt vizibile in urma examinarii la microscop care succede prelevarea de la nivelul formatiunilor tumorale. Celelalte forme de cancer vaginal constau in:

  • adenocarcinoame primare sau secundare;
  • carcinoame epiteliale secundare, in special in cazul femeilor cu varste inaintate;
  • adenocarcinoame cu celule clare, care afecteaza in mod special femeile tinere;
  • melanoamele;
  • rabdomiosarcoamele embrionare, care survin cu precadere in jurul varstei de trei ani;

Care sunt factorii de risc?

Factorii stabiliti a fi de risc in cazul cancerelor vaginale sunt urmatorii:

  • Expunerea la dietilstilbestrol

Pacientele ale caror mame au fost supuse pe perioada sarcinii, tratamentului cu medicamentul cunoscut sub denumirea de dietilstilbestrol (DES), pot sa prezinte un risc sporit de dezvoltare a unui tip de cancer denumit adenocarcinom cu celule clare. Dietilstilbestrolul a fost administrat pacientelor pe perioada anilor 1950 cu scopul prevenirii avorturilor spontane in timpul primului trimestru de sarcina.

  • HPV (Human papilloma virus)

Virusul papiloma uman reprezinta un virus cu transmitere sexuala care creste riscul de dezvoltare a cancerului vaginal. Virusul papiloma uman este responsabil de desfasurarea majoritatii cancerelor de col uterin si de modificarile de tip precanceros iregistrate la acest nivel. Chiar si in conditiile efectuarii unei interventii de histerectomie sau indepartarea pe cale chirurgicala a corpului uterin, riscul aparitiei cancerului vaginal ramane crescut la persoanele infectate cu virusul papiloma uman.

  • O forma de cancer ginecologic anterior

Pacientele care au urmat tratamente anterioare pentru alte tipuri de cancere ginecologice, in special cancere de col uterin, sunt mult mai susceptibile de a dezvolta cancere vaginale.

  • Varsta

O proportie foarte mare de paciente diagnosticate cu cancere vaginale aveau varste mai inaintate de 60 de ani.

  • Fumatul

Fumatul reprezinta un factor de risc deoarece prin actiunea sa nociva asupra organismului, contribuie la modificarea echilibrului organismului si determina multiplicarea necontrolata a celulelor de tip tumoral.

  • Utilizarea pesarelor vaginale

Pesarele vaginale utilizate cu scopul mentinerii corpului uterin intr-o pozitie normala, poate sa contribuie, alaturi de ceilalti factori predispozanti, la declansarea cancerului vaginal.

Care sunt cauzele?

Declansarea afectiunilor canceroase se datoreaza mutatiilor genetice suferite de celulele normale din organism. Celulele nemodificate, considerate ca fiind celule sanatoase, au un anumit ritm de crestere, inmultire si apoptoza sau moarte, insa cresterea si inmultirea celulelor canceroase se desfasoara necontrolat, iar ciclul lor biologic nu include apoptoza celulara. In urma acumularii mai multor astfel de celule modificate sau anormale, se dezvolta o formatiune tumorala. Aceste celule au capacitatea de a invada tesuturile vecine si alte organe aflate la departare de focarul tumoral primar, prin metastazare.

Cauzele care conduc la producerea acestor mutatii genetice nu sunt complet elucidate in prezent, insa studiile de specialitate efectuate de-a lungul timpului au identificat o serie de factori de risc pentru instalarea si desfasurarea cancerului vaginal. In majoritatea cazurilor inregistrate de cancere vaginale, a fost stabilita implicarea celulelor scvamoase. In cursul cercetarilor desfasurate au fost identificate si o serie de forme de cancere vaginale rare precum:

  • adenocarcinoamele vaginale, care se dezvolta in interiorul celulelor glandulare vaginale;
  • melanoamele vaginale, care se dezvolta in interiorul melanocitelor, celulele raspunzatoare de producerea pigmentilor, regasite la nivelul vaginului;
  • sarcoamele vaginale, care se dezvolta la nivelul celulelor tesuturilor conjunctive sau la nivelul celulelor musculaturii netede din componenta peretilor vaginali.

Care sunt manifestarile clinice?

Adesea, pacientele se prezinta la cabinetele medicale specializate acuzand sangerari vaginale anormale, declansate, in unele cazuri, in urma unui raport sexual. Aceste sangerari se pot inregistra intermenstrual sau postmenopauzal. De asemenea, pacientele pot prezenta scurgeri vaginale modificate de consistenta apoasa si asociate cu un miros respingator. Uneori, aceste scurgeri vaginale constituie singurele simptome reclamate de pacientele afectate de cancere vaginale. Alte simptome reclamate de aceste persoane pot fi dispareunia sau durerea inregistrata pe parcursul raporturilor sexuale, urinarile frecvente sau poliuria, identificarea sangelui in urina sau hematuria, constipatia sau senzatiile dureroase inregistrate la nivelul cavitatii pelvine. In unele situatii, pacientele pot fi asimptomatice, nefiind indentificat niciunul dintre simptomele mentionate anterior. In aceste cazuri, leziunile vaginele sunt descoperite accidental in cursul examinarilor medicale de rutina.

DIAGNOSTIC:

Pentru identificarea si diagnosticarea cancerelor vaginale se poate apela la urmatoarele teste, investigatii si proceduri:

  • Examenul pelvin

In cadrul examenului pelvin se efectueaza examinarea vaginului, colului uterin, a uterului, trompelor uterine, a ovarelor si a rectului. In cadrul acestei examinari, medicul introduce doua degete imbracate acoperite de manusi sterile, la nivelul traiectului vaginal, in timp ce cu cea de-a doua mana exercita presiune prin apasare asupra abdomenului inferior, cu scopul de a efectua palparea corpului uterin si a ovarelor.

  • Testul Papanicolau

Testarea Papanicolau reprezinta o procedura in cadrul careia se colecteaza celule de la nivelul colului uterin si al vaginului. Proba recoltata se examineaza cu ajutorul microscopului pentru a se stabili daca structura celulara este normala sau modificata.

  • Biopsia

Biopsia sau punctia biopsica consta in prelevarea celulelor sau a tesuturilor de la nivelul vaginului sau a colului uterin cu scopul studierii acestora cu ajutorul microscopului si evidentierea semnelor specifice cancerului. In cazul in care in urma testului Papanicolau se deceleaza celule anormale la nivelul vaginului, se poate proceda la efectuarea unei biopsii pe parcursul efectuarii unei colposcopii.

  • Colposcopia

Colposcopia reprezinta o procedura care faciliteaza vizualizarea structurii vaginului si a colului uterin. Colposcopul reprezinta un tub subtire, prevazut la unul dintre capete cu o sursa luminoasa. Acesta se introduce prin lumeul vaginului pana la nivelul colului uterin. In cadrul procedurii, se pot preleva si tesuturile necesare efectuarii unei biopsii.

Stadializarea

In urma diagnosticarii cancerului vaginal, se procedeaza la stabilirea gradului de extindere al  procesului patologic, etapa denumita stadializare. Stabilirea stadiului de cancer este necesara in ceea ce priveste alegerea conduitei terapeutice adecvate optime.

  • Stadiul I

Stadiul I se recunoaste in urma identificarii unei tumori fara invazie si care este limitata la nivelul peretilor vaginali.

  • Stadiul II

Stadiul II se recunoaste prin tumori cu invazie locala la nivelul tesuturilor invecinate.

  • Stadiul III

In stadiul III, tumorile invazdeaza ganglionii limfatici din vecinatate sau peretele pelvin.

  • Stadiul IV A

Stadiul IV A desemneaza cancerul cu metastaze extinse la nivelul ganglionilor limfatici din vecinatate si la nivelul vezicii urinare, rectului sau al pelvisului.

  • Stadiul IV B

Stadiul IV B consta intr-un cancer cu metastaze instalate la distanta fata de tumora primara, spre exemplu la nivelul pulmonilor.

TRATAMENT:

Conduita terapeutica adecvata depinde de o multitudine de factori precum tipul cancerului vaginal, locatia tumorii sau gradul de diseminare al acesteia, cunoscut si sub denumirea de stadiu canceros. In majoritatea cazurilor, terapia consta in administrarea radioterapiei sau a razelor X sau in efectuarea unei interventii chirurgicale de indepartare a masei tumorale.

Radioterapia

Radioterapia reprezinta o metoda terapeutica ce foloseste radiatiile cu scopul distrugerii celulelor canceroase. In prezent, sunt disponibila doua tipuri de radioterapie:

  • Radioterapia externa. In cazul radioterapiei externe, fluxul de radiatii se indreapta direct catre intregul abdomen sau doar inspre regiunea pelvina, in functie de gradul de extindere al leziunilor canceroase. In majoritatea cazurilor de cancere vaginale inregistrate, se procedeaza la instituirea acestui tip de tratament.
  • Radioterapia interna. Radioterapia interna sau brahiterapia consta in aplicarea unor dispozitive de iradiere la interiorul masei tumorale. Pacientele diagnosticate cu cancere vaginale in stadii incipiente pot sa urmeze doar aceasta forma de terapie. Suplimentar, brahiterapia se poate administra in asociere cu radioterapia externa.

Radioterapia este capabila sa distruga celulele de origine canceroasa, insa poate sa afecteze si celulele sanatoase aflate in vecinatatea maselor tumorale. Efectele adverse inregistrate si amplitudinea lor variaza in functie de intensitatea radiatiilor administrate. Printre complicatiile intregistrate se numara si iritatia vezicii urinare, inflamatia survenita la nivelul mucoasei rectale, subtierea mucoasei vaginale, instalarea menopauzei premature si infertilitatea.

Tratamentul chirurgical

Excizarea chirurgicala a maselor tumorale se recomanda, in special in cazul afectiunilor tumorale aflate in stadii incipiente de desfasurare, limitate la nivelul vaginului sau al tesuturilor vecine. Deoarece la nivelul cavitatii pelvine se afla numeroase organe, interventiile chirurgicale de ablatie a tumorilor localizate la acest nivel pot sa presupuna si indepartarea unor organe pelvine sau a unor portiuni din structura acestora. De aceea, medicii specialisti apeleaza la metode cu caracter conservativ inainte de a proceda la efectuarea unor astfel de interventii invazive. Formele de tratament chirurgical disponibile pentru tratarea pacientelor afectate de cancere vaginale sunt urmatoarele:

  • Indepartarea tumorilor de mici dimensiuni

Masele canceroase fara invazie, care sunt limitate la nivelul peretilor vaginali, pot fi indepartate cu ajutorul bisturiului sau al laserului. Unii chirurgi procedeaza si la indepartarea unor mici portiuni de tesut sanatos pentru a se asigura ca s-a reusit indepartarea tuturor celulelor tumorale. 

  • Extirparea vaginului sau vaginectomia

Extirparea unei portiuni a vaginului sau vaginectomia partiala, ori extirparea intregului vagin, cunoscuta ca si vaginectomie totala poate deveni necesara pentru reusita indepartarii formatiunii tumorale. De asemenea, medicul specialist poate sa recomande si efectuarea histerectomiei sau a interventiei de indepartare a corpului uterin si a ovarelor sau chiar excizia nodulilor limfatici, interventie cunoscuta sub numele de limfadenectomie. In cazul in care s-a dispus efectuarea vaginectomiei totale, se poate proceda ulterior la efectuarea operatiei de reconstructie vaginala. Interventia de reconstructie vaginala se efectueaza folosind portiuni de tegument, sectiuni de intestin sau sectiuni de muschi din orice regiune a corpului, cu scopul refacerii unei structuri asemanatoare celei corespunzatoare a unui vagin normal.

  • Extirparea majoritatii organelor pelvice (pelvectomia)

Aceasta interventie poate sa constituie o optiune terapeutica in cazurile de cancer insotit de metastaze la nivelul zonei pelvine sau in cazurile de cancer recurent. In cadrul pelvectomiei, medicul chirurgul procedeaza la indepartarea vezicii urinare, a ovarelor, uterului, vaginului, rectului si a portiunii inferioare a colonului.

In conditiile in care radioterapia sau interventia chirurgicala nu pot sa controleze procesul canceros, urmatoarea alternativa de tratament este reprezentata de chimioterapie. Tratamentul chimioterapic se realizeaza cu ajutorul unor substante chimice care au proprietatea de a distruge celulele de tip canceros. Nu s-a demonstrat inca eficacitatea chimioterapiei in cazul pacientelor afectate de cancere vaginale. Rezultatele obtinute in urma cercetarilor efectuate pana la momentul actual nu sunt suficient de concludente. Chimioterapia poate, de asemenea, sa fie asociata cu radioterapia, cu scopul cresterii eficientei radiatiilor.

Prevenirea

Pana la momentul actual nu s-a demonstrat eficienta unor metode de prevenire a cancerului vaginal, insa este cunoscut faptul ca efectuarea de examene pelvine si de teste Papanicolau in mod periodic ajuta la descoperirea cancerului inca din stadii incipiente.

Specialistii avertizeaza cu privire la respectarea recomandarilor asupra modului de viata, a stabilirii si mentinerii unui echilibru in toate domeniile si a punerii in practica a unor metode de reducere a stresului de zi cu zi. Astfel de elemente reprezinta factori de risc in dezvoltarea afectiunilor de natura tumorala. Contributia stresului si a dezechilibrelor de orice fel a fost demonstrata si acceptata de medicii specialisti ca avand un rol important in instalarea unor procese patologice de aceasta natura.

Cancerele vaginale aflate in stadii incipiente au mai multe sanse de a fi tratate cu succes. Medicii specialisti recomanda inceperea efectuarii regulate a acestor examene pelvine si a testelor Papanicolau la scurt timp dupa inceperea vietii sexuale sau dupa atingerea varstei de 21 de ani.