Termen cautat
Categorie

Cistita cronica


GENERALITATI:

Cistita cronica este o afectiune care presupune inflamarea vezicii urinare atunci cand aceasta dureaza mai mult de sase saptamani. Aproximativ 20% dintre femeile diagnosticate cu cistita acuta vor dezvolta infectii urinare recurente. Microorganismul raspunzator pentru acestea va trebui identificat cu ajutorul uroculturii, in timpul recurentelor, astfel, identificandu-se diferentele care au loc in perioadele dintre recaderi.

De cele mai multe ori, cistita isi face aparitia la femei, dupa contactele sexuale. In timpul unui contact sexual, bacteriile localizate in mod frecvent in zonele inferioare vaginale si uretrale vor fi impinse catre vezica. In momentul cand acestea ajung in vezica, va incepe procesul de multiplicare a lor. In general, organismul are capacitatea de a elimina aceste bacterii prin intermediul urinatului, iar atunci cand acest lucru devine imposibil, se dezvolta cistita.

Femeile active din punct de vedere sexual cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani manifesta riscul cel mai crescut pentru a face cistita, insa si cele mai tinere de 20 de ani sunt susceptibile de a dezvolta aceasta afectiune din cauza faptului ca anusul (o sursa constanta de bacterii) este situat in apropierea orificiului uretral. Majoritatea episoadelor de cistita sunt cauzate de Escherichia Coli, specia de bacterii care se intalneste in mod normal in rect si in colon.

Infectiile urinare sunt mai rare in cazul barbatilor din cauza anatomiei acestora, uretra lor fiind mai lunga decat in cazul femeilor, lucru care face mult mai dificila ascensiunea bacteriilor catre vezica urinara. La barbati, cand apare cistita, aceasta va fi, de cele mai multe ori, legata de o problema care tine de golirea vezicii (de pilda, cresterea dimensiunilor prostatei).

Care sunt simptomele cistitei cronice?

Acestea sunt foarte similare cistitelor acute si pot varia in severitate. Ele includ urmatoarele semne:

  • disconfort in timpul urinatului ( disurie)
  • cresterea numarului mictiunilor zilnice (poliurie)
  • nevoia de a mictiona in timpul noptii (nicturie)
  • febra este neobisnuita in cazul cistitei cronice

DIAGNOSTIC:

Diagnosticarea cistitei cronice implica urmatoarele:

  • sumarul de urina va releva orice grad de piurie si o bacteriurie semnificativa
  • urocultura, de cele mai multe ori, va fi pozitiva pentru Escherichia Coli

Prezenta piuriei in absenta bacteriuriei va fi sugestiva pentru existenta unei infectii cu Mycobacterium tuberculosis sau Chlamydia.

Cistografia mictionala si urografiile excretorii si retrograde pot sa evidentieze stari patologie asociate cum ar fi:

  • pielonefrita atrofica
  • uropatia obstructiva (prezenta unei obstructii la nivelul tractului urinar)
  • refluxul vezico-uretral (refluarea urinii din vezica urinara catre uretere)
  • fistule vezico-enterice sau vezico-vaginale (comunicarea dintre vezica urinara si intestine sau vagin)

TRATAMENT:

In vederea stabilirii tratamentului, va fi nevoie de rezultatele testelor de susceptabilitate a microorganismului raspunzator de cistita la antibiotice, teste numite antibiograme. Tratamentul va fi unul empiric pana la disponibilitatea rezultatelor, adica nu se va stii cu exactitate ce tip de microorganism este implicat si care sunt rezultatele antibiogramei si ale uroculturii.

Alte tratamente includ urmatoarele solutii naturiste:

  • Plantele medicinale cu efecte diuretice sunt foarte folositoare, printre acestea numarandu-se si radacina de obligeana, cimbrisorul, maghiranul, menta, frunzele de coacaz de munte, coada-calului, sunatoarea, mugurii si frunzele de mesteacan. Ceaiul de cozi de cirese sau de visine, proaspete sau chiar uscate, este un remediu popular pentru cistita cronica cu o eficienta crescuta, acesta putand sa fie consumat indulcit cu miere si pe stomacul gol, dimineata.
  • De mare ajutor in cazul cistitei este si decoctul din plante medicinale preparat astfel: este nevoie de o lingura de amestec din plante obtinut din frunzele de sunatoare, merisor, musetel, flori de soc si muguri de plop negru. Amestecul se fierbe timp de o jumatate de ora in trei pahare de apa. Ceaiul obtinut astfel se va strecura si se va bea cate o jumatate de pahar de aproximativ 4-6 ori pe zi, pentru o perioada de 10-12 zile.
  • Se pot amesteca 20 de grame de seminte de patrunjel cu 30 de grame de frunze de coacaz negru de multe, iar o lingura din tot acest amestec se va pune la macerat intr-o cana cu apa rece pentru circa 6 ore. Apoi, totul se va fierbe timp de 7-10 minute, dupa care se strecoara si se va consuma pe parcursul unei zile.
  • Se amesteca 15 grame de frunze de menta, 20 de grame de flori de musetel, 20 de grame de muguri de plop negru. O lingura din acest amestec se va mentine intr-un pahar cu apa fiarta pentru 3-4 ore, apoi se va consuma cate o jumatate de pahar, inainte de masa, de 4-5 ori pe zi.

Profilaxie

Pentru femeile care dezvolta mai mult de 3 infectii urinare recurente anual, infectii documentate prin intermediul uroculturilor sunt recomandate urmatoarele:

  • tratamentul instituit chiar de catre pacienta in momentul aparitiei simptomatologiei, utilizandu-se schema scurta sau cea lunga de tratament
  • profilaxia dupa contactul sexual (postcoitala) cu Trimetoprim - sulfametoxazol, o tableta postcoital; fluorochinolonele pot fi utilizate in doza unica zilnica pe post de tratament de mana a doua
  • desi beneficiile inca sunt puse sub semnul intrebarii, este recomandata mictionarea dupa contactele sexuale
  • profilaxia continua in fiecare zi cu Trimetoprim-sulfametoxazol, o singura doza crescuta, Nitrofurantoin 50 pana la 100 mg pe zi sau o fluorochinolona cum ar fi Levofloxacin, 250 mg pe zi
  • s-a demonstrat faptul ca sucul de merisor poate reduce piuria si, totodata, bacteriuria, acesta avand drept efect impiedicarea atasarii E.Coli de celulele prezente in tractul urinar
  • este extrem de folositor un consum crescut de lichide in fiecare zi
  • evitarea diafragmei ca metoda contraceptiva, deoarece aceasta poate exacerba recurentele infectiilor urinare din cauza faptului ca vezica urinara nu se poate goli in totalitate
  • s-a demonstrat ca utilizarea cremelor estrogenice pentru uz vaginal (0.5 pana la 2 grame zilnic, administrate intravaginal) pot diminua incidenta infectiilor tractului urinar la femeile aflate in perioada menopauzei
  • utilizarea de Nonoxinol -9 se asociaza cu o crestere a incidentei bacteriuriei
  • este necesara o toaleta riguroasa si corecta in urma defecatiei care presupune stergerea din fata in spate pentru a impiedica patrunderea microorganismelor din zona anusului in vagin, respectiv uretra
  • mitul evitarii bailor frecvente pentru evitarea dezvoltarii cistitei nu are vreo baza reala, insa ar trebui evitate, in acest sens, sapunurile iritante