Termen cautat
Categorie

Cistita interstitiala sau sindromul vezicii dureroase


GENERALITATI:

Ce este cistita interstitiala ?

Cistita interstitiala, cunoscuta si sub denumirea de sindrom al vezicii dureroase, reprezinta o afectiune cu evolutie cronica, caracterizata printr-o combinatie de factori precum senzatia de presiune deranjanta exercitata asupra vezicii urinare si senzatie dureroasa vezicala sau pelvina, a carei intensitate poate sa varieze de la o slaba senzatie de arsura sau un usor disconfort, pana la o senzatie de durere acuta. Boala poate reduce eficienta bolnavilor atat acasa, cat si la locul de munca, avand un impact puternic asupra stilului de viata normal al acestora.

Cistita interstitiala poate sa afecteze atat copiii, cat si barbatii, insa cel mai frecvent afecteaza femeile. Aceasta afectiune poate exercita un impact negativ de lunga durata asupra calitatii vietii pacientilor. In timp s-a ajuns la concluzia ca in unele cazuri, persoanele de sex masculin diagnosticate cu probleme de prostata, erau afectate de fapt de cistita interstitiala.

In cazul cistitei interstitiale nu s-a stabilit o conduita terapeutica specifica, insa la momentul actual este disponibila o gama larga de medicamente care pot determina ameliorarea simptomatologiei.

Principala manifestare a cistitei interstitiale este senzatia dureroasa localizata suprapubian, asociata cu umplerea vezicala si insotita de polachiurie diurna si nocturna. Cistita interstitiala este asociata si cu modificari cistoscopice si de ordin histologic specifice inflamatiei vezicii urinare.

Care este prevalenta cistitei interstitiale ?

Prevalenta cistitei interstitiale este de circa 0,7 % din populatia generala. Cistita interstitiala poate fi considerata o boala invalidanta, in Statele Unite ale Americii fiind considerata o problema de sanatate publica majora. Prevalenta sa variaza de la 5 din 100.000 de femei pe teritoriul Japoniei, pana la 197 din 100.000 de femei si 41 din 100.000 de barbati in Statele Unite ale Americii.

Care sunt factorii favorizanti ai cistitei interstitiale ?

Mai mult de 50 % dintre pacientii cu cistita interstitiala descriu agravarea simptomatologiei in urma consumului anumitor alimente precum citricele, condimentele sau cafeaua, in urma expunerii la frig, a contactelor sexuale sau a starilor de stres, desi uroculturile din istoricul medical al pacientilor au fost sterile. Astfel, cauza declansarii cistitei interstitiale poate ramane necunoscuta, existand si posibilitatea manifestarii unor procese alergice sau autoimune.

Care sunt factorii de risc ai cistitei interstitiale ?

Vezica urinara reprezinta un organ muscular cu aspect de balon, responsabil de pastrarea secretiei urinare pana la momentul eliminarii acesteia. La adulti, vezica urinara are capacitatea de a se extinde pana la momentul umplerii acesteia, atunci cand prin intermediul filetelor nervoase pelvine se transmit semnale la nivel cerebral ca este momentul ca secretia urinara sa fie evacuata. In mod normal, aceste semnale sunt responsabile de aparitia senzatiei de urinare. In cazul unei cistite interstitiale instalate, aceste semnale sunt afectate, aparand o nevoie de urinare mai frecventa si in cantitati mult mai mici. De asemenea, unele persoane afectate de cistita interstitiala sufera de defecte ale epiteliului vezical urinar, care faciliteaza patrunderea toxinelor in continutul urinar si iritarea peretelui vezical.

Datele patologice disponibile descriu doua tipuri distincte de boala si anume cistita clasica si cistita interstitiala non - ulcerativa, terapiile disponibile fiind mai eficiente pentru un tip de cistita fata de celalalt. La momentul actual nu s-a stabilit o ierarhie a tratamentelor disponibile. Tratamentele orale trebuie sunt considerate de prima linie, iar cele intravezicale sunt considerate de linia a doua.

Cercetatorii considera ca printre factorii care favorizeaza instalarea cistitelor interstitiale se pot numara si reactiile autoimune, factorii de ereditate, alergiile sau infectiile de alt fel.

Nu sunt excluse nici rolul patogenic al mastocitelor, deficitele stratului de glicozaminoglicani de pe suprafata mucoasei vezicale, care favorizeaza sporirea permeabilitatii pentru elementele toxice din secretia urinara, hipersensibilitatea neurogena sau inflamatiile mediate local la nivelul vezicii urinare sau a maduvei spinarii sau disfunctiile musculaturii pelvine care determina golirea disfunctionala a vezicii urinare.

Cei mai importanti factori de risc pentru instalarea cistitei interstitiale sunt legati de infectiile recurente ale tractului urinar si administrarea antibioticelor. Ambele elemente favorizeaza instalarea infectiilor precum cea provocata de Candida, cu evolutie cronica, care pare a fi responsabila de aparitia simptomelor cistitei interstitiale, Candida fiind cunoscuta pentru actiunea ei de descompunere a urotheliumului.

Cistita interstitiala nu este considerata o boala ereditara, insa un studiu desfasurat in anul 1995 a dovedit ca poate exista o predispozitie genetica partiala in cazul unora dintre subiectii participanti la studiu.

Boala este totusi asociata cu alte situatii medicale cronice precum bolile inflamatorii intestinale, lupusul eritematos sistemic, sindromul de colon iritabil, fibromialgia si alergia atopica. Pe langa aceste conditii, unele afectiuni de natura psihiatrica precum anxietatea sau depresia sunt, de asemenea, asociate cu cistita interstitiala.

Care sunt simptomele cistitei interstitiale ?

Pacientii se prezinta in unitatile medicale specializate reclamand dureri suprapubiene, uretrale sau mixte care au tendinta de se accentua odata cu umplerea vezicii urinare. Durerea se atenueaza in urma urinarii. Pacientii afectati de cistita interstitiala urineaza frecvent, eliminand volume mici de secretie urinara datorate tendintei de evitare a durerii. Frecvent, pacientii sunt afectati de nicturie.

Simptomatologia cistitei interstitiale poate sa varieze in functie de individ sau se poate modifica in timp. Persoanele de sex feminin resimt semnele de cistita interstitiale frecvent in perioada premenstruala sau in timpul ovulatiei.

Simptomatologia cistitei interstitiale include:

  • Nevoia urgenta si persistenta de urinare, insotita de senzatie de presiune si de disconfort care se poate exacerba daca vezica urinara se umple.
  • Urinarea in cantitati mici, dar frecventa, atat pe timpul zilei, cat si pe timpul noptii.
  • Senzatie dureroasa resimtita in zona pelvina, in partea inferioara a spatelui si in regiunea perineala atat la femei, cat si la barbati.
  • Senzatie dureroasa resimtita in zona pelvina pe parcursul actului sexual. De asemenea, barbatii pot resimti dureri in momentul actului ejaculator.
  • Dureri la nivelul organelor genitale feminine si masculine, dureri uretrale si chiar rectale.
  • Durere cu evolutie cronica in regiunea pelvina.

Unii pacienti pot acuza numai dureri, insa altii resimt si nevoia urgenta de a urina in mod frecvent. Cu toate acestea, majoritatea pacientilor acuza atat senzatii dureroase pelvine, cat si senzatia de urinare frecventa. Simptomele cistitei interstitiale pot fi asemanatoare celor caracteristice afectiunilor cu evolutie cronica a tractusului urinar, insa la efectuarea uroculturii nu sunt identificate bacterii. Este posibil, de asemenea, ca pe suportul unei cistite interstitiale sa se suprapuna si o infectie bacteriana de tract urinar.

DIAGNOSTIC:

Pentru stabilirea unui diagnostic clinic, simptomele specifice cistitei interstitiale trebuie sa se manifeste pentru o perioada mai indelungata de patru sau sase saptamani. Investigatiile efectuate au rolul de a exclude patologiile infectioase sau tumorale. Patologiile infectioase sunt excluse prin efectuarea sumarelor de urina sau a uroculturilor, iar patologiile de natura tumorala pot fi excluse prin efectuarea examenelor ecografice sau prin cistoscopie. Cistoscopia cu prelevare de tesut biopsic este necesara atunci cand se identifica leziuni la nivelul mucoasei vezicale.

Din punct de vedere clinic, cistita interstitiala este clasificata in doua tipuri diferite, in functie de rezultatele obtinute in urma cistoscopiei si a supradistensiei vezicale. Acestea sunt tipul ulcerativ si non - ulcerativ.

Aspectul difuz, rosiatic al epiteliului vezical, insotit de ulceratii inconjurate de halouri congestive ale mucoasei reprezinta un semn distinctiv pentru cistita interstitiala clasica. Ulcerele pot fi evidente doar in urma distensiei vezicii urinare.

Forma non - ulcerativa este caracterizata de simptome similare cistitei clasice, insa modificarile cistoscopice constatate in cazul leziunilor ulcerative sunt absente.

Desi, specialistii au desfasurat cercetari intensive pe subiectul cistitei interstitiale, in prezent nu sunt stabiliti markeri urinari sau clinici specifici, date de laborator, serologice, radiografice sau modele biopsice patognomonice pentru aceasta afectiune. Astfel, cistita interstitiala rerezinta de fapt un diagnostic de excludere.

Examenul clinic

In cadrul examinarii clinice se efectueaza un examen al abdomenului, un examen al zonei pelvine si un examen neurologic, la absolut toti pacientii care reclama disfunctii de golire a vezicii urinare, insa in cazul bolnavilor cu cistita interstitiala rezultatele obtinute sunt irelevante. Persoanele de sex feminin afectate de cistita interstitiala pot sa manifeste grade variate de disconfort la palparea ariei topografice vezicale si uretrale. De asemenea, intre sensibilitatea uretrala si identificarea ulcerelor Hunner in cadrul examenului cistoscopic s-a stabilit o legatura.

Durerea resimtita in urma palparii uretrale si in prezenta maselor vaginale anterioare poate indica prezenta unui diverticul uretral, iar sensibilitatea dureroasa resimtita la miscarea cervixului sugereaza boala inflamatorie pelvina.

Palpatia vezicii urinare pline pentru examinarea maselor anexelor face parte din examenul clinic. Un examen rectal este recomandat pentru evaluarea maselor tumorale, a sensibilitatii dureroase si pentru evaluarea tonusului musculaturii rectale si pelvine.

In cadrul examenului neurologic se pot depista anomalii ale functiei motorii, sensibilitatii sau a reflexelor, care pot indica disfunctii ale maduvei spinarii sau ale radacinilor nervoase si atrag dupa sine necesitatea evaluarii pentru stabilirea unui alt diagnostic.

Cistografia

Cistografia reprezinta principala investigatie recomandata pentru diagnosticarea cistitei interstitiale. Tehnica supradistensiei vezicale se realizeaza cu scopul excluderii altor patologii. Contraindicatiile acestei tehnici constau in riscurile anestezice, riscul de rupturi vezicale, sarcina si infectiile urinare.

Cistografia se efectueaza sub efectul anesteziei pentru a se reusi distensia suficienta a vezicii urinare si pentru a se putea examina patologiile coexistente si elementele specifice cistitei interstitiale precum ulcerele Hunner sau glomerulatiile. In cadrul cistografiei se inregistreaza si capacitatea vezicala.

Biopsia vezicala

Biopsia vezicala se efectueaza pentru excluderea altor forme de cistita sau a carcinoamelor maligne sau premaligne. De asemenea, prin biopsia vezicala poate fi detectata mastocitoza detrusorului.

Testul sensibilitatii la potasiu

Specialistii au stabilit ca unele grupe de pacienti manifesta o permeabilitate uroteliala superioara fata de unii constituenti intravezicali. Acest fapt a fost exploatat prin testul de sensibilitate la potasiu, instilarea cloratului de potasiu intravezical determinand instalarea unei senzatii dureroase acute. Persoanele neafectate de cistita interstitiala nu manifesta durere in cadrul acestei testari. Din cauza lipsei de sensibilitate si specificitatii testului, acesta nu constituie o analiza indicata pentru stabilirea unui diagnostic de cistita interstitiala.

Cultura urinara

Culturile urinare normale sunt sterile, insa nici o citologie urinara nu poate sugera diagnosticul deoarece in urma urinoanalizelor pacientilor cu cistita interstitiala se obtin, de obicei, rezultate normale.

Studii urodinamice

Studiile urodinamice nu fac parte a evaluarii de rutina a cistitei interstitiale. Putine dintre elementele urodinamice sunt prezente in cazul acestei afectiuni, iar elementele specifice nu exista. In cadrul cistometriei de umplere majoritatea pacientilor manifesta o sensibilitate crescuta la volume mici de umplere vezicala. Senzatia dureroasa resimtita la umplerea vezicii urinare, care reproduce simptomatologia pacientilor, poate sustine diagnosticul. Complianta vezicala a pacientilor afectati de cistita interstitiala este normala, iar volumul rezidual trebuie sa fie minim.

TRATAMENT:

La ora actuala nu este stabilit un protocol terapeutic specific in cazul cistitei interstitiale, eficient in toate cazurile. Fiecare tratament disponibil poate ameliora simptomatologia timp de cateva luni sau timp de un an.

Terapia comportamentala

Un factor foarte important in cadrul tratamentului pacientilor cu cistita interstitiala il reprezinta sustinerea emotionala si informarea acestora. Episoadele dureroase periodice se controleaza pe masura aparitiei lor deoarece nici un protocol terapeutic de lunga durata nu si-au dovedit eficienta pentru prevenirea sau intarzierea episoadelor recurente. Astfel, obiectivul tratamentului este de ameliorare a simptomelor.

Avand in vedere faptul ca nu sunt stabilite criteriile patognomonice pentru evaluarea si monitorizarea severitatii afectiunii,  indicatiile terapeutice se bazeaza pe simptomatologia pacientilor. Evaluarea raspunsurilor pacientilor la tratamentul administrat este dificila si datorita naturii subiective a semnelor si a lipsei de elemente serologice, histopatologice sau fizice obiective. Din acest motiv masurile conservatoare si tratamentele orale si intravezicale sunt considerate de prima linie.

Specialistii recomanda evitarea consumului unor alimente ce au rolul de a exacerba simptomatologia resimtita. Astfel, acestia recomanda evitarea de catre pacientii cu cistita interstitiala a consumului de cofeina si de bauturi alcoolice. Specialistii recomanda evitarea consumului rosiilor si a citricelor. Este important totusi ca pacientii sa mentina un regim alimentar variat si echilibrat, desi consumul de orez, cartofi, paste fainoase, legume si carne, in special carne de pui, sporesc disconfortul resimtit de acestia. De asemenea, specialistii afirma ca un consum sporit de apa scade aciditatea urinara si gradul de iritatie al peretilor vezicali. Pe lista alimentelor ce trebuie evitate de bolnavii de cistita interstitiala se numara acidul citric, alimentele bogate in calorii si lipsite de valori nutritive, alimentele picante, ananasul, aspartamul, avocado, bananele, bauturile carbogazoase, branzeturile vechi, caisele, carnea de vita conservata, caviarul, capsunile, ceaiurile, ceapa, ciocolata, fasolea de Lima, ficatul, hamsiile, iaurturile, maioneza, merele, nectarinele, nitratii, nitritii, nucile, carnurile afumate sau conservate, otetul, painea de secara, painea dospita, pepenele galben, piersicile, prunele, sucurile de rachitele, reventul, rodiile, semintele de bob, smantana acra, sosurile de soia, sosurile pentru salate, strugurii, branza tofu, tutunul, zaharina si suplimentele continatoare de vitamina C si potasiu.

Pacientilor li se recomanda chiar notarea intr-un jurnal a produselor alimentare care au declansat simptomele specifice, pentru a le fi mai usor sa le evite.

Bolnavii cu cistita interstitiala trebuie sa evita factorii stresanti, sa efectueze exercitii de yoga sau sedinte de masaj. Exercitiile fizice pentru musculatura pelvina, exercitiile de antrenament vezical care constau in prelugirea progresiva a intervalului de golire a vezicii si alte masuri specifice sunt folosite cu succes la acesti pacienti. Totusi, frecventa urinara si caracterul de urgenta al evacuarii secretiei urinare sunt mai usor de ameliorat decat senzatia dureroasa pelvina.

Stimularea pe cale nervoasa transcutanata, stimularile electrice intravaginale, acupunctura sau infuziile intratecale sau intraspinale reprezinta alte metode terapeutice folosite. Anestezicele locale precum Lidocaina au fost administrate pe cale intravezicala, insa cu efecte slabe.

Masurile de terapie comportamentala reprezinta adjuvante ale protocoalelor terapeutice farmacologice. Tratamentele simptomatice indicate pentru cistita interstitiala constau in:

  • Medicatie orala

La momentul actual sunt disponibile pe piata medicamente cu efect de ameliorare a simptomelor inregistrate in cistita interstitiala, precum antiinflamatoarele pentru ameliorarea senzatiei dureroase, antidepresivele triciclice care relaxeaza vezica urinara si antihistaminice care reduc nevoia de urinare frecventa si amelioreaza si restul simptomelor, Acetaminofen, Gabapentin sau inhibitori selectivi de serotonina.

Tratamentul cu medicatie orala se instituie in momentul in care se considera ca terapiile conservatoare nu ofera rezultatul scontat. Polisulfatul de pentosan este cel mai specific medicament administrat in acest caz, insa si celelalte medicamente amintite si-au demonstrat eficacitatea in diferite grade. Durata tratamentelor variaza, in cazul terapiei cu polisulfat de pentosan fiind inregistrate rezultate abia dupa trecerea a sase luni de tratament.

Simptomatologia poate fi ameliorata prin administrarea Fenazopiridinei, a Pentosanului polisulfat de sodiu sau a Amitriptilinei. Tratamentul cistitei interstitiale poate consta in administrarea acidului hialuronic, a hidroxinei in doza de 75 mg inainte de culcare, a antidepresivelor triciclice, a capsaicinei sau chiar a toxinei botulinice. De asemenea, medicul specialist poate recomanda administrarea unui cocktail alcatuit din heparina, hidrocortizon si xilina.

Specialistii au incercat sa formuleze unele strategii de tratament, astfel unii administreaza pacientilor in prima instanta antispasmodice sau analgezice pentru o perioada de aproximativ opt saptamani. In cazul in care nu se inregistreaza rezultatul scontat, se administreaza Amitriptilina, urmata de Hidroxina si de Polisulfat de pentosan in ultima instanta.

  • Stimulare nervoasa

Stimularea nervoasa se poate efectua transcutanat prin intermediul impulsurilor electrice de intensitate scazuta, cu scopul eliminarii durerilor pelvine si reducerii senzatiei de necesitate de urinare frecventa. Impulsurile electrice sunt transmise prin intermediul firelor amplasate la nivelul zonei lombare si a zonei suprapubiene. Impulsurile electrice au rolul de a atenua senzatia dureroasa si de a scadea intensitatea nevoii frecvente de a urina prin sporirea fluxului sanguin vezical, intarirea musculaturii responsabile de controlarea vezicii urinare si prin stimularea secretiei unor substante naturale care au rol in blocarea impulsurilor responsabile de aparitia senzatiei dureroase.

Stimularea electrica se poate aplica si asupra nervului sacral, care reprezinta principala legatura dintre maduva spinarii si ramurile nervoase de la nivelul vezicii urinare. Stimularea electrica transcutanata a nervului sacral amelioreaza nevoia frecventa de urinare. In cadrul acestei proceduri, impulsurile electrice sunt transmise spre vezica urinara prin intermediul unui fir subtire asezat in aria topografica a nervilor sacrali, fir care functioneaza ca un pacemaker cardiac. In cazul esecului acestei proceduri, exista si varianta implantarii chirurgicale a unui dispozitiv permanent.

  • Distensia vezicii urinare

Simptomele se pot ameliora dupa inspectarea vezicii urinare cu cistoscopul, care determina distensia acesteia prin adaugarea apei sau prin procedura de balonare. Procedura se poate repeta sub forma de tratament in cazul in care efectul obtinut este de lunga durata. In urma efectuarii hidrodistensiei vezicii urinare in scop diagnostic, se poate proceda la efectuarea unei hidrodistensii terapeutice. 

Administrarea medicatiei la nivelul vezicii urinare se poate realiza prin intermediul unui cateter subtire care se introduce in lumenul uretrei. Dupa un timp de aproximativ 14 minute, medicatia este eliminata prin intermediul secretiei urinare. Procedura poate sa atenueze inflamatia si sa scada intensitatea contractiilor musculare care determina nevoia de urinare frecventa. Instilatiile vezicale cu Dimetil - sulfoxid se pot dovedi a fi eficiente, insa sunt costisitoare, iar eficacitatea lor este limitata la circa 38 % dintre cazuri, efectele terapeutice putand sa apara chiar si dupa noua luni de tratament. Dimetil - sulfoxidul se poate asocia cu bicarbonat, steroizi sau heparina, amestecul putand fi instilat si de catre trei sau patru ori pe zi in cazuri severe. Dimetil - sulfoxidul poate sa amelioreze simptomele pentru o perioada de aproximativ doi ani, insa unii specialisti au rezerve in ceea ce priveste acest protocol terapeutic deoarece acesta poate atrage dupa sine complicatii precum formarea cheagurilor de sange. De asemenea, instilatiile vezicale pot fi realizate si cu Heparina.

Administrarea de lunga durata a Capsaicinei, care reprezinta o componenta a ardeilor iuti, a fost legata de desensibilizarea fibrelor nervoase nemielinizate C, responsabile de transmiterea senzatiei dureroase. Instilarea intravaginala a Capsaicinei are utilizare limitata din cauza senzatiei de arsura pe care o determina.

Alt tratament disponibil consta in administrarea intravezicala a bacilului Calmette - Guerin ( BCG ), care reprezinta o forma slabita a bacilului tuberculos cu rol de intarire a sistemului imunitar. In urma cercetarilor si statisticilor efectuate, s-a dovedit ca starea a 60 % dintre subiectii testati s-a ameliorat in urma acestui tratament. Progresul acestor pacienti a fost monitorizat de-a lungul unei perioade de doi ani, constatandu-se ca in cazul a 90 % dintre pacienti s-au constatat in continuare imbunatatiri atat din punct de vederee a ameliorarii senzatiei dureroase, cat si in ceea ce priveste frecventa mictiunilor.

Un alt medicament folosit in acest sens este Elmiron, produs care contribuie la regenerarea mucoasei vezicii urinare, proces care se produce insa in timp. De asemenea, acidul hialuronic administrat intravezical are proprietatea de a inlocui stratul mucoasei afectat de un deficit de glicozaminoglicani care captuseste peretele intern al vezicii urinare.

Injectarea intravezicala cu botox prin intermediul endoscopiei este recomandata in conditiile in care nu se sesizeaza imbunatatiri in urma altor tratamente.

  • Interventia chirurgicala

Specialistii apeleaza rareori la interventia chirurgicala in acest caz deoarece durerea nu este redusa, iar complicatiile la care este expus pacientul sunt mai importante decat efectele terapeutice. Tratamentul chirurgical se poate aplica ca si ultima solutie pacientilor care resimt dureri foarte intense sau in cazul pacientilor care pot retine volume foarte mici de urina. Tratamentul chirurgical se poate aplica sub mai multe forme:

  1. Marirea volumului vezical urinar, in cazul careia chirurgul excizeaza portiunea de vezica afectata si o inlocuieste cu o portiune din colon, insa senzatia dureroasa persista, iar unele femei sunt astfel nevoite sa elimine secretia urinara prin intermediul unui cateter de mai multe ori zilnic.
  2. Cauterizarea ori rezectia ulceratiilor de pe suprafata mucoasei vezicale. Procedurile de cauterizare si de rezectie nu si-au dovedit intotdeauna eficienta, existand si riscul de a se produce inrautatirea simptomelor.
  3. Implantarea unui electrod in interiorul foramenului sacral 3 pentru stimularea directa a radacinilor nervoase sacrale sau pentru neuromodulare sacrala, reprezinta tehnici terapeutice aprobate si destinate pentru tratamentul incontinentei urinare si a manifestarilor cistitei interstitiale severe.

Prognostic

Cistita interstitiala reprezinta o conditie medicala cu evolutie cronica si variabila, caracterizata de alternarea exacerbarii simptomatologiei cu remiterea acesteia. Cistita interstitiala raspunde greu la tratament in majoritatea situatiilor. Niciunul dintre tratamentele incercate nu au oprit progresia bolii, scopul tratamentului fiind de fapt de ameliorare a simptomatologiei. Desi, frecventa cistitei interstitiale clasice este scazuta, odata instalata, afectiunea poate determina fibrozarea peretilor vezicii urinare urmata de scaderea volumului vezical si de mentinerea acestui organ musculos in permanenta contractat. Pacientii afectati de cistita interstitiala pot necesita supunerea unei cistoplastii de augmentatie. Din cauza caracterului cronic al bolii si a impactului puternic exercitat asupra calitatii vietii pacientilor si impactul psihologic este important, astfel sustinerea emotionala si psihologica a pacientilor cu cistita interstitiala capatand un rol foarte important.