Termen cautat
Categorie

Diabetul zaharat non-insulino-dependent la copil


GENERALITATI:

Diabetul zaharat non - insulino - dependent sau de tip II reprezinta o afectiune cu evolutie cronica manifestata in conditiile in care pancreasul secreta o cantitate insuficienta de insulina sau in conditiile in care modul de utilizarea a insulinei este deficitar. In general, la pacientii afectati de diabet zaharat de tip II, mecanismul principal este reprezentat de rezistenta periferica la actiunea insulinei care determina in timp un deficit de secretie a insulinei. Insulina reprezinta un hormon responsabil de asigurarea necesarului energetic celular prin folosirea glucozei de celule. Rolul insulinei este de favorizare a stocarii surplusului de glucoza depozitat la nivelul musculaturii, ficatului si tesutului adipos. In conditiile in care secretia insulinei este deficitara sau in cazul in care se manifesta o rezistenta la insulina a tesuturilor tinta, valoare glicemiei poate creste, tesuturile neputand sa o mai utilizeze pentru producerea energiei. Hiperglicemia extrema constituie o urgenta medicala ce determina pierderea constientei, instalarea comei sau chiar decesul. In conditiile persistentei nivelului crescut al glicemiei, in timp se instaleaza si alte complicatii oculare, cardiace, ale vaselor de sange, ale nervilor periferici si ai rinichilor. O lunga perioada de timp, diabetul zaharat de tip II a fost catalogata drept o afectiune specifica adultilor, iar diabetul zaharat de tip I a fost catalogat drept o afectiune specifica copiilor si adultilor tineri. Cu toate acestea, in prezent, numarul copiilor afectati de diabet zaharat de tip II se afla in continua crestere. Diabetul zaharat de tip II mai este cunoscut si sub denumirea de diabet non - insulino - dependent deoarece tratamentul acestuia nu implica administrarea insulinei. Factorii de risc ce determina instalarea diabetului sunt reprezentati de supraponderabilitate, sedentarism si existenta antecedentelor familiale de diabet non - insulino - dependent. In prezent, din ce in ce mai multe persoane adulte si copii sunt afectati de diabet zaharat non - insulino - dependent ca urmare a obiceiurilor alimentare gresite si a sedentarismului.

Care sunt factorii de risc ?

Factorii considerati de risc major pentru instalarea diabetului zaharat de tip II sunt urmatorii:

  • Obezitatea constituie un factor de risc avand in vedere faptul ca 85 % dintre copiii afectati de diabet insulino - dependent, indexul masei corporale este situat pe a 85 - a percentila corespunzatoare cu varsta si sexul. In general, regimul alimentar al acestor copii are un continut bogat in grasimi si sarac in fibre contribuind astfel la aparitia exceselor ponderale.
  • Lipsa de activitate fizica sau sedentarismul.
  • Antecedentele familiale de diabet zaharat non - insulino - dependent la rudele de gradul unu precum parintii, fratii sau surorile.

Factorii de risc secundari sunt urmatorii:

  • Rasa.  Persoanele de etnie afroamericana, hispanica, americanii nativi, americanii asiatici si populatiile din insulele Oceanului Pacific sunt expuse unui risc mai mare de a dobandi diabet zaharat de tip II spre deosebire de populatia caucaziana.
  • Persoanele de sex feminin sunt mult mai susceptibile de a dezvolta diabet zaharat non - insulino - dependent spre deosebire de persoanele de sex masculin.
  • Femeile gravide care dezvolta diabet gestational.

Patologiile care sporesc riscul aparitiei diabetului zaharat non - insulino - dependent:

  • Hipertensiunea arteriala.
  • Valorile crescute ale colesterolului si ale trigliceridelor.
  • Ficatul gras.
  • Apneea de somn.

Care sunt simptomele ?

In general, diabetul zaharat non - insulino - dependent la copii evolueaza asimptomativ datorita instalarii progresive a hiperglicemiei, motiv pentru care pot sa treaca multi ani pana la despistarea patologiei. In conditiile manifestarii clinice diabetului, simptomele includ senzatia puternica de sete si poliuria sau urinarea in cantitate sporita. Alte simptome inregistrate in caz de diabet zaharat non - insulino - dependent sunt senzatia marcanta de oboseala, senzatia de greata, numeroase infectii sau vindecarea lenta a leziunilor cutanate, incetosarea vederii sau scaderea ponderala.

DIAGNOSTIC:

Majoritatea copiilor afectati de diabet zaharat non - insulino - depedent nu manifesta simptomele specifice si sunt diagnosticati prin intermediul examenelor urinare sau sanguine de rutina. Medicii specialisti trebuie sa aiba in vedere posibilitatea existentei diabetului in cazul copiilor obezi, in cazul copiilor cu un indice de masa corporala superior celei de-a 85-a percetila corespondenta sexului si varstei sau cu o greutate ponderala superioara cu 120 % fata de valoarea optima, in special in condiitile in care aceste elemente sunt asociate si cu factori de risc precum antecedentele familiale de diabet zaharat non - insulino - dependent, rasa neagra, semnale de insulinorezistenta precum acanthosis nigricans, hipertensiunea arteriala, valoarea crescuta a colesterolului, cresterea valorii enzimelor hepatice ca un indiciu de ficat gras sau cu sindromul ovarelor polichistice.

Copiii pot inregistra valori crescute ale glicemiei in momentul stabilirii diagnosticului, stare de confuzie sau de somnolenta, pierderea contientei sau instalarea cetoacidozei diabetice, cea mai importanta complicatie acuta a diabetului. In cazul in care exista o suspiciune de diabet, diagnosticul se poate stabili in corelatie cu cristeriile stabilite de Asociatia Americana de Diabet, urmat de preluarea unei anamneze amanuntite care poate evidentia antecedentele familiale de diabet, efectuarea unui examen clinic amanuntit si efectuarea investigatiilor paraclinice specifice. Pacientilor asimptomatici suspectati de diabet non - insulino - dependent se supun analizelor care pot evidentia cresterea valorii glucozei din sange, precum:

  • Masurarea valorii glicemiei, in general pe nemancate, insa sangele poate sa se recolteze la orice ora in cazul in care pacientul nu a mancat.
  • Testele orale de toleranta la glucoza ( TTGO ) constau in masurarea valorii glicemiei dupa doua ore de la consumul unei solutii glucozate.

Pentru efectuarea unui diagnostic diferential intre diabetul zaharat de tip II si diabetul zaharat de tip I, este necesara efectuarea unor investigatii suplimentare precum masurarea nivelului insulinei plasmatice, determinarea auto - anticorpilor anti celule beta - insulare sau determinarea peptidului C. Pentru stabilirea unui diagnostic cert poate fi necesara o perioada de evaluare de cateva luni sau chiar de cativa ani. Specialistii pot apela la teste rapide de sange sau urina ce pot fi efectuate in regim ambulator si care pot evidentia valorile crescute ale glicemiei sau a glucozei sanguine, insa pentru stabilirea unui diagnostic cert este necesara supunerea pacientului unor investigatii de specialitate suplimentare. Efectuarea de controale periodice de specialitate este recomandata cu scopul evaluarii riscului aparitiei de complicatii tardive oculare, neurologice, cardiovasculare sau renale.

TRATAMENT:

Principalul obiectiv al tratamentului reprezinta mentinerea glicemiei la o valoare cat mai apropiata de normal. Valoarea glicemiei la copiii afectati de diabet zaharat de tip II trebuie sa se mentina la valori mai crescute decat in cazul adultilor pentru ca organismul acestora este in crestere si deoarece riscul de nerecunoastere a simptomelor instalarii hipoglicemiei este mai crescut decat in cazul persoanelor adulte. Procedurile si manoperele terapeutice ce permit mentinerea parametrilor biochimici la parametrii normali sunt respectarea unei diete echilibrate, respectarea unui program zilnic de activitati fizice si administrarea medicatiei antidiabetice orale.

Dieta

Un regim alimentar corect normocaloric sau hipocaloric cu un continut caloric corespunzator nevoilor organismului permite controlarea metabolica corecta a diabetului si favorizeaza scaderea greutatii ponderale. Regimul alimentar trebuie stabilit in asa fel incat carbohidratii reprezentati de zahar si de derivatele acestuia sa se repartizeze in mod echilibrat in cursul intregii zile. In acest fel se previne cresterea brusca a glicemiei in urma servirii mesei si se reuseste mentinerea valorii ponderale optime. Regimul alimentar se stabileste individualizat de medicii nutritionisti specialisti care tin cont de necesarul caloric al copiilor.

Activitatea fizica

Alaturi de respectarea unui regim alimentar corect, respectarea unui program de exercitii fizice zilnic are o importanta foarte mare. Activitatea fizica contribuie la desfasurarea corecta a functiei periferice a insulinei si contribuie la mentinerea unei greutati corporale optime. Copiii nu trebuie sa respecte programe foarte riguroase de exercitii fizice, ci doar sa devina mai activi, spre exemplu sa se implica in joaca cu alti copii de varste apropieate in locatii special amenajate, sa efectueze plimbari in ritm alert alaturi de membrii familiei si sa se implice in activitati sportive de echipa sau individuale. Medicii specialisti recomanda minim 30 de minute de activitate fizica zilnica si limitarea accesului indelungat la televizor sau la calculator pentru incurajarea cel mici de a depune efort fizic.

Monitorizarea glicemiei, colesterolului si tensiunii arteriale

Valoarea glicemiei copiilor diabetici trebuie monitorizata periodic, perioadele in care este recomandata fiind inaintea micului dejun si dupa doua ore de la servirea mesei de pranz. In cazul in care nivelul colesterolului si valoarea trigliceridelor sunt crescute, acestea se corecteaza pe cale medicamentoasa. Hipertensiunea arteriala se poate trata cu ajutorul inhibitorilor enzimei de conversie care au rol protector impotriva leziunilor circulatorii si renale determinate de instalarea hiperglicemiei. Scaderea ponderala si monitorizarea metabolismului diabeticilor scade si valoarea colesterolului plasmatic. In cazul in care adoptarea unui stil sanatos de viata nu contribuie la mentinerea valorii colesterolului intre limite normale, medicul specialist recomanda instituirea unui tratament medicamentos pentru corectarea hipercolesterolemiei.

O proportie de 5 pana la 25 % dintre copiii afectati de diabet zaharat de tip II prezinta in momentul diagnosticarii valori foarte crescute ale glicemiei. Hiperglicemia poate determina instalarea cetoacidozei diabetice, complicatia cea mai importanta in caz de diabet, ce presupunea administrarea de insulina in cadrul unei unitati medicale de specialitate sub stricta supraveghere. Terapia insulinica nu mai are caracter de necesitate in urma stabilirii unui control metabolic. Terapia insulinica sau medicatia antidiabetica orala sporesc riscul aparitiei episoadelor hipoglicemice. Medicul ajusteaza doza necesara mentinerii valorii glicemice intre parametrii normal cu scopul evitarii aparitiei leziunilor organice secundare hipoglicemiei.

Modificarea stilului de viata pentru un control metabolic optim se poate realiza dificil in cazul copiilor sau adolescentilor diabetici. Din acest motiv, se recomanda ca toti membrii familiei sa incerce sa isi schimbe obiceiurile alimentare adoptand un regim alimentar sanatos si respectand programul de exercitii fizice. Astfel, intreaga familie poate face plimbari cu rolele sau cu bicicleta.

Adolescentii afectati de tulburari de natura depresiva sau de natura impulsiva alimentara pot intampina dificultati in procesul de realizare a unui control metabolic optim. Mai mult decat atat, adolescentii fumatori sau consumatori de bauturi alcoolice pot intampina probleme de mentinere a valorii glicemice intre limite normale. Frecventarea de grupuri de suport poate ajuta adolescentii sa depaseasca dificultatile intampinate in cursul procesului de management diabetic. 

Tratament medicamentos

Persoanele adulte si copiii afectati de diabet zaharat de tip II beneficiaza de aceeasi terapie medicamentoasa. Medicatia antidiabetica orala sporeste secretia de insulina, scade rezistenta periferica manifestata la actiunea insulinei sau incetineste absortia zaharurilor la nivel intestinal.

In unele cazuri, pentru controlarea optima a diabetului poate fi necesata asocierea a doua sau multiple medicamente, eficienta fiind sporita astfel spre deosebire de monoterapie. Asocierea mai multor produse medicamentoase scade riscul aparitiei de efecte secundare fiind administrate in doze mai mici decat in cazul monoterapiei. Cu toate acestea, in unele circumstante, riscul instalarii hipoglicemiei este sporit in cazul in care se asociaza mai multe medicamente.

In unele cazuri de boala sau in caz de supunere unor interventii chirurgicale este necesara administrarea insulinei unice sau in combinatie cu antidiabetice orale. Pe masura trecerii timpului, administrarea insulinei zilnic devine o necesitate, pancreasul epuizandu-si capacitatea de secretie si deficitul de insulina devenind absolut. De asemenea, pe parcursul sarcinii sau in cursul alaptarii, devine necesar tratamentul insulinic.

Terapia antihipertensiva si hipocolesterolemianta este necesara in cazul copiilor hipertensivi si cu valori crescute ale colesterolului. Medicatia ce scade rezistenta la insulina este reprezentata de:

  • Biguanide de tipul Metforminului sau de asocierea intre Metformin si Gliburid.
  • Tiazolidindione precum Pioglitazon sau Rosiglitazon.
  • Sulfoniluree precum Glipizid, Glimperid, Gliburid sau asocierile intre Metformin si Gliburid, Metformin sau Glipizirid.
  • Meglitinine precum Repaglinid si Nateglinid.

Medicatia care incetineste absortia zaharurilor pe cale intestinala:

  • Inhibitorii alfa - glucozidazei precum Acarboza sau Miglitolul.

Medicatia care scade tensiunea si valoarea colesterolului:

  • Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( IEC ) sau blocantii receptorilor angiotensinei - II
  • Statinele.

Metformin reprezinta singurul medicament antidiabetic aprobat pentru uz pediatric de catre " Food and Drug Administration ". Alte tipuri de medicamente antidiabetice se pot administra la persoanele adulte. Metforminul reprezinta prima optiune terapeutica in cazul copiilor afectati de diabet non - insulino - dependent, efectul sau fiind de mentinere a valorii glicemiei intre limite normala fara sporirea probabilitatii de crestere ponderala. In conditiile in care dupa un tratament cu Metformin cu o durata de trei sau sase luni, valoarea glicemiei nu se poate mentine intre limitele de siguranta, devine necesara asocierea acestuia cu un alt antidiabetic oral. Insulina se administreaza in doza unica in cursul noptii sau in cateva doze administrate in cursul zilei. Insulina administrata la copiii afectati de diabet zaharat de tip II sunt in general marite pentru invingerea rezistentei periferice la insulina, putand sa determine instalarea obezitatii. Cu toate ca inhibitorii alfa - glucozidazei nu implica riscuri in ceea ce priveste administrarea pediatrica, insa pot induce meteorismul abdominal, fapt care ii face mai greu tolerati de adolescenti, spre deosebire de antidiabeticele orale.

Tratament chirurgical

Interventia chirurgicala nu este recomandata pacientilor afectati de diabet zaharat de tip II. Cu toate acestea, adolescentii afectati de supraponderalitate sunt recomandati ca si candidati pentru interventia chirurgicala de aplicare a inelelul gastric sau a procedeelor de by - pass intestinal ce faciliteaza scaderea ponderala. Din cauza riscurilor pe care le presupune interventia chirurgicala, majoritatea specialistilor le recomanda ca si ultima optiune terapeutica.

Metodele alternative de tratament

  • Acupunctura.

  • Biofeedback.

  • Chiropraxia.

  • Fitoterapia.

  • Antioxidantii precum vitamina C, vanadiumul, magneziul, cromul, fibrele solubile pot sa contribuie la mentinerea valorii glicemiei intre limite normale.

  • Osteopatia, ramura medicinei alternative bazata pe manipularea manuala a aparatului locomotor.