Ce este disfagia
Disfagia sau dificultatea de a inghiti inseamna mai mult timp si efort pentru a muta alimentele solide sau lichide din cavitatea bucala in stomac. Dificultatea de a inghiti poate fi asociata si cu durere. In unele cazuri, persoana suferinda nu poate inghiti deloc.
Cand disfagia apare pentru ca mancam prea repede sau nu mestecam suficient, nu este un motiv de ingrijorare. Dar dificultatea de a inghiti care persista poate indica o suferinta medicala serioasa care sa necesite tratament. Dificultatea de a inghiti poate aparea la toate varstele, dar este mai frecventa la varstnici. Cauzele disfagiei variaza, iar tratamentul depinde de cauza.
Cum se manifesta disfagia
Semnele si simptomele caracteristice disfagiei sunt:
E nevoie de aproximativ 50 de muschi si nervi pentru realizarea actului de inghitire si de cateva conditii care sa interfere cu acest proces. Aceste conditii se impart in doua categorii: esofagiana si orofaringiana. Uneori, cauza disfagiei nu poate fi identificata.
Disfagia esofagiana se refera la senzatia de mancare ramasa in gat sau la nivelul pieptului. Cateva dintre cauzele disfagiei esofagiene sunt: achalazia (afectiune in care muschiul esofagian inferior nu se relaxeaza si nu permite alimentelor sa treaca in stomac), spasmul difuz al muschilor involuntari din peretele esofagian, strictura esofagiana, tumorile esofagiene, corpi straini care blocheaza partial esofagul, inelul esofagian, boala de reflux gastro-esofagiana, esofagita eozinofilica (forma de alergie alimentara), sclerodermia (boala caracterizata prin dezvoltarea unui tesut cicatricial care produce rigiditatea esofagului), radioterapia (produce inflamatia si cicatrizarea esofagului), s.a.
Disfagia orofaringiana. Anumite afectiuni ale nervilor si muschilor de la nivelul gatului pot duce la forme de paralizie ale musculaturii de la acest nivel facand dificila avansarea alimentelor. Persoana suferinda se poate ineca, sufoca sau tusi cand incearca sa inghita sau poate avea senzatia ca alimentele solide sau lichide patrund in trahee sau urca in nas. Acest lucru poate duce la pneumonie. Cauze ale disfagiei orofaringiene pot fi: sindrom post-poliomielita, scleroza multipla, distrofie musculara, boala Parkinson, leziuni neurologice secundare unui accident vascular cerebral sau unui traumatism al maduvei spinarii, diverticulii faringieni, cancer, s.a.
Medicul va face un examen fizic si va folosi o serie de teste pentru a determina cauza dificultatii la inghitire.
Testele pe care le poate face medicul specialist sunt:
Tratamentul disfagiei se face in functie de cauza sau tipul disfagiei.
Disfagia orofaringiana. In cazul acestui tip de disfagie, medicul poate recomanda exercitii care ajuta la coordonarea muschilor implicati in actul de inghitire sau care pot restimula nervii implicati in reflexul de inghitire. De asemenea, pot fi invatate tehnici de inghitire.
Disfagia esofagiana. Tratamentul acestui tip de disfagie se poate face prin:
In cazul formelor severe de disfagie, medicul poate recomanda diete cu lichide nutritive speciale care sa ajute pacientul sa-si mentina o greutate normala si sa evite deshidratarea. De asemenea, poate fi recomandata hranirea pe tub.
Pentru ameliorarea simptomelor se pot face anumite schimbari, cum ar fi:
