Termen cautat
Categorie

Dislexia


Autor: Amalia Kui
Simptome
Categorii de medicamente
Imagini

GENERALITATI:

Ce este dislexia?

Pe scurt, dislexia este o tulburare de invatare caracterizata prin dificultatea de a citi. Este una dintre cele mai intalnite tulburari de invatare la copii, ea persistand de-a lungul vietii. In unele cazuri poate trece nediagnosticata o perioada mai lunga de timp, fiind recunoscuta doar la varsta adulta. Dislexia:

  • nu este semnul unei inteligente sub medie
  • nu are legatura cu lipsa de interes
  • nu apare ca urmare a unor probleme de vedere sau de auz

Copiii si adultii cu dislexie pur si simplu au o tulburare neurologica din cauza careia creierul lor proceseaza si interpreteaza diferit informatiile, el nefiind capabil sa faca legatura intre foneme si litere, respectiv cuvinte. Pentru copiii care sufera de dislexie, cititul nu devine treptat automat, ci ramane incet si laborios. Nu exista un tratament specific pentru dislexie, doar strategii terapeutice (educationale) care vizeaza imbunatatirea aptitudinilor lingvistice. Cu cat este depistata si cu cat se intervine mai repede, cu atat mai favorabil este rezultatul. Totusi, pentru o persoana care sufera de dislexie nu este prea tarziu niciodata sa primeasca ajutor.

Care sunt simptomele?

Dislexia poate fi relativ greu de identificat in perioada prescolara, insa exista anumite semne care pot indica o problema mai grava. O prezumtie des intalnita este ca dislexicii inverseaza literele sau cuvintele (de exemplu „rac” in loc de „car”), insa aceste inversiuni sunt normale in randul tuturor copiilor, durand pana in clasa a I-a sau a II-a.  Doar daca aceste probleme nu inceteaza dupa cca. doi ani de educatie (citit, scris, pronuntat etc.), ele devin o avertizare pentru dislexie. Odata ce copilul vostru incepe sa mearga la scoala, invatatoarea lui poate fi prima care sesizeaza o problema. Totusi, ea nu poate determina daca el sufera sau nu de dislexie, si de accea il va indruma spre un specialist care poate identifica despre ce anume este vorba.

In functie de varsta pot aparea urmatoarele simptome:

In perioada prescolara copiii au probleme cu:

  • recunoasterea literelor si potrivirea acestora cu sunetele corespunzatoare
  • transformarea sunetelor in vorbire
  • pronuntarea cuvintelor
  • inversarea literelor – de exemplu spun „maine care” in loc de „caine mare” (dificultatea nu apare din cauza unei probleme de vedere, ci din cauza confuziei pe care copiii o fac intre stanga si dreapta si din cauza dificultatilor de a intelege ceea ce citesc)
  • invatarea de noi cuvinte
  • invatarea alfabetului, a numerelor, a zilelor saptamanii etc.
  • jocurile cu rime

La varsta scolara copilul se confrunta cu:

  • o capacitate de a citi sub asteptarile pentru varsta lui
  • probleme in procesarea si intelegerea a ceea ce a vazut sau auzit
  • dificultati in intelegerea rapida a instructiunilor, indrumarilor
  • probleme in amintirea secventelor lucrurilor
  • probleme in invatarea unor noi aptitudini si bazarea covarsitoare pe memorare
  • dificultati in a observa asemanari si deosebiri intre litere, cuvinte, semne ortografice
  • dificultati in a silabisi cuvinte
  • incapacitatea de a pronunta un cuvant cu care nu este familiarizat
  • probleme in invatarea unei limbi straine

Adolescentii si adultii pot avea probleme cu:

  • cititul – acesta ramane sub nivelul asteptat, ei incercand de cele mai multe ori sa mascheze aceasta problema
  • intelegerea expresiilor, a proverbelor sau a glumelor
  • cititul cu voce tare
  • organizarea timpului, planificarea activitatilor
  • rezumarea unei povesti, a unei intamplari
  • memorarea
  • rezolvarea unor probleme de matematica

Alte caracteristici ale persoanelor care sufera de dislexie:

  • sunt usor distrase de sunete, aud foarte bine
  • uneori lasa propozitiile / frazele neterminate
  • se balbaie cand sunt stresate sau aflate sub presiune
  • pronunta gresit cuvintele lungi
  • scrisul lor variaza, uneori fiind neinteligibil
  • pot fi ambidextri
  • au probleme cand trebuie sa spuna ce ora este
  • au o memorie de lunga durata foarte buna in ceea ce priveste diferite intamplari, locuri si fete
  • au o gandire in spatiu foarte buna
  • lucreaza de cele mai multe ori sub capacitatile lor intelectuale

Care sunt cauzele aparitiei dislexiei?

Dislexia poate fi transmisa pe cale ereditara in anumite familii, iar studiile recente au identificat un numar de gene care predispun o persoana la dezvoltarea dislexiei. Aceste caracteristici mostenite afecteaza partile creierului responsabile de limbaj, interferand cu abilitatea de a transforma literele scrise in vorbire.

Intr-un numar foarte mic de cazuri, dislexia poate fi dobandita – adica apare dupa nastere, in urma unui traumatism cranian, a unui atac cerebral etc.

Care sunt complicatiile care pot aparea?

Complicatiile care pot aparea la un copil care sufera de dislexie sunt de natura psiho-sociala. Astfel:

  • un copil cu dislexie va avea probleme de invatare si va fi dezavantajat deoarece cititul este o aptitudine de baza pentru majoritatea materiilor
  • totodata, din cauza ca nu poate tine pasul cu colegii sai, un copil cu dislexie se poate simti inferior, stima de sine fiindu-i afectata
  • odata afectata stima de sine, pot aparea probleme sociale, interpersonale, copilul inchizandu-se in sine, devenind anxios si uneori chiar agresiv, si indepartandu-se de parinti, profesori si colegi
  • in plus, copiii care sufera de dislexie sunt predispusi la aparitia ADHD-ului (si viceversa)
  • toate aceste probleme il pot impiedica pe un copil sa isi atinga potentialul, iar ca adult acest lucru ii poate afecta statutul socio-economic si nu numai

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul de dislexie se pune de obicei in perioada invatamantului primar. In unele cazuri, acesta poate fi pus si mai tarziu cand problemele continue cu cititul, silabisitul si eventual invatarea unei limbi straine pot semnaliza ca un copil, de altfel inteligent, sufera de dislexie. Cu cat diagnosticul este pus mai timpuriu, cu atat il va ajuta mai mult pe copil; intarzierile in stabilirea unui diagnostic pot accentua problemele legate de citit si cele legate de stima de sine. Prin urmare, recunoasterea simptomelor si stabilirea unui diagnostic sunt esentiale pentru ca o persoana care sufera de dislexie sa beneficieze de o terapie corespunzatoare.

Nu exista niciun test si nicio analiza strict pentru identificarea dislexiei. Astfel, ea poate fi diagnosticata doar printr-un consult amanuntit efectuat de un psiholog sau de un alt specialist. Acesta va viza urmatoarele aspecte:

  • istoricul medical familial – dislexia este mostenita genetic in cadrul unei familii, iar astfel copiii ai caror parinti au avut in familie membri cu diverse tulburari de invatare, au un risc mult mai mare de dezvoltare a dislexiei
  • dezvoltarea copilului si aparitia problemelor educationale – medicul va pune intrebari despre cum s-a dezvoltat copilul pana in prezent, daca au aparut anumite dificultati etc.
  • aplicarea unor teste si chestionare prin care se urmareste identificarea abilitatilor de scris si citit
  • aplicarea unor teste psihologice, inclusiv de inteligenta, pentru a intelege mai bine profilul psihologic al copilului si pentru a vedea daca exista probleme sociale, de anxietate, de depresie etc.
  • aplicarea unor probe pentru vaz si auz – medicul specialist va incerca astfel sa determine daca nu cumva alte probleme (vizuale, auditive) stau la baza inabilitatii de a citi cursiv
  • mediul in care traieste copilul, daca exista probleme in familie, daca a existat un eveniment care putea sa declanseze aceasta problema

Toate testele si probele administrate trebuie sa fie standardizate si cu un grad inalt de validitate si fidelitate. Daca sunteti parintii unui copil care sufera de dislexie, iar specialistul doreste sa ii administreze cateva teste, trebuie sa stiti cateva lucruri:

  • inainte de testare copilul trebuie sa fie odihnit, sa fi dormit bine si sa fi mancat micul-dejun
  • copilul nu trebuie sa se simta stresat din cauza testarii, ba mai mult, el nu trebuie sa priveasca testarea ca pe o „pedeapsa”, ca pe ceva rau
  • indiferent daca testarea are loc in cadrul scolii sau la un cabinet privat, copilul ar trebui familiarizat cu ideea ca va aparea o noua persoana care va lucra putin cu el
  • cel mai bine este sa nu fiti de fata in momentul testarii propriu-zise
  • ca parinti, nu trebuie sa il instruiti absolut deloc cum sa raspunda la intrebari; nu interveniti sub nicio forma pentru a nu-l influenta

TRATAMENT:

Desi nu exista niciun tratament adresat corectarii anomaliilor creierului care provoaca dislexia, se poate interveni pe cale terapeutica, individualizata in functie de nevoi. Astfel, cu sprijinul si ajutorul corespunzator, majoritatea copiilor cu dislexie vor putea invata sa citeasca si vor putea dezvolta strategii care sa le permita sa se descurce in functie de imprejurari. Cu cat interventia incepe mai repede, cu atat mai favorabil va fi rezultatul. Aceasta interventie trebuie sa reuneasca eforturile parintilor, a profesorilor si a specialistilor (specialisti precum un psiholog, logoped etc.).

O alta parte foarte importanta a tratamentului o constituie atitudinea adultilor din jurul copilului care sufera de dislexie. Ca parinti, trebuie sa vorbiti in permanenta cu copilul vostru si sa aveti o atitudine increzatoare, intelegatoare si sustinatoare. Nu il criticati, mai ales atunci cand face eforturi pentru a nu ramane in urma. Totodata, tratati-l normal, nu ii permiteti sa foloseasca dislexia drept scuza pentru a nu-si face temele sau pentru a obtine alte beneficii.

Sedintele cu un logoped sunt extraordinar de utile pentru un copil care are dislexie, acest specialist urmand sa il ajute pe copilul vostru sa:

  • recunoasca fonemele
  • inteleaga ca literele si secventele de litere reprezinta aceste sunete
  • inteleaga ce citeste
  • isi dezvolte vocabularul

Dislexia este o afectiune care dureaza toata viata, insa cu sprijinul necesar, copiii pot depasi aceasta conditie. Personalitati din toate domeniile, precum: Pablo Picasso, Leonardo da Vinci, Auguste Rodin (pictori), Whoopi Goldberg, Keanu Reeves, Jim Carrey, Steven Spielberg (din lumea filmului), Cher, John Lennon (cantareti), Agatha Christie, F. Scott Fitzgerald, Gustave Flaubert (scriitori), Albert Einstein si Alexander Graham Bell (oameni de stiinta) – au suferit de dislexie, insa aceasta nu i-a impiedicat sa isi atinga potentialul.

Comentarii

persoanele balbaite dar inteligente se mai poot corecta daca au varsta adulta ?