Termen cautat
Categorie

Durerea pelvina


GENERALITATI:

Ce este durerea pelvina?

Multe femei se plang in ziua de azi de dureri pelvine la un moment dat. De obicei, durerile pelvine reflecta soar functionarea normala a sistemului reproducator sau al celorlalte organe din cavitatea pelvina. Uneori, insa, durerile pelvine pot reflecta probleme grave de sanatate ce necesita tratamente urgente. Durerea pelvina este frecvent inregistrata la femei, insa natura sa si intensitatea resimtita variaza, de cele mai multe ori cauza fiind obscura.

Durerea pelvina la femei poate fi determinata de prezenta chisturilor ovariene sau a formatiunilor tumorale. Durerea pelvina poate deveni mai severa in cazul in care se produce torsionarea sau ruptura formatiunii. De asemenea, nu trebuie scapata din vedere si posibilitatea existentei unei sarcini ectopice. Crampele menstruale sau dismenoreea, pot fi determinate de endometrioza, afectiune care poate interesa trompele uterina, ovarele sau chiar peritoneul. Durerea pelvina se poate datora si sindromului ovarelor polichistice sau vulvodiniei, patologii frecvent inregistrate la miliane de persoane de sex feminin din Romania.

Depresia reprezinta un simptom asociat durerilor pelvine, insa in acest caz trebuie consultat un specialist in domeniu. Depresia necesita instituirea unui tratament simultan cu tratarea cauzelor fizice determinante ale durerii pentru a se obtine rezultatele terapeutice scontate.

Durerea pelvina se localizeaza la nivelul etajului inferior abdominal si poate avea urmatoarele forme:

  • Acuta, in cazul in car se inregistreaza un episod singular, de scurta durata sau cronica, in cazul in care durerea pelvina persista pentru o perioada indelungata de timp.
  • Intermitenta sau continua.
  • Usoara sau severa.
  • Localizata, la nivelul unei zone anume sau generalizata, la nivelul intregului abdomen inferior si al pelvisului.

Durerea pelvina se poate asocia cu urmatoarele simptome:

  • Urinare cu sange sau hematurie.
  • Sangerari vaginale legate sau nu de desfasurarea actului sexual.
  • Mictiuni dureroase sau disurie.
  • Scaune cu sange sau melena.
  • Stari de depresie care afecteaza calitatea stilului de viata.
  • Tulburari ale somnului.
  • Scaderea poftei de mancare sau inapetenta.

DIAGNOSTIC:

Ca urmare a existentei de multiple cauze determinante ale durerii pelvine la femei, este importanta participarea la un consult medical amanuntit. Desi diagnosticul se stabileste in urma examinarii initiale de cele mai multe ori, este posibil sa fie necesara si efectuarea a mai multe teste sau examinari. Diagnosticul in caz de dureri pelvine se stabileste prin eliminarea cauzelor suspicionate, reprezentand un proces de durata.

Examinarea initiala

Pacienta trebuie sa tina o evidenta a simptomelor inregistrate, evidenta ciclurilor menstruale, a activitatilor sexuale si a activitatilor fizice precum si a evenimentelor stresante sau a antecedentelor medicale. O astfel de evidenta este foarte importanta pentru stabilirea unui diagnostic corect si este studiata in amanunt de catre medicul specialist care va proceda la urmatoarele: 

  • Anchetarea antecedentelor referitoare la desfasurarea ciclului menstrual, antecedentele de chirurgie pelvina daca este cazul, radioterapie, eventuale boli cu transmitere sexuala, sarcini sau nasteri.
  • Efectuarea unui examen pelvin cu scopul depistarii unor eventuale malformatii localizata la nivelul aparatului reproducator si eventual efectuarea unui tuseu rectal. Medicul specialist efectueaza minutios acest examen, inspectand fiecare segment. Acesta poate sa recomande si efectuarea de examene complementare precum:
  1. Testul Papanicolau poate identifica cancerul de col uterin sau leziunile de tip precanceros.
  2. Testul de sarcina bazat pe titrarea gonadotropinei corionice umane HCG, indica in cazul obtinerii unui rezultat pozitiv procedarea la o ecografie cu scopul depistarii instalarii unei eventuale sarcini ectopice sau extrauterine.
  3. Testele specifice pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuala precum chlamydia, gonoreea sau herpesul genital.
  4. Examene de urina ce pot evidentia prezenta unor infectii sau a calculilor renali.
  5. Examenul scaunului pentru depistarea prezentei sangelui la acest nivel.

Testari ulterioare

In cazul in care examinarea initiala nu se finalizeaza cu depistarea cauzei durerii sau in cazul in care rezultatul obtinut indica o anumita afectiune, medicul specialist poate recomanda si efectuarea urmatoarelor investigatii:

  • Examenul ecografic abdominal si / sau transvaginal realizat prin intermediul unui dispozitiv transductor inserat la nivelul cavitatii vaginale. Examenul ecografic are un rol important pentru depistarea cauzelor determinante ale durerilor pelvine. Prin intermediul examenului ecografic se poate detecta prezenta calculilor renali la nivelul tractului urinar, hiperplaziile endometriale, boala inflamatorie pelvina, prezenta formatiunilor canceroase sau benigne precum fibroamele, chisturile, tumorile ovariene, tumorile uterine, tumorile colului sau tumorile trompelor uterine.
  • Pielografia intravenoasa consta in injectarea unei substante colorate urmata de examinarea prin intermediul razelor X cu scopul observarii structurii rinichilor, ureterelor, vezicii si a uretrei.
  • Laparascopia, care reprezinta o procedura chirurgicala ce utilizeaza instrumente fine cu cabluri optice numite laparoscoape, care se introduc in organism la nivelul unor mici incizii abdominale. Laparascopia permite vizualizarea cavitatii pelvine si descoperirea cauzelor ce produc durere precum cicatricile, chisturile, tumorile, malformatiile sau boala inflamatorie pelvina. Laparascopia reprezinta singura metoda utila confirmarii endometriozei. Daca este cazul, in cursul procedurii se pot indeparta si excrescentele sau cicatricile.
  • Examenul computer tomograf sau CT al pelvisului este realizat cu ajutorul razelor X cu scopul crearii de imagini elocvente ale organelor interne si ale osaturii.
  • Examenul de rezonanta magnetica nucleara la nivelul pelvisului se efectueaza pe baza campului magnetic si a energiei undelor radio pentru crearea imaginilor organelor si a oaselor.
  • Examenul cistoscopic se realizeaza cu ajutorul unui instrument de vizualizare care se introduce in vezica urinara prin lumenul uretrei, evidentiindu-se semnele de inflamatie, excrescentele sau calculii renali.
  • Prin studiile urodinamice se poate testa functionalitatea vezicii urinare si face posibil sa se determine daca spasmele vezicale determina senzatia dureroasa si evidentierea prezentei sindromului de colon iritabil.

Durerea cu evolutie cronica poate afecta comportamentul pacientilor si poate ingreuna managementul durerii. Medicul poate recomanda si evaluarea de catre un psiholog si ii va adresa pacientului unele intrebari cu scopul stabilirii faptului daca starile de depresie, insomniile sau starile de stres sunt adjuvante sau cauzatoare a durerii cu caracter cronic. Cu scopul derularii corecte a unei bune recuperari, afectiunile psihice trebuie tratate simultan cu afectiunile fizice determinante de durere.

TRATAMENT:

Protocolul terapeutic ales se poate concentra fie pe tratarea cauzei determinante specifice depistate, fie pe ameliorarea durerii, caz in care este denumit simptomatic. Totusi, indicat este un protocol terapeutic bazat pe ambele obiective expuse.

Tratamentul cauzei determinante specifice depistate sau suspectate

Prin coroborarea antecedentelor cu rezultatele obtinute in urma examenului pelvin si cu rezultatele celorlalte investigatii efectuate, medicul specialist poate sa gaseasca una sau mai multe cauze responsabile pentru durerea resimtita la nivel pelvin precum endometrioza, fibromul uterin sau sindromul de colon iritabil. In functie de cauza determinanta, tratamentul poate include:

  • Medicatie specifica controlului sau stoparii ciclului ovulator, in cazul in care simptomatologia este agravata de schimbarile ciclurilor hormonale.
  • Medicatie specifica unor patologii: antibiotice pentru tratarea infectiilor sau medicatie specifica sindromului de colon iritabil.
  • Terapie comportamentala sau consiliere.
  • Interventii chirurgicale de indepartare a excrescentelor, chisturilor sau a formatiunilor tumorale. Cu toate acestea, studiile de specialitate efectuae au demonstrat ca indepartarea tesutului cicatricial sau a adeziunilor nu atenueaza senzatia dureroasa decat in cazul in care adeziunile formate sunt importante, in stadiul IV de evolutie.
  • Abordarea unui stil de viata sanatos, efectuarea de exercitii pentru reducerea stresului si pentru sporirea rezistentei organismului, pentru imbunatatirea dispozitiei si pentru facilitarea starii generale de sanatate in asociere cu o dieta precum este cazul pentru sindromul de colon irirtabil.

Tratamentul simptomatic al durerii

Antiinflamatoarele nesteroidiene constituie tratamentul adecvat pentru durerea acuta si cronica ca prima optiune in cazul bufeurilor si a scaderii densitatii osoase.

  • Antidepresivele triciclice administrate pentru tratarea durerii cu caracter cronic din orice regiune a organismului. Studiile limitate si-au demonstrat eficienta in cadrul protocoalelor terapeutice desfasurate pentru unele paciente.
  • Narcoticele sunt recomandate in ultima instanta si pe termen scurt pentru tratarea durerilor pelvine intense din cauza riscului dependentei.

Tratamentul pe cale medicamentoasa este preferat interventiei chirurgicale, care se recomanda doar in cazul necesitatii corectarii unor tulburari cu etiologie cunoscuta. Cu toate acestea, nici tratamentul pe cale chirurgicala nu poate sa garanteze intotdeauna incetarea durerii si evitarea altor probleme pe viitor.

Durerea cronica pelvina se poate remite o data cu instalarea menopauzei, pacientele putand sa puna simptomele pe seama dezechilibrului hormonal, caz in care se recomanda tratamentul simptomatic in regim ambulator.

Tratamentul chirurgical al durerii pelvine

Interventia chirurgicala poate avea atat rol de diagnostic, cat si curativ. Interventia chirurgicala este recomandata in condiitiile prestabilirii unui diagnostic concret precum fibroza sau endometrioza. Nu este demonstrat insa, faptul ca indepartarea pe cale chirurgicala a componentelor aparatului reproducator poate stopa durerea fara cauze concrete sau daca nu o poate chiar agrava.

O interventie chirurgicala de histerectomie sau de suprimare a terminatiilor nervoase ale ariei pelvine, efectuata unei paciente careia nu i s-a stabilit un diagnostic concret, implica riscul de mentinere sau sporire a senzatiei dureroase postoperator.

Laparascopia efectuata prin incizii mici sau laparatomia care presupune o incizie abdominala mare se pot folosi in procedurile terapeutice. Interventia de histerectomie presupune indepartarea pe cale chirurgicala a corpului uterin si reprezinta o ultima optiune terapeutica pentru stoparea durerilor cu caracter cronic, sever.  In functie de etiologie, histerectomia poate avea rezultate satisfacatoare in unele situatii. Indepartarea tesutului de natura cicatriciala rezultat in urma interventiilor anterioare sau ca urmare a bolilor inflamatorii pelvine nu scade intensitatea dureroasa decat in cazul in care adeziunile formate sunt importante, de stadiul IV. Laparascopia cu rol diagnostic este efectuata inainte initierea tratamentului medicamentos, exceptie facand tratamentele cu anticonceptionale orale si inaintea apelarii la interventia chirurgicala terapeutica. Unele regiuni ale tusutului afectat de endometrioza sau tesuturile cicatriciale sau adeziunile se pot indeparta sau distruge pe cale laparoscopica.

Interventia de histerectomie se recomanda in caz de afectiuni ale organelor pelvine corectabile pe cale chirurgicala. Efectuata doar in scopul ameliorarii senzatiei dureroase, histerectomia poate determina rezultate nesatisfacatoare. Tratamentul chirurgical poate determina aparitia unor complicatii precum agravarea senzatiei dureroase, stare de disconfort, instalarea unor infectii sau formarea unor cicatrici. Simptomatologia durerii pelvine cronice se remite in absenta unui instituirii unui tratament in perioada menopauzei cand nu se mai produc variatii hormonale importante. Din acest motiv, controlarea simptomatologiei se poate efectua la domiciliu pana la instalarea menopauzei. Simptomatologia poate reaparea in cazul in care pacienta utilizeaza terapia hormonala specifica perioadei menopauzei.

Din protocolul terapeutic stabilit pentru ameliorarea durerii pelvine cronica poate sa faca parte si consilierea, antrenamenul mental, exercitiile de relaxare si exercitiile fizice.

Alte optiuni terapeutice

Consilierea poate sa ajute pacientele sa faca fata durerii resimtite si stresului care a provocat-o. Tipurile de consiliere recomandate in aceasta situatie sunt urmatoarele:

  • Terapia comportamentala focalizata pe modificarea modului de perceptie al durerii si pe modificarea perceptiei asupra felului in care sunt afectate pacientele.
  • Biofeedback-ul consta in cotrolarea constienta a functiiloe organismului, care este controlat in mod inconstient.
  • Consilierea adjuvanta pentru a face fata evenimentelor, stresului si a relatiilor cu celelalte persoane.

Exercitiile fizice sporesc forta unor grupe musculare, imbunatatesc postura, imbunatatesc mersul si sporesc tonusul muscular al pacientelor. Terapiile alternative nu sunt suficient studiate la momentul actual, insa sunt considerate adjuvante pentru a face fata starilor de stres si senzatiei dureroase. Acupunctura sau stimularea nervoasa transcutanata si-au dovedit eficienta in ceea ce priveste combaterea durerii resimtite in timpul perioadei menstruale. Acupunctura a fost utilizata si pentru ameliorarea durerilor cu caracter cronic resimtite in absenta unei legaturi cu perioada menstruala. Alternativele terapeutice care implica riscuri scazute sunt urmatoarele:

  • Efectuarea de exercitii de relaxare si efectuarea de exercitii de respiratie, terapie demonstrata pentru ameliorarea durerilor cronice.
  • Sedintele de hipnoza.
  • Imaginile artistice sugestive.
  • Aromaterapia.
  • Sedintele de meditatie.
  • Exercitiile de yoga.
  • Masajele.