Termen cautat
Categorie

Encefalita


GENERALITATI:

Encefalita este este o afectiune mai rara, care se refera la inflamatia creierului. Este cel mai frecvent cauzata de un virus.

Infectiile virale ale sistemului nervos central se pot prezenta sub forma de meningita aseptica sau de encefalita.

Encefalita virala poate sa fie primara sau postinfectioasa. Infectia primara se caracterizeaza prin invazie virala la nivelul sistemului nervos central. Implicarea neuronala poate fi identificata la examinarea histologica, care poate sa mai arate si corpi de incluziune la examinarea microscopica sau particule virale la microscopia electronica. Virusul poate fi adesea izolat in culturile din tesutul cerebral.

In schimb, in encefalita postinfectioasa (numita si encefalomielita acuta diseminata), virusul nu poate fi detectat . Oricum, in acest caz predomina inflamatia perivasculara si demielinizarea. Inabilitatea de a identifica virusul si tipul anomaliilor histologice observate sugereaza ca encefalita postinfectioasa este o afectiune mediata imun.  

O mare varietate de virusuri pot infecta sistemul nervos central. Majoritatea virusurilor sunt capabile sa determine fie meningita, fie encefalita. O parte din aceste virusuri, cum ar fi virusul urlian, rujeolic, virusul varicelo-zosterian si cel gripal au fost de asemenea asociate cu encefalita postinfectioasa.

O cauza frecventa pentru encefalita sporadica este virusul herpes simplex tip 1.

Cauza encefalitei virale este evidenta in unele cazuri datorita istoricului unei expuneri aparte sau datorita unor trasaturi din prezentarea clinica. In absenta acestor informatii, datele epidemiologice cum ar fi aparitia sau expunerea sezoniera  pot fi utile in stabilirea unui diagnostic specific. De exemplu:

Arbovirusurile (virusul West Nile) determina boala atunci cand sunt activi tantarii, in timp ce virusul herpes simplex poate fi implicat in orice moment.  In schimb, mersul pe jos prin paduri sau zone mlastinoase, unde predomina capusele, poate sugera alte etiologii virale (febra Colorado data de capuse) sau non-virale (boala Lyme).
La pacientii la care istoricul calatoriilor  este sugestiv, pot fi luate in considerare si alte afectiuni non-virale transmise prin tantari, cum este malaria cerebrala.
Prezenta in antecedente a contactului cu animale sau a muscaturii de animal sugereaza posibilitatea encefalitei rabice.

Manifestarile clinice ale encefalitei

Pacientii cu encefalita au un status mental alterat, care variaza de la deficite subtile pana la nonresponsivitate completa. Simptomele si semnele de iritatie meningeala (fotofobia si rigiditatea nucala) sunt de obicei absente in cazul encefalitei pure, dar insotesc de obicei o meningoencefalita. Crizele convulsive sunt frecvente in cazul encefalitei. Pot sa apara si anomalii focale neurologice, inclusiv hemipareze, paralizii de nervi cranieni, reflexe exagerate. Pacientii pot fi confuzi, agitati sau nonresponsivi.

Examinarea fizica

Desi nu exista trasaturi patognomonice la examenul clinic al pacientului, unele caracteristici pot sugera un anumit diagnostic:

  • Prezenta parotiditei  sugereaza diagnosticul de encefalita urliana la un pacient nevaccinat, cu modificari ale statusului mental.
  • Paralizia flasca sugereaza posibilitatea infectiei cu virusul West Nile. De fapt, a fost gresit diagnosticata ca sindrom Guillain-Barre. O eruptie maculopapulara este intalnita de asemenea la aproximativ jumatate dintre pacientii cu aceasta infectie (virus West Nile), care nu apare in alte encefalite virale.
  • Tremorul pleoapelor, limbii, buzelor si al extremitatilor poate sugera posibilitatea encefalitei St.Louis sau West Nile, in cazul localizarii geografice corespunzatoare sau istoricului de calatorie in zonele respective.
  • Trasaturi ca hidrofobia, aerofobia, spasmele laringiene si hiperactivitatea sugereaza encefalita rabica. Prezentarile atipice ale rabiei includ convulsiile, paraliziile de nervi cranieni si miocloniile.
  • Eruptia sub forma unui grup de vezicule care afecteaza doar o jumatate din corp sugereaza infectia cu virusul varicelo-zosterian, care poate determina ocazional encefalita.

Analizele imagistice

Rezultatele investigatiilor imagistice la pacientii cu encefalita pot sa arate sau nu anomalii. Examenul CT (tomografie computerizata) este util in excluderea leziunilor inlocuitoare de spatiu sau abceselor cerebrale. Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) poate detecta demielinizari. Daca sunt prezente, localizarile anomaliilor de semnal pot sugera anumite etiologii:

  • Localizarea in lobul temporal sugereaza encefalita cu virusul herpes simplex, desi si alte herpes virusuri (varicelo-zosterian, Epstein –Barr, herpesvirusul uman 6) pot sa produca acelasi aspect clinic.
  • Implicarea talamusului su ganglionilor bazali poate fi observata in cazul encefalitei datorate infectiilor respiratorii virale, bolii Creutzfeld-Jacob, arbovirusului si tuberculozei.
  • In cazul infectiei cu virusul West Nile, examinarea RMN a aratat o varietate de anomalii la nivelul ganglionilor bazali, talamusului, trunchiului cerebral si cerebelului.
  • Prezenta hidrocefaliei poate sugera etiologii nonvirale, cum ar fi cele bacteriene, fungice sau parazitare.

Electroencefalograma (EEG) este adesea anomala in encefalita acuta. Focalizarea la nivelul lobului temporal este sugestiva pentru encefalita cu virusul herpes simplex.

Examinarea lichidului cefalorahidian: desi nu pune diagnosticul, va confirma de obicei prezenta afectiunii inflamatorii a sistemului nervos central. In general nu exista deosebiri intre meningita aseptica si meningoencefalita (desi, rar ,pot exista cateva anomalii ale lichidului cefalorahidian in acdrul encefalitei pure). Urmatoarele trasaturi ale lichidului cefalorahidian sunt caracteristice pentru infectiile virale ale sistemului nervos central:

  • Un numar crescut de leucocite (globule albe), dar de obicei sub 250/mmc, cu predominenta limfocitelor.
  • Cresterea concentratiei proteinelor, dar de obicei sub 150 mg/dl.
  • De obicei o concentratie normala a glucozei (>50% din valoarea din sange). Valori moderat scazute se intalnesc in infectia cu virusul herpes simplex, virusul urlian sau unele enterovirusuri.
  • Globulele  rosii (eritrocite) sunt de obicei absente; prezenta lor poate sugera infectia cu virusul herpes simplex 1 sau alte encefalite necrotizante.

DIAGNOSTIC:

Prezentarea clinica:

  • Febra
  • Dureri de cap
  • Confuzie sau tulburari de gandire
  • Dificultati de inghitire sau de vorbire
  • Vorbire fara sens
  • Neindemanare sau probleme de mers
  • Slabiciune musculara la nivelul unei jumatati a corpului
  • Convulsii

Un pas important pentru diagnosticulul initial al pacientului cu suspiciune de encefalita virala este analiza lichidului cefalorahidian. Analiza include testarea pentru numarul de celule, glucoa si proteinele din lichid.

Testele specifice de diagnostic sunt: reactia de polimerizare in lant (PCR) pentru virusuri, culturi pentru bacterii, fungi si micobacterii, si teste serologice pentru arbovirusuri. Insa, chiar prin utilizarea reactiei de polimerizare in lant, etiologia ramane neidentificata in majoritatea cazurilor.

Cea mai importanta cauza virala care trebuie exclusa la un pacient cu encefalita este virusul herpes simplex, din moment ce acesta este fatal daca nu este tratat. Infectia cu virusul herpes simplex trebuie luata in considerare in special daca exista leziuni focale la nivelul lobului temporal (sugerate de simptome, semne sau de catre testele imagistice). Diagnosticul se face mai degraba prin detectarea AND-ului de virus herpes simplex prin reactia de polimerizare in lant realizata din lichidul cefalorahidian. In timp ce se asteapta confirmarea, trebuie initiat tratament empiric cu aciclovir.

Enterovirusurile sunt mai frecvent asociate cu meningita virala, dar mai rar pot da si encefalita. Reactia de polimerizare in lant (PCR) realizata din lichidul cefalorahidian este testul diagnostic de electie. Virusul poate fi de asemenea izolat in culturile din materiile fecale sau din gat; insa, o cultura pozitiva din fecale sau din gat nu confirma neaparat boala, mai ales in lunile de vara.

Realizarea de culturi pentru izolarea virala

A fost treptat inlocuita de realizarea reactiei de polimerizare in lant (PCR). Culturile sunt inca importante atunci cand se iau in considerare cauze rare de encefalita (de exemplu, virusul gripal, paragripal, urlian si rujeolic), pentru care nu este disponibila testarea PCR.

Reactia de polimerizare in lant (PCR)

Poate fi realizata pentru virusul herpes simplex 1 si 2, si pentru enterovirusuri. Identificarea virusului herpes simplex 1 in lichidul cefalorahidian este un test de diagnostic rapid, sensibil si specific pentru encefalita produsa de acesta. Asemanator, identificarea virusului herpes simplex 2 in lichidul cefalorahiadian este un test diagnostic rapid pentru meningita cauzata de acesta.  Testarea PCR poate fi realizata si pentru virusul varicelo-zosterian si citomegalovirus, in functie de circumstante.

Testele serologice

Sunt importante pentru pacientii la care nu s-a realizat un diagnostic pe baza analizei lichidului cefalorahidian, culturilor si PCR. Majoritatea etiologiilor virale necesita teste serologice pentru diagnostic. De exemplu, pentru virusul West Nile, o singura mostra de ser cu anticorpi de tip IgM este suficienta pentru diagnostic.

Biopsia cerebrala

Ca ultima masura, biopsia cerebrala poate fi luata in  considerare daca etiologia encefalitei este inca necunoscuta.

Diagnosticul diferential al encefalitei

Exista numeroase etiologii neinfectioase care pot mima o infectie a sistemului nervos central. Acestea pot fi: tumori intracraniene, boli de colagen, vasculite, afectiuni neoplazice si reactii adverse ale medicamentelor. Alte etiologii non-virale de luat in considerare la pacientii cu suspiciune de infectie a sistemului nervos central sunt: abcesul cerebral, sifilisul, meningita tuberculoasa, meningita fungica .

Meningita versus encefalita: prezenta sau absenta unei functii cerebrale normale este o trasatura importanta de diferentiere intre aceste doua entitati. Pacientii cu meningita pot fi letargici, distrasi din cauza durerii de cap, dar functia lor cerebrala ramane normala. In schimb, in encefalita, pot sa apara anomalii ale functiei cerebrale, inclusiv status mental alterat, deficite motorii sau senzitive, modificari de comportament sau de personalitate, precum si afectarea vorbirii sau miscarii. Alte manifestari neurologice ale encefalitei pot fi : hemipareza, paralizie flasca sau parestezii.

TRATAMENT:

Tratamentul empiric

Pentru majoritatea infectiilor virale ale sistemului nervos central nu exista tratamente specifice, cu cateva exceptii importante:

Tratamentul empiric pentru infectiile cu virusul herpes simplex cu aciclovir (10 mg/kg, intravenos, la fiecare 8 ore) ar trebui inceput cat mai repede posibil daca pacientul are encefalita. Tratamentul precoce este esential deoarece se asociaza cu o scadere semnificativa a mortalitatii si morbiditatii. Aciclovirul se foloseste si daca se suspicioneaza o encefalita cu virus varicelo-zosterian.
Este foarte important de luat in considerare si diagnosticele alternative, cum ar fi tuberculoza si delirul indus medicamentos, din moment ce acestea se pot prezenta intr-o maniera asemanatoare cu infectiile virale ale sistemului nervos central.

Presiunea intracraniana crescuta

Semnele si simptomele de presiune intracraniana crescuta sunt: durerile de cap, varsaturile, scaderea gradului de constienta.  Interventiile terapeutice standard pentru a scadea presiunea (steroizi, manitol) pot fi utilizate in acest caz. De asemenea, dexametazona poate reduce edemul cerebral si poate imbunatati rezultatele neurologice la pacientii cu meningita pneumococica, dar exista putine date cu privire la utilizarea steroizilor in encefalita virala.

Prognosticul encefalitei

Chiar daca tratamentul cu aciclovir este initiat precoce, encefalita cu virusul herpes simplex se asociaza cu o mortalitate si morbiditate semnificative. Cele mai frecvente sechele ale encefalitei sunt dificultatile de concentrare, afectarea comportamentului si vorbirii, precum si pierderile de memorie.

Comentarii

buna,eu am avut fetita de 7 luni internata in reanimare cu encefalita,a facut 41,5 febra,nu mai reactiona,varsa.mi -s-a spus ca copila a avut jumatate din creier inflamat.stie careva in cat timp s-ar recupera copila complet,care sunt conditiile in care trebuie sa fie tratata acum ca e acasa si care ar putea fi consecintele.

buna,eu am avut fetita de 7 luni internata in reanimare cu encefalita,a facut 41,5 febra,nu mai reactiona,varsa.mi -s-a spus ca copila a avut jumatate din creier inflamat.stie careva in cat timp s-ar recupera copila complet,care sunt conditiile in care trebuie sa fie tratata acum ca e acasa si care ar putea fi consecintele.

buna,eu am avut fetita de 7 luni internata in reanimare cu encefalita,a facut 41,5 febra,nu mai reactiona,varsa.mi -s-a spus ca copila a avut jumatate din creier inflamat.stie careva in cat timp s-ar recupera copila complet,care sunt conditiile in care trebuie sa fie tratata acum ca e acasa si care ar putea fi consecintele.

Sansele pentru o recuperare completa scad daca apar simptome severe, cum ar fi convulsiile, sau daca tratamentul este intaziat. Encefalita acuta dureaza de obicei de la cateva zile la 2-3 saptamani, dar recuperarea poate fi lenta, necesitand saptamani sau luni pentru revenirea la functia recuperabila maxima. Acuzele obisnuite in timpul recuperarii includ dificultati de concentrare, oboseala, tremor si modificari de personalitate. Multa sanatate!

Sansele pentru o recuperare completa scad daca apar simptome severe, cum ar fi convulsiile, sau daca tratamentul este intaziat. Encefalita acuta dureaza de obicei de la cateva zile la 2-3 saptamani, dar recuperarea poate fi lenta, necesitand saptamani sau luni pentru revenirea la functia recuperabila maxima. Acuzele obisnuite in timpul recuperarii includ dificultati de concentrare, oboseala, tremor si modificari de personalitate. Multa sanatate!

Sansele pentru o recuperare completa scad daca apar simptome severe, cum ar fi convulsiile, sau daca tratamentul este intaziat. Encefalita acuta dureaza de obicei de la cateva zile la 2-3 saptamani, dar recuperarea poate fi lenta, necesitand saptamani sau luni pentru revenirea la functia recuperabila maxima. Acuzele obisnuite in timpul recuperarii includ dificultati de concentrare, oboseala, tremor si modificari de personalitate. Multa sanatate!