Encoprezis sau tulburarea instalarii controlului sfincterului anal

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Comportament anormal, Diaree, Durere abdominala, Encoprezis, Prurit anal, Scaderea apetitului

Categorii de medicamente

Tractul digestiv si metabolism

LAXATIVE

Imagini

GENERALITATI:

Encoprezisul sau incontinenta fecala, se refera la pierderea repetata, voluntara sau involuntara, a materiilor fecale in conditii inadecvate, de catre copiii cu varsta de 4 ani sau mai mari, varsta la care un copil ar trebui sa aibe controlul asupra actului de defecatie.

Conform criteriilor Rome III, incontinenta fecala este inclusa in criteriile de diagnostic ale urmatoarelor categorii de tulburari functionale ale defecatiei la copii:

• Constipatia functionala: la copiii de varsta prescolara sau la copiii cu varsta intre 4 si 18 ani.
• Incontinenta fecala neretentionala.

Definitia constipatiei functionale necesita doua din sase criterii care includ frecventa scaunelor, duritatea acestora, marimea, incontinenta fecala, retentia fecala voluntara. Simptomele trebuie sa fie prezente timp de o luna la copiii mai mici si doua luni la cei mai mari.

Definitia incontinentei fecale neretentionale se refera la incontinenta fecala fara alte evidente de constipatie. Criteriile Rome III definesc aceasta afectiune la copiii cu o varsta mai mare de 4 ani, la care toate criteriile urmatoare sunt prezente  timp de cel putin 2 luni:

• Defecatie intr-un loc nepotrivit contextului social cel putin o data pe luna
• Fara o afectiune patologica care sa explice simptomele
• Fara dovezi de retentie fecala

Encoprezisul  asociat constipatiei

La majoritatea copiilor cu incontinenta fecala, problema se asociaza sau este probabil cauzata de constipatia subiacenta. Nu este clar de ce encoprezisul apare la unii copii cu constipatie,  si nu la altii. Printre  copiii cu constipatie, nu exista diferente clare fiziopatologice si psihologice intre cei cu incontinenta fecala si cei fara. In ambele grupuri, constipatia la copii este declansata adesea de modificarile alimentare, stresul psihosocial (cum e cel de separare) , modificarile de program, si/sau adaptarile comportamentale , cum este retentia  de fecale.

Exista trei evenimente importante din cadrul dezvoltarii unui copil, in timpul carora copiii pot prezenta un risc crescut de dezvoltare a constipatiei functionale sau a encoprezisului:

• Trecerea la alimentatia solida
• Folosirea toaletei
• Inceperea scolii

Un copil care a experimentat chiar numai o defecatie dureroasa se poate decide sa faca tot posibilul sa evite defecatia. Prin urmare, materiile fecale se acumuleaza la nivelul rectului si devin din ce in ce mai dure si mai dificil de evacuat. In unele cazuri, dilatarea rectului duce la pierderea senzatiilor si scade perceptia necesitatii de a defeca. Datorita distensiei rectale cronice, sfincterul anal intern se relaxeaza, permitand materiilor fecale semisolide sa se elimine la exterior. Astfel, encoprezisul este frecvent o consecinta directa a constipatiei functionale si a retentiei fecale voluntare.

Incontinenta fecala neretentionala

Encoprezisul poate sa apara si in absenta constipatiei, caz in care se numeste incontinenta fecala neretentionala functionala.  Afectiunea apare la aproximativ 2% dintre copiii cu varsta de peste 4 ani si este de 4 ori mai frecventa la baieti.

Cauzele incontinentei fecale neretentionale raman neclare. Exista unele asocieri cu problemele de comportament si de atentie, precum si cu anxietatea si depresia. Episoadele de encoprezis au fost legate de anumite persoane sau situatii (de exemplu, vizita la unul dintre parinti, in contextul in care  parintii sunt divortati). Oricum, pana la 40% dintre copii nu au fost educati corespunzator pentru folosirea toaletei. Este neclar daca problemele psihosociale asociate sunt o cauza sau o consecinta a incontinentei.

Examinarea fizica si timpul de tranzit oral-anal sunt normale, iar la examinarea rectala sau radiologica nu sunt prezente materii fecale in exces. Prin definitie, nu exista dovezi ale unei afectiuni preexistente  a motilitatii sau a functiei senzitivomotorii anorectale.

DIAGNOSTIC:

Manifestarile clinice

Copiii cu encoprezis se prezinta frecvent cu pierdere de materii fecale. Parintii pot intelege gresit acest aspect, ca fiind diaree.

Alte simptome care pot insoti incontinenta fecala sunt durerea abdominala (de la discomfort vag pana la atacuri severe  cu cateva zile inainte de o defecatie in cantitate mare, sau chiar zilnic), tulburarile de urinat.

Examinarea fizica

Evaluarea initiala a unui copil cu encoprezis este similara cu cea a unui copil care se prezinta cu constipatie.

La copilul cu encoprezis, evaluarea are doua tinte:

• Excluderea cauzelor de incontinenta fecala determinate de afectiuni organice sau anatomice.
• Stabilirea daca copilul are constipatie subiacenta.

Copiii cu incontinenta fecala neaga de obicei semnele vizibile si olfactive ale murdaririi hainelor cu materii fecale. Ei pot sa para ignoranti si neglijenti cu privire la aceasta problema, chiar daca ea este o sursa de rusine si confuzie considerabile pentru copil, frustrare pentru parinti si o cauza de stigmatizare printre colegi.

Istoricul pacientului

Excluderea cauzelor organice: cauzele organice potentiale ale incontinentei fecale, in special cele legate de constipatia subiacenta, pot necesita investigatii suplimentare.  Incontinenta fecala se observa frecvent la copiii cu paralizie cerebrala, hipotonie sau dizabilitati intelectuale (retard mental). Rar, incontinenta fecala nou aparuta  este cauzata de bolile neurologice progressive, care sunt evidentiate prin slabiciune musculara sau durere de spate. Anomaliile maduvei spinarii, cum e spina bifida, pot de asemenea cauza incontinenta fecala. Anusul ectopic poate sa se asocieze cu constipatie si incontinenta fecala.

Prezenta constipatiei: este foarte important sa se distinga intre copiii la care incontinenta fecala este legata de constipatie si cei cu incontinenta fecala neretentionala, deoarece tratamentul celor doua difera. Chiar daca constipatia este exclusa initial, parintii trebuie sa urmareasca semnele de prezenta a acesteia. Informatiile utile pentru a determina prezenta constipatiei subiacente sunt:

• Intervalele de timp, cantitatea, diametrul si consistenta materiilor fecale din toaleta sau din lenjeria intima. Informatiile cu privire la consistenta si volumul fecalelor sunt importante deoarece unii copii au defecatie  zilnic , dar evacueaza incomplet. Fecalele care tind sa infunde toaleta sugereaza constipatie subiacenta.
• Alimentatia  copilului, care poate arata un continut inadecvat de fibre si lichide. Intoleranta la proteinele din laptele de vaca poate de asemenea sa se prezinte cu constipatie. Debutul simptomelor care este legat de o modificare in alimentatie sugereaza constipatie functionala, cu posibilitatea interventiei prin modificarea dietei.
• Programul episoadelor de incontinenta. Multi copii cu constipatie subiacenta vor avea episoade de incontinenta in timpul somnului, in timp ce multi copii cu incontinenta fecala neretentionala vor avea episoade in timpul dupa-amiezii si seara.

Factorii precipitanti psihosociali

Intelegerea contextului psihosocial in care apare problema ofera indicii cu privire la eventuala prezenta a constipatiei subiacente si daca exista factori psihosociali de stres care promoveaza problema sau interfera cu tratamentul.

• Istoricul de evenimente care ar fi putut precipita aparitia simptomelor , cum ar fi educatia in folosirea toaletei, separarea (de exemplu, inceperea scolii sau divortul), sau alti factori de stres emotional.
• Relatia copilului cu membrii familiei, cu colegii de la scoala, cu cei apropiati si cu adultii cu care vine in contact. Un interogatoriu atent poate evidentia un evenniment separator, amenintator sau confuz asociat cu anumite persoane importante (figuri puternice cum ar fi unul din parinti sau profesori),cu  locuri (cum ar fi scoala sau toaleta scolii), cu evenimente (cum este divortul parintilor) sau lucruri, cum ar fi chiar toaleta.

Examinarea fizica

La aproximativ jumatate dintre copiii cu incontinenta fecala poate fi palpata o masa fecala abdominala. Rectul este dilatat semnificativ si umplut cu fecale la mai mult de 90 % dintre copiii cu constipatie functionala subiacenta, cu exceptia celor care au avut defecatie recent. Presiunea scazuta a sfincterului anal la examinarea digitala sugereaza fie retentie fecala (cu inhibitia tonusului sfincterian), fie o afectiune care implica sfincterul, fie ambele.

Examinarea perineului si a zonei perineale poate evidentia materii fecale, iritatie anala sau fisuri. Plasarea ectopica sau anterioara a anusului poate fi diagnosticata prin inspectia perineului. Prezenta unei gropite sacrale, cu exces de pilozitate sau lipom, pot indica prezenta spinei bifida oculte si afectare neurologica ca si cauza a incontinentei fecale.

Analizele de laborator

Majoritatea copiilor cu encoprezis necesita minime analize de laborator. Oricum, testele specifice sunt ghidate de istoricul si examinarea fizica a pacientului.

Se poate realiza o radiografie abdominala simpla la copiii la care se suspicioneaza incontineta fecala neretentioanal, pentru a confirma ca nu exista constipatie oculta. In plus, aceasta examinare poate fi utila la copiii cu constipatie cunoscuta, pentru a estima extinderea si pentru a exclude anomaliile coloanei vertebrale inferioare.

Studiile care au utilizat manometria anorectala nu au aratat anomalii specifice  ale functiei senzitivomotorii anorectale la copiii  cu incontinenta fecala neretentioanla, si de aceea acest test nu ajuta la identificare copiilor cu constipatie subiacenta. Dar, poate fi utila in evaluarea copiilor cu constipatie stabilita , care nu au raspuns la tratament. Spasmul sfincterului anal sau contractia paradoxala a sfincterului extern pot fi observate la copiii cu encoprezis legat de constipatie.

Desi analizele de sange nu se efectueaza de obicei, se pot masura nivelele calciului seric si ale hormonului tiroidian  daca exista alte trasaturi clinice sugestive  sau un raspuns slab la tratament, in ciuda unei compliante satisfacatoare. Se poate face si o urocultura in cazul in care copilul  are enurezis sau incontinenta urinara diurna.

TRATAMENT:

Pentru incontinenta fecala data de constipatie, se pot recomanda:

• Medicamente pentru a elimina continutul intestinal; acest tratament poarta uneori numele de “curatare”
• Medicamente care ajuta la un tranzit normal, numite laxative; acestea ajuta actul de defecatie (materiile fecale ies mai usor)

Masuri prin care parintii isi pot ajuta copiii cu encoprezis:

• Stimularea copilului sa stea pe WC timp de cateva minute dupa fiecare masa.
• Recompensarea copilului pentru sezutul pe WC, chiar daca are defecatie sau nu.
• Pastrarea evidentei cu fiecare defecatie a copilului.
• Pastrarea calmului si a atitudinii pozitive, chiar daca copilul mai are episoade de encoprezis uneori. Evitati mustrarea copilului. Aceasta poate fi stresanta si poate inrautati problemele.

Intrebati medicul daca modificarile in alimentatie il pot ajuta pe copilul dumneavoastra. De exemplu, poate fi util sa:

• Ii dati copilului mai multe fructe, legume, cereal si alte alimente cu fibre
• Evitati laptele, iaurtul, branza si inghetata
• Asigurati-va ca bea suficienta apa

Encoprezisul poate fi prevenit ?

Daca constipatia sau situatiile stresante sunt cauza, puteti reduce sansele de encoprezis la copilul dumneavoastra astfel:

• Sa ii administrati copilului orice medicament pe care l-a prescris medicul, conform indicatiilor.
• Sa va asigurati ca copilul are obiceiuri normale in ceea ce priveste defecatia.
• Sa aveti rabdare. Pot fi necesare cateva luni sau mai mult pentru a scapa de encoprezis.

Daca medicul va prescrie laxative pentru copil, nu opriti administrarea acestora fara sa intrebati medicul. Unii parinti isi fac griji ca laxativele nu sunt sigure sau ca ii vor crea probleme in viitor copilului. Dar, laxativele pentru copii sunt foarte sigure. Oprirea lor prea devreme poate face ca encoprezisul sa revina sau sa se agraveze.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF