Enurezis nocturn, incontinenta urinara nocturna sau udarea patului

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Enurezis

Categorii de medicamente

Tractul digestiv si metabolism

ANTISPASTICE, ANTICOLINERGICE SI STIMULANTE PERISTALTICE

Imagini

GENERALITATI:

Enurezisul nocturn se refera la urinarea involuntara in timpul noptii si este o problema frecvent intalnita in copilarie. Copiii invata sa-si controleze urinarea in timpul zilei pe masura ce devin constienti de faptul ca li s-a umplut vezica urinara. O data ce s-a intamplat acest lucru, copilul invata sa-si controleze in mod constient si sa isi coordoneze vezica urinara. Aceasta se intmpla in jurul varstei de 4 ani. Controlul nocturn al mictiunii necesita mai mult timp pentru a fi realizat, si nu prea apare decat in jurul varstei de 5-7 ani.

Numarul copiilor care au enuresis nocturn variaza in functie de varsta. La varsta de 5 ani, 16% dintre copii prezinta aceasta dificultate de a-si controla vezica urinara noaptea. La varsta de 15 ani, doar 1-2% dintre copii continua sa ude patul noaptea. Enurezisul apare de 2 ori mai frecvent la baieti decat la fete.

La majoritatea copiilor, enurezisul nocturn se rezolva de la sine, fara tratament. Oricum, parintii si copiii se pot ingrijora de acesta , din moment ce este rusinos si neplacut. Unii parinti chiar isi fac griji cu privire la existenta unei boli care sa determine aparitia enurezisului.

Cauzele enurezisului nocturn

Urinarea involuntara noaptea cu udarea patului poate fi legata de una dintre urmatoarele cauze:

• Vezica urinara a copilului se matureaza mult mai lent decat normal
• Vezica urinara a copilului poate tine o cantitate mai mica de urina decat normal
• Cauze genetice: parintii care au avut enurezis sunt mai predispusi sa aibe copii cu enurezis nocturn
• Nivel redus de vasopresina (un hormon care scade productia de urina)
• Somnul profund care impidica copilul sa simta senzatia de plenitudine a vezicii urinare (aceasta teorie este controversata).

Problemele fizice sau emotionale determina rar udarea nocturna a patului. Majoritatea copiilor cu enurezis nocturn nu au o problema de sanatate. Problemele medicale care pot contribui la aparitia enurezisului sunt:

• Diabetul
• Infectiile de tract urinar
• Encoprezisul (emisie voluntara a materiilor fecale in conditii neadecvate)
• Prezenta oxiurilor
• Insuficienta renala
• Crizele convulsive
• Problemele de somn (cum este apnea in somn)

Majoritatea acestor probleme pot fi diagnosticate usor.

Constipatia, o problema frecventa la copii, poate de asemenea sa determine enurezis.

DIAGNOSTIC:

Varsta la care urinarea nocturna involuntara este considerata o “problema” depinde de momentul in care copilul isi dezvolta controlul vezicii urinare si de istoricul parintilor:

• Daca unul din parinti a avut enurezis cand era copil, nu ar trebui sa se ingrijoreze daca copilul sau de 6 ani urineaza noptea in pat
• Parintii unui copil de 4 ani cu enurezis au motive de ingrijorarea daca au un copil mai mare care nu avea enurezis la varsta de 3 ani.

Pentru majoritatea copiilor, incontinenta urinara nocturna este o problema care interfera cu abilitatea lor de a socializa cu prietenii. Oricum, este de inteles faptul ca parintii doresc o asigurare ca problema copilului lor nu este data de o boala.

Istoric

Atunci cand se discuta cu medicul despre enurezisul nocturn, este important de mentionat:

• Daca exista probleme in activitatile de zi cu zi
• Perioadele in care nu apare udarea patului
• Istoricul familial de incontinenta urinara in copilarie
• Frecventa episoadelor de mictiune nocturna involuntara
• Daca copilul sforaie
• Impactul problemei asupra copilului si familiei
• Ce tratamente s-au incercat
• Daca exista probleme intrafamiliale.

Este important si de tinut un jurnal pe 24 de ore in care sa se mentioneze cat de mult bea copilul si cat urineaza. Aceasta inseamna consemnarea momentului si cantitatii de lichide pe care copilul le ingera, dar si de cate ori urineaza, inclusiv cantitatea de urina, daca este posibil.

Analiza urinii

Analiza urinii este un test screening pentru alte probleme medicale. Este necesara analizarea unei probe din urina copilului, analiza care se poate face chiar si in cabinetul medicului.

Alte analize

Majoritatea copiilor cu enurezis nu au nevoie de investigatii suplimentare. Oricum, un copil care are probleme cu vezica urinara ziua sau rezultate anormale la analiza urinii sau la examinarea clinica, va avea nevoie de analize suplimentare.

TRATAMENT:

Tratamentul initial al incontinentei urinare nocturne include sfatuirea si educatia pacientului si terapia motivationala. Terapiile comportamentale sau medicamnetele pot fi incercate daca enurezisul nu se amelioreaza dupa tratamentul initial.

Inaintea inceperii tratamentului, este important sa se ia in considerare cat este de pregatit copilul sa participe si sa fie compliant la tratament. Atat parintii, cat si copilulul trebuie sa fie motivati. In cazul in care copilul nu este suficient de matur pentru a-si asuma responsabilitatea pentru tratament, atunci nu ar trebui fortat sa faca asta.

Tratamentul este de obicei pe termen mai lung si poate sa intampine perioade de succes, dar si de esec. De asemenea, este foarte importanta urmarirea de catre medic pe toata perioada tratamentului, de obicei la fiecare 4 luni.

Parintii trebuie sa inteleaga ca incontinenta urinara nocturna este complet involuntara, iar copilul nu ar trebui pedepsit pentru aceasta. Pedeapsa fizica sau verbala nu face decat sa inrautateasca lucrurile.

Cand este necesara prezentarea la un specialist?

Ar trebui sa se prezinte la medic in cazul in care copilul are probleme ca: urinarea frecventa  sau urgenturia, sete extrema in timpul zilei, senzatie de arsura cand urineaza, umflarea picioarelor sau gleznelor, sau reaparitia enurezisului dupa ce o perioada de saptamani sau luni de zile nu a mai fost prezent. Acestea pot fi semne ale unei probleme mult mai serioase, care ar trebui evaluate inaintea inceperii oricarui tratament pentru enurezis.

In cazul in care copilul nu are nici unul dintre simptomele de mai sus, sfatul medical poate fi cerut oricand, sau se poate incerca aplicarea catorva reguli generale sau tehnici de terapie motivationala descrise mai jos. Tehnicile de terapie motivationala se potrivesc cel mai bine pentru copiii mai mici cu enurezis. Majoritatea medicilor nu recomanda medicamente pana la varsta de cel putin 7 ani.

Sfaturi generale

• Enurezisul este o problema frecventa; apare cel putin o data pe saptamana la 16% dintre copiii de 5 ani
• Enurezisul se rezolva de la sine la majoritatea copiilor
• Copilul nu este vinovat pentru urinarea involuntara nocturna in pat. Nu trebuie pedepsit pentru asta
• Incurajati copilul sa urineze regulat in timpul zilei si inainte de a merge la culcare (in total, de 4-7 ori). Daca se trezeste noaptea, mergeti cu el la toaleta
• Copilul nu ar trebui sa consume bauturi care contin cafeina, mai ales seara
• Ar putea fi util ca majoritatea lichidelor sa fie  baute in cursul diminetii si pranzului, pentru a preveni supraincarcarea vezicii urinare pe timpul noptii. Inainte de a incerca asta, tineti un jurnal al cantitatii de lichide pe care le consuma copilul pe o perioada de 24 de ore. Pornind de la cantitatea totala, puteti realiza un orar, astfel incat sa impartiti lichidele  pe timpul diminetii, dupa-amiezii si serii. O recomandare ar fi ca 40% dintre fluide sa fie baute dimineata, 40% dupa-amiaza si doar 20% seara
• Amintiti-i copilului sa mearga la toaleta in fiecare noapte  atunci cand are nevoie sa urineze. De asemenea, amintiti-i sa-si goleasca vezica urinara imediat inainte de a mege la culcare
• Ajutati copilul sa gaseasca usor toaleta , utilizand luminarea nocturna in hol si in baie. Daca toaleta este departe de dormitorul copilului, lasati in camera lui un recipient special in care sa urineze
• Nu mai utilizati pampersi,  mai ales daca este deja mare, deoarece prezenta acestora il poate face pe copil sa nu-si doreasca sa mai coboare din pat. Pampersii pot fi folositi in situatii speciale, cum ar fi vizitele nocturne la prieteni.
• Protejarea asternuturilor din pat cu o patura impermeabila
• Rugati copilul sa va ajute la curatarea patului si asigurati-va ca se spala zilnic, pentru a evita aparitia mirosurilor neplacute.

Terapia comportamentala pentru enurezis

Terapia motivationala: implica mentionarea progreselor, cu recompense mai mari pentru perioadele mai mari de absenta a enurezisului. Parintii si copilul pot discuta despre recompense inainte, si pot avansa, de exemplu, de la un sticker sau un calendar pentru fiecare noapte “uscata”, la o carte favorita pentru 7 zile consecutive fara probleme urinare nocturne. Este o metoda buna de incercat inainte de altele.

Auto-trezirea: scopul tehnicilor de auto-trezire este sa invete copilul cum sa recunoasca cand vezica urinara este plina in timpul zilei, in speranta ca va recunoaste aceleasi senzatii in timpul noptii. Aceasta metoda este mai eficienta la copiii de peste 6 ani.

Copilul ar trebui sa exerseze tehnica de auto-trezire in fiecare seara inainte de culcare. Va sta intins in pat, imaginandu-si ca este in mijlocul noptii si ca simte ca  vezica urinara este plina.  Rugati copilul sa-si imagineze ca vezica urinara ii spune “trezeste-te pana nu este prea tarziu”. Apoi copilul va merge la toaleta.

Daca tehnica autotrezirii nu functioneaza, se poate incerca trezirea copilului cel putin o data pe noapte, pentru a merge la baie.

Alarmele pentru enurezis: sunt considerate cele mai eficiente metode de a controla incontinenta urinara nocturna. Sunt rezervate pentru copiii mai mari de 7 ani. Nu se utilizeaza ca prima metoda, deoarece sunt scumpe si necesita o motivatie crescuta din partea parintilor si copilului. Puteti incerca aceasta metoda dupa 3-6 luni de utilizare a altor tehnici motivationale, inainte de a incerca tratamentul medicamentos.

Alarmele functioneaza pe baza unui sensor care detecteaza primele picaturi de urina din lenjerie. Cand senzorul este activat, trimite un semnal la dispozitivul alarmei, care va trezi copilul printr-un sunet, lumina sau vibratie.

Copiii trebuie sa fie constienti de prezenta alarmei si sa o testeze in fiecare seara inainte de culcare. Avand sunetul sau vibratia in minte, copilul ar trebui sa isi imagineze secventa de evenimente care trebuie sa se intample daca opreste alarma:

• Copilul opreste alarma , se trezeste, si termina de urinat la toaleta
• Se intoarce in dormitor, isi schimba hainele si asternuturile (cu ajutorul unuia dintre parinti)
• Inlocuieste senzorul alarmei
• Se reseteaza alarma, iar copilul se intoarce la somn.

Tineti un jurnal al noptilor “ude” si a celor “uscate”. Oferiti recompense pentru noptile “uscate” si pentru utilizarea corecta a alarmei.

O data ce incepe terapia cu alarma, unii copii nu se vor trezi cand se opreste alarma. Va trebui ca parintii sa trezeasca copilul initial, desi majoritatea copiilor vor invata sa se trezeasca singuri. Pentru succesul terapiei, este esential ca pe timpul perioadei de mers la baie in mijlocul noptii copilul sa fie constient si nu somnambul. Utilizati alarma continuu pana cand copilul are 3-4 saptamani de nopti consecutive fara probleme de udare a patului. Pentru a atinge acest scop, va fi nevoie de 3-4 luni , dar perioada variaza intre 5 saptamani si 6 luni.

Alarmele de ceas: pot fi setate sa trezeasca copilul dupa 2-3 ore de somn, indiferent daca are nevoie sau nu la toaleta. Ora trezirii poate fi ajustata prin determinarea momentului cel mai probabil de a urina in pat, si setarea alarmei inainte de acest moment.

Medicamentele pentru enurezis

Desmopresina este un medicament care se utilizeza pentru tratamentul enurezisului nocturn la copii. In majoritatea cazurilor, terapia motivationala si/sau alarmele de trezire sunt incercate timp de 3-6 luni inainte de a lua in considerare utilizarea desmopresinei. Medicamentele pot fi scumpe, au efecte adeverse, si au o rata mai mare de recadere decat  terapiile motivationale. Medicamentele si terapiile comportamentale se pot utiliza impreuna.

Desmopresina este un medicament care scade productia de urina. Se prezinta sub forma de pastile si se administreaza seara la culcare, pentru a reduce cantitatea de urina produsa in timpul noptii. Se recomanda in general pentru perioade scurte.

De obicei nu prezinta efecte adverse serioase, dar pot aparea in cazul in care copilul bea prea multe lichide inainte de culcare. Din acest motiv, copiii nu ar trebui sa bea mai mult de 240 ml dupa ora 5 dupa-amiaza, atunci cand se utilizeaza desmopresina.

Din nefericire, rata recaderilor este foarte mare cu desmopresina: aproximativ 60-70% dintre copii vor experimenta reaparitia enurezisului nocturn dupa oprirea medicamentului.

Terapii complementare sau alternative

S-au incercat cateva terapii complementare si alternative la copiii cu enurezis nocturn, inclusiv acupunctura si hipnoza. Oricum, nu sunt suficiente date din studiile stiintifice pentru a stabili care este eficienta acestor terapii. De aceea, tratamentele complementare si alternative nu se recomanda  pentru copiii cu enurezis nocturn.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF