Termen cautat
Categorie

Epicondilita


GENERALITATI:

Ce este epicondilita ?

Epicondilita reprezinta inflamatia tendoanelor inserate la nivelul epicondilului. Aceasta inflamatie rezulta ca urmare a activitatilor atletice de performanta sau ca urmare a efectuarii de diverse activitati de zi cu zi, care exercita presiune sau tractiuni asupra tendoanelor. Articulatia cotului este formata din trei oase si anume osul bratului sau humerusul si oasele antebratului numite radius si cubitus. Extremitatea inferioara a humerusului prezinta pe suprafata sa proeminente osoase denumite epicondili. Proeminenta exterioara laterala a cotului este numita epicondil lateral. 

Epicondilul se afla in legatura directa cu numerosi muschi din regiunea antebratului, in special muschi cu functie de extensie si de rotatie a mainii. Musculatura din aceasta regiune este suprasolicitata ca urmare a practicarii unor sporturi precum golful sau tenisul, insa suprasolicitarea poate fi datorata si activitatilor profesionale sau personale zilnice.

Afectarea functionalitatii tendoanelor din zona articulatiei cotului se numeste tendinita. Tendinita se poate instala pe partea laterala a cotului sau pe partea sa mediala. In acest context, trebuie mentionate urmatoarele patologii importante:

  • Epicondilita laterala sau " Cotul tenismenului ", caz in care este afectata partea laterala a cotului.
  • Epicondilita mediala sau " Cotul jucatorului de golf ", caz in care este afectata partea mediala a cotului.

Epicondilita laterala este inregistrata mai frecvent decat epicondilita mediala. Epicondilitele se datoreaza unei suprasolicitari intensive, iar resimtirea durerilor se datoreaza rupturilor minore rezultate la nivelul tendoanelor muschilor extensori si flexori ai antebratului. Tendinitele cotului sunt intens discutate de catre specialisti ca urmare a faptului ca in prezent nu sunt disponibile solutii terapeutice optime pentru tratarea lor.  

Epicondilita laterala sau " Cotul tenismenului "

Desi epicondilita laterala este cunoscuta si sub denumirea de " Cotul tenismenului ", afectiunea este inregistrata la doar 5 % pana la 8 % dintre persoanele care practica acest sport. Persoanele care obisnuiesc sa execute miscari puternice si repetate ale bratelor pot fi afectate de aceasta patologie. Nu doar atletii pot fi afectati de aceasta afectiune. Exista multe persoane afectate de epicondilita laterala ca urmare a efectuarii unei munci anume sau a participarii la o activitate recreationala ce presupune folosirea repetitiva a musculaturii antebratului.

Astfel, persoanele predispuse acestei patologii sunt si pictorii, chirurgii, violonistii, instalatorii, tamplarii, secretarele, din cauza scrisului frecvent si gospodinele ca urmare a activitatilor casnice intensive. Studiile de specialitate derulate au conchis ca si mecanicii auto, macelarii sau bucatarii sunt mai frecvent afectati de tendinita la nivelul cotului, spre deosebire de restul populatiei. In conditiile desfasurarii unor astfel de profesii, miscarile repetate sau ridicarea de greutati determina instalarea afectiunii. Epicondilita laterala se poate manifesta si in absenta suprasolicitarilor musculare repetitive, situatie in care este denumita epicondilita idiopatica sau cu epicondilita cu cauze necunoscute.

Cea mai importanta incidenta  este inregistrata in cazul persoanelor cu varste incadrate intre 40 si 50 de ani si in cazul jucatorilor amatori de tenis, ca urmare a lipsei de tehnica. La tenismeni este afectat, in general, tendonul muschiului extensor radial scurt, in timp ce tendinita " work - related " consta in afectarea tendonului muschiului extensor al degetelor. Tendinita se datoreaza microtraumelor suferite sau eforturilor intensive si sustinute  exercitatea asupra muschilor extensori.

" Cotul tenismenului " are la baza desfasurarea unui proces degenerativ la nivelul zonei de insertie a tendoanelor. Zona de insertie tendinoasa se adapteaza in timp la stres prin modificarea matricei extracelulare, prin modificarea latimii fibrelor colagenice si a aranjamentelor fibrelor conjunctive. O data ce capacitatile de regenerare si de adaptare sunt depasite, este initiat procesul degenerativ. Studiile de specialitate desfasurate nu au demonstrat implicarea unui proces inflamator in desfasurarea acestei afectiuni. Drept urmare, durerea poate fi resimtita ca urmare a modificarii structurii chimice matriciale, a aparitiei tesutului de natura fibroasa sau a iritarii terminatiilor nervoase.

Epicondilita mediala sau " Cotul jucatorului de golf "

Epicondilita mediala are acelasi mecanism de desfasurare, insa desfasurat in zona mediala a cotului, la nivelul epicondilului medial humeral. Din acest punct pornesc muschii responsabili de flexarea mainii pe antebrat, tendoanele acestora fiind cele afectate in aceasta situatie.

Mecanism de producere

Tendinita se instaleaza ca urmare a microtraumatismelor suferite sau ca urmare a suprasolicitarii intensive si sustinute a musculaturii extensoare. Tendoanele ce pot fi afectate la acest nivel sunt urmatoarele:

  • Tendonul muschiului extensor radial scurt.
  • Tendonul muschiului extensor comun digital sau al degetelor.

Procesul degenerativ initiat in zona de insertie tendinoasa este caracteristic " cotului tenismenului ". Ca urmare a stresului mecanic exercitat in aceasta regiune, zona de insertie tendinoasa este degenerata treptat din punct de vedere structural.

Care sunt simptomele tendinitei ?

Pacientii se prezinta la unitatile medicale de specialitate acuzand dureri la nivelul zonei de insertie tendinoasa si ca urmare a sensibilitatii formate in zona laterala a cotului, portiunea cea mai sensibila fiind cea situata anterior si distal epicondilului lateral humeral. Durerea resimtita poate sa radieze spre antebrat sau rareori spre brat.

Desfasurarea activitatilor care constau in executarea de miscari de strangere sau de apucare este afectata. Astfel, pacientilor afectati de tendinita le este greu sa stranga mana cuiva sau sa deschida capacele recipientelor, sa deschida usi sau sa care obiecte grele.

Simptomatologia manifestata in cazul epicondilitei laterale este dezvoltata treptat. De obicei, durerea este suportabila la incepur, ca apoi sa se accentueze treptat in urmatoarele saptamani sau luni. Inceputul simptomelor nu se poate asocia cu traumatisme suferite la nivelul cotului. Simptomele generale specifice epicondilitei laterale constau in dureri sau senzatii de arsura la exteriorul cotului sau imposibilitatea strangerii pumnului. Simptomele se pot agrava in cazul efectuarii de miscari precum tinerea unei rachete, rasucirea surubelnitei sau strangerea mainilor in semn de salut. De asemenea, mana folosita cel mai frecvent este adesea cea afectata.

DIAGNOSTIC:

Pentru stabilirea diagnosticului corect, medicul specialist ia in considerare factori multipli precum circumstantele aparitiei simptomelor, care sunt factorii de risc de natura ocupationala sau la ce activitati sportive recreationale sau profesionale participa. Medicul specialist ortoped poate explica pacientilor care sunt activitatile fizice generatoare de simptome si la ce nivel se resimt acestea. Medicul trebuie informat de catre pacient de eventualitatea producerii unor leziuni in regiunea cotului. Medicul trebuie informat cu privire la eventuale antecedente medicale de artrita reumatoida sau alte afectiuni de natura nervoasa. Pe parcursul examinarii, specialistul foloseste teste utile stabilirii diagnosticului. Unul dintre aceste teste consta in intinderea fortata a incheieturii mainilor si a degetelor cu coatele in extensie. In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv, pacientul va resimti durere la nivelul tendoanelor si a muschilor extensori ai mainii afectate.

Diagnosticul tendinitei se confirma cu usurinta in urma efectuarii examenului fizic, prin simpla reproducere a durerii in regiunea afectata. Durerea poate fi reprodusa si prin realizarea extensiei articulatiei radio-carpiene, prin exercitarea presiunii asupra acestei articulatii. Alta metoda de evidentiere a epicondilitei laterale reprezinta rugarea pacientului sa stranga pulmnul, ca apoi sa efectueze extensia articulatiei pumnului, impotriva unei presiuni exercitate de catre palma medicului examinator.

Teste paraclinice

Examenul radiologic

Radiografiile faciliteaza eliminarea suspiciunii de artrita cotului.

Examenul imagistic cu rezonanta magnetica nucleara (RMN)

In conditiile in care medicul considera ca simptomele acuzate sunt specifice unei afectiuni cervicale, acesta poate sa solicite efectuarea unui examen RMN. Examenul de rezonanta magnetica nucleara poate sa evidentieze gradul si stadiul procesului degenerativ si starea in care se afla tesuturile moi de la acest nivel.

Examenul electromiografic ( EMG )

Medicul ortoped poate sa solicite efectuarea unei electromiografii cu scopul eliminarii suspiciunilor de compresie a filetelor nervoase. Nervii sunt amplasati de-a lungul cotului, simptomele de compresiune nervoase fiind similare celor inregistrate in cazul epiondilitei laterale a cotului.

TRATAMENT:

La momentul actual nu este disponibil un protocol terapeutic specific pentru aceasta patologie, care sa aiba la baza studii stiintifice cu rezultate de succes. Terapia prin miscare, terapia prin repaus sau tratamentul chirurgical sunt manopere care implica beneficii minore, nici una dintre acestea nefiind verificata din punct de vedere stiintific. In general, echipele implicate in tratarea epicondilitei sunt formate dintr-un medic ortoped si un medic fizio - kinetoterapeut.

Terapia non-invaziva non-chirurgicala este frecvent recomandata si acceptata. In urma adoptarii curei terapeutice non-invazive se poate recapata functionalitatea pe deplin a tendoanelor si a musculaturii.

Protocolul terapeutic recomandat consta in punerea in repaus a zonei implicate si in evitarea desfasurarii de activitati care pot exacerba patologia. Utilizarea de benzi de contraforta care pot micsora intensitatea fortelor transmise la nivelul cotului de-a lungul efectuarii de eforturi, nu constituie alternatica repausului. Aceste benzi de contraforta se poarta in regiunea distala a cotului, peste regiunea cea mai voluminoasa de la nivelul musculaturii antebrahiale.

Tratamentul medicamentos consta in administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene si este eficient in cazuri usoare de tendinita. O terapie de succes este dependenta in mare parte de procesul de vindecare. Absenta resimitirii durerii atat in urma solicitatii musculaturii si a tendoanelor, cat si in repaus, caracterizeaza integritatea structurilor neuronale, functionalitatea corespunzatoare a circulatiei sangvine in aceasta regiune si stabilitatea structurala a fibrelor colagenice.

O simptomatologie persistenta pentru o perioada mai lunga de doua saptamani in urma instituirii unui tratament conservator va raspunde administrarii de infiltratii cu corticosteroizi si cu lidocaina in zona epicondiliana afectata.

In urma remisiei durerilor pacientului se poate incepe fizioterapia, executand zilnic intinderea tendoanelor musculaturii extensoare si flexatoare. Electrostimularea si utilizarea ultrasunetelor sunt metode indicate in caz de epicondilita laterala, unii pacienti descriind ameliorari in urma acestor proceduri. Se mai poate folosi si termoterapia sau incalzirea zonei afectate, inaintea efectuarii de exercitii de stretching sau inaintea initierii crioterapiei, care consta in racirea zonei afectate si care se executa dupa efectuarea unui set de exercitii fizice solicitante.

Rezultatul scontat in urma procesului de vindecare se obtine crescand treptat tensiunea si incordarea. In acest fel, exercitiile fizice trebuie sa consta in miscari care au ca si rol imbunatatirea flexiei, puterii si a indoirii adecvate a articulatiei radio-carpiene, a umarului, cotului si antebratului.

Exercitiile fizice se efectueaza pana in momnetul aparitiei durerii, care reprezinta un indicator important al cresterii si scaderii progresive al stretchingului.

Miscarea cea mai solicitanta pentru tendoane este reprezentata de intinderea excentrica. Unele exercitii fizice necesare desfasurarii procesului de vindecare sunt:

  • Asezarea cotului in extensie si efectuarea flexiei sau a extensiei pumnului.
  • Exercitiile de forta, care se efectueaza cu rezistenta mica a musculaturii flexatoare, pronatoare, extensoare si supinatoare a antebratului. Initial, exercitiile se executa fara folosirea greutatilot, ca ulterior, sa se sporeasca numarul repetarilor si greutatile folosite. Greutatile maxime recomandate nu trebuie sa depaseasca cinci kilograme, iar numarul repetarilor efectuate nu trebuie sa depaseasca 15 sau 20 de ori. Initial, este recomandata contractia concentrica sau apropierea segmentelor, pentru ca ulterior sa se treaca rapid la contractii excentrice care si-au dovedit eficacitatea in epicondilita laterala.
  • Exercitiile pumnului pot fi efectuate cu ajutorul mingilor de cauciuc.
  • Pentru a se restabili coordonarea segmentelor musculo - tendinoase afectate, este recomandata imbunatatirea proprioceptiei.
  • Exercitiile aerobice ce includ lantul kinetic complet, inclusiv musculatura umerilor si a muschilor rotatori.

Acupunctura reprezinta o alta metoda complementara de tratament, implicand rezultate bune in cazul a 60 % dintre pacienti. Totodata, metoda implica efecte analgezice la 0 % dintre pacienti.

Tratamentul conservator sau non - chirurgical are o rata de vindecare aproximativa de 50 % - 80 %, putine efecte adverse si este preferat in locul tratamentului chirurgical. Tratamentul pe cale chirurgicala este recomandat rareori, mai exact in aproximativ 5 % dintre cazurile inregistrate, durerea cu caracter persistent asociata cu atrofia musculara si slabiciunea constituind indicatori importanti in acest caz.

Recomandarea tratamentului chirurgical depinde de factori multipli precum cauzele leziunii, starea generala de sanatate si nevoile persoanele ale pacientului. Medicul ortoped va prezenta pacientului optiunile sale si ii va descrie rezultatele si riscurile asociate cu fiecare procedura disponibila.

Interventia deschisa

Interventia deschisa consta in efectuarea unei incizii in regiunea cotului. Interventia deschisa este realizata in regim ambulator si in general nu necesita internarea peste noapte a pacientului.

Chirurgia artroscopica

Epicondilita laterala se poate trata pe cale chirurgicala si cu ajutorul instrumentelor si a inciziilor de mici dimensiuni. Precum este si cazul interventiei deschise, pacientul se externeaza in ziua interventiei.

Riscurile chirurgicale asociate interventiei pentru remedierea epicondilitei laterale sunt instalarea infectiilor, producerea de leziuni ale nervilor sau ale vaselor de sange sau scaderea fortei musculare.

Exista posibilitatea ca postoperator sa se imobilizeze bratul cu ajutorul unei atele gipsate. Atela si firele de sutura se indeparteaza dupa o saptamana postoperator. In urma indeparatarii atelei se pot incepe si exercitiile de mobilizare ale cotului.

Medicul informeaza pacientului cu privire la momentul oportun reluarii activitatilor atletice. Acest moment este dupa patru sau sase luni de zile postoperator. Rata de succes in cazul interventiei chirurgicale de epicondilita laterala este de 80 % pana la 90 %, insa exista posibilitatea ca in unele situatii, pacientii sa se confrunte cu pierderea fortei musculare.

Antrenamentele pentru recuperare se efectueaza pe perioade lungi de timp, de aproximativ 6 pana la 9 luni de zile. In urma derularii acestei perioade de timp, medicii specialisti pot preciza daca tratamentul chirurgical este necesar sau nu.

Profilaxia

Pentru prevenirea riscurilor aparitiei epicondilitei in cazul practicarii unui sport ce implica solicitarea intensiva a bratului, este obligatorie respectarea incalzirii ce preceda exercitiul fizic, utilizarea materialelor studiate, spre exemplu, in cazul tenisului trebuie sa se foloseasca rachete cu manere adaptate fortei si mainii fiecarui jucator, iar initierea in respectivul sport trebuie efectuata sub indrumarea unor buni antrenori pentru evitarea erorilor tehnice sau a gesturilor neadecvate.