Termen cautat
Categorie

Faringita streptococica acuta


GENERALITATI:

Ce este faringita streptococica acuta?

Faringita streptococica reprezezinta inflamatia de natura bacteriana a faringelui si a amigdalelor, determinata de microorganisme din genul Streptococcus. Peretii faringelui devin inflamati, iar la suprafata sau in profunzimea amigdalelor se pot forma abcese. Infectia streptococica poate determina si aparitia unor complicatii, daca sistemul imunitar primeste prea multi stimuli si incepe sa atace accidental propriul organism. In acest fel, se poate declansa reumatismul articular acut. Riscul dezvoltarii de complicatii scade cu mult in cazul aplicarii prompte a tratamentului corect.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul infectiei bacteriene a faringelui este stabilit coreland istoricul medical cu datele obtinute in urma examenului clinic si cu rezultatele testelor rapide de depistare a streptococilor. In caz de suspiciune a obtinerii unui rezultat incorect la testul rapid de depistare a streptococilor, se poate recolta o proba de cultura de la nivelul faringelui pentru efectuarea unui nou examen. Conduita terapeutica in acest caz presupune identificarea streptococilor de la nivelul gatului prin intermediul testelor rapide si stabilirea diagnosticului de faringita streptococica, doar in urma examenelor de laborator si nu numai pe baza simptomatologiei exprimate de pacient. In general, tratamentul este pus in aplicare inainte de primirea rezultatelor testelor de laborator, in asociere cu trei sau patru simptome precum:

  • Antecedente recente de febra cu valori de 38,3°C sau mai mari.
  • Aparitia unor zone de culoare alba sau galbena la nivelul gatului si amigdalelor care anunta dezvoltarea unui abces.
  • Tumefactia si evidentierea accentuata a ganglionilor de la nivelul gatului.
  • Absenta semnelor de raceala sau de infectie de tract respirator superior precum tusea sau stranutul.

Testele care pot fi folosite pentru evidentierea streptococului la nivelul gatului:

  • Testul rapid identifica flora bacteriana prezenta la nivelul gatului si stabileste factorul cauzal al inflamatiei din regiunea gatului. Pentru realizarea acestui test, se recolteaza probe biologice de la nivelul gatului prin intermediul unor tampoane sterile.
  • Cultura bacteriologica consta in recoltarea de secretii de la nivelul bazei gatului si introducerea acestora intr-un recipient cu substante care favorizeaza dezvoltarea streptococilor. In cazul in care cresterea streptococilor la nivelul acestui substrat este inhibata, proba este considerata negativa, iar daca streptococul creste, cultura este considerata pozitiva.

In functie de prezenta sau absenta simptomelor specifice infectiei streptococice si de alte detalii proprii pacientilor, se poate opta intre alegerea efectuarii unui test rapid sau a unei culturi bacteriene. Un rol important in stabilirea conduitei de diagnostic, il ocupa si durata de obtinere a rezultatelor. Rezultatele testelor rapide se poate obtine 10 - 15 minute, iar rezultatul culturii bacteriene poate fi disponibil abia in una sau doua zile, insa cel din urma este considerat mult mai specific si precis.

In cazul testelor rapide, se pot inregistra si erori fals negative care pot  influenta corectitudinea diagnosticului stabilit. Testele rapide pot da rezultate negative, chiar daca streptococul este prezent la nivelul gatului. Astfel de rezultate sunt numite fals pozitive si atrag dupa sine continuarea investigatiilor prin insamantarea culturilor recoltate de la nivelul gatului pe medii de cultura speciala si identificarea bacteriilor prezente in proba. In cazul in care dupa efectuarea testului rapid se obtine un rezultat pozitiv, nu mai este absolut necesara si realizarea ulterioara a culturii bacteriologice. Dupa identificarea tulpinii bacteriene incriminate in desfasurarea procesului infectios, se poate efectua antibiograma. Scopul realizarii antibiogramei este determinarea substantelor la care prezinta sensibilitate bacteriile identificate si gradul de sensibilitate al fiecareia. Tratamentul cu antibiotice trebuie inceput cat mai rapid pentru a reduce intervalul de timp in care pacientul este contagios.

Testele de depistare a streptococilor nu mai sunt necesare in urmatoarele conditii:

  • Dupa finalizarea tratamentului cu antibiotice, exceptand cazul in care simptomatologia este inca prezenta. Analizele pot fi efectuate in cazul in care simptomele reapar sau in cazul aparitiei semnelor de reumatism articular acut, considerat o complicatie a infectiei streptococice.
  • In cazul persoanelor care au fost expuse la contactul cu streptococii, insa nu manifesta simptomele specifice infectiei cu acestia. In situatia in care, un membru al familiei sau o alta persoana apropiata celei aflate in discutie a suferit recent infectii ale gatului cu streptococi, aceasta incepand sa dezvolte simptome specifice, devine necesara testarea bacteriologica.

De asemenea, infectia streptococica poate lua si forma de purtator sau de infectie asimptomatica. In situatia aceasta, persoana infectata prezinta streptococul la nivelul gatului, insa nu manifesta simptomele desfasurarii unui proces infectios. Daca mai multi membrii ai familiei au fost afectati de aceasta infectie sau daca s-au inregistrat complicatii precum reumatismul articular acut sau iminenta de soc septic, poate intra in discutia recomandarea ca toti membrii familiei respective sa fie supusi examenelor bacteriologice pentru identificarea purtatorilor asimptomatici.

TRATAMENT:

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul obisnuit in ceea ce priveste infectia streptococica este reprezentat de antibioticele stabilite pe baza de prescriptie medicala. Astfel, sunt evitate infectiile recurente si se reuseste prevenirea complicatiilor posibile in cazul nerespectarii prescriptiei medicale.

Ameliorarea simptomelor manifestate in cursul bolii poate fi realizata prin  urmatoarele metode:

  • Cresterea volumului de lichide consumate in aceasta perioada si a umiditatii ambientale pentru mentinerea umezelii mucoasei faringiene. Volumul de apa consumat in aceasta perioada poate fi marit si prin consumarea de ceai sau supe.
  • Administrarea de medicamente simptomatice eliberate fara prescriptie medicala, in scopul ameliorarii sensibilitatii dureroase crescute si pentru scaderea febrei.
  • Repausul si odihna trebuie asociate cu tratamentul medicamentos. Repausul pacientului este util pentru impiedicarea difuzarii bolii si pentru ameliorarea starii generale a bolnavului.

Dupa instituirea tratamentului medicamentos, pacientii raman contagiosi pentru o perioada de inca 24 - 48 de ore.

Evitarea dfifuzarii infectiei se poate realiza respectand cu strictete urmatoarele norme de igiena:

  • Evitarea stranutatului sau a tusitului in fata altor persoane
  • Spalarea frecventa a mainilor
  • Folosirea servetelelor de unica folosinta si nu a batistelor
  • Aruncarea periutei de dinti folosite pana in momentul inbolnavirii si a celei folosite pe perioada bolii. Acest lucru este necesar, deoarece streptococii se pot fixa pe acestea, determinand recidive ale infectiei. In cazul in care periuta nu poate fi aruncata, se va proceda la curatarea frecventa si in amanunt a acesteia, inainte si dupa ce este utilizata.

Tratamentul medicamentos

Antibioticele precum penicilina, cefalexina sau amoxicilina sunt recomandate in tratamentul faringitei streptococice. Antibioticele sunt eficiente in cazul infectiilor bacteriene, insa ele nu determina vindecarea infectiilor virale sau a manifestarilor alergice. Acestea previn dezvoltarea infectiilor bacteriene secundare, suprapuse celor virale deja existente. Infectia streptococica se vindeca in decurs de 3 - 7 zile, insa simptomatologia poate fi atenuata in conditiile instituirii tratamentului antibiotic in primele 48 - 72 de ore de la debutul sau.

Mecanismul de actiune al antibioticelor:

  • Distrugerea bacteriilor si scurtarea perioadei de contagiozitate, care dureaza in mod normal 24-48 de ore de la initierea tratamentului cu antibiotice.
  • Prevenirea complicatiilor rare. Exista cazuri in care streptococul poate fi raspandit si in alte zone a organismului, provocand infectii otice, sinuzite sau amigdalite. In acest caz, antibioticele previn reactii rare, dar posibile, de atac al organismului asupra propriului sistem organism, soldat cu declansarea reumatismului articular acut.
  • Ameliorarea simptomatologiei si grabirea vindecarii.

Antibioterapia se poate institui imediat dupa obtinerea rezultatelor analizelor care confirma suspiciunea de streptococ. Expectatia pana la primirea rezultatului culturii bacteriologice nu este considerata o conduita gresita, aceasta din urma fiind cea mai corecta de fapt. Este recomandat sa se astepte rezultatele tuturor analizelor pentru a evita administrarea unor antibiotice ineficiente, determinand astfel mentinerea starii de boala si crearea fenomenului de antibiorezistenta. Tratamentele administrate dupa un interval de timp de cateva zile, nu cresc neaparat riscul dezvoltarii reumatismului sau a altor complicatii, insa prelungesc starea de boala a pacientului. In cursul acestor zile, organismul incearca sa lupte impotriva infectiei, formand anticorpi proprii la infectie si reusind in acest fel sa evite recidivele. De asemenea, scad sansele aparitiei fenomenului de antibiorezistenta.

Ameliorarea simptomelor se poate realiza cu Acetaminofen sau sprayuri anestezice pentru gat care determina scaderea sensibilitatii dureroase si reduc disconfortul si volumul abceselor formate la nivelul amigdalelor.

Amigdalectomia sau tonsilectomia este interventia chirurgicala responsabila de scaderea numarului de faringite de natura streptococicca. Cu toate acestea, numarul faringitelor streptococice a scazut in timp si la copiii care nu au fost supusi acestei interventii.

Aspecte de luat in calcul in ceea ce priveste efectuarea amigdalectomiei:

  • Riscul de dezvoltare a complicatiilor.
  • Perioada de absenta pe motiv de boala, a copilului de la scoala sau a adultului de la serviciu.
  • Stresul si neplacerile aduse celorlalti membrii ai familiei.

Riscurile corespondente tratamentului chirurgical trebuie puse in balanta cu riscurie care determinate de neextirparea amigdalelor. Tratamentul chirurgical poate reprezenta cea mai buna alegere in cazuri de faringita streptococica persistenta, in special daca se constata complicatii.

Comentarii

Buna ziua am fost diagnosticat cu faringita acuta,am doua punctulete mici albe pe peretele faringelui ,nu ma doare,nu am facut febra nu tusesc i-au ospen 1500 de 2 zile asta fiind a treia nu am observat nici o diferenta,are rost sa iau in continuare?sau ar trebui sa schimb tratamentu.

Buna ziua am fost diagnosticat cu faringita acuta,am doua punctulete mici albe pe peretele faringelui ,nu ma doare,nu am facut febra nu tusesc i-au ospen 1500 de 2 zile asta fiind a treia nu am observat nici o diferenta,are rost sa iau in continuare?sau ar trebui sa schimb tratamentu.

Buna ziua am fost diagnosticat cu faringita acuta,am doua punctulete mici albe pe peretele faringelui ,nu ma doare,nu am facut febra nu tusesc i-au ospen 1500 de 2 zile asta fiind a treia nu am observat nici o diferenta,are rost sa iau in continuare?sau ar trebui sa schimb tratamentu.