Termen cautat
Categorie

Fasceita necrozanta


GENERALITATI:

Ce este fasceita necrozanta ?

Fasceita necrozanta reprezinta o infectie de origine bacteriana, cu frecventa scazuta, insa capabila de a produce distructia pielii si a tesuturilor moi de sub aceasta, afectand inclusiv fasciile care acopera musculatura si grasimea subcutanata. Din cauza evolutiei extrem de rapide, agentul cauzal a fost supranumit si bacteria "mancatoare de carne". Streptococcus pyogenes determina aparitia si desfasurarea acestei boli rare, dar foarte severe. In 30 % dintre cazurile de fasceita necrozanta sunt inregistrate fatalitati, chiar daca inainte de instalarea acestei infectii persoanele sunt complet sanatoase. Persoanele susceptibile de a dezvolta o astfel de infectie sunt:

  • Persoanele cu un sistem imunitar slabit sau care nu detin anticorpii necesari combaterii infectiei.
  • Persoanele afectate de boli cronice precum diabetul, cancerul, afectiuni hepatice sau renale.
  • Persoanele care au plagi postoperatorii in decurs de vindecare, precum in cazul epiziotomiei.
  • Persoanele afectate recent de virusul varicelei sau care au fost afectate de alte infectii de natura virala care au determinat aparitia unor eruptii cutanate.
  • Persoanele care folosesc medicatie steroidiana cu efect de scadere a rezistentei sistemului imunitar pentru combaterea infectiilor.

Care sunt cauzele ?

Agentii etiologici ai fasceitei necrozante pot fi diversi, insa in mod frecvent, afectiunea este determinata de actiunea unor bacterii care apartin clasei de streptococi inclusi in categoria A. Streptococcus pyogenes este agentul infectios cel mai adesea implicat in declansarea bolilor precum fasceita necrozanta, angina streptococica sau impetigo. Infectiile bacteriene sunt considerate ca avand o evolutie usoara, insa unele bacterii au capacitatea de a elibera toxine agresive care au tendinta sa atace tesuturile subcutanate si sa provoace infectii mult mai grave care pot fi diseminate pe cale sanguina spre plamani sau alte organe cu functie vitala. Fasceita necrozanta poate fi determinata si de Vibrio vulnificus, o alta entitate patogena care incepe sa isi exercite actiunea patogena asupra tesuturilor in circumstante precum expunerea unei plagi la contactul cu apele oceanice sau carnea cruda a pestilor de apa sarata sau in cazul producerii unor leziuni in timpul manipularii unor crustacee precum crabii. Persoanele care sufera de afectiuni hepatice cu evolutie cronica ca si ciroza, sunt expuse unui risc mult mai mare de a contracta agentii cauzali ai fasceitei necrozante.

Bacteriile ubicvitare ale colonului pot fi, de asemenea, responsabile de declansarea fasceitei necrozante in conditiile unui sistem imunitar supresat si in conditiile unei puteri de aparare scazute a organismului fata de asemenea agenti patogeni. Astfel, persoanele care sufera de boli precum diabetul sau boala arteriala periferica sunt mult mai expuse dezvoltarii unor complicatii secundare. Persoanele care prezinta plagi produse prin impuscare sau cele care dezvolta formatiuni tumorale, in special la nivelul colonului, pot sa dezvolte mult mai usor complicatii de aceasta natura. Chiar si leziunile de dimensiuni reduse de la nivelul pielii permit unor astfel de agenti infectiosi sa se grefeze la nivelul tesuturilor subcutanate si sa determine aparitia unor complicatii secundare. Infectia poate aparea si la nivelul contuziilor ce afecteaza musculatura, chiar si in conditiile absentei unei solutii de continuitate la suprafata tegumentului. Leziunea primara, de unde porneste desfasurarea intregului proces infectios poate sa nu fie evidenta in conditiile in care bacteriile sunt diseminate prin intermediul torentului sanguin spre alte regiuni corporale. Bacteriile care secreta toxinele responsabile de producerea fasceitei necrozante pot fi transmise de la un individ la altul, cu toate ca este putin probabil ca cei din urma sa dezvolte procese infectioase grave in conditiile absentei unor leziuni, a unor alte infectii de natura virala sau in conditiile unui sistem imunitar puternic.

Cum se manifesta ?

Fasceita necrozanta poate avea o evolutie foarte rapida, aceasta putand sa determine aparitia primelor semne de infectie in mai putin de 24 de ore de la producerea leziunilor de la suprafata pielii. Evolutia foarte rapida a afectiunii joaca un rol important in stabilirea diagnosticului si de asemenea este un factor demn de luat in seama, care adesea determina pacientul sa se adreseze de urgenta personalului medical de specialitate. Un alt simptom care contribuie la decizia pacientului de a se adresa medicului de urgenta este durerea intensa resimtita la nivelul leziunii suferite. Fasceita necrozanta se manifesta in primul rand la nivelul extremitatilor, in mod special la nivelul membrelor inferioare. In ciuda acestei localizari de electie, fasceita necrozanta poate sa afecteze orice regiune corporala.

Simptomele timpurii inregistrate in cazul fasceitei necrotice constau in:

  • Senzatie dureroasa intensa cu debut brusc la nivelul zonei afectate.
  • Reactie febrila, senzatie de greata sau  varsaturi, stare de oboseala sau alte simptome comune celor determinate de infectia gripala.
  • Eritemul sau roseata pielii, cresterea temperaturii locale, tumefactia zonei afectate sau acoperire pielii de papule cu continut lichid in regiunea afectata.

Daca procesul infectios este localizat in profunzimea tegumentului, simptomele inflamatiei nu se manifesta imediat.

Simptomele tardive inregistrate in cazul fasceitei necrozante sunt:

  • Semne de soc precum starea de  confuzie, starea de lipotimie sau lesin sau senzatia de  ameteala. Aceste simptome se accentueaza in momentul ridicarii din sezut sau in cazul in care persoana se apleaca. Manifestarea acestor simptome este determinata de inregistrarea scaderii presiunii arteriale.
  • Descuamarea sau decojirea pielii, insotita de decolorarea suprafetei cutanate afectate, sunt simptomele necrozei tisulare sau a gangrenei.

In mod normal, bacteria patrunde in organism la nivelul tegumentului afectat de arsuri, plagi prin taiere, zgarieturi sau intepaturi de insecte. Semnele inregistrate in urma patrunderii agentului patogen in organism apar dupa cum urmeaza:

  • Dupa 24 de ore de la insamantarea bacteriei la suprafata tegumentului se produce tumefactia sau umflarea zonei in care se afla poarta de intrare in organism a germenului. Tumefactia se asociaza cu cresterea temperaturii la acest nivel, eritem sau roseata si intensificarea sensibilitatii dureroase, care are tendinta de extindere.
  • Dupa 24 - 48 de ore de la manifestarea primelor semne de infectie, culoarea regiunii afectate se modifica in rosu - purpuriu, ca apoi sa capete o nuanta albastruie. La acest nivel pot aparea si papule al caror continut lichid are o nuanta alba - galbuie.
  • Dupa 4 - 5 zile de evolutie a procesului infectios, in regiunea afectata incepe sa se dezvolte gangrena.
  • Dupa 7 - 10 zile de la debutul infectiei, portiunile de piele necrozata incep sa se detaseze de tegumentul sanatos, timp in care procesul infectios se poate extinde la alte tesuturi.

Streptococii sunt niste bacterii mult mai agresive datorita toxinelor pe care le elibereaza, intreg procesul infectios putand sa se desfasoare pe parcursul a doua pana la patru zile.

DIAGNOSTIC:

De obicei, atunci cand pacientii se adreseaza medicului specialist, starea generala a acestora este deja afectata. De cele mai multe ori, este nevoie ca medicii sa stabilizeze pacientii aflati in iminenta de soc, inainte de primirea rezultatelor analizelor de laborator. In caz de suspectare a fasceitei necrozante se efectueaza urmatoarele investigatii:

  • Teste sanguine precum un tablou sangvin complet, ce include si ionograma serica, determinarea creatinfosfokinazei si a proteinei C reactive.
  • Culturi realizate din probele recoltate de la nivelul tegumentului sau intraoperator de la nivelul leziunilor profunde. Culturile bacteriene se realizeaza pentru identificarea bacteriei determinante a infectiei. Pentru identificarea acesteia, proba recoltata se trateaza cu anumite substante speciale si coloranti.
  • Examenul radiografic al toracelui se realizeaza pentru depistarea complicatiilor pulmonare.
  • Examene radiografice ale altor regiuni corporale pentru depistarea acumularilor de gaz sau a colectiilor de lichide determinate de infectia bacteriana.

Medicii pot recomanda si efectuarea altor investigatii precum examenul computer tomograf sau examenul de rezonanta magnetica nucleara, in cazul in care diagnosticul este incert sau in cazul in care se incearca determinarea gradului de profunzime al infectiei. In cazul suspicionarii diagnosticului de fasceita necrozanta, interventia chirurgicala poate deveni o necesitate, atat din punct de vedere diagnostic, cat si cu scopul stoparii raspandirii infectiei in organism. Este posibil ca in unele cazuri aparte sa fie necesara si efectuarea unor investigatii suplimentare celor amintite deja, acest lucru fiind dependent de modul de evolutie a afectiunii si de complicatiile suprapuse acesteia.

TRATAMENT:

Pacientii afectati de fasceita necrozanta au nevoie de instituirea unei terapii medicamentoase sub supraveghere medicala. In general, pacientii cu fasceita necrozanta sunt internati de urgenta in sectii de terapie intensiva.

Fasceita necrozanta trebuie sa beneficieze de tratament de urgenta, fiind o boala cu evolutie rapida si urmari grave care pot conduce chiar si la fatalitati. Astfel, pe masura ce tratamentul se instituie mai rapid, cresc sansele ca pacientul sa se vindece mai repede si scad sansele de a dezvolta complicatii care pot conduce chiar si la amputari de membre sau deces.

Obiectivul tratamentului consta in suprimarea infectiei si a extinderii acesteia. Acest obiectiv se concretizeaza prin efectuarea interventiei chirurgicale de excizare a tesuturilor bolnave. Acestei metode de tratament i se asociaza si administrarea medicamentelor antibiotice si a imunoglobulinelor, pe cale intravenoasa. Antibioticele au rolul de a distruge bacteria responsabila de producerea infectiei, iar imunoblobulinele stimuleaza imbunatatirea sistemului imunitar.

In unele cazuri se poate efectua si terapia cu oxigen hiperbar. Tratarea complicatiilor precum socul, dificultatile respiratorii sau insuficientele pluriorganice reprezinta un alt obiectiv in cazul tratamentului fasceitei necrozante.
 

Tratamentul chirurgical

Interventia chirurgicala consta in debridarea tesuturilor necrozate si indepartarea acestora pentru reducerea din punct de vedere cantitativ a bacteriilor, pentru indepartarea toxinelor si pentru impiedicarea extinderii infectiei. Debridarea tesuturilor necrozate consta in separarea tesuturilor "moarte" de cele sanatoase cu scopul de a facilita instalarea si desfasurarea corecta a procesului de vindecare. Pentru realizarea unui control eficient al infectiei, poate fi necesara supunerea pacientului la interventii chirurgicale multiple. Amputarea unui membru sau indepartarea unei portiuni de organ sau a unui organ intreg afectat se realizeaza in stadii avansate ale infectiei pentru salvarea vietii pacientului. Necesitatea acestor manopere este dependenta de severitatea infectiei, de locatia si de gradul extinderii procesului infectios.


Tratamentul medicamentos

Pentru distrugerea bacteriilor si anihilarea toxinelor eliberate de acestea se instituie cura de antibioterapie pe cale injectabila intravenoasa. Clindamicina si penicilina sunt antibioticele folosite in mod frecvent pentru jugularea infectiilor produse de agenti etiologici precum stafilococii sau streptococii. Atunci cand se suspecteaza implicarea altor agenti infectiosi bacterieni se administreaza antibioticele cu spectru larg de actiune. Acesta este cazul pacientilor afectati de alte boli, carora li s-au suprapus infectii bacteriene pe perioada spitalizarii.

Administrarea imunoglobulinelor pe cale intravenoasa poate fi asociata cu interventia chirurgicala sau cu tratamentul cu antibiotice. Aceasta asociere creste cu mult sansele unei vindecari rapide si fara sechele majore. Imunoglobulinele au rolul de a intari sistemul imunitar si de a reduce actiunea nociva a toxinelor eliminate de bacterii. In prezent nu se cunoaste cu exactitate gradul de eficacitate al administrarii imunoglobulinelor, insa se considera ca acestea contribuie totusi la facilitarea vindecarii pacientilor.

Oxigenoterapia

Terapia cu oxigen hiperbar consta in furnizarea unui volum crescut de oxigen organismului. Aceasta metoda terapeutica si-a dovedit eficacitatea in ceea ce priveste controlarea infectiei, scazand astfel necesitatea efectuarii unei interventii chirurgicale. Totusi, inainte de instituirea acestui tratament in mod curent la pacientii afectati de fasceita necrozanta, este necesara efectuarea unor cercetari de specialitate suplimentare.

Tratamentul complicatiilor

Conduita terapeutica potrivita fiecarui pacient in parte este dependenta de modul de evolutie si de potentialele complicatii survenite. Complicatiile care apar in mod frecvent in cazul fasceitei necrozante constau in stare de soc si colaps, afectarea functiei renale sau tulburari de natura respiratorie precum sindromul de detresa respiratorie. In cazul instalarii afectiunilor de natura renala, este necesara instituirea curei de dializa, iar in cazul afectarii functiei respiratorii, poate fi necesara utilizarea unui ventilator mecanic pana la finalizarea procesului de vindecare.

Acordarea de ingrijiri medicale in cazul pacientilor afectati de fasceita necrozanta se realizeaza in mediul intraspitalicesc. Tratamentul acestei afectiuni are caracter de urgenta, 30 % dintre pacientii afectati de aceasta entitate morbida nereusind sa supravietuiasca caracterului agresiv al infectiei. Astfel, pentru cresterea sanselor de supravietuire si de refacere a pacientilor, diagnosticul trebuie stabilit rapid si corect, iar tratamentul trebuie instituit precoce.

Profilaxia

Fasceita necrozanta se produce, de obicei, in conditiile in care bacteriile responsabile reusesc sa patrunda in organism la nivelul plagilor sau a altor leziuni cutanate. Cazurile in care o persoana se infecteaza prin contactul direct cu un pacient sunt destul de rare, insa nu este exclusa transmiterea infectiei printr-un contact de apropiere precum sarutul. De asemenea, persoanele care locuiesc in aceeasi casa cu alte persoane care sunt afectate de fasceita necrozanta sau persoanele care intra in contact direct cu cavitatea bucala, cavitatea nazala sau materialul purulent eliminat de la nivelul unei plagi a celor bolnavi, sunt expuse unui risc mult mai mare de a contracta bacteria. Medicii nu recomanda instituirea unei cure de tratament persoanelor care au intrat in contact cu pacienti afectati de fasceita necrozanta, decat in conditiile dezvoltarii de simptome specifice bolii. Riscul contractarii bolii se poate diminua prin respectarea urmatoarelor reguli:

  • Respectarea igienei mainilor.
  • Respectarea cu strictete a igienei plagilor, arsurilor sau a altor leziuni produse la suprafata pielii.
  • Consultarea personalului medical specializat in cazul observarii de simptome ale infectiei precum senzatie dureroasa, edem, cresterea temperaturii locale, aparitia eritemului in jurul unei leziuni sau chiar instalarea fara motiv a unei stari febrile cu inregistrarea unei temperaturi corporale care depaseste 37,8 grade Celsius.
  • Apelarea la ajutorul specializat este necesara si in cazul manifestarii durerilor puternice survenite in urma unui efort muscular sau a unei luxatii, deoarece aceste simptome pot fi asociate si cu o infectie la nivelul tesuturilor moi.
  • In cazul instalarii unei sensibilitati dureroase intense, a reactiei febrile sau a edemului nu se recomanda instituirea curei de antiinflamatoare nonsteroidiene precum ibuprofenul. Acest tip de medicatie atenueaza temporar simptomatologia, insa daca este vorba de o infectie la nivelul tesuturilor moi, aceasta nu este tratata, iar prezentarea la medicul specialist este intarziata, timp in care fasceita necrozanta poate evolua la un stadiu avansat si cu mai putine sanse de reusita a tratamentului.