Termen cautat
Categorie

Glaucom


GENERALITATI:

Ce este glaucomul ?

Glaucomul face parte din patologia nervului optic. Nervul optic este responsabil de transmiterea imaginilor captate la nivelul retinei catre creier. Cu cat presiunea intraoculara creste mai mult, cu atat cresc si sansele de afectare a nervului optic. Glaucomul apare ca o consecinta a acumularii lichidului la nivel intraocular. Intraocular, lichidele oculare sunt secretate si apoi eliminate prin lumenul unui conduct localizat anterior globului ocular. Aceste fluide hranesc ochiul si il mentin sanatos. In caz de glaucom, conductul de drenaj este blocat, iar lichidele nu pot fi eliminate, consecinta fiind acumularea acestora intraocular si cresterea presiunii intraoculare.

Cresterea presiunii intraoculare este determinata de crearea unui dezechilibru intre secretia si excretia umoarei apoase intraoculare. Unele conformatii ale ochilor pot predispune, de asemenea,  la dezvoltarea unui mecanism de sporire a presiunii intraoculare.

Adesea, glaucomul este diagnosticat in cadrul unui control de rutina, motiv pentru care specialistii recomanda efectuarea unui control oftalmologic anual tuturor persoanelor trecute de varsta de 40 de ani, in special daca in familiile acestora au fost inregistrate antecedente de glaucom.

Glaucomul reprezinta o afectiune frecvent intalnita, in special la persoanele mai in varsta de 40 de ani, insa afectiunea poate afecta si tinerii luand forma glaucomului juvenil sau nou - nascutii, caz in care este cunoscut ca glaucom congenital.

Actualmente, in oftalmologie nu este cunoscut decat un singur mod de prevenire a pierderii vederii determinate de glaucom si anume diagnosticarea rapida si instituirea tratamentului corect. Ca urmare a disponibilitatii metodelor moderne de tratare a glaucomului, majoritatea pacientilor reusesc sa isi mentina vederea sanatoasa si sa se bucure in continuare de perceptia proprie asupra mediului inconjurator.

Medicii ce pot fi contactati in cazul depistarii de tulburari ale vederii sunt medicii optometristi sau medicii oftalmologi. Deciziile necesare pentru tratarea glaucomului se stabilesc de catre oftalmolog, optometristul neputand sa trateze glaucomul.

Care sunt factorii de risc ?

  • Varstele mai inaintate de 45 de ani.
  • Rasa neagra.
  • Antecedentele familiale de glaucom.
  • Hipertensiunea intraoculara.
  • Diabetul.
  • Hipertensiunea arteriala.
  • Hipotensiunea arteriala.
  • Durerile de cap de tip migrenos.
  • Sindromul Raynaud.
  • Antecedentele de presiune intraoculara crescuta.
  • Tulburarile de vedere la distanta sau miopia de grad inalt, care constituie imposibilitatea de vedere clara a obiectelor de la distanta.
  • Antecedentele de traumatisme oculare.
  • Tratamentele cu cortizon sau alti steroizi, fie locale, fie sistemice.
  • Tulburarile de vedere de aproape sau hipermetropia, ce consta in vederea mai clara a obiectelor aflate la distanta fata de cele din apropiere.

Clasificarea glaucomului

  • Glaucom acut, instalat brusc ca urmare a cresterii tensiunii intraoculare.
  • Glaucom cronic, instalat progresiv si asimptomatic.
  • Glaucom primitiv cu unghi deschis, cu o frecventa mai mare de 90 % din cazuri.
  • Glaucom primitiv cu unghi inchis.
  • Glaucom congenital.
  • Glaucom infantil, manifestat la varsta de trei sau patru ani.
  • Glaucom juvenil, manifestat la varsta de zece ani.
  • Glaucom la adulti, cea mai frecventa forma.
  • Glaucom primitiv, manifestat in absenta unui motiv cunoscut. Acesta poate fi cu unghi deschis, cu unghi inchis sau congenital.
  • Glaucom secundar, declansat in urma unei cauze cunoscute. Acesta poate fi glaucom pigmentar, glaucom neurovascular, glaucom exfoliativ sau glaucom traumatic.

Tipuri de glaucom

  • Glaucomul acut cu unghi inchis

In unele situatii, unghiul irido - cornean se inchide complet, sistemul de drenaj al umorii apoase fiind complet obstruat si presiunea intraoculara crescand brusc. In aceasta situatia, irisul comprima sistemul de drenaj al globului ocular cunoscut si sub denumirea de sistem trabecular.

De asemenea, defectele aparute la nivelul irisului pot determina deplasarea sa anterioara si blocarea unghiului de drenaj al globului ocular. Alti posibili factori cauzali sunt formatiunile tumorale care pot compresa si deplasa irisul anterior, inchizand in acest fel unghiul de drenaj al ochiului. Printre simptomele inregistrate se afla urmatoarele:

In cazul aparitiei acestor simptome este obligatorie prezentarea de urgenta la medicul oftalmolog. In cazul in care nu se trateaza imediat, glaucomul poate conduce la orbire.

  • Glaucomul cronic cu unghi deschis

Glaucomul cronic cu unghi deschis este cel mai frecvent intalnit dintre toate formele de glaucom. Incidenta acestei forme este de 90 %, in general survenind pe masura inaintarii in varsta, atunci cand drenajul devine mai dificil, mai putin eficient si astfel creste presiunea intraoculara.

Mecanismul de actiune al glaucomului cronic simplu consta in cresterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic si scaderea campului vizual. In general, glaucomului cronic simplu nu determina manifestarea unei simptomatologii evidente, care il poate face pe pacient sa se adreseze unui medic specialist. Astfel, glaucomul cronic simplu este diagnosticat in mod frecvent in cadrul consulturilor oftalmologice de rutina. Tulburarile de vedere se manifesta doar in conditiile unei faze avansate a afectiunii, insa diagnosticarea sa tardiva poate determina pierderea vederii.

In cazul glaucomului cu unghi deschis, cauza lezarii nervului optic este necunoscuta. Nu toti pacientii afectati de glaucom cu unghi deschis sunt afectati si de cresterea presiunii intraoculare. Specialistii estimeaza ca 16 % pana la 40 % dintre cazurile de glaucom cu unghi deschis sunt produse fara cresterea presiunii intraoculare. In astfel de situatii se suspicioneaza scaderea fluxului de sange care vascularizeaza nervul optic ca fiind cauza declansatoare.

  • Glaucomul secundar

Glaucomul secundar se datoreaza traumatismelor oculare, inflamatiilor, formatiunilor tumorale sau stadiilor avansate de cataracta sau de diabet. Glaucomul secundar se poate produce si in urma interventiilor chirurgicale oculare. Glaucomul poate aparea si ca urmare a distructiei si imprastierii pigmetilor intraoculari regasiti la nivelul irisului, caz in care poarta denumirea de glaucom pigmentar. Alte materiale necunoscute ce se pot imprastia la nivelul camerei anterioare a globului ocular determina instalarea glaucomului pseudoexfoliativ. Glaucomul secundar se poate datora si administrarii unor produse medicamentoase sau a unor substante precum steroizii. Glaucomul secundar se poate manifesta in forme usoare sau mai grave. Tratamentul optim difera in functie de forma de glaucom dobandita.

Cataracta poate determina cresterea volumului cristalinului sau glaucomul fakomorfic. Pe masura avansarii cataractei, cristalinul devine mai ingrosat si inchide unghiul de drenaj, fapt ce determina cresterea presiunii intraoculare. Pentru tratarea glaucomului fakomorfic este necesara eliminarea cataractei.

  • Glaucomul cu tensiune normala ( NTG )

Glaucomul cu tensiune normala este cunoscut si sub denumirea de glaucom cu tensiune joasa. In aceasta forma de glaucom, nervul optic este afectat, desi tensiunea intraoculara ( PIO ) nu este foarte crescuta. Specialistii nu au gasit o explicatie general valabila pentru tulburarile nervului optic in conditii de presiune intraoculara normala, cu valori intre 12 si 22 mm HG.

Persoanele expuse unui risc crescut in forma aceasta de glaucom sunt cele care au antecedente familiale de glaucom cu tensiune normala si persoanele care au in istoricul medical boli cardiovasculare sistemice precum afectiunile cu ritm cardiac neregulat. Glaucomul cu tensiune normala este identificat in urma unei examinari atente a nervului optic.

Fundatia Americana de Cercetare a Glaucomului a decis sa efectueze un studiu international pentru stabilirea celui mai bun protocol terapeutic al acestei forme de glaucom ( Collaborative NTG Study ). In urma acestor cercetari s-a concluzionat ca picaturile administrate pentru scaderea presiunii intraoculare sunt eficiente si in caz de glaucom cu tensiune nemodificata. Medicii specialistii trateaza in mod curent glaucoamele cu tensiune noarmala mentinand presiunea intraoculara la valori scazute prin administrarea medicatiei specifice, prin tehnici de chirurgie cu lase sau prin tehnici de chirurgie cu filtrare.

  • Glaucomul pigmentar

Glaucomul pigmentar reprezinta o forma de glaucom secundar cu unghi deschis. Acest tip de glaucom se manifesta in cazul in care granulele de pigment localizate posterior irisului, portiunea colorata o globului ocular, difuzeaza la nivelul lichidului intraocular. Particulele de pigment sunt fine astfel ca sunt antrenate cu usurinta in interiorul canalelor de drenaj ale globului ocular pe care le obstrueaza treptat, determinand sporirea presiunii intraoculare. Tratamentul specific acestei forme de glaucom consta in administrarea de medicatie specifica sau supunerea interventiei chirurgicale corective.

  • Glaucomul congenital si glaucomul infantil

Glaucomul congenital este prezent la nastere fiind determinat de cresterea exagerata in volum a globului ocular afectat. Parintii trebuie sa fie alertati de dimensiunea neobisnuita a ochilor copilului, de lacrimarea excesiva si frecventa si de manifestarea unei sensibilitati accentuate la lumina. Glaucomul congenital necesita stabilirea precoce a unui diagnostic si instituirea tratamentului cat mai timpuriu. Glaucomul infantil se manifesta in primii ani de viata. Copiii afectati de glaucom congenital sau de glaucom infantil prezinta ochii congestionati, sensibilitate la surse de lumina sau lacrimare excesiva si frecventa. Simptomele pot aparea dupa depasirea varstei de sase luni sau chiar un an dupa nastere.

Factorii de risc pentru glaucomul congenital constau in infectiile materne derulate pe parcursul sarcinii, mai exact nasterea de copii din mame ce au suferit infectii virale pe parcursul sarcinii. Este vorva despre infectii precum rubeola. Factorii genetici sunt considerati, de asemenea, factori de risc pentru glaucomul congenital, Aproximativ 10 % dintre copiii nou - nascuti mostenesc glaucomul.

Cum se manifesta ?

Glaucomul primar cu unghi inchis evolueaza cu simptome putine sau chiar asimptomatic pana in momentul in care afectiunea ajunge intr-un stadiu avansat.

Presiunea intraoculara crescuta distruge progresiv nervul optic, vederea periferica fiind pierduta din ce in ce mai mult.

Inchiderea unghiului cu evolutie acuta se manifesta brusc ca raspuns la sporirea rapida a presiunii intraoculare. Pierderea completa a vederii se poate initia in decurs de cateva ore dupa atac, astfel ca interventia medicala imediata este necesara. Atacul se petrece in general seara, atunci cand lumina se estompeaza, iar pupilele se dilateaza. Durerea resimtita poate sa fie severa. Simptomatologia resimtita include urmatoarele manifestari:

  • Incetosarea vederii.
  • Aparitia de halouri in jurul surselor luminoase.
  • Inrosirea ochilor.
  • Dureri oculare violente.
  • Senzatie de greata si varsaturi.

Complicatii

Complicatiile glaucomului pot consta in:

  • Inflamatii oculare.
  • Infectii oculare.
  • Endoftalmite.
  • Eriteme oculare.
  • Cataracta.
  • Decolarea coroidei.
  • Dureri oculare.
  • Hipotonie oculara sau scaderea consistentei globului ocular.
  • Hemoragii intraoculare sau conjunctivale.
  • Ineficienta trabeculectomiei, mai exact esecul scaderii tensiunii intraoculare.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticarea glaucomului este relativ usoara si nu necesita supunerea pacientilor unor investigatii neplacute. Cu toate acestea, glaucomul nu determina manifestarea de simptome specifice decat in cazul in care vederea devine grav afectata. Pacientii nu observa boala decat intr-un stadiu avansat din cauza ca ambii globi oculari sunt afectati in aceasi masura, ajutandu-se unul pe altul pentru ca vederea sa para normala. Drept urmare, majoritatea persoanelor afectate sunt diagnosticare in faze prea avansate ale bolii. Pentru stabilirea unui diagnostic, specialistul oftalmolog efectueaza trei teste simple. Rezultate obtinute in urma lor ajuta medicul specialist sa stabileasca daca persoana examinata este afectata de glaucom, ce forma de glaucom o afecteaza si cat de avansata este afectiunea.

Specialistii suspicioneaza diagnosticul de glaucom in cazul in care depisteaza o tensiune intraoculara cu valoarea mai mare de 10 pana la 21 mmHG.

Consultarea medicului specialist devine necesara in conditiile manifestarii urmatoarelor simptome de atac de glaucom acut cu unghi inchis:

  • Incetosarea brusca a vederii.
  • Resimtirea de dureri puternice la nivelul globului ocular afectat.
  • Inrosirea ochiului afectat.
  • Senzatie de greata si varsaturi.
  • Observarea de halouri in jurul surselor luminoase.
  • Observarea de puncte negre, numite miodesopsii, la nivelul campului vizual periferic al unuia sau al ambilor ochi.
  • Intampinarea de dificultati de vedere instalate treptat.
  • Existenta de antecedente flamiliale de glaucom cu unghi deschis, varsta mai inaintata de 40 de ani, lipsa unui examen pftalmologic sau optometric efectuat cu scopul depistarii semnelor de glaucom.
  • Existenta glaucomului si manifestarea de simptome determinate de tratamentul medicamentos administrat.

1. Determinarea presiunii intraoculare.

Presiunea intraoculara se masoara cu ajutorul tonometrului. La momentul actual sunt disponibile mai multe timpuri de tonometre, rolul acestora este sa masoare deformarea corneei, suprafata anterioara a ochiului, in functie de al carui rezultat se poate stabili valoarea presiunii intraoculare. Pentru ca manevra sa nu devina suparatoare, globul ocular se anesteziaza prin instilarea de picaturi oftalmice anestezice. Medicul specialist repeta manopera in cadrul consultatiilor urmatoare cu scopul stabilirii eficientei tratamentului administrat pentru scaderea presiunii intraoculare.

2. Examinarea nervului optic sau examenul fundului de ochi.

Nervul optic este examinat prin intermediul oftalmoscopului cu scopul de a pune in evidenta modificarile aparute la nivelul nervului optic, caracteristice glaucomului.

3. Examinarea unghiului de drenaj.

Deoarece protocoalele terapeutice difera pentru glaucomul cu unghi inchis si cel cu unghi deschis, este necesara determinarea formei de glaucom. Instrumentul utilizat pentru examinarea unghiului de drenaj poarta denumirea de lentila de gonioscopie.

4. Examinarea campului vizual.

Examinarea campului vizual se efectueaza pentru a se determina cat este de afectata capacitatea pacientului de vedere. In mod normal, in caz de glaucom se produce ingustarea campului vizual de la periferie spre centrul acestuia. Efectuarea periodica a acestei examinari ajuta medicul specialist si pacientul sa afle in ce masura este controlata patologia de tratamentul aflat in desfasurare.

5. Tomografia nervului optic.

Examenul tomografic al nervului optic permite evaluarea in detaliu a structurii fibrelor nervoase.

6. Pahimetria.

Pahimetria permite determinarea grosimii corneei si masurarea tensiunii intraoculare prin aplicarea presiunii la nivelul corneei. Rezultatul poate fi influentat de existenta unei cornei mai subtiri sau mai groase decat media statistica stabilita.

TRATAMENT:

Glaucomul nu este o patologie vindecabila, iar leziunile oculare produse de acesta nu au caracter reversibil. Prin tratament, glaucomul poate, insa, sa fie controlat. Picaturile oftalmice, medicamentele cu administrare orala si interventiile chirurgicale corective pot sa previna sau sa incetineasca instalarea de noi leziuni.

Daca se reuseste controlarea presiunii oculare, se poate preveni lezarea nervului optic si diminuarea progresiva a campului vizual. Specialistul oftalmolog face tot posibilul sa diminueze presiunea intraoculara pana ajunge la un nivel care este putin probabil da lezioneze in continuare nervul optic.

Administrarea medicamentelor topice constituie cea mai aleasa metoda terapeutica pentru tratarea glaucomului timpuriu. In cazul in care in urma administrarii medicatiei nu se obtine rezultatul scontat, se apeleaza la supunerea pacientului unei interventii chirurgicale corective. Tratamentul chirurgical constituie o optiune terapeutica initiala relativ sigura si eficienta.

Picaturile oftalmice

Protocolul terapeutic al glaucomului este initiat cu administrarea picaturilor oculare. Picaturile oftalmice prescrise in mod frecvent sunt cele care contin:

  • Beta - blocante.

Beta - blocantele diminueaza secretia de umoare apoasa. Printre efectele adverse ale beta - blocantelor se numara respiratia dificila, scaderea frecventei pulsului, caderea firelor de par, scaderea presiunii arteriale, stari de oboseala, impotenta, stari de slabiciune si depresie si chiar pierderile de memorie. Pacientilor afectati de astm, emfizem pulmonar sau bronsita si persoanelor diabetice sau care sunt supuse tratamentului cu insulina le sunt contraindicate tratamentele cu beta - blocante.

  • Agenti alfa - adrenergici.

Medicamentele ce contin agenti alfa - adrenergici au proprietatea de a scadea secretia de umoare apoasa, insa si acestea pot determina manifestarea unor efecte adverse precum cresterea valorii presiunii arteriale, senzatie de ameteala, inrosirea ochilor, umflarea pleoapelor sau senzatie de prurit, uscarea gurii ori diverse reactii de natura alergica.

  • Inhibitori de anhidraza carbonica.

Inhibitorii de anhidraza carbonica au proprietatea de diminuare a secretiei umorii apoase. Efectele adverse ce pot fi inregistrate in acest caz constau in urinari frecvente si senzatie de amortire a degetelor, insa acestea se inregistreaza in conditiile in care inhibitorii de anhidraza carbonica sunt administrati pe cale orala.

  • Analogi de prostaglandine.

Picaturile oftalmica cu analogi de prostaglandine sporesc fluxul umorii apoase secretate de globul ocular. Efectele adverse posibile in acest caz sunt inrosirea ochilor si resimtirea unei senzatii de usturime, intunecarea irisului sau schimbarea pigmentilor pleoapei.

  • Prostamide.

Picaturile cu prostamide sporesc eliminarea umorii apoase. Efectele lor adverse pot consta in inrosirea ochilor si manifestarea unei senzatii de prurit.

  • Agenti parasimpaticomimetici.

Parasimpaticomimeticele sporesc scurgerea de umoare apoasa. Efectele adverse posibile in acest caz constau in dureri la nivelul ochilor, tulburarea si incetosarea vederii, afectarea vederii de aproape, manifestarea de reactii alergice, infundarea nasului, transpiratie, sporirea salivatiei si probleme digestive.

  • Compusii de epinefrina

Produsele ce contin compusi de epinefrina sporesc scurgerea umorii apoase. Efectele adverse posibile constau in inrosirea ochilor, manifestarea de reactii alergice, de palpitatii, cresterea presiunii arteriale, dureri de cap si stari de anxietate.

Medicatia orala

In cazul in care picaturile oftalmice nu reusesc sa scada presiunea oculara pana la valoarea dorita, medicul poate prescrie si medicatia orala. Inhibitorii de anhidraza carbonica precum acetazolamida si metazolamida reprezinta medicamente orale prescrise in mod normal pentru tratarea glaucomului. Medicamentele trebuie administrate in timpul meselor pentru evitarea efectelor adverse. Minimalizarea pierderilor de potasiu determinata de medicamente se poate realiza prin introducerea bananelor si a sucului de mere in dieta.

Tratamentul chirurgical

  • Tehnica cu laser

Trabeculoplastia cu raze laser si argon nu poate vindeca glaucomul, insa este folosita adesea ca alternativa pentru cresterea dozei de picaturi oftalmice administrate. In unele cazuri, trabeculoplastia se foloseste ca tratament initial sau primar pentru glaucom cu unghi deschis. Procedura este rapida, nedureroasa si sigura, determinand scaderea presiunii intraoculare.

In urma amortirii globului ocular cu picaturi anestezice se aplica terapia cu laser prin traversul lentilei de contact cu oglinzi la nivelul unghiului ochiului. Specialistul produce arsuri microscopice cu scopul cicatrizarii zonei cu ajutorul laserului. Drept urmare, tesutul cicatricial format va intinde tesutul de filtrare alaturat pentru a permite fluidului o scurgere mai buna prin traversul canalelor de drenaj.

Trabeculectomia este o tehnica chirurgicala de mare finete care poate chiar sa vindece glaucomul. In cadrul interventiei, chirurgul indeparteaza un mic fragment de retea trabeculara blocata cu scopul formarii unui orificiu care va reprezenta noul conduct de filtrare a lichidului ce trebui eliminat. De asemenea, chirurgul va confectiona un saculet de filtrare din tesutul conjunctival. Sacul conjunctival va avea aspectul unei convexitati asemanatoare cu un chist, localizat in partea superioara a globului ocular sub pleoapa superioara.

Cu toate acestea, terapia cu raze laser nu este potrivita tuturor bolnavilor de glaucom, tratamentul fiind eficient doar in stadiile incipiente ale glaucomului, atunci cand presiunea intraoculara este usor crescuta.

  •  Implanturile de drenaj

Specialistii pot recomanda si o alta tehnica terapeutica numita implantul chirurgical de drenaj. Implantul chirurgical de drenaj constituie o optiune terapeutica recomandata in caz de glaucom secundar sau pentru tratarea copiilor afectati de glaucom. Implantul chirurgical de drenaj se poate efectua, asemenea trabeculectomiei, intr-o unitate medicala. Medicul administreaza ocular solutii de relaxare si picaturi oftalmice anestezice pentru amortirea ochiului. Chirurgul oftalmolog va introduce intraocular un tub de mici dimensiuni confectionat din silicon, care are rolul de a drena umoarea apoasa. Complicatiile chirurgicale ale glaucomului pot consta in infectii, hemoragii, mentinerea prea crescuta a presiunii oculare sau mentinerea prea scazuta a presiunii oculare sau chiar pierderea vederii. Interventiile chirurgicale efectuate la nivelul globilor oculari pot accelera dezvoltarea cataractei, insa majoritatea acestor complicatii se pot trata in mod eficient.

  • Sclerectomia adanca nepenetranta

Slerectomia adanca nepenetranta se poate aplica cu succes in cazul glaucomului cu unchi inchis. Interventia are avantajul ca se efectueaza fara a se deschide globul ocular. Acest lucru exclude posibilitatea dezvoltarii infectiilor si scade considerabil riscul aparitiei de complicatii intraoperatorii.

Sclerectomia adanca nepenetranta este efectuata sub influenta anesteziei locale si cu ajutorul unui microscop chirurgical performant. Chirurgii folosesc instrumente microchirurgicale speciale cu lame confectionate din argint, safir si alte materiale cu durabilitate lunga. Interventia dureaza in jur de 20 de minute. In urma interventiei pacientii trebuie sa isi administreze picaturi antiinflamatoare conform indicatiilor medicului specialist. Dupa trecerea a 10 sau 14 zile, in cazul in care indicatiile medicale au fost respectate de catre pacienti, congestia globului ocular operat se remite, pacientul poate privi linistit spre surse luminoase, iar lacrimarea si senzatia de corp strain in ochi vor disparea.

In cazul in care interventia s-a efectuat la momentul oportun, aceasta determina normalizarea presiunii intaoculare si pastrarea functiei vizuale. Pacientii vor efectua controale oftalmologice periodic, de 3 sau 4 ori pe ani cu scopul verificarii acuitatii vizuale si controlarii presiunii intraoculare.

In cazul in care interventiile chirurgicale efectuate nu au reusit sa imbunatateasca circulatia lichidului intraocular, se poate efectua o interventie de distrugere a zonei ochiului implicata in secretia fluidului intraocular si anume asupra coprilor ciliari. Interventia este recomandata in cazul in care se formeaza tesut cicatricial ca urmare a interventiilor anterioare. Distrugerea corpilor ciliari este recomandata pentru scaderea cantitatii de lichid secretat intraocular, mod in care se va scadea presiunea intraoculara. Interventiile de reducere a cantitatii de lichid intraocular se recomanda doar persoanelor afectate de glaucom sever, a caror stare nu s-a imbunatatit in urma administrarii tratamentului sau efectuarii unei interventii chirurgicale corective. Interventia poate fi efectuata cu ajutorul laserului, in unele situatii putand fi folosite si sonde criogenice aplicate extern sau tehnici chirurgicale dechise.

Tratamentul chirurgical al glaucomului congenital

In cazul glaucomului congenital se poate apela la doua interventii prin care se incearca deschiderea in mod direct a unghiurilor de drenaj pentru umoare apoasa. Ambele tehnici sunt eficiente pentru copii, insa nu se folosesc la aulti. In cazul in care aceste tehnici esueaza la copii, se poate apela la trabeculectomie sau la interventia seton ori goniotomie.

Profilaxia pierderii functiei vizuale

In cazul in care afectiunea a fost depistata la timp, iar tratamentul instituit a fost corect, datorita tratamentelor moderne, majoritatea pacientilor afectati de glaucom reusesc sa isi pastreze vederea. Scaderea presiunii intraoculare si prevenirea acceselor de glaucom ofera pacientilor posibilitatea de a-si pastra functia vizuala.  Medicii specialisti sunt singurii in masura sa stabileasca un diagnostic.

Persoanele cu varste mai inaintate de 40 de ani trebuie sa participe anual la controale oftalmologice.

Sfaturi pentru o recuperare rapida

Pentru o recuperare scurta si fara complicatii, pacientii trebuie sa respecte intocmai recomandarile medicului specialist. In primele doua saptamani postoperator, pacientii trebuie sa evite sa doarma pe partea corespondenta ochiului operat, sa evite sa isi atinga ochii cu mainile sau sa exercite presiune prin apasare la acest nivel. Ochiul operat trebuie ferit de oscilatii bruste de temperatura, iar in primele doua sau trei luni postoperator trebuie sa se evite baile, bazinele sau baile cu aburi. In cazul deplasarii in afara cladirilor, pacientii trebuie sa poarte ochelari de soare de calitate pentru protejarea de razele prea puternice de lumina. Machiajul ochilor se poate realiza dupa trecerea unei luni de zile postoperator. In cursul primei luni postoperator sunt contraindicate activitatile sportive. Ulterior, pacientii pot incepe sa efectueze exercitii de gimnastica, sa practice natatia, sa alerge in trap marunt sau sa efectueze alte exercitii fizice.

Postoperator, pacientilor tratati de glaucom li se recomanda sa evite sa se expuna la medii incarcate cu praf sau la vant, sa evite sa inoate in piscini, lacuri sau mare timp de 30 pana la 50 de zile, sa se spele pe cap ajutati de o alta persoana in primele doua saptamani postoperator, sa nu se machieze timp de patru saptamani postinterventional, sa nu se frece la ochi timp de trei sau patru luni, sa evite producerea traumatismelor locale, sa evite sa depuna eforturi fizice intense in special in primele sase pana la opt saptamani.

Comentarii

am pe cineva in familie cu glaucom si un inceput de cataracta,cand i sa luat tensiunea oculara de doc avea 25, iar doctorul a zic ca are nervul optic putin atacat,ideea e ca de cateva luni nu se mai poate descurca cu vederea deloc,tratamentul cu picaturi si pastile pana acum nu a scazut tensiunea intraoculara…….Ce ma intereseaza pe nime in special e urmatorul lucru:
-daca se reuseste sa se gaseasca un tratament sa scada tensiunea din ochi ,odata cu scaderea ei se mai inbunatateste si vederea cat de cat,.?
MULTUMESC

sora mea are glaucom cronic decompensat presional.Va rog sa-mi dati o sugestie de tratament. Va multumesc.

unchiul meu a fost diagonsticat cu glaucom neovascular,operat de 3 ori si apoi 'scos' ochiul,nu stiu daca e corect termenul,are diabet si m-ar interesa daca exista riscul sa se imbolnaveasca si celalalt ochi.Daca stie cineva si imi poate raspunde as fi foarte recunoscatoare.Multumesc anticipat

Buna ziua,
trimiteti-mi un mesaj la andreea_02@yahoo.com sa va pot oferi o sugestie.
Numai bine!

Nu va pot recomanda un medic anume, puteti incerca sa mergeti la Bucuresti la Clinica Universitara de Oftalmologie. Multa sanatate!

mama mea are glaucom cronic decompensat,nu stiu ce sa fac sa o ajut moorrr de mila ei'...are tratament dat de doc IVASCU de la spitalul fosta maternitate din ploiesti KARL MAX- TIMOLOL,AZOPT,XALATAN,SI PILOCARPINA DIN 4 IN 4 ORE...POATE MA INDRUMATI SI PE MINE ..VA ROG FOARTE MULT ..AS VREA ...AS DORII ..AR FI IDEAL SA VADA MACAR CU UN OCHI...MULTUMESC

am pe cineva in familie cu glaucom si un inceput de cataracta,cand i sa luat tensiunea oculara de doc avea 25, iar doctorul a zic ca are nervul optic putin atacat,ideea e ca de cateva luni nu se mai poate descurca cu vederea deloc,tratamentul cu picaturi si pastile pana acum nu a scazut tensiunea intraoculara…….Ce ma intereseaza pe nime in special e urmatorul lucru:
-daca se reuseste sa se gaseasca un tratament sa scada tensiunea din ochi ,odata cu scaderea ei se mai inbunatateste si vederea cat de cat,.?
MULTUMESC

sora mea are glaucom cronic decompensat presional.Va rog sa-mi dati o sugestie de tratament. Va multumesc.

unchiul meu a fost diagonsticat cu glaucom neovascular,operat de 3 ori si apoi 'scos' ochiul,nu stiu daca e corect termenul,are diabet si m-ar interesa daca exista riscul sa se imbolnaveasca si celalalt ochi.Daca stie cineva si imi poate raspunde as fi foarte recunoscatoare.Multumesc anticipat

Buna ziua,
trimiteti-mi un mesaj la andreea_02@yahoo.com sa va pot oferi o sugestie.
Numai bine!

Pagini