Termen cautat
Categorie

Hemoragia diverticulara


GENERALITATI:

Ce este hemoragia diverticulara? 

Hemoragia diverticulara este afectiunea care desemneaza sangerarea diverticulilor dezvoltati in colon (in peretele intestinului gros). Diverticulii definesc hernierea sau proeminenta mucoasei aflata in peretele colonului prin musculatura sa.

Colonul are peretele alcatuit din patru tunici care sunt dispuse concentric. Pornind de la interior catre exterior, acestea sunt urmatoarele: mucoasa, submucoasa, musculatura, apoi seroasa. Pungile alcatuite din pliurile mucoasei din peretele intestinal se mai numesc diverticuli, acestia putand sa apara in orice zona de-a lungul intestinului gros.

Diverticulii sunt, de regula, multipli, iar aceste pungute tind sa fie foarte bine reprezentate si dezvoltate in zonele in care peretele muscular al colonului manifesta slabiciune. Sigmoidul este locul de predilectie al acestora. Diverticulii sunt extrem de frecventi, iar prevalenta acestora creste odata cu inaintarea in varsta.

Diverticuloza (prezenta diverticulilor) poate avea, pe langa infectii, drept complicatie si hemoragia diverticulara. Aceasta presupune prezenta sangelui neamestecat cu materii fecale, sange in cantitati mai mari decat in cazul hemoroizilor. Hemoragia diverticulara este, de regula, una abundenta si apare la un procentaj de 3-5% dintre pacientii care sufera de diverticuloza sau de prezenta diverticulilor in intestinul gros.

Ce cauze are hemoragia diverticulara?

Cresterea presiunii din lumenul colonic detine un rol important in aparitia diverticulilor, fiindca aceasta determina o herniere a mucoasei peretelui colonului prin intermediul zonelor slabe din peretele intestinal. Constipatia de tip cronic poate fi insotita de cresterea presiunii intracolonice, aceasta crestere putand surveni si in anumite situatii ce creeaza spasme pe colon: deshidratare si dieta saraca in fibre.

Hemoragia diverticulara se explica din punct de vedere anatomic prin invecinarea vaselor drepte ale intestinului gros cu diverticulii. Producerea sangerarii este secundara unei perforatii a diverticulilor cu interesarea unui vas sanguin aflat in apropierea acestora.

Care sunt factorii de risc ai hemoragiei diverticulare?

Factorii de risc ai acestei afectiuni includ:

  • hipertensiunea arteriala: valorile tensiunii arteriale cresc peste limita normalului
  • consumul anticoagulantelor si a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS)
  • diabetul zaharat: sindromul poate fi recunoscut prin evidentierea cresterii valorilor glucozei din sange (crestere numita hiperglicemie) si un metabolism dezechilibrat
  • cardiopatia ischemica: afectiunea in cadrul careia calibrul arterelor coronare se micsoreaza conducand la o scadere a cantitatii de sange necesare pentru irigarea muschiului inimii

Ce simptome manifesta pacientii cu hemoragie divertculara?

Semnele si simptomele acestei afectiuni sunt, de regula, unele foarte brutale si anume: rectoragiile. Acestea desemneaza exteriorizarea de sange prin orificiul anal, fiind abundente, iar sangele eliminat avand o culoare rosie. Pot fi prezente chiar si cheaguri de sange, survenirea hemoragiilor putand sublinia si prezenta unei diverticuloze necunoscute. De asemenea, hemoragia poate fi precedata si de semnele si simptomele specifice afectiunii numita diverticulita, si anume: greata, frisoane, febra, dureri la nivelul abdomenului, voma, balonare, modificari anormale in ceea ce priveste tranzitul intestinal etc). 

Hemoragia poate avea si aspect de melena, adica emisia prin anus a sangelui care a fost digerat, avand culoarea neagra. Acest lucru se intampla in momentul in care cantitatea de sange este destul de mica si a fost supusa anterior la actiunea florei intestinale.

Hemoragia diverticulara are un caracter repetitiv, intervalele in care aceasta se manifesta variind intre doua zile si patru luni. De cele mai multe ori aceasta hemoragie nu va fi asociata cu prezenta durerii, sangerarea oprindu-se in mod spontan.

DIAGNOSTIC:

Examenul clinic

Hemoragia diverticulara se diagnosticheaza prin excluderea tuturor cauzelor posibile pentru sangerari. Medicul specialist va examina fizic pacientul, totodata, efectuand si un istoric medical al acestuia, alaturi de orice alte investigatii mai sunt necesare.

Angiografia mezenterica inferioara

Procedura de angiografie selectiva prin intermediul arterei mezenterice superioare va avea drept urmare identificarea exacta si de o acuratete maxima a sediului precis al sangerarii, putand, totodata, fi utilizata in scopuri terapeutice (sangerarile pot fi stopate cu ajutorul embolizarilor tintite).

Angiografia defineste acel tip de radiografie care se efectueaza dupa ce o substanta speciala numita substanta de contrast a fost introdusa in interiorul vaselor de sange. Procedura consta in introducerea unui mic cateter printr-un vas sanguin, iar inainte de initierea acestei interventii, zona punctiei se va anestezia cu anestezice locale. Zona pentru punctie este, de regula, cea inghinala. Cateterul va fi, apoi, ghidat cu ajutorul fluoroscopiei pana la nivelul vasului de sange care necesita examinarea. Cand cateterul ajunge la locatia potrivita solutia de contrast se va elibera in vas si se va putea efectua radiografia.

Colonoscopia

Examenul de colonoscopie se face utilizand endoscopul, un tub flexibil si foarte subtire care are atasata la capat un mic aparat foto/video. Colonoscopul se va introduce, apoi, usor in interiorul rectului, inaintandu-se prin intestinul gros. Prin colonoscop, medicul va putea intorduce chiar si o periuta pe care o va utiliza in vederea recoltarii unor mostre de tesut pentru biopsie. Din pacate, insa, in cele mai multe cazuri, sediul precis al hemoragiei nu poate fi gasit si indicat in urma unei colonoscopii.

Scintigrafie cu hematii care sunt marcate cu Technetiu

O astfel de scintigrafie reprezinta un test care are la baza recoltarea unei cantitati de sange al pacientului si amestecarea acesteia cu un material radioactiv ce poarta numele de Technetiu. Sangele care a fost marcat cu Technetiu, va fi apoi injectat in circulatia sanguina a pacientului, iar, in acest mod, se va putea observa traseul sangelui marcat, depistandu-se, prin aceasta metoda, locul exact al sangerarii.

Diagnosticarea diferentiala se va face cu:

  • Colita ischemica
  • Cancerul de colon: desemneaza prezenta unei tumori maligne in interiorul colonului, iar in cazul acestuia, in scaun, se pot observa mucozitati care insotesc sange de culoare inchisa, negricioasa
  • Diverticulul Meckel: reprezinta un rest embrionar care provine din peretele intestinului, la intersectia dintre colon si intestinul subtire
  • Rectocolita ulcero-hemoragica/colita ulcerativa: afectiunea este una de inflamare a intestinului gros, manifestandu-se prin simptome precum scaune diareice care au un continut de sange si mucus, fiind, uneori, chiar purulente, alaturi de o senzatie apasatoare de nevoie de a defeca, chiar daca uneori aceasta nu va fi urmata de emisia de scaun (senzatie denumita tenseme)
  • Endometrioza colonica: desemneaza prezenta la nivelul intestinului gros a unui tesut care este asemenator cu endometrul sau mucoasa uterina.

TRATAMENT:

Majoritatea hemoragiilor diverticulare se vor opri, de cele mai multe ori, de la sine. In cazul in care o astfel de hemoragie nu se va opri intr-un mod spontan, tratamentul va avea drept scop stoparea sangerarilor si, mai apoi, inlocuirea sangelui. Tratamentele pot include administrarea de fluide intravenos, transfuzii de sange sau, in cazurile de o severitate mai mare, chiar o interventie chirurgicala in vederea extirparii portiunii intestinului gros care a fost afectata de boala.

Regimul alimentar necesar implica:

  • o hidratare corecta si anume, 2,2 litri de lichid pentru femei, zilnic, si 3 litri in cazul barbatilor
  • continutul de fibre din cadrul dietei trebuie crescut, fiind recomandat consumul a 20-35 de grame de fibre, zilnic
  • evitarea tutunului si a alcoolului, fiindca aceste obiceiuri nesanatoase pot afecta si irita mucoasa intestinala
  • pierderea kilogramelor in plus, in cazul pacientilor supraponderali
  • efectuarea de exercitii fizice de nivel moderat
  • eliminarea oricaror factori care pot avea drept rezultat constipatia, astfel reducandu-se riscul aparitiei diverticulilor noi si a posibilelor complicatii cum ar fi ruperi sau inflamatii

In cazul unei diete incorecte, o mare eficienta a dovedit-o consumul de suplimente de fibre alimentare.

Este recomandat sa se reduca consumul de grasimi si de carne, in categoria grasimi fiind incluse urmatoarele: uleiuri vegetale, unt, margarina, produse de la fast-food, prajeli, branzeturi grase, sosuri, maioneza.

Alimentele care au continutul bogat in fibre si se recomanda a fi consumate includ urmatoarele:

  • taratele: 45 de grame de fibre la 100 de grame de tarate
  • semintele de mac: 21 grame de fibre la 100 de grame de seminte
  • fasolea uscata: 35 de grame de fibre la 100 de grame de fasole
  • mazarea: 12 grame de fibre la 100 de grame de mazare
  • arahidele: 11,5 grame de fibre la 100 de grame de arahide
  • linte, conopida, susan, soia: 10, 5 grame de fibre la 100 de grame de aliment
  • faina integrala de grau: 10 grame de fibre la 100 de grame de faina
  • migdalele, nucile, alunele: 8,5 grame de fibre la 100 de grame de aliment
  • radacinile de patrunjel si morcovii: 8 grame de fibre la 100 de grame de aliment
  • hreanul: 7,5 grame de fibre la 100 de grame de hrean
  • zmeura, coacaze, paine integrala, fulgi de orz, seminte de floarea soarelui: 6,5 grame de fibre la 100 de grame de aliment
  • tomate si spanac: 6 grame de fibre la 100 de grame de aliment

Mai este important de retinut si faptul ca semintele de floarea-soarelui, floricelele de porumb, semintele de chimen si semintele de susan nu sunt recomandate pentru persoanele care au diverticuli, fiind nocive in cazul acestora.

Bibliografie

http://www.webmd.com/digestive-disorders/tc/diverticular-bleeding-topic-overview
http://yourtotalhealth.ivillage.com/diverticulosis.html?pageNum=2#2
http://health.msn.com/health-topics/digestive-health/articlepage.aspx?cp-documentid=100105460