Termen cautat
Categorie

Hemoragia gastro-intestinala (Hemoragia digestiva)


GENERALITATI:

Definitie

Hemoragiile digestive reprezintă pierderea de sânge în lumenul digestiv de la nivelul regiunii faringo-esofagiene, până la nivelul anusului.

Clasificare

Hemoragiile digestive se clasifică astfel:

După cantitatea de sânge pierdut, acestea pot fi:

  • mici, când avem o pierdere de până la 10% din cantitatea totală (pierderi mici, repetitive)
  • medii, până la 20 % din cantitatea totală de sânge
  • mari, până în 30 % din cantitatea totală de sânge
  • cataclismice, când se pierde peste 50 % din cantitatea totală de sânge.

După ritmul de pierdere, se intâlnesc:

Hemoragii acute – se pierde o cantitate mare de sânge într-un timp scurt;

Hemoragii cronice – se pierd cantitaţi mici şi repetate, pe perioade îndelungate.

După sediul sursei de sângerare, hemoragiile pot fi:

Hemoragii digestive superioare, în care sursa se sângerare se află până la unghiul duodeno-jejunal;

Hemoragii digestive inferioare, de la nivelul unghiului duodeno-jejunal până la nivel anal.

Fiziopatologie

Mecanismele de producere a sângerărilor sunt variate si specifice fiecărei afecţiuni în parte, şi declanşează din partea organismului o serie de modificări şi anume:

Modificări hemodinamice, care sunt de importanţă majoră şi de multe ori imprevizibile având drept consecinţă hipovolemia şi scaderea transportului eritrocitar de oxigen, ambele consecinţe ducând la scăderea perfuziei tisulare

Modificări locale şi generale, legate de prezenţa sângelui în lumenul digestiv, care pot fi:

  1. modificări de motilitate,
  2. modificări a echilibrului ecologic al florei microbiene intestinale
  3. inundaţia traheo-broşică

Hemoragiile digestive, datorită potenţialului de evoluţie gravă şi imprevizibilă, pot pune probleme deosebite, şi din acest motiv este necesară o ierarhizare foarte exactă a atitudinii fată de fiecare caz de hemoragie digestivă.

Conduita în urgenţă a hemoragiilor digestive:

a) Efectuarea unor actiuni care să ofere posibilitatea stabilirii gravităţii hemoragiei:

  • măsurarea pulsului (peste 120 bătăi/min reprezintă primul semn de colaps)
  • măsurarea tensiunii arteriale (scăderea maximei sub 80mmHg semnifică intslarea colapsului şi a şocului hipo-volemic)
  • dozarea hematocritului şi hemoglobinei

b) Actiunii care vizează tratamentul simptomatic de urgenţă:

  • determinarea grupei sangvine şi a testelor de compatibilitate
  • montarea unui cateter central pentru perfuzii, transfuzii şi măsurarea presiunii venoase centrale
  • montarea unei sonde uretro-vezicale, care permite supravegherea diurezei

c) Stabilirea gravitatii unei hemoragii digestive

  • scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 80mmHg sau cu 40mmHg la persoanele hipertensive, element care poate să trădeze o stare de colaps
  • hematocrit mai mic de 30% sau hemoglobină sub 10mg
  • necesitatea unei transfuzii de sânge mai mare de 5 unităţi pentru restabilirea şi menţinerea unei tensiuni arteriale normale
  • recidiva unei hemoragii în primele 4-5 zile de la debut

Factori care influneţează în mai mică măsură gravitatea unei hemoragii digestive sunt:

  • vârsta peste 60 de ani
  • existenţa unei insuficienţe viscerale majore
  • hemoragii de cauză necunoscută
  • hemoragii post-operatorii.

Hemoragia digestivă superioară (HDS)

Definitie -reprezintă pierderea de sânge produsă de la nivelul regiunii faringo-esofagiene până la nivelul unghiului duodeno-jejunal.

Epidemiologie

Frecvenţa hemoragiilor digestive este cuprinsă între 50-90 la 100.000 locuitori, iar dintre acestea 2/3 se produc la pesoane de peste 60 de ani.

In ordinea frecvenţei endoscopice a sursei de sângerare, cauzele cele mai frecvente sunt:

  • afecţiuni erozive difuze gastrice sau duodenale – 34%
  • ulcere ( duodenale şi gastrice) – 31 %
  • varice esofagiene şi gastrice – 16%
  • dilacerări ( sindrom Mallory Weiss)– 6%
  • tumori (benigne şi maligne) – 2%
  • surse necunoscute – 11%

Este de remarcat faptul că în unul din zece cazuri endoscopia nu reuşeşte să deceleze cauza hemoragiei.

Etiologia 

Cauzele producerii HDS se împart  in cauze digestive şi cauze extra-digestive.

Cauzele digestive pot fi:

1. Leziuni ale tubului digestiv, la nivelul:

  • Esofagului: tumori benigne, tumori maligne, corpi străini, diverticuli, varice esofagiene, sindrom Mallory Weiss, esofagite, etc
  • Stomacului: ulcerul gastric, tumori maligne, tumori benigne, gastrite, polipi, diverticului, hernii diafragmatice, hernii hiatale, stomac operat
  • Duodenului: ulcer duodenal, duodenite, diverticuli, tumori wateriene, polipoză, cauze iatrogene.

2. Afecţiuni ale glandelor anexe:

  • Ficat şi căi biliare: traumatisme hepatice, traumatisme căi biliare, hipertensiune portală, după rezecţii hepatice
  • Pancreas: afecţiuni benigne (pancreatite acute şi cronice) şi cancer de pancreas

Cauzele extra-digestive sunt:

  • Boli ale altor organe cu răsunet asupra mucoasei gastrice determinând ulcerul de stress: traumatisme cranio-cerebrale, arsuri grave, şoc toxico-septic, operaţii neurochirurgicale
  • Boli de sânge: policitemia vera, leucemii, limfoame, anemia pernicioasă, hemof, etc.
  • Boli sistemice: amiloidoza, mielomul multiplu, periartrita nodoasă, insuficienţa renală cu uremie, infecţii grave.

Tablou clinic

Simptomele clinice precum şi efectele fiziopatologice ale HDS depind de:

  • Gradul hemoragiei (cantitatea de sânge pierdută în total)
  • Rapiditatea hemoragiei (cantitatea de sânge pierdută în unitatea de timp)
  • Cantitatea de hemoglobină existentă înainte de debutul hemoragiei

Modalităţile de exterioarizare a hemoragiei digestive superioare (care depind de localizarea leziunii hemoragice, cantitatea de sânge şi timpul de tranzit) se fac prin hematemeză, melenă şi hematochezie.

Hematemeza reprezintă evacuarea prin vărsătură a sângelui din stomac.

  • Pentru ca HDS să se manifeste prin hematemeză pacientul trebuie să se piardă aprox. 800-1000 ml sânge şi întotdeauna hematemeza este urmată de melenă.
  • Clasic aspectul vărsăturii este de sânge digerat (zaţ de cafea), dar sunt situaţii în care aspectul este de sânge roşu, proaspăt, atunci când rata de sângerare este mare.
  • Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu hemoptizia, în care sângele este proaspăt, aerat (spumos), exteriorizat prin cavitatea bucală provenit de la nivelul tractului respirator.

Melena se caracterizează prin scaun negru ca păcura, moale, lucios.

Pentru ca hemoragia digestivă superioară să se exteriorizeze prin melenă este nevoie de o sângerare de min. 80 ml de sânge şi un tranzit de min. 8 ore.

Hematochezia reprezintă exteriorizarea unei hemoragii pe cale transanală, apare când sângerarea depăşeşte 1000 ml sânge, cănd tranzitul este mai mic de 8 ore şi sângele eliminat este parţial digerat, lucios.

  • Consecinţele clinice ale hemoragiei se exprimă prin diferite grade de şoc hemoragic, iar tabloul clinic este dominat de transpiraţii reci, hipotensiune, tahicardie.

Hemoragiile digestive inferioare

Definitie -sunt caracterizare de prezenţa sângelui în tractul digestiv de la nivelul unghiului duodeno-jejunal până la nivel anal, cu exteriorizare şi eliminarea sângelui pe cale anală.

Eliminarea sângelui poate avea mai multe aspecte:

  • sânge negru asemănător melenei, care provine din segmentele superioare ale tubului digestiv sau porţiunea proximală a colonului
  • sânge proaspăt, roşu, din segmentele inferioare colonice, rectale sau din regiunea anală
  • sângerări oculte, când pacientul nu observă modificarea macroscopică a materiilor fecale, dar prin anumite probe şi teste se detectează prezenţa de sânge în tubul digestiv.

Etiologie

Hemoragiile digestive inferioare se datorează următoarelor cauze:

  • boli congenitale: polipoza rectocolică, duplicaţia de intestin, anginomatoza hemoragică congenitală Randu-Osler
  • leziuni anale: hemoroizi, fusură anală, leziuni venerice sau neoplasm ano-rectal
  • leziuni colo-rectale: tumori maligne sau benigne, leziuni inflamatorii (colite ischemice infecţioase, rectocolita ulecro-hemoragică, boala Crohn), leziuni rare (ulcerul solitar de rect, endometrioze), iatrogene (dupa colonoscopie sau rectoscopie,  biopsii colo-rectale,etc.)
  • leziuni ale intestinului subţire: tumori maligne sau benigne, diverticul Meckel, invaginaţia intestinală, boala Crohn, etc.
  • cauze medicamentoase: tratamente cu anticoagulante, antiinflamatorii, KCl
  • discrazii sangvine în cadrul hemofiliilor, leucemii, purpura trombocitopenică, colagenoze
  • boli infecţioase: enterocolite acute, tuberculoza intestinală, febra tifoidă

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul de vizualizare a sursei de sangerare se face prin endoscopie digestiva superioara sau inferioara (colonoscopie). Daca sangerarea este masiva, endoscopia trebuie efectuata de urgenta datorita posibilitatii de a trata endoscopic cauza (bandarea varicelor esofagiene rupte sau injectarea de adrenalina in craterul ulcerului hemoragic).

Consecinţele clinice ale hemoragiei se exprimă prin diferite grade de şoc hemoragic, iar tabloul clinic este dominat de transpiraţii reci, hipotensiune, tahicardie.

 Anamneza şi examenul clinic atent de cele mai multe ori permit orientarea diagnosticului care produce hemoragia digestivă superioară.

 Examenul obiectiv va începe cu inspecţia tegumentelor, care pot evidenţia purpure, tegumentare, echimoze, circulaţie colaterală, eritem palmar, etc., iar palparea atentă a abdomenului permite descoperirea hepatosplenomegaliei, a unor regiuni dureroase bine sau difuz localizate, cât şi decelarea unor formaţiuni palpabile.

  • In aprox. 80% din cazuri anamneza şi examenul obiectiv ne poate orienta diagnosticul în cadrul hemoragiilor digestive superioare.

Diagnosticul paraclinic are drept obiective stabilirea leziunilor hemoragice, aprecierea gravităţii hemoragiei şi confirmarea bolii de bază.

Diagnosticul de laborator în cazul hemoragiilor digestive are trei direcţii principale, şi anume:

1. Investigaţii hematologice: hemoleucograma (este un test valoros care se efectuează obligatoriu în urgenţă putând furniza date asupra gravităţii hemoragiei.

  • Importante sunt hematocritul, hemoglobina şi numărul de reticulocite) şi teste de coagulare cu rol în aprecierea statusului pacientului ( timpul de sângerare, timpul de coagulare, timpul Howel, timpul Quick)

2. Investigaţiile funcţiei hepatice au rol în aprecierea prognostică cât şi diagnostică, deoarece ficatul este esenţial în metabolismul proteic. Testele care includ explorarea funcţiei hepatice sunt: mucopreoteine serice, transaminaze, bilirubina, sideremia, amoniamia.

3. Investigaţiile funcţiei renale sunt necesare deoarece se pot diagnostica şi trata precoce orice alterare funţională renală, pentru combaterea efectelor insuficienţei renale, pentru ajustarea dozelor medicamentoase şi pentru aprecierea riscului anestezico-chirurgical. Se urmăresc ureea sangvină, creatinina, ionograma serică (Na, K, Cl), modificări acido-bazice.

Investigaţiile imagistice cuprind o serie de explorări ca de exemplu:

Endoscopia digestivă superioară, actualmente considerată examenul de elecţie în cadrul explorărilor HDS, poate preciza locul leziunii hemoragice, dacă sângerarea continuă sau este oprită, dacă există una sau mai multe surse şi dacă resângerarea este posibilă.

Din punct de vedere endoscopic leziunile hemoragife sunt clasificate de Forrest în:

Tip I – sângerare activă : FIa – sângerare în jet cu origine arterială

FIb – scurgere lentă, nepulsatilă dintr-o leziune

Tip II – stigmate de sângerare recentă : FIIa – vase vizibile

FIIb – cheag aderent

FIIc – bază de culoare neagră a leziunii

Tip III – leziune cu potenţial hemoragic: FIII

  • Această clasificare a lui Forrest are şi o deosebită importanţă în aprecierea prognostică şi evolutivă a bolnavului.
  • Astfel în stadiile FI, FIIa, FIIb prognosticul este cel mai rezervat, şi tot în aceste stadii îtâlnim şi mortalitatea cea mai crescută.

Examenul radiologic: tranzitul baritat poate pune diagnosticul intr-o serie de cazuri de leziuni cu potenţial hemoragic (ulcer, tumoră gastrică, varice esofagiene).

  • De reţinut este faptul că radiologic nu se poate specifica sursa de sângerare în cadrul leziunilor superficiale, nu poate face discriminarea între două leziuni cu potenţial hemoragic şi nu poate fi utilizată în urgenţă.
  • Metoda cu dublu contrast creşte acurateţea în cadrul depistărilor surselor hemoragice până la aprox. 80-85%.

Arteriografia selectivă reprezintă o metodă de explorare de excepţie pentru stabilirea sursei de sângerare în cazul hemoragiilor de cauză neprecizată, în special în caz de angiodisplazii, diverticul Meckel, tumori de intestin subţire.

Scintigrafia este una din metodele cele mai precise de diagnostic, putând preciza hemoragii atât cu rată foarte mică de sângerare, cât şi cu caracter intermitent.

Splinoportografia a scăzut actualmente ca şi utilizare ca urmare a apariţiei endoscopiei  şi arteriografiei selective, dar este utilă pentru evidenţierea arborelui portal în vederea unor derivaţii porto-cave.

Aprecierea gravităţii hemoragiei se face în funcţie de cantiatea de sânge pierdut, ritmul pierderilor, repetarea sângerării cât şi posibilitatea de compensare a pierderilor şi se iau în calcul o serie de criterii:

1. Criterii clinice:

  • anamneza, prin care se apreciază cantitatea de sânge pierdut
  • starea generală a bolnavului
  • apariţia sau agravarea semnelor de ischemie in teritorii vitale: miocard, cerebral
  • prezenţa şi intensificarea semnelor care indică o hipovolemie acută (sete, vertij, lipotimie, paloarea tegumentelor, PA sub 100mmHg, AV peste 100/min)
  • diureza sub 40ml/ora

2.Criterii biologice:

  • Hematocrit sub 30%;
  • Hemoglobina sub 8g%;

3. Criteriile terapeutice permit calcularea retrospectivă a cantităţii de sănge pierdut pentru atingerea şi menţinerea stabilităţii hemodinamice.

Criteriile Seufert pentru stabilirea gravităţii hemoragiei digestive sunt:

  • tahicardie peste 100 batai/min
  • tensiunea arterială sistolică sub 100mmHg
  • hemoglobina sub 8g
  • hematocritul sub 30
  • presiunea venoasă centrală sub 2cm H2O
  • diureză sub 40ml/oră
  • transfuzie de min 5 unităţi integral

După Smith şi Weil, stabilirea clinico-hemodinamică în cadrul HDS le împart în trei forme:

1. hemoragii uşoare, semnificând pierderi până la 25% (aprox.1200ml);

Clinic se întâlnesc:

  • tahicardie până la 100 bătăi/min
  • TA până la 90mmHg
  • indicele de şoc (IS) = puls/tensiune arterială sistolică = sub 1
  • presiunea venoasă centrală normală
  • diureza normală

2. Hemoragii medii, care reprezintă pierderi se sânge până la 35% (aprox. 1700ml);

  • tensiunea arteriala este de min 70mmHg
  • Av până la 120 bătăi/min
  • indicele de şic este între 1-1.5
  • presiunea venoasă centrală este scăzută.

La acestea se adaugă şi fenomene de paloare, tegumente reci şi umede.

3. Hemoragii severe, care reprezintă pierderi de sânge de până la 50% (aprox. 2500ml);

Semnele clinice sunt:

  • AV peste 120 bătăi/min
  • tensiunea arterială sistolică sub 60
  • Indice de sangerare peste 1.5
  • presiunea venoasă centrală scăzută, oliguria, instalarea elemntelor definitorii ale şocului hemoragic.

La aceste criterii un rol important îl are prezenţa patologiilor asociate, iar dintre acestea amintim: ciroza hepatică, insuficienţa respiratorie, hipertensiunea arterială, tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie, cât şi vârsta de peste 60 de ani.

TRATAMENT:

Conduita terapeutică în cadrul hemoragiilor digestive superioare implică o serie de particularităţi impuse de riscul vital al afecţiunii, astfel incât necesită un algoritm standardizat care să asigure o intervenţie rapidă şi eficace.

Astfel HDS necesită internare obligatorie intr-un serviciu care are facilităţi de reanimare şi posibilităţi de intervenţie endoscopică, diagnostică şi terapeutică, precum şi în secţie de chirurgie în regim de urgenţă, deoarece evoluţia unei HDS poate fi oricând imprevizibilă.

Conduita terapeutică vizează două direcţii majore (oprirea sângerării şi compensarea pierderilor) şi o serie de gesturi teraputice de urgenţă care sunt absolut obligatorii:

  • imobilizare la pat;
  • stabilirea unei linii de abord venos (un cateter venos central pentru hemoragiile medii sau mari);
  • montarea unei sonde de aspiraţie nazo-gastrică;
  • montarea unei sonde urinare pentru monitorizarea diurezei;
  • oxigenoterapia;
  • combaterea agitaţiei bolnavului;
  • administrarea de vaso-presoare şi repausul digestiv absolut.

Societatea britanică de gastro-enterologie (BSG) prezintă următorul algoritm de abordare a unei HDS :

I. DIAGNOSTIC POZITIV  

II. GRAVITATE 

  • Uşoară sau medie           
  • Gravă                 

III. RESTABILIRE VOLEMICA

IV. STABILIREA SURSEI DE SANGERARE

 V. HEMOSTAZA  

  • medicală
  • EDS terapeutică                                  
  • chirurgicală

VI.   URMĂRIRE  

Hemostaza reprezintă  principala direcţie în tratamentul hemoragiilor şi cuprinde trei tipuri de metode:

Conservatoare: 

Lavajul gastric cu lichide alcaline reci:

  • administrarea locală de substanţe cu acţiune hemostatică pe sonda nazo-gastrică cât şi pe cale generală
  • vasopresina
  • propanolulul
  • somatostatin
  • medicamente neutralizante ale secreţiilor gastrice antiacide
  • blocaţi ai receptorilor H2 histaminergici
  • inhibitori ai pompei de protoni
  • prostaglandine
  • sucralfatul
  • sonde de compresiune utile în special pentru HDS de origine variceală

Endoscopice: se folosesc pentru tratarea HDS de origine variceală (injectarea de substanţe sclerozante atât intravariceal cât şi perivariceal şi ligatura endoscopică) şi nevariceală (se folosesc tehnici cu substanţe vasoconstrictoare prin injectare sau pulverizare, tehnici termale şi mecanice)

Chirurgicale: terapia chirugicală este actualmente o problemă controversată datorită posibilităţilor endoscopice în continuă creştere. Se consideră că tratamentul chirurgical se adresează unui număr mic de hemoragii (aprox. 18-20 %) deoarece hemostaza chirurgical este încărcată de multe riscuri, şi alegerea momentului chirurgical este un element deosebit de important, acesta depinzând de confortul hemodinamic şi hematologic al pacientului.

 Pe cât posibil o HDS trebuie operată la rece indiferent de cauza care a determinat-o.

Criteriile de intervenţie chirurgicală în urgenţă în cadrul hemoragiilor digestive sunt:

  1. hemoragii grave de la început, când se pierd rapid peste 30 % din cantitatea de sânge;
  2. hemoragii care nu se opresc printr-un tratament conservator corect (transfuzia a peste 5 unităţi de sânge);
  3. hemoragii care se repetă în intervale scurte;
  4. hemoragii în care stabilitatea hemodinamică nu se obţine, sau se obţine pentru o scurtă perioadă de timp;
  5. hemoragii la care hemoastaza nu se obţine prin celelate metode conservatorii cât şi endoscopice;

Compensarea pierderilor se referă la reechilibrarea volemică, hidroelectrolitică, acido-bazică şi combaterea azotemiei. Pentru aceasta se folosesc atât substanţe cristaloide cât şi macromoleculare, dar în unele situaţii transfuzia sangvină are indicaţii absolute şi anume: in hemoragii grave de la început şi survin la anemici, când nu se opresc sub tratament şi se repetă la intervale scurte şi când survin la persoane cu tulburări de coagulare.

Evoluţii, complicaţii şi prognostic

Deşi 70-80% din cazurile de HDS au tendinţă spre vindecare spontană, restul hemoragiilor digestive superioare netratate evoluează către exitus, mortalitatea se datorează în primul rând bolii cauzale cât şi afecţiunilor cu risc preexistente.

Complicaţiile HDS pot fi: hematologice (rezultatul anemiei post-hemoragice acute), cât şi complicaţii hemodinamice care sunt rezultatul hipoperfuziei organelor vitale (infarct miocardic, ischemie cerebrală, insuficienţă renală acută).

Prognosticul depinde de o serie de factori favorabili (reluarea tranzitului, hematemeza nu se mai repetă, stabilitatea hemodinamică, diureza normală) cât şi nefavorabili (repetarea sângerării, creşterea AV peste 120 bătăi/min, TA menţinută la valori scăzute, Hb şi Ht scad, ureea sangvină creşte).

Tratamentul hemoragiei digestive inferioare (HDI)

Ca şi în cadrul hemoragiilor digestive superioare, tratamentul are acealeaşi două direcţii:

Hemostaza: hemoragiile digestive inferioare nu au acelaşi caracter dramatic ca şi cele superioare, în general tratamentul lor fiind reprezentat de tratamentul bolii de bază, dar apar situaţii în care este necesară hemostaza de urgenţa:

  • ruptura hemoroidală, când sângerarea este mai mare de 1 ml/min este necesară ligatura vasului
  • diverticuloza recto-sigmoidiană produce în unele cazuri o sângerare abundentă care poate necesita intervenţie chirurgicală
  • tumori ulcerate, care sunt cea mai frecventă cauză de HDI. De obicei sângerarea este mică şi nu necesită hemostază de urgenţă.

De cele mai multe ori sângerările digestive inferioare sunt mici şi nu necesită intervenţii chirurgicale de urgenţă, permiţând explorarea şio diagnosticarea bolii de bază, iar tratamentul lor reprezintă de fapt tratamentul bolii de bază.

Compensarea pierderilor care urmează aceleaşi principii ca şi în cadrul hemoragiilor digestive superioare.

Bibliografie
1.http://gi.org/guideline/management-of-the-adult-patient-with-acute-lower-gastrointestinal-bleeding/ 2.TRATAT DE HEPATO - GASTROENTEROLOGIE vol. 1,Autor: Lucian Buligesc Editura: Amaltea2009 3. Tratat de patologie chirurgicala vol. 1, Autor: Nicolae Angelescu, Editura: Medicala 2001

Comentarii

buna ziua!as dori sa va intreb ce se intampla?am avut scaun negru moale ca gelatina sau jeleul moale si negru negru si sufar de anemie severa.ce imi recomandati?

Buna ziua,

 

Ar fi bine sa mergeti intr-un serviciu de gastro-enterologie pentru investigarea acestor scaune melenice (adica sa se afle din ce cauza si de la ce nivel al intestinului se produce sangerarea). Nu amanati prezentarea la medic. Medicul care va va ingriji va corecta prin tratament si anemia care s-a instalat.

 

Multa sanatate!

Alina D.

Buna ziua,

  Sotul meu in anul 1992, o colega de serviciu ia schimbat sticla de apa din frigider cu ESENTA DE OTET, nestiind a inghitit c-am 100gr din aceasta esenta de otet.

  Imediat la luat durerea de stomac, s-a imbalonat si a inceput sa aibe scaune cu sange rosu deschis.

  Am fost la urgenta, iar medicii in urma investigatiilor facute au constat ca are o iritatie puternica a stomacului.

  De atunci cand ia aspirina, mananca codimentat, face eforturi fizice mai dure, cand se supara s-au de exemplu daca manca fasole s-au un bors mai concentrat de imbaloneaza si apoi are scaune cu sange( pe hartia igienica si pe chilot), fara constipare.

  Am fost la medicul de familie si ia dat tratament pentru hemoroizi interni(supozitoare si creme), dupa care sa ameliorat o periada si au aparut din nou cand a facut efort mare.

  Ne-am dus in policlinica si i-au recomandat sa ia detralex si colon help. de la acestea s-a simtit FFFFFFFFFF bine, nu a mai avut nici-un fel de sangerare nu s-a mai balonat, dar mergand in vizita la cineva ne-a servit cu un bors de pasare, era foarte bun ,dar concentrat si imediat s-a imbalonat si a 2 zi a aparut din nou sangele.

  Va rog frumos sa ma invatati ce sa fac si despre ce boala ar fi vorb.

  Cu toate ca este barbat ii este foarte frica de spitale.

Buna ziua.De 2 zile am observat ca am scaun negru-verziu.Specific ca fac tratament cu Ciprobay,Flamexin si am luat si doza unica de Tiprogyn. Ce imi recomandati?Multumesc.Sanatate!

Buna! As avea si eu o intrebare: fratele meu de 4 zile da sange pe anus. Sange curat, de cateva ori. Tin sa precizez ca a mancat niste oua si se pare ca au fost expirate. El e  foarte speriat. Credeti ca se poate sa fie cancer sau ceva grav? Va multumesc anticipat!

Trebuie facut un consult gastroenterologic (daca exista in orasul dumneavoastra), daca nu un consult chirurgical. Desi frecvent hemoragiile anale sunt datorate prezentei hemoroizilor, intotdeauna se recomanda consult amanuntit (colonoscopie cel mai frecvent) pentru a exclude alte probleme mai serioase. Datorita varstei cred ca se va face mai intai o rectoscopie. Multa sanatate!

Stimati DomnI(doamne)

Va scriu in legatura cu o hemoragie sporadica anala care a survenit in timpul noptii,nedureroasa la o persoana de 93 de ani fara antecedente.Ce ne sfatuiti Va multumesc

Pagini