Termen cautat
Categorie

Hepatita virala D


Categorii de medicamente
Imagini

GENERALITATI:

Hepatita virala D

Hepatita cu virus hepatic delta (VHD) reprezinta o forma particulara de infectie cronica sau acuta, cauzata de un virus ARN, cu dimensiuni reduse. Particularitatea infectiei consta in incapacitatea VHD de a se replica in absenta virusului hepatic B (VHB). Astfel, virusul D poate deveni infectios doar in cazul infectiei hepatitice B.

Boala poate aparea sub forma de:

  • Coinfectie – apare simultan cu infectia determinata de VHB
  • Suprainfectie – apare ca o consecinta a infectiei cu VHB agravand evolutia bolii

In cazurile de coinfectie, majoritatea pacientilor au posibilitate recuperatorie completa, datorita faptului ca infectia simultana cu ambele virusuri cauzeaza forma acuta a bolii. Aceasta, prin urmare, poate fi descoperita si diagnosticata din timp, crescand astfel sansele de vindecare. Se pune diagnosticul de hepatita cronica atunci cand virusul persista in sangele pacientului mai mult de 6 luni de la momentul infectiei. Doar 2-5% dintre persoanele adulte infectate dezvolta forma cronica a bolii.

In suprainfectii, 50-70% dintre pacienti dezvolta hepatita fulminanta, ceea ce creaza un mediu propice pentru reproducerea VHD. Datorita cantitatii crescute de virusuri de tip B, agentul infectios delta poate prolifera. In aproape toate cazurile de suprainfectie, boala se cronicizeaza.

Virusul hepatic delta (VHD)

VHD preprezinta un antigen (compus organic ce determina in orgamismul gazda aparitia de anticorpi) de natura proteica, inconjurat de un invelis protector. In acest invelis se afla incapsulat genomul viral, alcatuit dintr-o molecula de ARN. Este cel mai mic dintre genomurile virale cunoscute.

Virusul delta este unul de tip “defectiv”, deoarece necesita prezenta VHB pentru replicare, numit virus “helper”. Desi se poate transmite in mod independent, acesta nu poate deveni agent infectios decat in prezenta unei infectii preexistente cu VHB.

Simptomatologie

Tabloul clinic oscileaza in functie de modalitatea infectanta.

In coinfectii, se deosebesc doua faze:

Faza preicterica (3-7 zile) in care apar simptome specifice de:

In faza icterica sunt caracteristice:

  • Icterul
  • Oboseala
  • Greata
  • Scaune de culoarea argilei
  • Urina de culoare inchisa

In caz de suprainfectie, se semnaleaza:

  • Icter
  • Coagulopatie
  • Insomnii
  • Tulburari de personalitate
  • Dificultati de concentrare

Epidemiologie

Raspandirea VHD – cuprinde tot globul pamantesc, dar se deosebesc 2 profile epidemiologice si anume: o infectie regionala/locala si una de tip sporadic (aleatorie).

Infectia endemica (cu caracter regional) este raspandita in zona bazinului mediteranean (Europa sud-estica, Africa de Nord, Orientul Mijlociu), cu prevalenta in Italia. Incidenta bolii este de 8-20%. Sunt afectate si unele parti din America de Nord si cea de Sud.

Infectia sporadica, cu incidenta in jur de 2%, este semnalata in:

  • Europa Nordica
  • America de Nord
  • Asia
  • Australia

Rezervorul viral – este omul, care prezinta deja infectia cu VHB

Modul de transmisie – este acelasi ca si in cazul hepatitei B si anume:

  • Percutanat (prin atingerea pielii)
  • Prin intermediul acelor si seringilor nesterilizate, contaminate cu sange sau secretii de la o persoana infectata
  • Transfuzii de sange
  • Prin contact sexual neprotejat
  • Prin utilizarea drogurilor injectabile
  • Prin contact prelungit cu persoanele infectate (rudele, familia, personalul medical)
  • Prin calatorii in zonele cu incidenta mare a bolii
  • De la mama infectata la fat

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul pozitiv se stabileste prin:

  • detectarea antigenului viral in sange sau in ficat, prin metode imunohistochimice
  • detectarea anticorpilor specifici virusului, prin teste serologice (testul RIA sau ELISA)

TRATAMENT:

Atitudinea terapeutica este aceeasi ca si in hepatita virala B.

  • tratament cu interferon-alfa – se obtine normalizarea biologica in 1/3 din cazuri
  • tratament cu lamivudina, agenti imunosupresivi – s-au obtinut rezultate, dar s-au dovedit a fi ineficiente
  • transplant hepatic
  • se impune pacientului evitarea alcoolului, odihna si o dieta echilibrata

Profilaxie

Exista cateva metode de preventie a bolii:

  • vaccinul anti-hepatitic B – deoarece VHD nu poate initia boala fara prezenta virusului de tip B
  • administrarea de imunoglobulina anti-heptatita B nou-nascutilor
  • folosirea prezervativului la fiecare contact sexual
  • evitarea drogurilor injectabile
  • ocolirea saloanelor de tatuaje inestetice si dubioase, probabil si nesterile
  • evitarea folosirii in comun a dispozitivelor ce pot intra in contact cu diverse secretii ale organismului, precum sangele sau saliva (ex.periuta de dinti)
  • privarea totala de contact fizic, de orice fel, cu persoanele infectate
Bibliografie
• Marin Gh. Voiculescu – “Boli infectioase” vol. II, Editura Medicala, Bucuresti 1990 • http://www.hep.ro/informatii/hepatita-d/

Comentarii

 

Buna ziua! Sora mea are hepatita cronica b cu virus d. A facut interferon cativa ani si viremia a iesit f mare,acum un an a inceput pegasys si a repetat analizele. I-a iesit iar viremia f mare : 250.000 000copii/mL. Deci nu i-a mers nici pegasys. Va rog sa-mi spuneti cat poate fi de grav? Ce tratament ar fi bun?

                   Va multumesc anticipat

 

 

Buna ziua! Sora mea are hepatita cronica b cu virus d. A facut interferon cativa ani si viremia a iesit f mare,acum un an a inceput pegasys si a repetat analizele. I-a iesit iar viremia f mare : 250.000 000copii/mL. Deci nu i-a mers nici pegasys. Va rog sa-mi spuneti cat poate fi de grav? Ce tratament ar fi bun?

                   Va multumesc anticipat

 

 

Buna ziua! Sora mea are hepatita cronica b cu virus d. A facut interferon cativa ani si viremia a iesit f mare,acum un an a inceput pegasys si a repetat analizele. I-a iesit iar viremia f mare : 250.000 000copii/mL. Deci nu i-a mers nici pegasys. Va rog sa-mi spuneti cat poate fi de grav? Ce tratament ar fi bun?

                   Va multumesc anticipat

 

Nemodificarea viremiei impune intreruperea tratamentului cu IFN-PEG- alfa-2a, continuandu-se ulterior cu analogi nucleotidici (entecavir, lamivudina, tenofovir, telbivudina). Multa sanatate!

Nemodificarea viremiei impune intreruperea tratamentului cu IFN-PEG- alfa-2a, continuandu-se ulterior cu analogi nucleotidici (entecavir, lamivudina, tenofovir, telbivudina). Multa sanatate!

Nemodificarea viremiei impune intreruperea tratamentului cu IFN-PEG- alfa-2a, continuandu-se ulterior cu analogi nucleotidici (entecavir, lamivudina, tenofovir, telbivudina). Multa sanatate!