Hernia inghinala

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Constipatie, Durere la nivelul fosei iliace drepte, Durere la nivelul fosei iliace stangi, Greata, Varsaturi (voma)

Categorii de medicamente

Sistemul nervos

ANALGEZICE

Imagini

GENERALITATI:

Herniile abdominale reprezinta exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneala, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal, preexistente anatomic.O hernie abdominala se produce ca urmare a dezechilibrului dintre presiunea intraabdominala si rezistenta opusa de peretele abdominal.In conditii fiziologice, aceste doua forte contrare se afla in echilibru. Orice cauza care influenteaza unul dintre aceste elemente predispune la aparitia unei hernii.

CLASIFICAREA HERNIILOR ABDOMINALE

Herniile pot fi clasificate in functie de urmatoarele criterii:

• Hernii abdominale externe
• hernii la nivelul peretelui abdominal ventral:

1. hernii inghinale; hernii femurale;
2. hernii ombilicale; hernii ale liniei albe: supraombilicale (epigastrice); subombilic;
3. hernii ale liniei Spiegel; hernii obturatorii;

• hernii la nivelul peretelui abdominal dorsal:

1.  hernii lombare;  prin triunghiul J.L.Petit;
2.  prin patrulaterul Grynfelt; hernii ischiatice;

• hernii la nivelul planseului perineal: hernii perineale;
• Hernii abdominale interne:

1.  Hernii diafragmatice: hernii hiatale
2.  hernii costovertebrale Bochdaleck
3.  hernii sternocostale Larrey

• Hernii interne propriu-zise:

1. hernii paraduodenale
2. hernii ale hiatului Winslow (hernia Treitz)
3. hernii pericecale
4. hernii intersigmoidiene Rieux
5. hernii transomentale(hernia Petersen)
6. hernii retroanastomotice
7. hernii intrailiace
8. hernii retropubiene
9. hernii ale ligamentelor largi.

• Dupa aspectul defectului parietal si al traiectului sacului:

1. hernii directe
2. hernii indirecte (oblice)

• Dupa modul de constituire si aspectul sacului herniar se impart in:

1. hernii cu sac complet;
2. hernii cu sac incomplet (hernii prin alunecare);
3. hernii cu saci multipli: hernia properitoneala Krönlein; hernia interstitiala Goyrand; hernia inghinosuperficiala Küster.

• Dupa continutul sacului se disting:

1. epiplocelul (epiplonul)
2. enterocelul (intestinul)
3. cistocel (vezica urinara)

• Dupa momentul aparitiei herniile se impart in:

1. hernii congenitale
2. hernii dobandite

• Dupa evolutie herniile se clasifica in:

1. hernii simple
2. hernii strangulate
3. hernii incarcerate: prin aderente intrasaculare;prin pierderea dreptului de domiciliu.

Etiologia herniilor abdominale tine de:

• factori structurali anatomici:

1. factorul constitutional
2. persistenta canalului peritoneovaginal neobturat in parte sau in totalitate

• sexul

1. la barbati tendonul conjunct se insera cu 2-5 cm mai sus ca la femei, marindu-se astfel trigonul inghinal
2. la femei dezvoltarea mai mare a bazinului in plan transversal si hiperlordoza creste frecventa herniei femurale

• stari patologice favorizante:

1. bolile acute sau cronice care duc la o scadere poderala importanta cu slabirea rezist struct musculo- aponevrotice abdom
2. hipotiroidia, obezitatea, polinevritele

• bolile care produc cresteri repetate ale presiunii intraabdominale;

1. cardiopatiile cu ficat de staza
2. hepatosplenomegalii
3. ciroze
4. efortul fizic
5. tușitorii cronici
6. tulburările de micțiune

Definitie

Herniile inghinale sunt varietatea cea mai frecventa de hernii abdominale, reprezintand 90% din totalul herniilor. Incidenta aparitiei herniilor inghinale este mai mare la barbat, datorita efortului fizic mai intens depus de barbati in conditii de munca, persistentei canalului peritoneo-vaginal, anomaliilor de migrare ale testiculului-este mai frecventa pe partea dreapta decat pe stanga.

Clasificarea herniilor inghinale

• Hernii inghinale oblice externe: 

congenitale si dobandite

• Hernii directe
• Hernii inghinale oblice interne si herniile inghinale oblice externe congenitale

se produc prin canalul peritoneo-vaginal persistent, neobliterat si pot fi:

1. hernia peritoneo-vaginala completa sau testiculara
2. hernia peritoneo-funiculara
3. hernia inchistata a vaginalei
4. hernia funiculara cu chist al cordonului
5. hernia intraparietala

Se pot asocia cu anomalii de migrare a testiculului care constituie un obstacol in calea sacului herniar, care isi schimba traiectul realizand urmatoarele forme anatomo-clinice:

1. hernia inghino-properitoneala
2. hernia inghino-interstitiala
3. hernia inghino-superficiala

Tipuri de hernii inghinale congenitale:

1. hernia inghinoscrotală cu canal peritoneovaginal complet
2. hernie inghinofuniculară
3. hernie intraparietală
4. diafragm Ramonede
5. hernie cu chist de cordon

Herniile inghinale oblice externe dobandite -se produc prin orificiul inghinal profund la nivelul fosetei inghinale externe datorita presiunii exercitate dinspre interior reprezentata de gradientul presional al viscerelor abdominale-eforturi mici dar repetate: tusitorii cronici, constipatie, disurie;eforturi mari brutal efectuate; calitatii peretelui abdominal care favorizeaza herniile:colagenoze, neoplazii, afect inflamat, obezit, hipotiroidia, decompensari ascitice. Ѕacul herniar ce conține epiplon sau anse intestinale, se afla intotdeauna lateral de pulsatiile perceptibile clinic ale arterei epigastrice inferioare.

Herniile directe - Ѕe produc la nivelul fosetelor inghinale mijlocii si se situeaza medial de pulsatiile arterei epigastrice inferioare.

Herniile inghinale oblice interne - Ѕe produc la nivelul fosetelor inghinale interne  si sunt extrem de rare deoare acest segment e puternic intarit de tendonul conjunct si ligamentul Henle.

Examinarea clinica

Se incepe prin inspectia în clinostatism si ortostatim a pacientului, simtand la palpare o formatiune dura ce ar conduce initial spre un diagnostic de  tumora, se trece la palparea formatiunii tumorale si se urmareste: traiectul parietal prin care s-a exteriorizat continutul sacului herniar, tumora (sacul herniar) este reductibila daca prezinta tendinta de expansiune la efort, raportul cu artera  epigastrica inferioara, palpare si percutie -continutului sacului herniar in cazul unui epiploocel  avem matitate iar in cazul unui enterocel-sonoritate.                                                              

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul pozitiv se stabileste la examinarea bolnavului mai intai in ortostatism si apoi in clinostatism deoarece unele hernii se reduc in clinostatism.

Bolnavul este rugat sa mearga,sa faca un efort de tuse pentru ca hernia sa se exteriorizeze. Hernia are forme si dimensiuni variabil,daca continutul este intestinal, tegumentele formatiunii herniare au aspect normal,consistenta retinenta - elastica,la palpare apar zgomote hidroaerice; daca continutul este epiplon, formatiunea herniara este moale si neregulata,pastoasa,cu suprafata granulata.

La examenul bolnavului in decubit dorsal se apreciaza mai bine dimensiunile reale ale defectului parietal.

Cerem bolnavului sa faca un efort de ridicare fara sa se sprijine - se pune in evidenta pseudotumora herniara.

Examenul local al bolnavului trebuie completat cu un examen general minutios, care permite un bilant corect; stabilirea riscului operatiei, legat de existenta unor tare asociate;

Mijloace de investigare de la laborator

Transluminatia

• se realizeaza cu ajutorul unei surse de lumina care traverseaza format tumorala
• se foloseste in cazuri exceptionale pentru a deosebi o hernie inghinala de hidrocel
• format herniara este opaca
• hidrocelul apare translucid

Examenul radiologic -permite stabilirea naturii continutului herniar prin:

• tranzit baritat:
• irigografie
• radioscopia gastrointestinala cu timp II-identifica prezenta anselor intestinale subtiri din interiorul sacului.

Cistografia si cistoscopia se folosec pentru a identifica prezenta unui diverticul al vezicii urinare sau chiar a vezicii  in sacul herniar.

Radioscopia "abdominala pe gol" pune in evidenta imagini tipice radiologice de "cuiburi de randunica“, care reprezinta marginea complexa a unui lumen intestinal, izolat, cu continut de gaze si lichid.

Diagnosticul diferential trebuie facut cu:

• tumorile maligne sau benigne parietale
• adenopatia
• ectazia venoasa
• ectopia testiculara
• orhiepidemita
• chistul de cordon
• hidrocelul.

TRATAMENT:

Tratamentul chirurgical

Orice operatie de hernie comporta patru timpi esentiali:

1. punerea in evidenta a sacului
2. izolarea lui si tratarea continutului
3. ligatura si rezectia sacului
4. refacerea peretelui abdominal

In general se utilizeaza anestezia rahidiana, dar in anumite cazuri se efectueaza anestezia generala sau locala.

Tratamentul exclusiv chirurgical se refera la refacerea defectelor parietale inghinale.

Tehnica chirurgicala: Procedeul anatomic consta indisectia sacului herniar si tratarea continutului urmat de patrunderea in spatiul properitoneal prin sectionarea fasciei transversalis si refacerea peretelui posterior al canalului inghinal prin sutura a ligamentului conjunct, a fasciei transversalis cu marginea posterioara a ligamentului inghinal;

Exista foarte multe procedee pentru refacerea peretelui canalului inghinal:

• procedeul prefunicular
• procedeul retrofunicular
• plastia cu fascia lata
• protezele (plasele mersiliene)

Evolutia herniilor inghinale-incarcerarea herniara - cand elementele din sacul herniar nu mai pot fi reduse dar isi pastreaza vascularizatia si strangularea herniara - cand elementele din sacul herniar nu mai pot fi reduse si apar fenomene ischemice.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF