Termen cautat
Categorie

Hipoacuzia sau auzul slab la copii


Simptome
Categorii de medicamente
Imagini

GENERALITATI:

Copilul hipoacuzic reprezinta copilul cu o acuitate auditiva insuficienta pentru ca acesta sa poata intelege propria sa limba, pentru a putea participa si a se putea integra in activitatile specifice varstei sale si pentru a putea urma cu succes cursurile unei unitati de invatamant.

Hipoacuzia congenitala apare la unul sau doua cazuri din o mie de nasteri, hipoacuzia secundara fiind cea mai des intalnita, daca luam in considerare faptul ca otita medie supurata este o afectiune care se intalneste la 10% dintre copiii cu varsta sub 7 ani.

Etapele dezvoltarii auzului la copii:

  • sub 3 luni: copilul manifesta o surprindere cand aude sunete puternice
  • 6 luni: copilul are capacitatea de a localiza sunetul
  • 9 luni: copilul poate raspunde cand isi aude strigat numele, putand reproduce unele sunete din mediul inconjurator
  • 12 luni: copilul rosteste primele cuvinte care au sens
  • 18 luni: copilul poate sa raspunda la comenzi, realizand sarcini simple si fiind capabil sa raspunda rapid la sunetele venite din orice directie
  • 24 luni: vocabularul copilului poate contine 20 de cuvinte, acest lucru intamplandu-se in cazul copiilor care invata o singura limba

Care sunt cauzele hipoacuziei la copii?

Hipoacuzia neurosenzoriala poate fi o afectiune secundara anumitor infectii postnatale cum ar fi, de pilda, oreionul, rubeola, pojarul, meningita, encefalita, fistulele periganglionare, traumatisme craniene sau in urma folosirii unor medicamente ototoxice (diureticele de ansa, aminoglicozidele, antimalaricele, retinoizii, cisplatina).

Ce mai frecventa cauza a hipoacuziei este reprezentata de otita medie supurata, aceasta fiind, de asemenea, cea mai frecventa afectiune intalnita in copilarie, exceptie facand infectiile cailor respiratorii superioare din aceasta perioada. 50% dintre copii au avut minim 3 episoade de otita medie acuta pana la implinirea varstei de 3 ani, prevalenta in ceea ce priveste restul populatiei fiind estimata la circa 10%. Diagnosticul se va stabili ulterior efectuarii otoscopieipneumatice si a timpanometriei.

Hipoacuzia poate reprezenta o parte a unui sindrom, poate fi neurosenzoriala sau, de foarte putine ori, de transmisie. Destul de frecvent, aceasta afectiune este insotita de malformatii craniofaciale asociate.

Majoritatea sindroamelor ereditare se transmit recesiv, existand, insa, si unele afectiuni importante care au transmiterea dominanta:

  • sindromul Alport (este prezenta insuficienta renala)
  • sindromul Waardenburg (apar modificari de culoare si ale pigmentarii irisului, alaturi de alte diferite anomalii ale globilor oculari)
  • sindromul Treacher-Collin (sunt prezente anomalii ale pavilionului urechilor, anomalii ale conductului auditiv extern, unele ale globilor oculari si altele in legatura cu oasele zigomatice)

Care sunt factorii de risc?

  • antecedente in familie de hipoacuzie in cazul copiilor
  • o greutate mai mica de 1500 de grame la nastere
  • prezenta malformatiilor craniofaciale congenitale
  • prezenta infectiilor intrauterine
  • scorul APGAR mai mic de 5 la 1 minut si mai mic de 7 la 5 minute
  • hiperbilirubinemie care presupune necesitatea de transfuzii
  • ventilatia mecanica pentru o perioada de minim 4 zile
  • meningita bacteriana, in mod special cu H. Influenzae

DIAGNOSTIC:

Initial, evaluarea medicala debuteaza cu o anamneza incluzand documentarea despre etapele dezvoltarii, antecedentele heredocolaterale si istoicul pre/post natal. Regiunea craniocervicala va fi examinata clinic, fapt care poate releva malformatii craniofaciale sau trasaturi dismorfice.

In cadrul analizei ochilor, se va sublinia un posibil hipertelorism, coloboma sau orice alte morfologii anormale, conductul auditiv extern si pavilionul urechii examinandu-se in vederea depistarii unei posibile atrezii sau a unor anomalii de dezvoltare.

In cadrul evaluarii palatului, se va cauta un posibil submucos care poate presupune otita recurenta sau disfunctii ale trompei lui Eustachio. Pentru excluderea sindromului Jervell-Lange-Neilsen, vor trebui efectuate si examinarea cordului si electrocardiograma.

Hipoacuzia se poate asocia cu disfunctii renale - sindromul Alport - asadar, examenul urinei este necesar in cazul tuturor sugarilor suspectati de hipoacuzie.

Printre infectiile congenitale se numara toxoplasmoza, sifilisul, rubeola, citomegaloviroza, iar decizia investigarii prezentei acestor afectiuni va trebui sa aiba in vedere varsta copilului, disponibilitatea unor terapii curative, consecintele asupra produsilor de conceptie, probabilitatea identificarii unei infectii congenitale si nu a uneia postnatale care sa fie o cauza a hipoacuziei.

CT-ul (tomografia computerizata) si RMN-ul (rezonanta magnetica nucleara) presupun sedarea copiilor foarte mici, rareori identificandu-se patologia existenta. Aceste examene vor fi indicate tuturor pacientilor in cazul carora se va efectua implantul de cohlee daca exista antecedente de meningita, in cazul pierderii progresive sau bruste a auzului, in mod special ca urmare a unui traumatism cranian, de asemenea, in contextul planningului familial.

TRATAMENT:

Protezele auditive

Screening-ul neonatal a devenit tot mai practicat, iar solutia protezelor auditive este tot mai des utilizata in cazul sugarilor de 3 luni. Anterior, existau proteze potrivite doar pentru copiii cu varsta mai mare de 15 luni.

Modelele disponibile includ cele externe, inntraauriculare, cu prindere osoasa sau retroauriculare. De regula, sunt recomandate proteze bilaterale, iar, pe masura ce copilul avanseaza in varsta, se va putea opta pentru o singura proteza.

Alte accesori care se pot utiliza sunt microfoanele directionale care au capacitatea de a reduce zgomotul provenit de la spate si din lateral. Sistemele FM consta intr-un emitator care selecteaza vocea vorbitorului, transmitand-o prin intermediul undelor radio catre un receptor FM foarte mic ce se va conecta la aparatul auditiv al purtatorului. Acstea sunt extrem de utile pentru pacienti in incaperile zgomotoase. In prezent, aparatele digitale realizeaza o amplificare optima a anumitor frecvente.

Pentru copii, castile implica un grad mai dificil de realizare fiindca acestia au un canal auditiv ingust, pavilionul mic conducand la pozitionarea microfonului aproape de semnalul emis, generand microfonie (adica sunetul specific feedback-ului acustic). Pe parcurs ce inainteaza in varsta, copilul va necesita schimbarea periodica la niste intervale regulate de timp, pe masura ce canalul auditiv extern de dezvolta.

Exista si metode alternative de comunicare ce includ urmatoarele:

  • cititul pe buze cu exprimarea aferenta
  • limbajul mimo-gestual
  • dactilemele
  • utilizarea limbajului semnelor
  • combinatii intre cele de mai sus

Implanturile cohleare

Exista cazuri cand, desi se utilizeaza cele mai bune aparate auditive, copilul continua sa nu poata percepe vorbirea, iar solutia in astfel de situatii o reprezinta implanturile cohleare.

Cu cat acest tip de implant este efectuat mai devreme, cu atat perceptia sunetelor cu frecvente si intensitati diferite va fi una mai buna. Pentru aceste implanturi, va fi necesarea efectuarea investigatiilor neuroimagistice (RMN si CT) in vederea dovedirii integritatii cohleei si, totodata, a nervului auditiv.

Dintre copiii inscris intr-un program pentru implanturile cohleare, doar circa o jumatate dintre acestia vor putea beneficia de o astfel de interventie. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca unii dintre ei detin auzul rezidual adecvat, insa au prezentat o evolutie nesatisfacatoare cauzata de un management clinic defectuos.

O interventie de implant cohlear este foarte costisitoare, necesitand un consum foarte crescut de resurse pre si postoperatorii precum timp, efort, personal specializat. Inaintea efectuarii interventiei pentru implant, medicul va administra pacientului un vaccin antipneumococic.