Infarctul miocardic sau atacul de cord se manifesta prin moartea muschiului cardiac ca urmare a obstruarii bruste a arterei coronare de catre un cheag de sange.
Arterele coronare reprezinta vasele de sange responsabile de aducerea sangelui oxigenat in compartimentele cordului. Blocarea sau obstruarea uneia dintre arterele coronare determina privarea de sange si de oxigen a miocardului si determina formarea de leziuni la acest nivel. Lezionarea muschiului cardiac are ca efect aparitia durerilor de la nivelul pieptului si a senzatiei de presiune de la acest nivel. In cazul in care fluxul de sange nu se restabileste intr-un interval de 20 de minute pana la 40 de minute, se produce moartea ireversibila a muschiului cardiac. Miocardul continua sa se degenereze timp de sase pana la opt ore, timp in care infarctul miocardic este catalogat ca fiind " complet ". Vindecarea miocardului se produce imediat in urma infarctului si poate dura aproximativ opt saptamani. Asemenea ranilor produse la nivelul pielii, leziunile produse la nivelul miocardului se pot vindeca, in regiunea afectata formandu-se o cicatrice. Tesutul cicatricial nou format nu are capacitatea de a se contracta si nici de a pompa. Gradul de capacitate de pompare a cordului care se pierde este dependent de dimensiunea si de localizarea cicatricii neoformate. In trecut, infarctul miocardic avea adesea consecinte fatale, insa in ziua de azi, datorita cunoasterii simptomelor si a imbunatatirilor aduse protocolului terapeutic specific, majoritatea pacientilor care sufera infarcte miocardice, supravietuiesc.
In majoritatea cazurilor de infarct miocardic ( 90 % ), factorul determinant este reprezentat de obstructia coronariana prin intermediul trombilor formati la nivelul fisurilor de placi aterosclerotice.
Factorii nonaterosclerotici sunt rareori incriminati, acestia fiind si foarte variati:
Aterocleroza consta intr-un proces gradual in care placile sau colectiile de colesterol se depoziteaza la nivelul peretilor arteriali. Placile de colesterol determina intarirea peretilor arteriali si ingustarea lumenului arterelor. Arterele ingustate de placile aterosclerotice formate nu pot sa furnizeze suficient sange pentru mentinerea functionalitatii normale a regiunilor corespondente corporale. Ateroscleroza coronariana sau boala arterelor coronare se refera la ateroscleroza care determina intarirea si ingustarea arterelor de mici calibru care furnizeaza cordului sange oxigenat. Infarctul miocardic se produce in conditiile in care una sau mai multe dintre aceste artere sunt obstruate. Arterele coronare inconjoara cordul asemenea unei coroane. Blocajele sau obstructiile sunt datorate, in general, cheagurilor de sange formate brusc in locurile unde arterele coronare au fost ingustate timp de mai multi ani prin depunderea continua de colesterol si alte substante asemanatoare.
Angina pectorala reprezinta senzatia dureroasa resimtita la nivelul pieptului sau senzatia de presiune resimtita in conditiile in care furnizarea de sange oxigenat catre miocard incepe sa nu mai faca fata nevoilor acestuia. Atunci cand arterele coronare se ingusteaza in proportie mai mare de 50 %, arterele nu au capacitatea de a creste afluxul sanguin spre cord in timpul depunerii de efort sau in perioadele de crestere a cererilor de oxigen. Aportul insuficient de sange oxigenat la nivelul miocardului determina aparitia anginei. Ocazional, suprafetele placilor de colesterol intraarteriale pot suferi rupturi in urma carora se formeaza cheaguri sanguine pe suprafetele placilor aterosclerotice. Cheagurile formate nu permit trecerea fluxului sanguin prin lumenul arterial astfel ca se produce infarctul miocardic. Cauzele rupturilor ce determina formarea acestor cheaguri sunt necunoscute, insa factorii favorizanti sunt reprezentati de fumat sau de expunerea la nicotina, de cresterea nivelului de colesterol de tip LDL, cunoscut si sub denumirea de " colesterol rau ", cresterea nivelului de catecolamine sanguine sau adrenalina si hipertensiunea arteriala.
Aproximativ un sfert dintre infarctele miocardice sunt silentioase, lipsite de manifestarea durerilor de la nivelul pieptului sau de alte simptome specifice. Durerile resimtite in caz de infarct miocardic se pot simti sub forma unei arsuri foarte puternice. Este posibil sa suferiti un infarct miocardica in cazul in care manifestati urmatoarele simptome:
Adesea, pacientii pot atribui simptomele specifice infarctului miocardic unei indigestii, starii de oboseala sau starilor de stres si drept urmare intarzie participarea la un consult medical. Prezentarea de urgenta la un control medical in prezenta simptomelor specifice infarctului miocardic este foarte importanta. Diagnosticarea timpurie si instituirea precoce a tratamentului corect poate sa salveze vieti, iar intarzierea acestora poate sa fie fatala. Infarctul miocardic se poate produce la orice ora, insa majoritatea atacurilor de cord se produc in intervalul de timp cuprins intre orele 04:00 si 10:00 ale diminetii, pe fondul cresterii nivelului de adrenalina eliberata de la nivelul glandelor suprarenale in cursul orelor diminetii. Cresterea nivelului de adrenalina poate fi incriminat si pentru producerea rupturilor placilor de colesterol.
Investigatiile folosite in mod uzual pentru stabilirea diagnosticului de infarct miocardic sau de atac de cord sunt urmatoarele:
Analizele suplimentare pot fi recomandate in functie de rezultatele obtinute in urma investigatiilor specifice si in functie de recomandarile medicului specialist. In cazul in care pacientul a suferit un infarct miocardic sau un atac de cord, specialistul parcurge etapele imediate pentru tratarea bolii. Investigatiile suplimentare ce pot fi recomandate in constinuare de catre medicul specialist sunt urmatoarele:
Examenul radiologic sau cu raze X a toracelui permite verificarea dimensiunilor si a formei cordului si a vaselor sanguine de mare calibru de la acest nivel.
Examenul scintigrafic contribuie la identificarea tulburarilor de flux sanguin de la nivelul cordului. Pentru efectuarea acestui examen, la nivelul circuitului sanguin se injecteaza cantitati mici de substanta radioactiva, in general reprezentata de Thaliu. O serie de camere video speciale detecteaza radiotrasorul pe masura ce acesta circula spre cord si spre pulmoni. Ariile identificate ca primind un flux sanguin scazut de la nivelul miocardului sunt cele prin care circula o cantitate mai mica de substanta radioactiva si au aspectul unor pete intunecate la nivelul scintigramei.
Examenul ecografic cardiac reprezinta un test imagistic ce poate fi efectuat atat in cursul unui infarct miocardic, cat si ulterior producerii unui infarct miocardic pentru evaluarea functionalitatii cordului, in special in ceea ce priveste capacitatea de pompare a sangelui, si identificarea ariilor cardiace care nu functioneaza in mod normal. Prin intermediul ecografiei cardiace se pot identifica structurile lezate in timpul infarctului ale cordului, precum valvulele sau septurile acestuia.
Cateterizarea cardiaca se poate realiza in cursul primelor ore ale infarctului miocardica in cazul in care medicatia administrata nu are capacitatea de a ameliora simptomele ischemice. Cateterizarea cardiaca se poate realiza pentru vizualizarea directa a arterei obstruate si permite medicului specialist sa evalueze si sa stabileasca care este procedura optima necesara tratarii blocajului sau obstructiei.
Puteti discuta cu medicul dumneavoastra despre factorii de risc ai infarctului miocardic si despre modul in care ii puteti atenua sau evita. Medicul specialist va poate recomanda urmatoarele metode de scadere a gradului de risc la care sunteti expusi in ceea ce priveste manifestarea unui atac de cord:
Suferirea unui infarct miocardic reprezinta o experienta infricosatoare. Sentimentul de frica este doar unul dintre sentimentele cu care se confrunta un pacient in aceasta situatie si familia acestuia. Alte sentimente puternice si greu de suportat si gestionat in urma unui infarct miocardic sunt urmatoarele:
Astfel de sentimente sunt complet normale, iar discutarea despre acestea cu medicul dumneavoastra, cu membrii familiei sau cu prietenii dumneavoastra va poate ajuta sa faceti fata situatiei. In urma suferirii unui infarct miocardic, pacientii trebuie sa se ingrijeasca suplimentar atat din punct de vedere fizic, cat si mental.
Protocolul terapeutic in caz de infarct miocardic acut este incadrat in grupa tratamentelor de urgenta. Tratamentul de urgenta trebuie efectuat cat mai repede din momentul debutului, cu scopul de a reduce cat mai mult zona de nocroza miocardica si de a preveni complicatiile. Portiunea de muschi miocardic care moare ca urmare a lipsei de sange se poate scadea prin dizolvarea cheagurilor de sange de la nivelul arterelor coronare si prin restabilirea circulatiei sangvine.
La initierea senzatiei dureroase, puteti administra o tableta de Nitroglicerina sub limba. In cazul in care durerea nu se remite, puteti administra inca doua tablete de Nitroglicerina la interval de cinci minute. In cazul in care simptomele nu se remit dupa 15 minute, trebuie sa chemati de urgenta salvarea. Trebuie mentionat faptul ca in cazul in care tratamentul cu Nitroglicerina nu a fost recomandat de medicul dumneavoastra, nu trebuie sa administrati acest medicament deoarece exista unele boli ce pot fi agravate de acest produs.
Ambulantele moderne sunt echipate cu electrocardiografe astfel ca exista posibilitatea stabilirii unui diagnostic precoce si a initierii timpurii a tratamentului de ameliorare a durerilor toracice si cu efect antiaginos prin administrarea Nitroglicerinei sublingual si ulterior prin incorporarea intr-o perfuzie intravenoasa.
In cadrul departamentului de urgenta a unitatii medicale se precizeaza diagnosticul prin efectuarea examenului clinic si prin intermediul unei electrocardiograme. Ulterior, pacientul este transportat in cadrul unitatii de supraveghere coronariana unde se initiaza monitorizarea pacientului si administrarea tratamentului specific infarctului miocardic, care consta in urmatoarele manopere de specialitate:
Tratamentul instituit difera de la pacient la pacient, fiind nuantat de starea clinica generala a pacientului, de localizarea infarctului miocardic si de aparitia sau absenta complicatiilor.
In conditii normale, pacientul este internat timp de 24 - 4 de ore in unitatea de terapie pentru coronarieni si ulterior este transferat intr-un salon de monitorizare postinfarct miocardic. Acest lucru este valabil in conditiile in care nu se inregistreaza complicatii.
Angioplastia coronariana constituie procedeul de deschidere a arterei coronare care a suferit procesul de stenozare sau de ingustare prin intermediul unui balon care se umfla la acest nivel. Procedura de angioplastie coronariana se aseamana cu procedura de coronarografie. In urma deschiderii arterei coronare prin intermediul balonului, la acest nivel se monteaza un stent. Stentul constituie un tub care are forma unei retele metalice cilindrice, care are capacitatea de a mentine vasul de sange deschis. Prezenta stentului necesita instituirea unui tratament antiagregant plachetar aparte, indicat de medicul cardiolog.
Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca angioplastia si aplicarea stentului constituie tratamente eficiente numai in conditiile in care in paralel urmeaza si un tratament pentru factorii de risc coronarian. Acest tratament consta in coroborarea masurilor de scadere ponderala cu stoparea fumatului, scaderea valorii glicemiei si a lipidelor si controlarea si monitorizarea tensiunii arteriale. In caz contrar, este prezent riscul de reingustare sau restenozarea a arterei dilatate artificial.
Medicii au la dispozitie in prezent o varietate de informatii si de tehnici utile procesului de vindecare a cordului. Drept urmare, in prezent, pacientii au parte de o ingrijire superioara in urma suferirii unui infarct de miocard, iar intervalul de timp ce trebuie petrecut in repaus postinterventional a fost diminuat. In conditii obisnuite, atunci cand fluxul sanguin de la nivelul arterelor coronare este corect, procesul de vindecare este initiat rapid. Portiunile de miocard ce au suferit leziuni permanente vor fi inlocuite de cicatrici. Sechelele pot fi minime in conditiile in care pacientii renunta la fumat, efectueaza exercitii fizice si scad in greutate, dupa cateva luni de la suferirea infarctului miocardic refacandu-se foarte bine.
In conditiile in care pacientii manifesta sechele, acestea sunt reprezentate de urmatoarele:
Aceste tulburari trebuie depistate timpuriu deoarece manifestarea lor in urma suferirii unui infarct miocardic trebuie sa va trimit la medicul cardiolog care va adapta tratamentul in functie de rezultatele examinarii.
Obiectivele terapiei de recuparare in cazul pacientilor care au suferit infarcte miocardice sunt urmatoarele:
In absenta inregistrarii de complicatii, pacientii nu trebuie sa fie supusi repausului la pat mai mult de 12 pre. Activitatea fizica zilnica trebuie reinitiata in mod progresiv si individualizat, in concordanta cu starea genrala, capacitatea fizica si varsta pacientului.
Stadiul I ( zilele 1 - 2 de reabilitare )
In cursul primei zile postinterventionale, pacientul trebuie sa respecte repausul la pat putand sa se hraneasca singur cu ajutorul unei mese - suport. Pacientul trebuie sa primeasca asistenta completa pentru toaleta. Cu ajutorul primit din partea personalului medical si a rudelor, pacientul trebuie sa evite sa realizeze miscari pasive ale membrelor superioare si inferioare.
In cea de-a doua zi postinterventional, pacientul poate sa stea pe marginea patului sau pe fotoliu timp de 1 pana la 2 ore zilnic. Acesta poate sa miste activ membrele superioare si inferioare timp de cinci pana la zece minute zilnic.
Stadiul II ( zilele 3 - 4 de reabilitare )
Pacientul poate sa isi faca toaleta si sa se imbrace, insa pastrand pozitia de sezand. Acest se poate aseza pe un fotoliu sau un scaun oricat de des doreste si poate incepe sa se plimbe prin salon. In cursul celei de-a patra zile de reabilitare, pacientul poate face dus in picioare sau din pozitia de asezat pe un scaun pentru a scadea starea de anxietate si teama de a cadea. Pacientul poate face plimbari cu lungimea de 50 pana la 100 de metri, sub supraveghere, de cateva ori zilnic.
Stadiul III ( zilele 5 - 7 de reabilitare )
Pacientul poate sa efectueze plimbari cu lungimea de 100 de metri de cate trei ori pe zi, se pot barbieri sau spala pe cap sau pot derula alte activitati ce implica ridicarea bratelor deasupra nivelului capului. Pacientii pot urca si cobori treptele sub supraveghere. In general, rezultatele cele mai bune se obtin in conditiile in care in programul de recuperare sunt implicate mai multe persoane. Familia pacientului trebuie sa ofere multa intelegere si sa participe activ la programul desfasurat de acesta. Cu toate acestea, o familie excesiv de protectoare sau care are asteptari prea mari de la rapiditatea refacerii pacientului, ii poate intarzia progresele. Medicul specialist este cel care va indica cresterea progresiva a activitatii, exercitiile fizice recomandate si tratamentul.
Momentul externarii pacientului variaza in functie de starea sa si de tipul de tratament administrat. Inaintea externarii, pacientii primesc recomandari clare in cee ce priveste continuarea tratamentului, regimul alimentar potrivit si activitatile fizice permise. Este posibil ca unele dintre activitatile posibile de efectuat anterior infarctului miocardic sa fie limitate in urma acestuia. Totusi, pentru majoritatea pacientilor sunt posibile adaptarile, astfel ca reluarea vietii active intr-un mod satisfacator poate fi reluata, incluzandu-se si reluarea serviciului, unde este cazul.
Antiagregantele plachetare, Aspirina in doze mici de 75 - 100 miligrame si Clopidogrel in doza de 75 miligrame pe zi sunt medicamente ce impiedica formarea cheagurilor sanguine la nivelul arterelor coronare. Acestea trebuie administrate atat in caz de angina pectorala, cat si in urma suferirii unui infarct miocardic. Pacientii carora li se recomanda un astfel de tratament trebuie sa isi anunte medicul in cazul in care au antecedente de ulcer gastric sau de ulcer duodenal sau daca sunt alergici la Aspirina.
Betablocantele precum Metoprololul, Betaxololul sau Atenololul sunt esentiale in protocolul terapeutic pentru angina si pentru infarctul miocardic, cu exceptia contraindicatiilor. Tratamentul nu trebuie intrerupt brusc si fara primirea avizului medical niciodata. In cursul tratamentului, pacientii trebuie sa urmareasca ca frecventa batailor cardiace sa nu scada sub valoarea de 60 de batai pe minut.
Inhibitorii de enzima de conversie ( IEC ) precum Captopril, Enalapril, Ramipril, Perindopril, Trandolapril sau Lisinopril reprezinta atat terapia antihipertensiva, cat si terapia specifica fazei post - infarct sau antianginoasa pe termen lung. Aceste medicamente au un rol foarte important in protocolul terapeutic al insuficientei cardiace. In cazul in care pacientii supusi acestui tratament manifesta tuse seaca care nu raspunde la tratamentul antitusiv timp de cateva saptamani, trebuie sa se ia in considerare inlocuirea inhibitorilor de enzima de conversie primiti cu altii care apartin aceluiasi grup medicamentos.
Blocantele canalelor de calciu precum Amlodipina, Felodipina sau Diltiazemul constituie tratamentul hipertensiunii arteriale si a insuficientei coronare sau a spasmului coronarian. Acestia se pot adauga in planul terapeutic formulat de medicul cardiolog daca este cazul.
Nitratii, al caror cel mai important reprezentant este Nitroglicerina, nu trebuie sa lipseasca de la indemana acestor pacienti. Nitroglicerina se va administra in cazul resimtirii de dureri anginoase, insa fara sa se depaseasca doza de trei tablete la un interval de cate cinci minute, timp in care se cheama salvarea. Nitratii cu actiune prelungita trebuie administrati in perioadele in care se constata dureri anginoase, tratamentul putand sa fie intrerupt in perioadele in care nu se inregistreaza simptome specifice.
Statinele precum Simvastina, Atorvastatina, Fluvastatina sau Rosuvastatina se administreaza in cazul in care nivelul colesterolului este crescut sau in conditiile prezentei mai multor factori de rosc coronarian. Acestea se administreaza in doza unica zilnic si in cursul serii. Tratamentul cu statine nu exclude respectarea regimului alimentar cu un continut scazut in grasimi de origine animala.
In urma suferirii unui infarct miocardic acut sau dupa debutul anginei pectorale, pacientii trebuie sa participe la controale cardiologice periodice. Pacientii trebuie sa discute cu un medic specialist cardiolog despre programul controalelor medicale ce trebuie efectuate.
