Termen cautat
Categorie

Infarct miocardic (Atac de cord)


GENERALITATI:

Ce este infarctul miocardic sau atacul de cord ?

Infarctul miocardic sau atacul de cord se manifesta prin moartea muschiului cardiac ca urmare a obstruarii bruste a arterei coronare de catre un cheag de sange.

Arterele coronare reprezinta vasele de sange responsabile de aducerea sangelui oxigenat in compartimentele cordului. Blocarea sau obstruarea uneia dintre arterele coronare determina privarea de sange si de oxigen a miocardului si determina formarea de leziuni la acest nivel. Lezionarea muschiului cardiac are ca efect aparitia durerilor de la nivelul pieptului si a senzatiei de presiune de la acest nivel. In cazul in care fluxul de sange nu se restabileste intr-un interval de 20 de minute pana la 40 de minute, se produce moartea ireversibila a muschiului cardiac. Miocardul continua sa se degenereze timp de sase pana la opt ore, timp in care infarctul miocardic este catalogat ca fiind " complet ". Vindecarea miocardului se produce imediat in urma infarctului si poate dura aproximativ opt saptamani. Asemenea ranilor produse la nivelul pielii, leziunile produse la nivelul miocardului se pot vindeca, in regiunea afectata formandu-se o cicatrice. Tesutul cicatricial nou format nu are capacitatea de a se contracta si nici de a pompa. Gradul de capacitate de pompare a cordului care se pierde este dependent de dimensiunea si de localizarea cicatricii neoformate. In trecut, infarctul miocardic avea adesea consecinte fatale, insa in ziua de azi, datorita cunoasterii simptomelor si a imbunatatirilor aduse protocolului terapeutic specific, majoritatea pacientilor care sufera infarcte miocardice, supravietuiesc.

Care sunt cauzele infarctului miocardic sau a atacului de cord ?

In majoritatea cazurilor de infarct miocardic ( 90 % ), factorul determinant este reprezentat de obstructia coronariana prin intermediul trombilor formati la nivelul fisurilor de placi aterosclerotice.

Factorii nonaterosclerotici sunt rareori incriminati, acestia fiind si foarte variati:

  • Boala coronariana obstructiva reprezentata de arteritele coronare, lues si altfel de infectii, periarteritele nodoase, lupusul eritematos sistemic, spondilitele anchilopoetice sau ingrosarile parietale.
  • Amiloidoza, micropolizaharidozele sau compresiunile extrinseci exercitate de tumorile subpericardice sau anevrismele de sinus Valsalva.
  • Emboliile formate la nivelul arterelor coronare determinate de endocarditele bacteriene, prolapsurile de valve mitrale, trombii murali de la nivelul atriilor sau a ventriculelor stangi sau mixoamele atriale.
  • Traumatismele sau alte agresiuni de natura mecanica suferite la acest nivel precum disectiile coronare in urma angioplastiei sau a coronografiei, disectiile de aorta sau traumatismele penetrante.
  • Anomaliile coronariene congenitale cu origine la nivelul aortei sau arterei pulmonare, a arterea coronare unice sau a anevrismelor coronariene.
  • Trombozele coronariene " in situ " inregistrate in policitemia vera, trombocitozele sau sindromul de coagulare intravasculara diseminata ( CID ).
  • Spasmele produse pe coronarele libere idiopatic sau in urma intreruperii administrarii de nitrati.
  • Disproportionalitatile de tip " cerere - oferta " inregistrate in valvulopatii, cordul hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofica obstructiva, hipertensiunea arteriala prelungita, tireotoxicoza, feocromocitoame, anemie sau diverse patologii pulmonare.

Care sunt factorii de risc ai infarctului miocardic sau a atacului de cord ?

  • Fumatul.
  • Diabetul.
  • Un nivel crescut al colesterolului.
  • Hipertensiunea arteriala.
  • Antecedentele familiale de infarct miocardic.
  • Ateroscleroza manifestata prin ingrosarea arterelor.
  • Lipsa de exercitiu fizic.
  • Obezitatea.
  • Sexul masculin.
  • Stresul.
  • Consumul de bauturi alcoolice.
  • Nivelele crescute de homocisteina, fibrinogen si proteina-C reactiva.

Aterocleroza consta intr-un proces gradual in care placile sau colectiile de colesterol se depoziteaza la nivelul peretilor arteriali. Placile de colesterol determina intarirea peretilor arteriali si ingustarea lumenului arterelor. Arterele ingustate de placile aterosclerotice formate nu pot sa furnizeze suficient sange pentru mentinerea functionalitatii normale a regiunilor corespondente corporale. Ateroscleroza coronariana sau boala arterelor coronare se refera la ateroscleroza care determina intarirea si ingustarea arterelor de mici calibru care furnizeaza cordului sange oxigenat. Infarctul miocardic se produce in conditiile in care una sau mai multe dintre aceste artere sunt obstruate. Arterele coronare inconjoara cordul asemenea unei coroane. Blocajele sau obstructiile sunt datorate, in general, cheagurilor de sange formate brusc in locurile unde arterele coronare au fost ingustate timp de mai multi ani prin depunderea continua de colesterol si alte substante asemanatoare.

Angina pectorala reprezinta senzatia dureroasa resimtita la nivelul pieptului sau senzatia de presiune resimtita in conditiile in care furnizarea de sange oxigenat catre miocard incepe sa nu mai faca fata nevoilor acestuia. Atunci cand arterele coronare se ingusteaza in proportie mai mare de 50 %, arterele nu au capacitatea de a creste afluxul sanguin spre cord in timpul depunerii de efort sau in perioadele de crestere a cererilor de oxigen. Aportul insuficient de sange oxigenat la nivelul miocardului determina aparitia anginei. Ocazional, suprafetele placilor de colesterol intraarteriale pot suferi rupturi in urma carora se formeaza cheaguri sanguine pe suprafetele placilor aterosclerotice. Cheagurile formate nu permit trecerea fluxului sanguin prin lumenul arterial astfel ca se produce infarctul miocardic. Cauzele rupturilor ce determina formarea acestor cheaguri sunt necunoscute, insa factorii favorizanti sunt reprezentati de fumat sau de expunerea la nicotina, de cresterea nivelului de colesterol de tip LDL, cunoscut si sub denumirea de " colesterol rau ", cresterea nivelului de catecolamine sanguine sau adrenalina si hipertensiunea arteriala.

Cum se manifesta infarctul miocardic sau atacul de cord ?

Aproximativ un sfert dintre infarctele miocardice sunt silentioase, lipsite de manifestarea durerilor de la nivelul pieptului sau de alte simptome specifice. Durerile resimtite in caz de infarct miocardic se pot simti sub forma unei arsuri foarte puternice. Este posibil sa suferiti un infarct miocardica in cazul in care manifestati urmatoarele simptome:

  • Resimtiti o senzatie de presiune sau de durere sfasietoare la nivelul pieptului, eventual in asociatie cu  transpiratii, senzatie de greata si varsaturi.
  • Resimtiti o senzatie dureroasa care se extinde de la nivelul pieptului pana la nivelul maxilarului, a bratului stang sau a umarului stang.
  • Resimtiti o senzatie de strangere la nivelul pieptului.
  • Simtiti ca aveti lipsa de aer mai mult de doua secunde.
  • Resimtiti o senzatie de plenitudine, indigestie sau senzatie de inec, care se pot asemana cu senzatia de arsura.
  • Resimtiti o senzatie de slabiciune extrema si de anxietate.
  • Resimtiti batai rapide sau batai neregulate ale inimii, denumite  palpitatii.
  • Resimtiti o senzatie de presiune, de plenitudine sau de durere, cu caracter de stransoare descrisa ca o " gheara " in mijlocul pieptului, care dureaza mai mult de cateva minute.
  • Constatati cresterea frecventei episoadelor de durere resimtite la nivelul pieptului.
  • Resimtiti o durere prelungita la nivelul abdomenului superior.
  • Resimtiti o senzatie de moarte iminenta.
  • Resimtiti senzatie de ameteala.
  • Manifestati stare de lesin.
  • Resimtiti dureri in regiunea superioara a spatelui.

Adesea, pacientii pot atribui simptomele specifice infarctului miocardic unei indigestii, starii de oboseala sau starilor de stres si drept urmare intarzie participarea la un consult medical. Prezentarea de urgenta la un control medical in prezenta simptomelor specifice infarctului miocardic este foarte importanta. Diagnosticarea timpurie si instituirea precoce a tratamentului corect poate sa salveze vieti, iar intarzierea acestora poate sa fie fatala. Infarctul miocardic se poate produce la orice ora, insa majoritatea atacurilor de cord se produc in intervalul de timp cuprins intre orele 04:00 si 10:00 ale diminetii, pe fondul cresterii nivelului de adrenalina eliberata de la nivelul glandelor suprarenale in cursul orelor diminetii. Cresterea nivelului de adrenalina poate fi incriminat si pentru producerea rupturilor placilor de colesterol.

DIAGNOSTIC:

Investigatiile folosite in mod uzual pentru stabilirea diagnosticului de infarct miocardic sau de atac de cord sunt urmatoarele:

  • Electrocardiograma, investigatie cunoscuta si sub denumirile de ECG sau EKG permite evaluarea gradului de lezionare a muschiului cardiac si localizarea leziunii. De asemenea, prin intermediul electrocardiogramei se poate monitoriza ritmul cardiac si frecventa cardiaca.
  • Analizele hematologice sunt realizate pentru masurarea nivelului enzimelor cardiace a caror valoare poate indica lezionarea muschiului cardiac. Enzimele cardiace sunt regasite in conditii normale la interiorul celulelor cardiace si sunt indispensabile functionarii acestora. In conditiile in care celulele miocardice sunt lezate, continutul acestora, incluziv enzimele cardiace, sunt eliberate in circulatia sanguina. Prin determinarea valorii acestor enzime cardiace, medicul specialist poate determina gravitatea infarctului miocardic si poate determina cu aproximatie momentul debutului infarctului miocardic. Nivelul de troponine este, de asemenea, masurat, acestea constituind proteinele aflate la interiorul celulelor miocardice eliberate atunci cand acestea sunt afectate de un proces de ischemie. Troponinele pot sa detecteze infarctele miocardice foarte mici.

Analizele suplimentare pot fi recomandate in functie de rezultatele obtinute in urma investigatiilor specifice si in functie de recomandarile medicului specialist. In cazul in care pacientul a suferit un infarct miocardic sau un atac de cord, specialistul parcurge etapele imediate pentru tratarea bolii. Investigatiile suplimentare ce pot fi recomandate in constinuare de catre medicul specialist sunt urmatoarele:

  • Radiografia toracica ( Rx )

Examenul radiologic sau cu raze X a toracelui permite verificarea dimensiunilor si a formei cordului si a vaselor sanguine de mare calibru de la acest nivel.

  • Scintigrafia

Examenul scintigrafic contribuie la identificarea tulburarilor de flux sanguin de la nivelul cordului. Pentru efectuarea acestui examen, la nivelul circuitului sanguin se injecteaza cantitati mici de substanta radioactiva, in general reprezentata de Thaliu. O serie de camere video speciale detecteaza radiotrasorul pe masura ce acesta circula spre cord si spre pulmoni. Ariile identificate ca primind un flux sanguin scazut de la nivelul miocardului sunt cele prin care circula o cantitate mai mica de substanta radioactiva si au aspectul unor pete intunecate la nivelul scintigramei.

  • Ecografia cardiaca

Examenul ecografic cardiac reprezinta un test imagistic ce poate fi efectuat atat in cursul unui infarct miocardic, cat si ulterior producerii unui infarct miocardic pentru evaluarea functionalitatii cordului, in special in ceea ce priveste capacitatea de pompare a sangelui, si identificarea ariilor cardiace care nu functioneaza in mod normal. Prin intermediul ecografiei cardiace se pot identifica structurile lezate in timpul infarctului ale cordului, precum valvulele sau septurile acestuia.

  • Cateterizarea cardiaca

Cateterizarea cardiaca se poate realiza in cursul primelor ore ale infarctului miocardica in cazul in care medicatia administrata nu are capacitatea de a ameliora simptomele ischemice. Cateterizarea cardiaca se poate realiza pentru vizualizarea directa a arterei obstruate si permite medicului specialist sa evalueze si sa stabileasca care este procedura optima necesara tratarii blocajului sau obstructiei.

TRATAMENT:

Cum se poate preveni infarctul miocardic ?

Puteti discuta cu medicul dumneavoastra despre factorii de risc ai infarctului miocardic si despre modul in care ii puteti atenua sau evita. Medicul specialist va poate recomanda urmatoarele metode de scadere a gradului de risc la care sunteti expusi in ceea ce priveste manifestarea unui atac de cord:

  • Renuntarea la fumat. In cazul in care sunteti fumatori, medicul va poate ajuta sa renuntati la acest obicei, insa in cazul in care nu sunteti fumatori este recomandat sa nu adoptati acest obicei.
  • Adoptarea si respectarea unui regim alimenta sanatos. Se recomanda sa renuntati la consumarea de alimente cu un continut bogat in grasimi saturate si in sodiu sau sare, cu scopul scaderii nivelului de colesterol si a tensiunii arteriale. Puteti apela la medicul dumneavoastra sau la un medic nutritionist pentru sfaturi apropo de ceea ce inseamna o dieta alimentara sanatoasa.
  • In cazul in care suferiti de diabet, este recomandat sa va controlati si monitorizati nivelul glicemiei in mod periodic.
  • Se recomanda practicarea de exercitii fizice in mod perioadic. Instituirea unui program de exercitii fizice poate parea dificila in conditiile in care nu ati mai facut miscare de mult timp, insa bine ar fi sa incercati sa efectuati cel putin 30 de minute de exercitii de tip aerobic, care determina cresterea frecventei cardiace, de cel putin patru ori saptamanal.
  • Se recomanda sa slabiti in cazul in care sunteti supraponderali. Medicul este cel care va poate oferi sfaturi apropo de cele mai recomandate metode de scadere ponderala.
  • In cazul in care sunteti hipertensiv se recomanda sa va controlati si monitorizati tensiunea arteriala in mod periodic.
  • Se recomanda sa controlati nivelul de stres la care va expuneti. Starile de stres controlate deficitar si starile de furie pot determina producerea unui infarct miocardic sau a unui accident vascular cerebral. Astfel, se recomanda sa puneti in aplicare tehnici de controlare a furiei si de gestionare a starilor de stres cu scopul scaderii acestui risc.

Cum poate fi prevenit un al doilea infarct miocardic ?

  • Tratamentele cu aspirina si betablocante precum Propranololul, Metoprololul sau Atenololul si-au dovedit eficienta in ceea ce priveste scaderea riscului de producere al unui infarct miocardic secundar si cresc sansele de supravietuire.
  • Renuntarea la fumat scade riscul producerii unui infarct miocardic secundar.
  • Reducerea excesului de greutate si practicarea regulata de exercitii fizice scade riscul producerii unui infarct miocardic.
  • Controlarea si monitorizarea tensiunii arteriale si a glicemiei sporeste sansele de evitare a producerii unui infarct miocardic secundar.
  • Urmarea unei diete alimentare cu un continut scazut in colesterol, mai mic de 200 de miligrame zilnic si de acizi saturati in proportie mai mica de 7 % dint totalul caloriilor au un rol important in evitarea producerii unui infarct miocardic secundar.
  • Reducerea cantitatii de colesterol LDL ( " colesterol rau " ) si cresterea cantitatii de colesterol HDL ( " colesterol bun " ). Reducerea cantitatii de colesterol LDL la o valoare inferioara celei de 100 mg / dl, in mod particular cu ajutorul medicamentelor care fac parte din grupul statinelor, reprezinta o masura de preventie a producerii de infarcte miocardice secundare. Pacientii care au o valoare a HDL colesterolului mai mica de 35 de mg / dl, sunt incurajate sa practice exercitii fizice in mod regulat si sa isi administreze medicatie cu rol de sporire a valorii de colesterol HDL.
  • Administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie ( IEC ), care contribuie la procesul de vindecare si la imbunatatirea supravietuirii pe termen lung in cazul pacientilor, in mod particular la cei care au suferit leziuni majore la nivelul miocardului.
  • Administrarea zilnica a multivitaminelor continatoare de 400 - 800 de micrograme de acid folic contribuie la scaderea nivelelor de homocisteina din circulatia sanguina, care poate sa agraveze ateroscleroza.
  • Consumarea de alimente cu un continut bogat in acizi grasi si omega-3 precum carnea de peste si suplimentele ce contin ulei de peste este recomandata de catre specialisti. Un aport crescut de acizi grasi si omega-3 micsoreaza riscul de producere a mortii subite cauzate de infarctele miocardice.
  • Supunerea periodica consulturilor medicale de specialitate este recomandata in lunile ce succed suferirea unui atac de cord, putand fi recomandate si efectuarea testelor cardiace de efort, cu sau fara scintigrafie sau ecocardiografie, cu scopul determinarii gradului de necesitate a administrarii medicatiei suplimentare pentru prevenirea infarctelor miocardice viitoare. Mai presus de atat, investigatiile suplimentare de evaluare a riscului dezvoltarii de aritmii cardiace pot fi necesare. Toate aceste investigatii trebuie efectuate in urma discutarii cu medicul specialist.

Suferirea unui infarct miocardic reprezinta o experienta infricosatoare. Sentimentul de frica este doar unul dintre sentimentele cu care se confrunta un pacient in aceasta situatie si familia acestuia. Alte sentimente puternice si greu de suportat si gestionat in urma unui infarct miocardic sunt urmatoarele:

  • Sentimentul de furie. In urma suferirii unui infarct miocardic puteti sa deveniti furios intrebandu-va de ce a trebuit sa va aflati dumneavoastra in aceasta situatie. Ceea ce trebuie sa stiti este ca astfel de resentimente sunt normale in urma suferirii unui atac de cord.
  • Sentimentul de vinovatie. Membrii familiei se pot speria initial si se pot simti vinovati de producerea infarctului pacientului, unii simtindu-se chiar responsabili ca ar fi facut ceva ce ar fi putut determina producerea atacului de cord.
  • Starea de depresie. Starea de depresie se poate instala in mod obisnuit in urma suferirii unui infarct miocardic. Pacientul poate sa simta ca nu mai poate desfasura activitatile pe care le derula in mod normal si ca nu mai este aceeasi persoana care era inainte de suferirea atacului de cord.

Astfel de sentimente sunt complet normale, iar discutarea despre acestea cu medicul dumneavoastra, cu membrii familiei sau cu prietenii dumneavoastra va poate ajuta sa faceti fata situatiei. In urma suferirii unui infarct miocardic, pacientii trebuie sa se ingrijeasca suplimentar atat din punct de vedere fizic, cat si mental.

Tratamentul de urgenta al infarctului acut miocardic

Protocolul terapeutic in caz de infarct miocardic acut este incadrat in grupa tratamentelor de urgenta. Tratamentul de urgenta trebuie efectuat cat mai repede din momentul debutului, cu scopul de a reduce cat mai mult zona de nocroza miocardica si de a preveni complicatiile. Portiunea de muschi miocardic care moare ca urmare a lipsei de sange se poate scadea prin dizolvarea cheagurilor de sange de la nivelul arterelor coronare si prin restabilirea circulatiei sangvine.

La initierea senzatiei dureroase, puteti administra o tableta de Nitroglicerina sub limba. In cazul in care durerea nu se remite, puteti administra inca doua tablete de Nitroglicerina la interval de cinci minute. In cazul in care simptomele nu se remit dupa 15 minute, trebuie sa chemati de urgenta salvarea. Trebuie mentionat faptul ca in cazul in care tratamentul cu Nitroglicerina nu a fost recomandat de medicul dumneavoastra, nu trebuie sa administrati acest medicament deoarece exista unele boli ce pot fi agravate de acest produs.

Ambulantele moderne sunt echipate cu electrocardiografe astfel ca exista posibilitatea stabilirii unui diagnostic precoce si a initierii timpurii a tratamentului de ameliorare a durerilor toracice si cu efect antiaginos prin administrarea Nitroglicerinei sublingual si ulterior prin incorporarea intr-o perfuzie intravenoasa.

In cadrul departamentului de urgenta a unitatii medicale se precizeaza diagnosticul prin efectuarea examenului clinic si prin intermediul unei electrocardiograme. Ulterior, pacientul este transportat in cadrul unitatii de supraveghere coronariana unde se initiaza monitorizarea pacientului si administrarea tratamentului specific infarctului miocardic, care consta in urmatoarele manopere de specialitate:

  • Montarea unei linii perfuzabile intravenoase.
  • Monitorizarea permanenta a pacientului prin evaluarea tensiunii arteriale, a starii generale si prin efectuarea electrocardiogramelor.
  • Recoltarea de sange in vederea efectuarii de analize hematologice de urgenta.
  • Administrarea oxigenoterapiei.
  • Administrarea sublinguala si perfuzabila intravenoasa a Nitroglicerinei.
  • Administrarea de medicatie analgezica precum Algocalminul sau Mialginul.
  • Administrarea Aspirinei, Heparinei si eventual a Clopidogrelului.
  • Administrarea tratamentului fibrinolitic cu Streptokinaza sau alte medicamente trombolitice in cazul in care pacientul s-a prezentat la spital in mai putin de 12 ore de la initierea infarctului miocardic acut. Acest tip de medicatie are functia de a dizolva cheagurile sanguien si de a restabili fluxul sanguin normal prin lumenul arterelor coronare. Dimensiunea ariei miocardice afectate de infarct poate fi redusa in conditiile restabilirii precoce a fluxului sanguin. Timpul de actiune are o importanta majora. In cazul in care se inregistreaza intarzieri sau amanari, eficacitatea manoperelor instituite scade dramatic.
  • O alternativa de tratament pentru redeschiderea arterei coronare afectate de infarctul miocardic acut este reprezentata de angioplastia coronariana a arterei. Angioplastia coronariana se poate efectua in centrele in care exista laboratoare de cateterism.
  • Se continua tratamentul cu Heparina si betablocante precum Metoprolol, Aspirina si eventual Clopidogrel si cu alte produse medicamentoase ce imbunatatesc functia cordului, in functe de fiecare caz in parte.
  • Se instituie un tratament pentru atenuarea starii de anxietate, frecvent inregistrata la pacientii care au suferit de un infarct miocardic acut in primele 24 - 48 de ore care il succed. Tratamentul consta in administrarea Diazepamului, a Alprazolamului si a Hidroxizinului.

Tratamentul instituit difera de la pacient la pacient, fiind nuantat de starea clinica generala a pacientului, de localizarea infarctului miocardic si de aparitia sau absenta complicatiilor.

In conditii normale, pacientul este internat timp de 24 - 4 de ore in unitatea de terapie pentru coronarieni si ulterior este transferat intr-un salon de monitorizare postinfarct miocardic. Acest lucru este valabil in conditiile in care nu se inregistreaza complicatii.

  • Coronarografia reprezinta un examen cheie pentru explorarea bolii coronariene, fiind singura explorare disponibila la ora actuala pe teritoriul Romaniei, ce permite vizualizarea directa a arterelor coronare responsabile de resimtirea anginei sau de producerea infarctelor miocardice. Coronarografia este o investigatie cu functie diagnostica. Aceasta nu constituie un tratament, insa indica personalului medical de specialitate optiunea terapeutica optima pentru fiecare pacietn in parte. Coronarografia este realizata prin insertia la nivel inghinal unui tub foarte subtire denumit cateter, prin lumenul unei artere si inaintarea acestuia pana la nivelul arterelor cardiace. La acest nivel se injecteaza o substanta de contrast ce permite vizualizarea structurii arterelor coronare. Coronarografia este efectuata sub influenta anesteziei locale la nivelul membrului inferior, pacientul fiind treaz si discutand cu medicul in cursul desfasurarii procedurii si putand chiar sa vizualizeze prin intermediul unui ecran detaliile. Durata procedurii se incadreaza intre 20 si 40 de minute, aceasta fiind urmata de o perioada de timp de sedere la pat de 12 ore. Pacientii ce urmeaza a fi expusi acestei proceduri trebuie sa isi avertizeze medicul daca sufera de alergie la iod sau la compusii derivati ai iodului.

Angioplastia coronariana constituie procedeul de deschidere a arterei coronare care a suferit procesul de stenozare sau de ingustare prin intermediul unui balon care se umfla la acest nivel. Procedura de angioplastie coronariana se aseamana cu procedura de coronarografie. In urma deschiderii arterei coronare prin intermediul balonului, la acest nivel se monteaza un stent. Stentul constituie un tub care are forma unei retele metalice cilindrice, care are capacitatea de a mentine vasul de sange deschis. Prezenta stentului necesita instituirea unui tratament antiagregant plachetar aparte, indicat de medicul cardiolog.

Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca angioplastia si aplicarea stentului constituie tratamente eficiente numai in conditiile in care in paralel urmeaza si un tratament pentru factorii de risc coronarian. Acest tratament consta in coroborarea masurilor de scadere ponderala cu stoparea fumatului, scaderea valorii glicemiei si a lipidelor si controlarea si monitorizarea tensiunii arteriale. In caz contrar, este prezent riscul de reingustare sau restenozarea a arterei dilatate artificial.

 Medicii au la dispozitie in prezent o varietate de informatii si de tehnici utile procesului de vindecare a cordului. Drept urmare, in prezent, pacientii au parte de o ingrijire superioara in urma suferirii unui infarct de miocard, iar intervalul de timp ce trebuie petrecut in repaus postinterventional a fost diminuat. In conditii obisnuite, atunci cand fluxul sanguin de la nivelul arterelor coronare este corect, procesul de vindecare este initiat rapid. Portiunile de miocard ce au suferit leziuni permanente vor fi inlocuite de cicatrici. Sechelele pot fi minime in conditiile in care pacientii renunta la fumat, efectueaza exercitii fizice si scad in greutate, dupa cateva luni de la suferirea infarctului miocardic refacandu-se foarte bine.

In conditiile in care pacientii manifesta sechele, acestea sunt reprezentate de urmatoarele: 

  • Insuficienta cardiaca ce determina ingreunarea functiei respiratorii.
  • Persistenta anginei pectorale.
  • Aparitia tulburarilor de ritm cardiac.

Aceste tulburari trebuie depistate timpuriu deoarece manifestarea lor in urma suferirii unui infarct miocardic trebuie sa va trimit la medicul cardiolog care va adapta tratamentul in functie de rezultatele examinarii.

Perioada de convalescenta si de reabilitare

Obiectivele terapiei de recuparare in cazul pacientilor care au suferit infarcte miocardice sunt urmatoarele:

  • Formularea unui plan de refacere a capacitatilor pentru a putea trai o viata cat mai apropiata de cea normala.
  • Controlarea factorilor de risc cu scopul diminuarii riscului de repetare a infarctului miocardic.

In absenta inregistrarii de complicatii, pacientii nu trebuie sa fie supusi repausului la pat mai mult de 12 pre. Activitatea fizica zilnica trebuie reinitiata in mod progresiv si individualizat, in concordanta cu starea genrala, capacitatea fizica si varsta pacientului. 

Stadiul I ( zilele 1 - 2 de reabilitare )

In cursul primei zile postinterventionale, pacientul trebuie sa respecte repausul la pat putand sa se hraneasca singur cu ajutorul unei mese - suport. Pacientul trebuie sa primeasca asistenta completa pentru toaleta. Cu ajutorul primit din partea personalului medical si a rudelor, pacientul trebuie sa evite sa realizeze miscari pasive ale membrelor superioare si inferioare.

In cea de-a doua zi postinterventional, pacientul poate sa stea pe marginea patului sau pe fotoliu timp de 1 pana la 2 ore zilnic. Acesta poate sa miste activ membrele superioare si inferioare timp de cinci pana la zece minute zilnic.

Stadiul II ( zilele 3 - 4 de reabilitare )

Pacientul poate sa isi faca toaleta si sa se imbrace, insa pastrand pozitia de sezand. Acest se poate aseza pe un fotoliu sau un scaun oricat de des doreste si poate incepe sa se plimbe prin salon. In cursul celei de-a patra zile de reabilitare, pacientul poate face dus in picioare sau din pozitia de asezat pe un scaun pentru a scadea starea de anxietate si teama de a cadea. Pacientul poate face plimbari cu lungimea de 50 pana la 100 de metri, sub supraveghere, de cateva ori zilnic.

Stadiul III ( zilele 5 - 7 de reabilitare )

Pacientul poate sa efectueze plimbari cu lungimea de 100 de metri de cate trei ori pe zi, se pot barbieri sau spala pe cap sau pot derula alte activitati ce implica ridicarea bratelor deasupra nivelului capului. Pacientii pot urca si cobori treptele sub supraveghere. In general, rezultatele cele mai bune se obtin in conditiile in care in programul de recuperare sunt implicate mai multe persoane. Familia pacientului trebuie sa ofere multa intelegere si sa participe activ la programul desfasurat de acesta. Cu toate acestea, o familie excesiv de protectoare sau care are asteptari prea mari de la rapiditatea refacerii pacientului, ii poate intarzia progresele. Medicul specialist este cel care va indica cresterea progresiva a activitatii, exercitiile fizice recomandate si tratamentul.

Externarea pacientului

Momentul externarii pacientului variaza in functie de starea sa si de tipul de tratament administrat. Inaintea externarii, pacientii primesc recomandari clare in cee ce priveste continuarea tratamentului, regimul alimentar potrivit si activitatile fizice permise. Este posibil ca unele dintre activitatile posibile de efectuat anterior infarctului miocardic sa fie limitate in urma acestuia. Totusi, pentru majoritatea pacientilor sunt posibile adaptarile, astfel ca reluarea vietii active intr-un mod satisfacator poate fi reluata, incluzandu-se si reluarea serviciului, unde este cazul.

Recomandari la externare

  • Dupa externare se recomanda sa evitati initial depunerea de eforturi fizice importante sau sa ridicati greutati. De asemenea, este recomandat sa va odihniti de mai multe ori zilnic. Odata cu trecerea timpului, pacientii vor putea desfasura mai multe activitati in functie de modul cum le suporta.
  • Pacientii trebuie sa evite sa desfasoare orice activitate ce poate determina resimtirea de dureri toracice de tip anginos.
  • Este foarte important ca pacientii sa aiba la indemana tablete de Nitroglicerina pe care sa le foloseasca in caz de necesitate.
  • Planul pe termen lung include modalitati de reducere a factorilor de risc ce pot conduce la repetarea infarctului miocardic.
  • Renuntarea definitiva la fumat este esentiala. Pacientii care renunta la fumat sunt expusi unui risc de boli cardiace din ce in ce mai scazut de-a lungul timpului.
  • Un regim alimentar corect si sanatos este foarte important. Un regim alimentar corect implica scaderea aportului de colesterol si de grasimi. Ingestia de grasimi din lactate si din carne trebui redusa in primul rand. Includerea fructelor si legumelor proaspere in alimentatie este foarte benefica. In unele cazuri, scaderea nivelului de colesterol din sange implica necesitatea administrarii de medicamente. In cazul pacientilor hipertensivi trebuie sa se reduca si consumul de sare.
  • Activitatea fizica are, de asemenea, un rol important in perioada de recuperare desfasurata in urma unui infarct miocardic. Este foarte important sa discutati cu medicul specialist apropo de nivelul de exercitii fizice pe care puteti sa il desfasurati. Acest poate sa va puna in legatura cu un medic specialist in cardiologie recuperatorie, care va poate indruma. Sub supraveghere medicala, in cadrul departamentului de reabilitate cardiaca, activitatea fizica a pacientilor care au antecedente de infarct miocardic este monitorizata, pacientii fiind indrumati cu scopul unei cat mai bune refaceri fizice. Pacientii pot discuta cu medicul specialist lipsiti de inhibitii.
  • Activitatea sexuala se poate relua in urma efectuarii unui test de efort in cadrul unei unitati medicale. Activitatea sexuala se poate relua din momentul in care pacientul poate sa urce treptele a doua etaje fara probleme.
  • Alte masuri care trebuie luate in considerare cu scopul scaderii riscului de evenimente cardiovasculere sunt controlarea hipertensiunii arteriale, controlarea diabetului zaharat si a dislipidemiei daca este cazul, controlarea greutatii si evitarea factorilor de stres. In urma suferirii unui infarct miocardic sau in conditii de angina pectorala, administrarea de medicamente nu este suficienta. Medicatia poate fi ineficienta in cazul in care nu sunt combatuti si factorii de risc precum obezitatea, fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, dislipidemia sau sedentarismul.
  • Tratamentul medicamentos primit la externare trebuie respectat pe termen lung. Acesta va contine unele clase esentiale de medicamente, ce nu trebuie intrerupte fara primirea avizului de la medicul specialist.
  • Orice ajustari de doze sau de scheme terapeutice trebuie realizate doar in urma primirii avizului medical de specialitate.

Reguli pentru administrarea medicamentelor:

Antiagregantele plachetare, Aspirina in doze mici de 75 - 100 miligrame si Clopidogrel in doza de 75 miligrame pe zi sunt medicamente ce impiedica formarea cheagurilor sanguine la nivelul arterelor coronare. Acestea trebuie administrate atat in caz de angina pectorala, cat si in urma suferirii unui infarct miocardic. Pacientii carora li se recomanda un astfel de tratament trebuie sa isi anunte medicul in cazul in care au antecedente de ulcer gastric sau de ulcer duodenal sau daca sunt alergici la Aspirina.

Betablocantele precum Metoprololul, Betaxololul sau Atenololul sunt esentiale in protocolul terapeutic pentru angina si pentru infarctul miocardic, cu exceptia contraindicatiilor. Tratamentul nu trebuie intrerupt brusc si fara primirea avizului medical niciodata. In cursul tratamentului, pacientii trebuie sa urmareasca ca frecventa batailor cardiace sa nu scada sub valoarea de 60 de batai pe minut.

Inhibitorii de enzima de conversie ( IEC ) precum Captopril, Enalapril, Ramipril, Perindopril, Trandolapril sau Lisinopril reprezinta atat terapia antihipertensiva, cat si terapia specifica fazei post - infarct sau antianginoasa pe termen lung. Aceste medicamente au un rol foarte important in protocolul terapeutic al insuficientei cardiace. In cazul in care pacientii supusi acestui tratament manifesta tuse seaca care nu raspunde la tratamentul antitusiv timp de cateva saptamani, trebuie sa se ia in considerare inlocuirea inhibitorilor de enzima de conversie primiti cu altii care apartin aceluiasi grup medicamentos.

Blocantele canalelor de calciu precum Amlodipina, Felodipina sau Diltiazemul constituie tratamentul hipertensiunii arteriale si a insuficientei coronare sau a spasmului coronarian. Acestia se pot adauga in planul terapeutic formulat de medicul cardiolog daca este cazul.

Nitratii, al caror cel mai important reprezentant este Nitroglicerina, nu trebuie sa lipseasca de la indemana acestor pacienti. Nitroglicerina se va administra in cazul resimtirii de dureri anginoase, insa fara sa se depaseasca doza de trei tablete la un interval de cate cinci minute, timp in care se cheama salvarea. Nitratii cu actiune prelungita trebuie administrati in perioadele in care se constata dureri anginoase, tratamentul putand sa fie intrerupt in perioadele in care nu se inregistreaza simptome specifice.

Statinele precum Simvastina, Atorvastatina, Fluvastatina sau Rosuvastatina se administreaza in cazul in care nivelul colesterolului este crescut sau in conditiile prezentei mai multor factori de rosc coronarian. Acestea se administreaza in doza unica zilnic si in cursul serii. Tratamentul cu statine nu exclude respectarea regimului alimentar cu un continut scazut in grasimi de origine animala.

Controalele medicale necesare in urma suferirii unui infarct

In urma suferirii unui infarct miocardic acut sau dupa debutul anginei pectorale, pacientii trebuie sa participe la controale cardiologice periodice. Pacientii trebuie sa discute cu un medic specialist cardiolog despre programul controalelor medicale ce trebuie efectuate.