Intoleranta la lactoza

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Crampe abdominale, Diaree, Durere abdominala, Greata

Categorii de medicamente

Tractul digestiv si metabolism

ALTE PRODUSE, INCLUSIV ENZIME DIGESTIVE

ALTE PRODUSE PENTRU TRACTUL DIGESTIV SI METABOLISM

Imagini

GENERALITATI:

Intoleranta la lactoza este o afectiune frecventa si se caracterizeaza prin imposibilitatea de a digera complet lactoza (zaharul din lapte) in constituientii sai, glucoza si galactoza. Afectiunea, numita si deficit de lactaza, se datoreaza absentei sau unor nivele scazute ale enzimei numita lactaza, care se gaseste pe suprafata celulelor care captusesc intestinul subtire, in special la nivelul duodenului.

 Lactoza este un dizaharid (un glucid format din alte doua glucide simple, mai mici, glucoza si galactoza), iar deficitul enzimei care ajuta la digestia acesteia este cel mai frecvent dintre deficitele de dizaharidaze (enzime care digera dizaharidele). Daca lipseste enzima care degradeaza lactoza , aceasta nu va mai putea fi absorbita din intestin in corp, deoarece doar glucidele simple (cum sunt glucoza si galactoza) pot trece in sange prin absorbtie la nivelul marginii in perie a intestinului subtire. Aceasta enzima are nivele crescute imediat dupa nastere , apoi acestea scad o data cu inaintarea in varsta. Unele populatii sunt mai predispuse  la a dezvolta deficit de lactaza, cum sunt cele  din Asia, America de Sud, Africa. In schimb,  locuitorii de provenienta nord-europeana  isi redobandesc capacitatea de a absorbi lactoza la varsta adulta.

Printre simptomele intolerantei la lactoza se numara scaunele moi, balonarea si durerea abdominala, flatulenta (exces de gaze), greata, borborisme. Diagnosticul, sau chiar presupunerea ca ar fi vorba de un deficit de lactaza, implica evitarea laptelui si/sau consumul unor alimente speciale cu suplimente enzimatice, care de multe ori sunt costisitoare. Lactoza este prezenta in lapte si in alimentele procesate. Pentru a fi absorbita la nivelul mucoasei intestinului subtire, este necesara hidroliza acesteia, adica descompunerea in monozaharide, glucoza si galactoza. Deficitul lactazei intestinale impiedica descompunerea lactozei si astfel  absorbtia acesteia. Cresterea cantitatii de lactoza neabsorbita de la nivelul intestinului duce la atragere de lichide si electroliti in intestin, si astfel apare dilatarea intestinului, cu accelerarea tranzitului intestinal si cresterea gradului de maldigestie (digestie necorespunzatoare a alimentelor).

Epidemiologie

La nivel global, 75% din populatie are deficit de lactaza, cu o frecventa mai mare printre  asiatici, africani si cei din America de Sud. Prevalenta aparitiei intolerantei primare la lactoza variaza cu rasa. Aproximativ 25 % din rasa alba prezinta intoleranta la lactoza, in timp ce printre rasa neagra,  in special nativii americani , prevalenta este estimata la 75-90%. Barbatii si femeile sunt afectati in mod egal de intoleranta la lactoza. Printre femeile cu aceasta afectiune, 44% isi vor recapata aceasta capacitate in timpul sarcinii.  Aceasta se datoreaza probabil tranzitului intestinal incetinit si adaptarii bacteriene in timpul sarcinii. La adulti, varsta de prezentare este intre 20-40 ani. Ca istoric al pacientilor, acestia pot relata simptome ca senzatie de plenitudine abdominala, balonare, greata, dureri abdominale, diaree, flatulenta (exces de gaze).

Simptomele sindromului de intestin iritabil seamana cu cele din intoleranta la lactoza si pot fi confundate cu usurinta. Unii pacienti cu sindrom de intestin iritabil pot avea si intoleranta la lactoza.  Prin urmare, daca acesti pacienti renunta la produsele lactate, pot sa dispara si simptomele de intestin iritabil. La examinarea clinica a unui pacient cu intoleranta la lactoza pot fi prezente borborisme, dureri abdominale, balonare, sau examinarea poate fi normala.

DIAGNOSTIC:

Cauzele intolerantei la lactoza

• Poate exista un deficit congenital (deficitul  lactazei este prezent  de la nastere), mostenit, dar aceasta forma este foarte rara. Apare prin mutatia unei gene care este responsabila de producerea de lactaza, iar simptomele apar curand dupa nastere.

• Intoleranta primara la lactoza se datoreaza unor nivele reduse de lactaza si apare dupa copilarie.

• Deficitul secundar sau dobandit de lactaza, poate sa apara la o persoana care are un intestin subtire sanatos in timpul episoadelor de boala. Deficitul de lactaza apare atunci cand mucoasa intestinal ape care se gaseste aceasta enzima este afectata de diversi factori.

Episoadele de boala se datoreaza in acest caz afectarii mucoasei intestinale sau medicamentelor. Pot fi cauze secundare ale deficitului de lactaza urmatoarele: gastroenterite acute, giardioza, ascaridioza, boala Crohn, boala celiaca, enterita radica, gastropatia diabetica, sindromul Whipple, enteropatia HIV, chimioterapia, gastrinoamele.

Diagnosticul diferential

Diagnosticul diferential al intolerantei la lactoza se face cu gastrinoamele, giardioza, bolile inflamatorii intestinale, sindromul de intestin iritabil. La copii, de exemplu, diagnosticul diferential se poate face cu alergia la proteinele din lapte, care poate de asemenea  sa se manifeste cu diaree.

Teste de laborator:

• Testul de toleranta la lactoza: se realizeaza rar in practica clinica. Dupa o doza de incarcare cu lactoza administrata pe gura, se masoara nivele seriate ale glucozei din sange.

Se  masoara initial nivelul sanguin al glucozei pe nemancate, dupa care se administreaza 50 g de lactoza. Se masoara apoi nivelul glucozei sanguine la 0, 60 si 120 minute. Testul de toleranta la lactoza are o sensibilitate de 75% si o specificitate de 96%.  Rezultate fals negative apar in caz de diabet si supraincarcare bacteriana a intestinului subtire.  Nu se realizeaza acest test la sugari sau la copiii foarte mici. De asemenea, golirea anormala a stomacului si intestinului poate afecta rezultatele testului de toleranta la lactoza. Diagnosticul se confirma daca nivelul glucozei sanguine nu creste cu mai mult de 20 g/dl peste limita normala.

• Testul de toleranta la lapte: se administreaza 500 ml lapte si se masoara nivelul sanguin al glucozei. O crestere cu mai putin de 9 mg/dl indica malabsorbtie (afectarea absorbtiei) a lactozei.

Investigatii imagistice

Investigatiile imagistice nu sunt utile in diagnosticul intolerantei primare la lactoza, dar pot fi utile pentru a exclude cauze secundare.

Alte investigatii

• Testul respirator cu hidrogen: este testul cel mai utilizat pentru diagnostic. Dupa lipsa ingestiei alimentare peste noapte, pacientului i se administreaza lactoza, apoi va respira intr-un dispozitiv  la intervale de  30 minute, timp de 3 ore, pentru a se masura concentratiile de hidrogen din aerul expirat. O crestere a concentratiei hidrogenului din aerul expirat mai mare de 20 parti per million fata de normal, dupa ingestia de lactoza, sugereaza existenta deficitului de lactaza.
• Testul de eliminare: se incearca eliminarea din dieta a alimentelor care contin lactoza. Daca dispar simptomele in urma acestei masuri si reapar la reintroducerea alimentelor initial evitate, intoleranta la lactoza este foarte probabila. Acesta poate fi utilizat ca test de autodiagnosticare.
• Testul de aciditate a scaunului: se recolteaza o proba din scaun intr-un recipient si se duce la laborator pentru testarea acidului din scaun. Daca acesta este prezent in cantitate crescuta, este posibil ca digestia lactozei sa nu se faca corespunzator. Acest test se poate efectua si la copiii mici sau la sugari.
• Biopsia de intestin subtire: se practica rar, fiind o metoda invaziva. Principalul avantaj este acela ca ofera informatii precise. Fragmentele recoltate la biopsie sunt analizate din punctual de vedere al activitatii lactazei. Trebuie mentionat ca biopsia poate fi normala daca deficitul este focal sau neuniform (alterneaza zone de mucoasa  intestinala normala, cu zone de mucoasa afectata). Prin urmare, metoda nu se practica de obicei si nu este intotdeauna necesara.

TRATAMENT:

Tratament

Intoleranta la lactoza este o afectiune relativ usor de tratat, respectand cateva reguli de alimentatie, intrucat nu exista metode prin care se poate creste cantitatea de enzima produsa de catre organism.

Tratament medical

Modificarile de dieta reprezinta  principala forma de tratament la pacientii cu intoleranta la lactoza. Pacientii vor fi sfatuiti sa evite sau sa reduca din alimentatie produsele care contin lactoza. Iaurtul si produsele lactate fermentate, ca branza , sunt tolerate mai bine decat laptele obisnuit. De asemenea, sunt bine tolerate  laptele si  produsele din soia . Exista si preparate , sub forma de suplimente,  care contin enzima numita lactaza , eficiente in reducerea simptomelor. Dar acestea nu sunt eficiente la toti pacientii, deoarece doza difera in functie de fiecare persoana.  Se recomanada si suplimentarea dietei cu calciu. In deficitul de lactaza secundar, tratamentul consta in rezolvarea cauzei responsabile.

Masuri de dieta

• Se recomanda evitarea sau scaderea aportului de alimente care contin lactoza.
• Exista variatii intre persoane privind  cantitatea de lactoza tolerata.
• Majoritatea pacientilor care au intoleranta la lactoza pot consuma pana la 240 ml lapte fara sa apara exacerbarea simptomelor.
• Atentie la unele medicamente si la unele alimente care pot contine lactoza “ascunsa”, ca in paine, margarina, dressinguri pentru salate, bomboane.
• Exista produse non-lactate (ca, de exemplu, frisca vegetala, lapte praf pentru cafea) care pot contine derivate din lapte, prin urmare, si lactoza. Pacientii trebuie sfatuiti sa citeasca cu atentie etichetele  produselor alimentare, luand in considerarea ca pot sugera continut de lactoza urmatoarele cuvinte: lapte batut, zer, produse din lapte, lapte praf, lapte praf degresat.
• Laptele integral si ciocolata cu lapte pot fi mai bine tolerate decat laptele degresat.

Medicamente

Scopul acestora este sa reduca morbiditatea si sa previna complicatiile.

Enzimele digestive

• Asigura necesarul de enzime pentru digestia lactozei.
• Suplimentele  cu lactaza  (LactAid, Lactaza) se recomanda pentru pacientii cu deficit al acestei enzime. Previne aparitia diareei la bolnavii cu aceasta afectiune care consuma lapte. Aceste produse sunt disponibile in farmacii, fara necesar de prescriptie medicala. Se pot prezenta sub forma lichida si se adauga cateva  picaturi in lapte (de exemplu, patru sau cinci picaturi in 250 ml de lapte),laptele se lasa 24 ore la refrigerat,  reducandu-se astfel continutul de lactoza din laptele ingerat cu pana la 70%.  Se poate dubla cantitatea de enzima adaugata la pacientii cu intoleranta severa la lactaza, ajungandu-se la o cantitate minima  de lactoza de aproximativ 10%. Acest procedeu trebuie efectuat cu atentie la persoanele diabetice, deoarece in cursul adaugarii lactazei in lapte, are loc hidroliza lactozei, cu eliberare de glucide, furnizand un continut mai mare de zaharuri cu absorbtie rapida. Pentru alimentele solide care contin lactoza, se pot folosi tabletele cu lactaza, care se administreaza o data cu mancarea. Aceste suplimente ii pot permite persoanei afectate sa consume produse lactate,  fara sa aiba simptome.

Complicatiile bolii

Poate sa apara osteopenia (raarefierea structurii osoase), cu fragilizarea structurii osoase, datorita lipsei calciului din alimentatie, ca o consecinta a evitarii produselor lactate. Pentru a preveni aceasta complicatie, deoarece  exista  putine alimente care sunt bogate in calciu, dar sarace in lactoza si de aceea,  se recomanda administrarea de suplimente care contin calciu.  Pentru femeile insarcinate  si pentru adolescenti se recomanda o doza de 1200-1500 mg calciu pe zi, pentru barbati 1000 mg pe zi, iar pentru femeile aflate la menopauza 1000-1500 mg de calciu  pe zi. Pentru a creste aportul de calciu se pot consuma vegetale verzi si peste cu oase moi.

Prognosticul intolerantei la lactoza  este excelent la pacientii care respecta restrictiile alimentare.  Afectiunea poate fi tinuta sub control si pot fi evitate acutizarile bolii. Pacientii  vor fi consiliati  sa citeasca cu atentie etichetele produselor alimentare si li se va prescrie un regim alimentar echilibrat, cu intentia de a suplini principiile nutritive care pot fi deficitare datorita restrictiilor dietetice.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF