Termen cautat
Categorie

Limba fixata sau anchiloglosia


GENERALITATI:

Ce este anchiloglosia?

Limba fixata sau anchiloglosia reprezinta o malformatie congenitala caracterizata printr-un fren lingual anormal de scurt. Datorita dimensiunii tesutului care realizeaza legatura intre limba si planseul cavitatii bucale, aria de miscarea a limbii devine limitata. Copii afectati de aceasta malformatie nu prezinta, in general, alte malformatii. Anchiloglosia este inregistrata frecvent la copiii ai caror mame au consumat cocaina pe perioada sarcinii, sau la cei care sufera si de alte afectiuni cu caracter congenital. Astfel de afectiuni pot fi cele care modifica functionalitatea normala a cavitatii bucale sau a fetei, precum palatoschisisul sau "gura de lup".  

Care sunt simptomele?

Parerile sunt impartite in ceea ce priveste simptomatologia prezenta in anchiloglosie. Unii specialisti sunt de parere ca limba fixata nu este asociata si cu alte simptome, pe cand altii sunt de parere ca pot fi considerate simptome dificultatile in ceea ce priveste alimentatia, tulburarile de comunicare sau alte probleme individuale antrenate de aria de miscare limitata a limbii.

Simptomele inregistrate la nou-nascuti

Simptomatologia manifestata de sugari poate incorpora dificultati in procesul de alaptare asociate cu o rata de crestere scazuta din cauza nutritiei deficitare, determinata de topografia modificata a cavitatii bucale. Sugarii trebuie sa isi foloseasca limba pentru a reusi extractia laptelui din glanda mamara, motiv pentru care actul reflex de extractie al laptelui matern poate intampina dificultati sau poate fi imposibil in cazul celor cu limba fixata. Hranirea copiilor afectati cu ajutorul tetinei poate usura acest proces, laptele fiind mult mai usor de extras astfel. Problemele de hranire scad in intensitate odata cu inaintarea in varsta si cu introducerea produselor solide in alimentatie.

Simptomele inregistrate la copii

Copiii care au limba fixata partial pot sa nu inregistreze nici un fel de dificultate in procesul hranirii sau al vorbirii. Frenul lingual se mai poate alungi in perioada de crestere a copilului. De asemenea, copiii se pot adapta cu aceasta problema, obisnuindu-se cu efectuarea unui numar limitat de miscari ale limbii. Totusi, alti copii cu anchiloglosie pot manifesta tulburari de vorbire, in functie de gradul de fixare al limbii. Tulburarile de vorbire pot consta in probleme de articulare a sunetelor emise prin miscarea de ridicare a limbii, ca si literele "t", "d", "z", "th" ,"n" si "l". Pentru a reusi sa articuleze aceste sunete, copii se pot adapta tinand gura intredeschisa si schimband pozitia limbii. La copii cu limba fixata se observa urmatoarele aspecte:

  • Prezenta intre incisivii inferiori, a unui spatiu prin care poate aparea frenul lingual in momentul vorbirii.
  • Scaderea functionalitatii limbii manifestata prin imposibilitatea de a-si atinge buzele cu limba, imposibilitatea de a linge un cornet de inghetata sau de a folosi limba pentru a indeparta eventuale alimente prezente la suprafata tablei dentare.
  • Senzatia de disconfort sau prezenta de taieturi sub limba.
  • Aspectul de limba crestata sau sub forma de inima in momentul efectuarii protruziei.
  • Intampinarea de dificultati in folosirea instrumentelor muzicale de suflat.

Datorita problemelor de aceasta natura, copii se pot simti stanjeniti sau pot fi ridiculizati de catre alti copii, aspect care nu trebuie neglijat.

Simptomele inregistrate la adulti

Anchiloglosia este intalnita rareori la adulti, acestia neintampinand probleme deosebite. Simptomele manifestate de acestia pot consta in incapabilitatea de efectuare a protruziei limbii peste incisivii inferiori sau in intampinarea de dificultati in ceea ce priveste purtarea danturii false din cauza unei slabe ajustari a acesteia.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul anchiloglosiei se stabileste pe baza examenului clinic si a preluarii anamnezei.

Investigatiile efectuate la copiii nou-nascuti

Examenul clinic pentru diagnosticarea acestei afectiuni consta in efectuarea urmatoarelor manopere:

  • Ridicarea limbii copilului si examinarea fraului limbii. Frenul lingual poate fi subtire sau gros sau se poate extinde pana la varful limbii.
  • Observarea fortei de supt realizata prin introducerea unui deget in cavitatea bucala a copilului si aprecierea fortei cu care acesta incearca sa apuce degetul.
  • Cantarirea copilului si verificarea corelatiei dintre varsta si greutatea corespondenta acesteia.
  • Observarea actului alaptarii pentru verificarea desfasurarii functionale si eficiente a acestui proces.

Investigatiile efectuate la copiii mari si la adulti

Medicul examineaza cavitatea bucala pentru observarea urmatoarelor aspecte:

  • Aria de miscare a limbii se determina prin observarea protruziei limbii peste incisivii inferiori. Aceasta masuratoare este utila si pentru monitorizarea evolutiei postoperatorii. Medicul specialist urmareste gradul de dificultate pe care il intampina pacientul la incercarea de a ridica limba spre buza superioara si gradul de limitare al miscarilor efectuate de limba.
  • Prezenta unui spatiu anormal intre incisivii inferiori, spatiu prin care patrunde frenul lingual atunci cand pacientul efectueaza protruzia limbii.
  • Aspectul crestat al limbii sau care ia forma de inima in momentul protruziei. Limba poate capata aspect rulat sau ondulat atunci cand pacientul efectueaza extensia acesteia.

Alte investigatii

In cazul in care observati ca nou - nascutul se confrunta cu dificultati la alaptare, devine necesara consultarea unui specialist in lactatie. Acesti specialisti pot invata parintii cum trebuie ajutat copilul pentru a invata sa se hraneasca intr-un mod eficient. Daca cel mic se confrunta cu dificultati de vorbire, este recomandata consultarea unui logoped. Acesta poate efectua un diagnostic diferential pentru a identifica cauza ce produce dizartia sau tulburarea de articulare a sunetelor.

TRATAMENT:

Majoritatea copiilor cu anchiloglosie nu necesita neaparat un tratament, deoarece este posibil ca in perioada de crestere sa se produca extensia frenului lingual si adaptarea copilului la aceasta conditie, acesta invatand sa se hraneasca si sa vorbeasca mai usor. Exista insa cazuri in care interventia chirurgicala devine absolut necesara pentru excizarea tesutului anormal si eficientizarea miscarilor restrictive ale limbii.

Conduita terapeutica a anchiloglosiei poate presupune expectatia vigilenta sau masuri concrete de corectie a acestui defect. In cazul adoptarii expectativei vigilente, parintii trebuie sa apeleze la un specialist in lactatie daca se confrunta cu astfel de probleme, sau se pot adresa unui logoped in situatia in care cel mic intampina dificultati in articularea sunetelor "t", "d", "z", "s", "th", "n" si "l". Logopedul poate ajuta copilul sa invete cum sa pronunte aceste sunete clar, insa nu poate corecta defectul topografic.

Tratamentul chirurgical

Interventia chirurgicala capata mai multa importanta in cazul in care limba fixata determina urmatoarele probleme:

  • Tulburari importante de apucat si supt in momentul alaptarii.
  • Dificultati in articularea consoanelor  "t", "d", "z", "s", "th", "n" si "l" pe masura ce copilul incepe sa vorbeasca.
  • Probleme in ceea ce priveste interactiunile sociale precum ridiculizarea copilului de varsta scolara de catre ceilalti copii.
  • Intampinarea de dificultati apropo de dantura falsa la adulti.

Limba fixata poate fi remediata prin doua procedee chirurgicale diferite. Prima varianta de tratament este frenotomia. Manopera de relaxare a frenului lingual poate fi efectuata sub efectul anesteziei locale sau fara anestezie. In cazul copiilor se poate opta pentru realizarea manoperei sub influenta anesteziei locale. Cea de-a doua metoda de corectie chirurgicala a anchiloglosiei determina relaxarea completa si refacerea in totalitate a frenului lingual. Frenuloplastia se realizeaza sub influenta anesteziei locale sau generale, doar la copiii cu varste mai mari de 1 - 2 ani.

Varsta optima la care se poate realiza interventia chirurgicala la copii constituie un subiect controversat. Astfel, unii medici sunt de parere ca interventia trebuie efectuata inainte de aparitia dificultatilor in vorbire, pe cand altii considera ca manopera trebuie intarziata pana la implinirea varstei de 4 ani si efectuata doar daca cel mic manifesta probleme de comunicare. Pe de alta parte, amanarea interventiei chirurgicale poate determina necesitatea consultarii unui logoped pentru corectarea oricaror tulburari de vorbire care persista postoperator.

Tratamentul ambulatoriu

Tratamentul anchiloglosiei poate fi efectuat si la domiciliu in cazul in care frenul lingual are capacitatea de a se extinde singur sau daca cel mic reuseste sa se adapteze la miscarile limitate ale limbii.

Tratamentul tulburarilor de alaptat

Pentru alaptarea nou-nascutului cu anchiloglosie este necesara apelarea la specialistul in lactatie, care poate invata parintii cum sa isi ajute copilul sa se hraneasca eficient. Acestia trebuie sa se asigure ca cel mic primeste suficient lapte si ca se dezvolta in mod normal. In cazul in care mama prezinta inflamatie si sensibilitate dureroasa crescuta la nivelul glandelor mamare se poate recurge la urmatoarele remedii:

  • Aplicarea de comprese reci in regiunea sanilor inainte de alaptare sau administarea unei cantitati mici de acetaminofenona, cu 30 minute inainte de alaptarea nou-nascutului.
  • Initierea alaptarii cu sanul mai putin inflamat pentru cateva minute, apoi schimbarea cu celalalt san deoarece primul supt este cel mai activ.
  • Se recomanda schimbarea pozitiei copilului la fiecare supt pentru reducerea presiunii formate de cavitatea bucala a celui mic, pe aceiasi parte cu sanul.

Tratamentul tulburarilor de vorbire

Logopedul este specialistul care poate oferi sfaturi si solutii daca exista probleme de dizartrie. In cazul in care dizartia este determinata de anchiloglosie, medicul poate recomanda corectia chirurgicala a problemei.

Tratamentul postoperator

In urma manoperei simple de coborare a frenului lingual, numita si frenotomie, pot fi observate usoare sangerari. Medicul poate recomanda administrarea acetaminofenonei copilului pentru inlaturarea oricarui disconfort. Daca se hotaraste supunerea copilului la interventia de frenuloplastie, acestuia i se vor aplica plasturi sub limba. In urma interventiei corectoare, copilul este sfatuit sa efectueze diferite exercitii cu limba, zilnic, timp de 4 pana la 6 saptamani. Astfel, cel mic va lucra la imbunatatirea mobilitatii limbii si la evitarea unei cicatrizari incorecte.