Termen cautat
Categorie

Medicina de urgenta


Medicina de urgenta

Procesul de acreditare ANMCS/CONAS al unei unitati medicale spitalicesti de stat sau private este cu adevarat o provocare pentru managementul medical si administrativ al unei organizatii vizate de evaluatori. Modificarile legislative sau metodologice de evaluare conform standardelor ANMCS/CONAS si suita de liste si indicatori de performanta pot deveni cu adevarat ecuatii cu prea multe necunoscute pentru o echipa manageriala sau comisie care are, in fapt, alte sarcini curente sau statutare. Proiectul este in general dus intr-un termen relativ lung (6-12 luni) pana la 50-75% din documentare...
Flamozil este combinația optimă pentru tratamentul rănilor și este indicat în tratarea oricărui tip de rană. Utilizarea de Flamozil determină rezultate imediate pentru răni mai puțin grave, acele accidente casnice care se pot întâmpla oricui – o arsură, o tăietură. De asemenea, Flamozil este indicat a se utiliza și de către copii. În cazul lor o rană cauzată de o căzătură, o julitură ajută ca rana să nu se infecteze, să se inchidă într-un timp scurt și un element foarte important este că aplicarea de Flamozil nu ustură și nu irită. Rana se curăță cu un dezinfectant clasic - apă...
ARSURILE TERMICE Cuprins: 1. ARSURI TERMICE-DEFINIŢIE, ETIOPATOGENIE ŞI FIZIOPATOLOGIE 2. ASPECTE CLINICE ŞI PARACLINICE ALE PACIENTULUI CU ARSURI 3. TRATAMENTUL PACIENTULUI ARS 1.DEFINIŢIE Arsura termică este o boală chirurgicală locală şi generală produsă de multipli agenţi vulneranţi, cu o evoluţie stadială bine definită şi cu prognostic în funcţie de amploarea şi evoluţia leziunii locale, de gravitatea complicaţiilor, de precocitatea şi corectitudinea tratamentului. Pielea este al doilea organ ca mărime şi greutate în corpul omenesc, după masa musculară...

Aritmiile cardiace

Generalitati: 

Ce este aritmia cardiaca?

Exista multe protocoale de clasificare a aritmiilor si a tulburarilor de conducere. Aritmiile se clasifica practic in functie de frecventa si localizarea anomaliilor. Tulburarile de conducere se clasifica de obicei dupa localizarea si gradul blocului. Aritmiile cardiace pot genera debit cardiac scazut daca frecventa ventriculara este prea rapida sau prea lenta.

La un adult fara afectiuni cardiace, o frecventa intre 40 si 160 de batai/minut este de obicei bine tolerata deoarece adaptarea fiziologica poate mentine un debit cardiac si o presiune sangvina adecvata. La adultii cu patologie cardiaca semnificativa o frecventa mai lenta de 50 b/min sau mai rapida de 120 b/min poate diminua debitul cardiac datorita unui ventricul ce functioneaza neadecvat sau a leziunilor celulelor miocardice, a celulelor ischemice, a bolilor valvulare sau a unei combinatii intre toate acestea.

Exista trei mecanisme acceptate ale tahiartimiilor:

  • automatismul crescut al unui centru normal sau ectopic
  • reintrare intr-o cale normala sau accesorie
  • rimuri declansate post depolarizare.

Desi tratamentul este cel mai bine ghidat de intelegerea procesului subiacent exista inca incertitudine legata de mecanismul de procudecere al multor aritmii iar terapia este de multe ori empirica.

Cum se produc aritmiile cardice?

Inima este compusa din trei tipuri diferite de tesuturi specializate:

  • celule pacemaker care se pot depolariza spontan si pot initia un impuls electric (aceasta proprietate poarta numele de automatism);
  • celule care conduc undele electrice mai rapid decat alte celule cardiace, producand propagarea foarte rapida a impulsurilor electrice prin inima si
  • celule contractile care se contracta atunci cand sunt depolarizate electric. Nodul sinoatrial este in mod normal pacemakerul cardiac dominant si se afla la jonctiunea dintre vena cava superioara si atriul drept.

Irigarea cu sange se face din artera nodului sinusal care porneste din primii centimetri ai arterei coronare drepte (55% dintre indivizi) sau din primii milimetri ai arterei circumflexe stangi (45% din populatie). Frecventa normala de descarcare a nodului sinoatrial (SA) este intre 60-100 batai/minut. Impulsul electric generat de catre nodul SA se propaga in unde prin muschii cardiaci ai atriilor activand astfel contractia atriala, in plus fasciculele de conducere atriala specializate (fasciculele internodale anterior, mediu si posterior) servesc la propagarea impulsului electric prin atrii catre nodul atrioventricular (AV).

Deprimarea patologica sau medicamentoasa a activitatii nodului SA duce la modificari electrofiziologice grave ale activitatii atriale. Nodul AV se gaseste sub suprafata endocardului atrial drept si chiar deasupra insertiei cuspei septale a valvei tricuspide. Nodul AV isi primeste fluxul sangvin de la artera coronara dreapta acolo unde aceasta se curbeaza formand artera descendenta posterioara la 90% dintre persoane sau unde se desprinde de artera circumflexa stanga la restul 10% din cazuri, aceasta explicand incidenta crescuta a tulburarilor de conducere AV in infarctele miocardice acute inferioare. Celulele nodului AV dispun de automatism si scapa de sub controlul nodului SA daca frecventa acesuia devine prea mica <60 de batai/min. Orice afectare a sistemului de conducere cardiac duce la aparitia aritmiilor si a tulburarilor de conducere.

Care sunt tipurile de aritmii cardiace?

Aritmiile sunt de doua tipuri:

  1. bradicardie-ritm cardiac lent
  2. tahicardie- ritm cardiac accelerat

I. Bradicardia

Bradicardia se produce atunci cand exista o disfunctie de contractilitate a miocardului rezultand un ritm cardiac mai lent. Netratata, bradicardia poate provoca astenie, vertij, cefalee, lipotimii, sincopa datorita irigarii sangvine cerebrale insuficiente.Bradicardia este tratata atunci cand prezinta simptome ca sincopa sau oboseala severa. Odata cunoscuta cauza bradicardiei se va alege tratamentul corect.

In cazuri de urgenta, atunci cand frecventa cardiaca scade brusc (<40 batai/min) se vor administra medicamente intravenoase pentru a creste rapid bataile inimii (atropină0,5mg i.v. bolus in prima faza, urmata de medicatie cardiotonica daca nu se stabilizeaza) iar daca sistemul electric al inimii este afectat de o anumita boala, se poate implanta un pacemaker.

I.1 Bradicardia sinusala

Bradicardia sinusala apare cand rata nodului sinusal scade sub 60 de batai pe minut. Caracteristicile ECG ale bradicardiei sinusale sunt unde P sinusale si intervale PR normale, conducere AV 1:1 si frecventa atriala sub 60 de batai/minut.

Semnificatie clinica: Bradicardia sinusala reprezinta o suprimare a ratei de descarcare a nodului sinusal. Bradicardia sinusala poate fi fiziologica (la atleti in forma fizica buna, in timpul somnului sau prin stimulare vagala), farmacologica (digoxin, opioizi, rezerpina, antagonisti beta-adrenergici, blocanti ai canalelor de calciu, chinidina), patologica (infarct miocardic acut inferior, presiune intracraniana crescuta, hipersensibilitatea sinusului carotidian, hipotiroidism).

Tratament:

Terapia trebuie sa inceapa cu atropina. Majoritatea pacientilor raspund la una sau doua doze. Isoproterenolul poate fi folosit daca atropina nu are efect. Pacingul cardiac poate fi folosit la pacientii refractari la tratamentul medicamentos. Pacingul intern poate fi este necesar la pacientii cu bradicardie simptomatica sinusala simptomatica, recurenta sau persistenta.

I. 2 Blocurile cardiace

Blocul cardiac este denumirea intreruperii semnalului electric ventricular. Semnalul electric ,in mod normal, provine de la nivelul nodulului sino-atrial situat la nivelul atriului drept si apoi este transmis la nivelul ventriculelor, in asa fel incat sa determine contractia miocardului.

II Tahicardii

Tahicardia se produce atunci cand apare o disfunctie in transmiterea impulsului electric de la nivelul atriilor afectand contractilitatea miocardului si determinand aparitia focarelor ectopice. Exista doua tipuri principale de tahicardii:

II.1 Tahicardii supraventriculare (situate la nivelul atriilor sau nodulului atrioventricular) sunt:

  • Flutter-ul atrial

Flutterul atrial provine in mod normal dintr-o zona bine localizata din interiorul atriilor. Mecanismul exact nu este cunoscut. Studiile intracardiace au demonstrat ca activitatea electrica provine de obicei din portiunea inferioara a atriului drept si se propaga in sus si in stanga. Caracteristicile EKG ale flutterului sunt: frecventa atriala regulata situata intre 250 si 350 batai/min; undele de flutter au forma de "dinti de fierastrau' orientate in sus si cel mai vizibil se observa in derivatiile DII, III si aVF si bloc AV de obicei 2:1 si uneori mai mare rezultand o frecventa ventriculara intre 125-175 batai/min.

Flutterul atrial este de obicei asociat cu afectiuni cardiace si se intalneste cel mai frecvent la pacientii cu boala cardiaca ischemica sau infarct miocardic acut. Cauze mai putin comune includ: cardiomiopatia congestiva, embolia pulmonara, miocardita, traumatism toracic acut si rareori intoxicatie digitalica. Tratamentul cuprinde cardioversia cu enegie scazuta (25-50 J), iar in caz de contraindicatie a cardioversiei se poate folosi digoxin, verapamil, diltiazem.

  • Fibrilatia atriala

Fibrilatia atriala se caracterizeaza prin activitate atriala dezorganizata si rapida. Stimulul electric contracta aleator atriile si cu o frecventa foarte mare, provocand ritm cardiac ventricular foarte rapid afectandu-le functionalitatea. Netratata fibrilatia atriala poate evolua catre trombembolism, infarct miocardic si moarte cardiaca subita.

  • Tahicardia supraventriculara (TSV)

Tahicardia supraventriculara este un ritm regulat rapid produs prin mecanism de reintrare sau de un pacemaker ectopic situat in zonele de deasupra bifurcatiei fasciculului lui Hiss. Varianta prin reintrare este cea mai comuna, acesti pacienti prezentand frecvent episioade simptomatice acute numite tahicardie paroxistica supraventriculara. TSV din focar ectopic provine de obicei din atrii cu o frecventa atriala de 100-250 batai/minut, undele P normale pot fi confundate cu fibrilatia atriala daca exista bloc atrioventricular cu transmitere 2:1 cu rimul sinusal.

TSV prin reintrare este intalnita la majoritatea pacientilor cu TSV in jur de 60% dintre acestia au reintrarea in nodul AV si 20% printr-o cale accesorie. TSV prin reintrare are o frecventa tipica situata intre 160-200 de batai/min adesea este tolerata ore sau zile in sir. Tratamentul imediat consta in masajul sinusului carotidian unilateral, manevra valsalva, administrarea de adenozina 6 mg in bolus iv., se poate continua cu verapamil 0,075-0,15mg/kg.

  • Sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW)

În sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW), o cale electrica accesorie aparuta între atrii si ventricule determină batai rapide ale inimii.

Calea electrica accesorie este prezenta la naștere și destul de rara. WPW este detectat în aproximativ 4 din fiecare 100.000 de oameni. Oameni de toate vârstele, inclusiv copiii, pot experimenta simptome în legătură cu sindromul Wolff-Parkinson-White. Cele mai multe persoane ce experimenteze întâi simptomele au varste cuprinse intre 11 si 50 ani.

Episoadele de batai cardiace rapide, de obicei, nu pun viata in pericol car pot determina probleme cardiace grave. Tratamentul pentru sindromul Wolff-Parkinson-White poate opri sau preveni episoade de contractii cardiace rapide. O procedură pe baza de cateter, cunoscut sub numele de ablatie, se poate corecta permanent probleme de ritm cardiac.Simptomele sindromului WPW includ palpitatiile, dispnee / ortopnee, dureri toracice, sincopa.

  • Extrasistola atriala

Extrasistole atriale sunt contractii premature ale inimii și sunt produse de impulsuri provenite de la un focar ectopic situat în pereții atriali. Impulsurile ectopice activeaza atriile în moduri diferite fata de impulsul sinusal, care reflectă morfologii diferite de unda P pe electrocardiogramă.
Extrasistolele atriale pot să apară la persoanele cu o inima sanatoasa (astfel încât acestea nu au o semnificație patologică), la pacientii cu boli de inima (boală cardiacă ischemică, insuficiență cardiacă), la pacientii cu BPOC și hipoxemie (din cauza hipertensiunii) și la pacienții cu hipertiroidism. Extrasistole atriale poate precede instalarea contractiilor atriale supraventriculare a tahicardiilor, flutterului și fibrilației atriale, în special în formele cronice.

II.2 Tahicardii ventriculare

  • Tahicardia ventriculara

Tahicardia ventriculara este foarte rara la pacientii fara o boala cardiaca subiacenta. Cele mai comune cauze sunt boala cardiaca ischemica si infarctul miocardic acut. Printre cauzele mai putin frecvente se numara si cardiomiopatia hipertrofica, prolapsul de valva mitrala si toxicitatea medicamentoasa (simpatomimetice, procainamida, digoxin). Tratamentul medicamentos cuprinde antiaritmicele dar cel mai eficient tratament il reprezinta ablatia chirurgicala prin cateter a tesutului cardiac afectat.

  • Fibrilatia ventriculara

Fibrilatia ventriculara reprezinta depolarizarea si contractia total dezorganizata a unor zone restranse ale miocardului ventricular. EKG-ul fibrilatiei ventriculare prezinta un model in zig zag fin sau grosolan fara unde P sau complexe QRS recognoscibile. In fibrilatia ventriculara nu sunt detectabile pulsul sau tensiunea arteriala. Este o afectiune grava si prima cauza de stop cardiac. Se recomanda defibrilarea precoce la o frecventa initiala de 180 J ajungand pana la 3 incercari cu o frecventa de 360 J daca nu se restabileste ritmul sinusal intre timp

  • Extrasistole ventriculare

Extrasistolele ventriculare se datoreaza unor impulsuri ce isi au originea in una sau mai multe zone din ventriculi. Caracteristicile EKG ale extrasistolelor ventriculare sunt: a) complexe QRS premature si largi; b) nu sunt precedate de unde P; c) segmentul ST si unda T ale extrasistolelor ventriculare sunt orientate in sens opus deflexiunii majoritarii complexelor QRS; d) majoritatea extrasistolelor ventriculare nu afecteaza nodul sinusal asa ca de obicei exista o pauza postectopica complet compensatorie sau extrasistolele ventriculare pot fi interpolate intre doua batai sinusale; e) multe dintre extrasistole au un interval de cuplare fix (0,04 s) fata de bataia sinusala precedenta; f) unele extrasistole ventriculare sunt conduse la atrii producand una P retrograda. Extrasistolele ventriculare sunt foarte frecvente chiar si la pacientii fara afectiuni cardiace, ele apar la aproape toti pacientii cu IMA dar si cu afectiuni ce includ: hipopotasemia, insuficienta cardiaca congestiva, hipoxia, alcaloza, toxicitatea digitalica. Ca tratament se urmareste identificarea afectiunii de baza si se trateaza conform protocoalelor in vigoare, un tratament de electie ramanand betablocantele (metoprolol).

Care sunt cauzele aparitiei aritmiilor?

  • coagulopatiile
  • diabetul zaharat
  • hipertensiunea arteriala
  • stresul
  • varsta
  • arterioscleroza si ateroscleroza care poate determina o scadere a fluxului de sange la nivelul cordului
  • utilizarea unor medicamente precum diuretice, digitalice si antiaritmice
  • bronhopneumonia si insuficienta respiratorie
  • deshidratarea
  • bolile cardiace coronariene si valvulopatiile
  • hipertiroidismul si hipotiroidismul
  • tratament de substitutie hormonala
Categorii: 
Chirurgie cardio-vasculara
Medicina de urgenta
Simptome: 
Ameteala
Astenie
Cefalee
Dispnee
Durere toracica
Palpitatii
Teama (Anxietate)
Vertij
Diagnostic: 

Examenul clinic
Examenul clinic este foarte important in decelarea unei aritmii deoarece cu ajutorul anamnezei medicul poate afla istoricul familial  si al patologiilor al pacientului si poate determina ascultator un ritm accelerat.

Electrocardiograma de repaus
Caracteristicile traseului ECG permit determinarea tipului de aritmie cardiaca.

Testul de efort (electrocardiograma de efort)
Pacientul trebuie sa isi declanseze un ritm cardiac accelerat facand exercitii pe un stepper sau o bicicleta medicinala in timp ce este conectat la un aparat ECG.

Examene de laborator

Se va recolta o hemoleucograma completa si testele de coagulare impreuna  cu markerii cardiaci (CK-MB, troponina, mioglobina, D-dimeri, etc). Modificarea statusului hematologic duce cu gandul la o anemie sau o coagulopatie.

Radiografia toracica, ecocardiografia si rezonanta magnetica sunt utile in determinarea dimensiunilor cardiace si a miscarilor sale precum si a integritatii functionarii valvelor si a debitului cardiac.

Tratament: 

Obiectivele tratamentului

  •      Prevenirea formarii cheagurilor de sânge, pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral
  •      Controlul ritmului cardiac
  •      Restaurarea unui ritm cardiac normal, dacă este posibil
  •      Tratamentul bolilor de baza care ar putea cauza aritmii
  •      Reducerea altor factori de risc pentru boli de inima si accident vascular cerebral

Tratamentul medicamentos

Tahicardiile simptomatice și extrasistolele pot fi tratate cu o varietate de medicamente antiaritmice. Acestea pot fi administrate intravenos într-o situație de urgență, fie oral pentru tratamentul pe termen lung.

La pacienții cu fibrilație atrială, un anticoagulant (agent anticoagulant sau antiplachetar, cum ar fi aspirina) se adaugă de obicei pentru a reduce riscul de cheaguri de sânge și accident vascular cerebral.

Când tahicardiile sau extrasistolele apar frecvent, eficacitatea terapiei antiaritmice poate fi măsurată prin monitorizare electrocardiografică într-un spital, cu ajutorul unui monitor Holter de 24 de ore sau de evaluare a medicamentelor de serie cu teste electrofiziologice.

Simplitatea relativă a tratamentului cu medicamente antiaritmice trebuie puse în balanță cu două dezavantaje. Una dintre ele este că medicamentele trebuie să fie luate zi de zi și pe termen nelimitat. Cealaltă este riscul de efecte secundare. În timp ce efectele secundare sunt un risc prezent la toate medicamentele, cele asociate cu medicamente antiaritmice pot fi foarte greu de gestionat. Acestea includ reactivarea unei aritmii preexistente sau apariția unor noi aritmii la fel de rau ca sau mai rele decât cele de care sunteti tratati.

Unele medicamente antiaritmice prescrise frecvent includ :

  1. Amiodarona (Cordarone, Pacerone)
  2. Bepridil clorhidrat (Vascor)
  3. Disopiramida (Norpace)
  4. Dofetilidă (Tikosyn)
  5. Dronedarona (Multaq)
  6. Flecainida (Tambocor)
  7. Ibutilida (Corvert)
  8. Lidocaină (xylocaine)
  9. Procainamidă (Procan, Procanbid)
  10. Propafenonă (Rythmol)
  11. Propranolol (Inderal)
  12. Chinidina (mai multe denumiri comerciale)
  13. Sotalol (Betapace)
  14. Tocainide (Tonocarid)

Se pot asocia de asemenea medicamente din clasa betablocantelor precum si adaugarea unui plan terapeutic bazat pe medicatie anticoagulanta, cumarinica ( ex. warfarina, trombostop).

Multe tulburări de ritm, în special tahicardiile, raspund la medicamente. Aceste medicamente nu pot vindeca aritmia, dar ele pot ameliora simptomele prin prevenirea episoadelor de preexcitare, scăderea ritmului cardiac în timpul episodului sau scurtarea duratei episodului.

Ablatia prin radiofrecventa

Ce este ablatie prin cateter?

Ablatia prin cateter este o procedura care utilizeaza energie de radiofrecventa (similar cu caldura din microunde), pentru a distruge o suprafata mica de tesut cardiac care provoaca batai de inima rapide si neregulate. Distrugerea acest țesut ajuta la restabilirea unui ritm regulat inimii tale. Procedura se mai numește ablație prin radiofrecvență.

Ablatia prin cateter este utilizata pentru tratamentul tulburărilor de ritm cardiac anormal (aritmii), atunci când medicamentele nu sunt eficiente sau convenabile.

Ablatia prin cateter este o procedură cu risc scăzut, care are o rata de succes în aproximativ 90 la suta din cei care au efectuat operatia.

Pacemaker cardiac sau stimulator cardiac

Un stimulator cardiac este un dispozitiv mic care este plasat în piept sau abdomen pentru a ajuta la controlul ritm cardiac anormal. Acest aparat foloseste impulsuri electrice pentru a solicita inima să bată într-un ritm normal.

În timpul unei aritmii, inima nu poate fi capabila sa pompeze suficient sange pentru a asigura necesitatile sangvine ale corpului. Acest lucru poate provoca simptome cum ar fi oboseala, dificultati de respiratie, sau leșin. Aritmiile severe pot afecta organele vitale ale corpului și poate cauza chiar pierderea conștienței sau moarte.

Defibrilare

Defibrilare este un proces în care un dispozitiv electronic oferă un șoc electric inimii. Acest lucru ajută la restabilirea ritmurilor normale de contracție într-o inimă cu o aritmie periculoasă sau în stop cardiac. În ultimii ani, defibrilatoare portabile mici au devenit disponibile. Acestea sunt numite defibrilatoare externe automate DEA.

Este esențial să se integreze defibrilarea precoce într-un sistem de ingrijire de urgenta cardiovascular eficient.

Pentru a face defibrilarea cat mai repede posibil, un defibrilator trebuie să fie disponibil imediat pentru personalul de urgență in cazul unui stop cardiac. Astfel, toate ambulanțele de urgență și alte vehicule de urgență sau pacientii bolnavi de inima ar trebui să aibă un defibrilator.

Bibliografie: 
1. http://www.heart.org/HEARTORG/Conditions/Arrhythmia/PreventionTreatmentofArrhythmia/Defibrillation_UCM_305002_Article.jsp 2. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2010-Bradycardia and Tachycardia protocols and assesment 3. http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001101.htm

Anafilaxia

Generalitati: 

Definiție

Anafilaxia este o reacție alergică serioasă, amenințătoare de viață si se manifestă prin edem, urticarie, hipotensiune arterială si vasodilatatie. În cazurile severe, o persoană poate intra în șoc. În cazul în care șocul anafilactic nu este tratat imediat, acesta poate fi fatal.

Etiopatogenie

Această afecțiune se produce atunci cand sistemul imunitar dezvolta un anticorp specific impotriva unui alergen (numit imunoglobulina E sau IgE), care conduce la o reacție inadecvată sau exagerată față de o substanță care este în mod normal inofensiva, cum ar fi hrana. Corpul tau nu poate reacționa la expunerea inițială, dar poate produce anticorpi cu expuneri mai târzii. Când sunt expuse la substanta din nou, legarea alergenului cu anticorpii pot conduce la prezența unei cantități mai mari de proteina numita histamina, care poate duce apoi la simptomele descrise mai sus.

Tesuturi în diferite părți ale organismului  eliberareaza histamina și alte substanțe.

Anafilaxia poate apărea ca răspuns la orice alergen. Cauzele comune includ:

  • alergii medicamentoase
  • alergii alimentare
  • intepaturi de insecte

Polenul si alti alergeni inhalatori rareori provoca anafilaxie. Unii oameni au o reactie anafilactica fara o cauza cunoscuta.
Riscurile includ un istoric medical de orice tip de reacție alergică.

Manifestări clinice

Simptomele se dezvolta rapid, de multe ori în câteva secunde sau minute. Acestea pot include următoarele:

  •      durere abdominală
  •      anxietate
  •      disconfort toracic sau senzație de apăsare
  •      tuse
  •      diaree
  •      dificultăți de respirație
  •      dificultate la înghițire
  •      amețeli sau stare de confuzie
  •      urticarie, mâncărime
  •      congestie nazală
  •      greață sau vărsături
  •      palpitații
  •      înroșirea pielii (eritem)
  •      tulburări de vorbire
  •      edemul feței, ochilor, sau al limbii
  •      inconștiență
  •      wheezing
Categorii: 
Alergologie-imunologie
Medicina de urgenta
Simptome: 
Dispnee
Lipotimie
Paliditatea pielii
Prurit
Sincopa
Slabiciune
Teama (Anxietate)
Tensiune arteriala scazuta (hipotensiune)
Transpiratia excesiva
Umflarea fetii
Diagnostic: 

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza simptomatologiei clinice, a istoricului medical alergic, a examinarii clinice si a testelor cutanate alergologice (prick-testul si testul intradermic) si testele imunologice (deteminarea IgE ).

Tratament: 

Măsuri de prim ajutor

Anafilaxia este o afectiune de urgență care are nevoie de îngrijiri medicale imediate. Contactati echipajul de urgenta imediat. Verificarea căilor respiratorii, respirației, circulației persoanei in cauza (ABC-ul de suport vital de bază).

Un semn de avertizare este edemul glotic- evidentiat de o perturbare a vocii pacientului. Dacă este necesar se începe resuscitarea cardiopulmonara.

Pasi in asigurarea masurilor de prim ajutor:

  • Sunați la 112
  • Liniștiti pacientul
  • Dacă reacția alergică este de la o înțepătură de albină, razuiti acul de pe piele cu ceva solid (cum ar fi o unghie sau card de plastic). Nu folosiți penseta - stoarcere acul va elibera mai mult venin
  • Evitați medicatie orala daca persoana are dificultăți de respirație
  • Asezarea victimei in pozitie de siguranta 

Paramedicii sau alti furnizori de asistenta medicala de urgenta au posibilitatea de protezare a cailor respiratorii superioare (intubație endotraheală) sau a practica interventii chirurgicale de urgenta - traheostomie sau cricothyrotomy- pentru permeabilizarea cailor aeriene superioare. Persoana poate primi medicamente pentru a reduce și mai mult simptomele.Se va administra Adrenalina(50 micrograme/kgc), Antihistaminice si Corticosteroizi.

Complicațiile posibile

  • blocarea căilor respiratorii
  • stop cardiac (asistolie)
  • stop respirator
  • șoc
Bibliografie: 
1.http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000844.htm 2. Resuscitation Council(UK)- protocols for anaphylaxis 3.http://www.webmd.com/allergies/guide/anaphylaxis
Subscribe to RSS - Medicina de urgenta