Termen cautat
Categorie

Nefropatia diabetica


GENERALITATI:

Ce este nefropatia diabetica?

Nefropatia diabetica (ND) denumita si boala renala diabetica este o complicatie specifica a diabetului zaharat, ce intereseaza ambii rinichi. Ea nu se intalneste la copiii si este foarte rara la tinerii cu diabet zaharat tip 1.

Ce importanta are nefropatia diabetica?

Nefropatia diabetica este una dintre cele mai severe complicatii cronice ale diabetului zaharat in general. Daca nu este diagnosticata si tratata la timp, poate evolua spre insuficienta renala, adica spre stadiul in care rinichii functioneaza insuficient sau, in final, nu mai functioneaza deloc, stare denumita uremie (“varsarea urinei in sange”), cea mai grava etapa, care necesita dializa (“curatarea sangelui”) si transplant renal.

Cum se definesc albuminuria si proteinuria, normale si crescute?

Orice om sanatos elimina prin urina, in decursul a 24 de ore, o cantitate de albumina cuprinsa intre 5 si 30 mg si o cantitate de protein de pana la 300 mg. Microalbuminuria este termenul ce semnifica cresterea eliminarii in urina a albuminei in cantitati mici (30 si 300 mg/24 ore), iar in caz de macroalbuminurie, aceasta eliminare depaseste 300 mg/24 ore. Eliminarea urinara de proteine, cuprinsa intre 300 si 500 mg/24 de ore, poate fi considerata microproteinurie, iar peste 500 mg/24 de ore, proteinurie clinica sau macroproteinurie.

Cum evolueaza nefropatia diabetica?

In mare, nefropatia diabetica parcurge doua etape: nefropatia diabetica incipienta (NDI), caracterizata prin microalbuminurie, si nefropatia diabetica clinic manifesta (NDC). Atunci cand albuminuria depaseste normalul, trebuie sa ne alarmam in ceea ce priveste viitorul rinichilor pacientului cu diabet zaharat si sa luam masuri foarte stricte, in vederea obtinerii unui control glicemic foarte bun. In caz contrar, nefropatia diabetica se agraveaza progresiv, trecand din stadiile usoare catre unele mai grave.

Cum si cand trebuie cautata nefropatia diabetica incipienta?

Deoarece nefropatia diabetica incipienta nu are nici un simptom, bolnavul simtindu-se foarte bine, acest stadiu este diagnosticat numai atunci cand apare microalbuminuria (30 – 300 mg/24 de ore).

Pentru siguranta diagnosticului si pentru aprecierea evolutiei ei, cercetarea microalbuminuriei trebuie sa se repete destul de frecvent, astfel:

  • Anual, dupa o vechime de 5 ani a diabetului zaharat tip 1, daca diabetul a fost diagnosticat inainte de pubertate;
  • Anual, daca diabetul a fost diagnosticat dupa pubertate, indiferent de vechimea lui;
  • Daca este posibil, chiar la diagnosticul de diabet zaharat tip 1;
  • Ori de cate ori medicul crede ca este utila.

Poate fi tratata nefropatia incipienta?

Tratamenul nefropatiei diabetice incipiente este sarcina diabetologului, in colaborare cu specialistii in nefrologie. Ca si in cazul celorlalte complicatii cronice,  asigurarea unui bun control glicemic, cu mentinerea HbA1c sub 6,5%, este o masura obligatorie. Introducerea unor medicamente, ce au ca scop reducerea microalbuminuriei, este de asemenea utila.

Ce simptome are nefropatia diabetica clinic manifesta?

Trecerea din nefropatia diabetica incipient (NDI) in nefropatie diabetica clinic manifesta (NDC) se manifesta prin semne ca:

  • Edem al membrelor inferioare (picioare “umflate”), a carui apasare cu degetul, in dreptul osului numit tibia, lasa urme; apoi edemele se pot generalize;
  • Cresterea tensiunii arteriale (hipertensiune arteriala);
  • Cresterea albuminuriei (peste 300 mg/24 de ore);
  • Cresterea produsilor toxici in sange (creatinina si ureea), deoarece ei nu se mai elimina corespunzator prin urina, ajungandu-se, in stadiile cele mai avansate, la uremie, ce face necesara dializa. Din fericire, acest stadiu avansat nu apare la copil si este rar la tanar.

Poate fi prevenita si tratata nefropatia clinic manifesta?

Raspunsul este da, in majoritatea cazurilor, dar nu in toate, deoarece hiperglicemia nu este singurul factor determinant al nefropatiei diabetice. Iata cateva masuri de prevenire:

  • Asigurarea unui control glicemic foarte bun (HbA1c sub 6,5%), inca de la inceputul tratamentului diabetului zaharat tip 1 si pe durata intregii vieti;
  • Continut de protein al dietei normal (nu exagerat), stabilit de medic;
  • Evitarea excesului de sare, la toti diabeticii, si reducerea cantitatii acesteia cand apar edemele si hipertensiunea arteriala;
  • Un mod de viata mai confortabil, fara eforturi mari, mai ales fizice;
  • Masurarea tensiunii arteriale si tratamentul corespunzator (daca este crescuta), pana la scaderea ei sub valorile 130/80 mmHg (prin medicamentatie recomandata de catre medic);
  • Medicamente ce reduc microalbuminuria (recomandate de specialist);
  • In stadiile avansate, se poate beneficia de “rinichiul artificial” (hemodializa) sau de dializa peritoneala, care “curata” sangele de uree si de alti produsi toxici, acumulati din cauza incapacitatii rinichilor de a elimina toate aceste adevarate “deseuri toxice”;
  • Transplantul renal, inlocuirea rinichilor bolnavi cu altii sanatosi, ultima masura.

DIAGNOSTIC:

Nefropatia diabetica este diagnosticata cu ajutorul testelor care verifica prezenta proteinelor sau a albuminei in urina, acestea fiind indicatori ai aparitiei leziunii renale. Cand un pacient este diagnosticat cu diabet, urina este testata pentru microalbuminurie, ceea ce permite diagnosticul timpuriu al nefropatiei. Detectarea timpurie este importanta pentru a se putea preveni afectarea progresiva a rinichiului. Pentru diagnostic sunt necesare doua teste realizate intr-o perioada de 3-6 luni. Momentul in care se incepe testarea pentru proteinurie se face in functie de tipul de diabet, moment din care reevaluarea se va face anual.

Un test "dipstick" pentru microalbuminurie este un test simplu care poate detecta cantitati foarte mici de proteine in urina (microalbuminurie). Strip-ul isi schimba culoarea daca sunt prezente proteine, estimandu-le cantitativ in functie de intensitatea culorii. Testul urinar pentru urme de proteine este mai precis, putandu-se masura cantitatea exacta de proteine din urina. Oricare din aceste teste poate fi folosit pentru a verifica prezenta proteinelor in urina.

Cand medicul specialist suspecteaza o alta cauza a proteinuriei, poate recomanda o biopsie renala (se extrage si se examineaza un mic fragment din tesutul renal).

TRATAMENT:

Nefropatia diabetica este tratata cu medicatie care scade tensiunea arteriala si protejeaza rinichii. Leziunile renale pot fi reversibile sub tratament, iar acesta trebuie inceput imediat dupa ce in urina este gasita orice cantitate de proteine.

Inainte de instalarea nefropatiei, aceste medicamente pot fi utile in prevenirea ei la pacientii cu tensiunea arteriala normala.Daca valorile tensionale sunt mari, vor fi necesare doua sau mai multe medicamente pentru scaderea valorilor tensionale la nivelul la care rinichii vor fi protejati. Asociatia Americana a Diabetului recomanda mentinerea tensiunii arteriale sub 130/80 mmHg. Limitarea aportului de sare din dieta este utila in mentinerea tensiunii arteriale in limite normale. De asemenea este utila restrictia proteinelor din dieta, majoritatea medicilor specialisti recomanda ca proteinele sa nu depaseasca 10% din totalul caloriilor zilnice.

Pacientii diabetici au risc de 2-4 ori mai mare de a deceda prin boli cardiace sau ale vaselor sangvine decat cei fara diabet. Terapia cu doze mici de aspirina si o dieta saraca in grasimi pot ajuta la prevenirea infarctului miocardic, accidentului vascular cerebral si a altor boli ale vaselor sangvine mari.

Progresia leziunii vaselor sanguine renale duce la instalarea insuficientei renale. Odata ce aceasta apare, este probabil necesara instituirea dializei (metoda artificiala de filtrare a sangelui care este purificat de substantele care in mod normal sunt eliminate urinar) sau transplantul renal pentru ca pacientul sa supravietuiasca.

Nefropatia diabetica se poate agrava in timpul sarcinii si poate afecta cresterea si dezvoltarea fatului. Daca nefropatia nu este severa, dupa nastere functia renala poate reveni la nivelul anterior sarcinii. Daca nefropatia este severa, sarcina poate agrava ireversibil functia renala.
Pacientele cu nefropatie care sunt insarcinate sau planuiesc o sarcina trebuie instruite asupra tratamentului pe care il pot urma. Unele medicamente nu se pot administra in timpul sarcinii deoarece pot afecta dezvoltarea fatului (de exemplu inhibitorii de enzima de conversie - Captopril, Lisinopril, Ramipril sau Enalapril).

Riscul de aparitie al nefropatiei diabetice sau progresia bolii deja instalate pot fi semnificativ reduse prin mentinerea glicemiei la un nivel de siguranta. Medicul specialist va recomanda ca glicemia sa fie verificata de cateva ori pe zi.


Se mai pot face urmatoarele:

  • verificarea frecventa a tensiunii arteriale. Pacientul isi va monitoriza tensiunea arteriala in ambulator si va urma tratamentul antihipertensiv prescris;
  • urmarea unei diete utile in hipertensiune (limitarea sarii in alimentatie);
  • mentinerea unei greutati corespunzatoare inaltimii si varstei prin urmarea unei diete echilibrate si prin exercitii fizice regulate. O dieta saraca in grasimi de origine animala si exercitii regulate vor scade riscul de dezvoltare al unei boli cardiovasculare;
  • renuntarea la fumat; diabeticii fumatori au risc crescut de nefropatie, boli cardiovasculare si alte complicatii ale diabetului;
  • evitarea deshidratarii prin tratamentul prompt al afectiunilor care o pot determina, cum ar fi diareea, voma sau febra. Pacientul trebuie sa fie precaut in timpul exercitiilor fizice sau cand este cald;
  •  
  • tratamentul altor conditii care pot bloca fluxul urinar normal, cum ar fi calculi renali, cresterea volumului prostatei sau afectiuni vezicale;
  • evitarea medicamentelor care pot afecta rinichiul. Medicul specialist trebuie informat despre toate medicamentele prescrise si plantele medicinale consumate de pacient;
  • evitarea testelor cu raze X carora le sunt necesare substante de contrast administrate intravenos, de exemplu angiografia, pielografie intravenoasa si unele tomografii computerizate. Substantele de contrast pot afecta in plus rinichiul. Daca unul din aceste teste este necesar, medicul trebuie sa stie de existenta afectarii renale;
  • evitarea pierderilor masive de sange, de exemplu tratamente chirurgicale care nu sunt absolut ncesare. Este interzisa donarea de sange;
  • limitarea consumului de alcool la un pahar pe zi la femei si varstnici si la doua pahare pe zi la barbati.

Care este regimul alimentar recomandat
- este importanta reducerea proteinelor din alimentatie, cantitatea lor fiind stabilita de medic pe baza valorilor ureei sangvine si urinare. Cand aceste valori sunt crescute este necesara o reducere mai importanta a ratiei proteice;
- regimul unui astfel de bolnav va fi hipercaloric, hipoproteic, normolipidic si normo- sau hiperglucidic (in limitele tolerantei la glucide si doar la indicatiile medicului terapeut);
- se impune reducerea consumului de sare;


Alimentele permise

  • carnea si pestele;
  • laptele si derivatele sale (branza de vaci, casul, urda, iaurtul);
  • oua, cu moderatie, in limita proteinelor permise;
  • grasimile sub forma de unt fara sare, smantana, frisca, ulei,margarina;
  • paine alba fara sare;
  • fainoasele (orez, gris, fidea, in general preparate fara ou);
  • legumele si fructele vor fi consumate cat mai mult crude, fierte sau coapte, sub forma de salate, soteuri sucuri sau compoturi.

Mentinerea glicemiei in limite normale cu ajutorul unei diete echilibrate, prin administrarea unui tratament (insulina sau antidiabetice orale) si cu un program regulat de exercitii pot preveni instalarea nefropatiei diabetice.