Termen cautat
Categorie

Obstetrica - ginecologie


Obstetrica - ginecologie

DE CE toate 3 in acelasi articol ? Aceasta poate fi intrebarea voastra! Pentru ca in lume, la fiecare 2 minute, o femeie moare de cancer de col uterin. Pentru ca Romania se situeaza pe primul loc din Europa la mortalitatea prin cancer de col uterin. Pentru ca toate aceste 3 testari au legatura cu diagnosticul si preventia cancerului de col uterin, precum si diagnosticarea unor boli cu transmitere sexuala( BTS ):   ATAT DE SIMPLU SI DE SIGUR ! Testul Babes-Papanicolau ( examenul cito-vaginal) : Introdus inca din 1926 de catre Dr. Aurel Babes si standardizat in 1928 de catre...
Cancerul de san reprezinta principala cauza de deces la femei. Conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), la fiecare 2 minute o femeie moare pe glob din cauza cancerului mamar. Boala evolueaza de obicei tacut, aproximativ 1/3 din bolnave ajung la medic in stadii avansate, cand terapia este practic ineficace. Cand este descoperit in faza incipienta, se poate vindeca in procent de 90%. Tu cand ai fost ultima oara la medic ? Factori favorizanti: 1. Instalarea precoce a primei menstruatii 2. Absenta sarcinilor sau nasterea primului copil la varste depasind 30-34...
O Noua Metoda in abordarea prolapsului uterin “Ancorarea istmului uterin cu bandeleta la teaca muschilor drepti abdominali procedeu Saba Nahedd” Autor :Dr.Saba Nahedd Medic primar Obsterica-Ginecologie Doctor in stiinte medicale, Cercetator stiintific Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului-Departamentul de Obstetrică - Ginecologie- Spital Clinic Polizu  Email: sabanahedd@gmail.com  Rezumat Introducere Prin prolaps uterin se intelege coborirea uterului in axul vaginului si in afara acestuia, insotita de deplasarea in acelasi sens a peretilor...
Perna speciala pentru sarcina si alaptare este destinata gravidelor care acuza, incepand cu luna a treia de sarcina, dureri de burtica (datorita intinderii muschilor), dureri de spate, carcei la picioare sau insomnii.  Utilizari: sprijina capul, burtica si picioarele sau chiar spatele. este prevazuta cu doua snururi cu care se pozitioneaza in jurul mamei si ofera suport pentru bebelus. se foloseste ca si suport bebelus in timpul somnului, cand sta in sezut sau ca si protectie patut.  Caracteristici: lunga de peste 1,6m, lata de 25 cm. umplutura...
Perna speciala pentru sarcina si alaptare etse destinata gravidelor care acuza, incepand cu luna a treia de sarcina, dureri de burtica (datorita intinderii muschilor), dureri de spate, carcei la picioare sau insomnii.  Utilizari: sprijina capul, burtica si picioarele sau chiar spatele. este prevazuta cu doua snururi cu care se pozitioneaza in jurul mamei si ofera suport pentru bebelus. se foloseste ca si suport bebelus in timpul somnului, cand sta in sezut sau ca si protectie patut.  Caracteristici: lunga de peste 1,6m, lata de 25 cm. umplutura...

Displazie cervicala

Generalitati: 

Ce este displazia cervicala?

Displazia cervicala este o afectiune caracterizata prin modificari anormale ale celulelor de pe suprafata colului uterin, de unde si denumirea de displazie de col uterin sau neoplazie intraepiteliala cervicala. Aceste modificari nu reprezinta un cancer in sine, insa pot duce la aparitia cancerului de col uterin daca nu sunt tratate la timp. Afectiunea poate aparea la orice varsta, insa de cele mai multe ori este intalnita la femeile cu varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani. In functie de gradul modificarilor celulare, displazia cervicala este clasificata in:

  • displazie de grad scazut – evolueaza lent si de cele mai multe ori dispare de la sine, neconducand la aparitia cancerului de col uterin
  • displazie de grad inalt – evolueaza mult mai repede si poate conduce la cancer cervical

Care sunt simptomele?

In cele mai multe cazuri displazia cervicala nu prezinta niciun simptom, fiind descoperita in timpul unui control ginecologic anual, prin intermediul testului Papanicolau.

Care sunt cauzele si factorii de risc?

Cauzele exacte ale aparitiei displaziei de col uterin nu au fost identificate, insa urmatoarele lucruri pot creste riscul unei persoane de a dezvolta aceasta afectiune:

  • infectia cu HPV – intre displazia cervicala si HPV exista o legatura foarte stransa. Infectia cu HPV este una foarte des intalnita (aproximativ 80% dintre femeile active sexual vor fi infestate cu acest virus de-a lungul vietii), fiind raspandita pe cale sexuala. Este important sa retineti ca doar anumite tulpini ale acestui virus (HPV 16 si HPV 18) pot produce modificari precanceroase ale celulelor de pe suprafata colului uterin. Cele mai multe infectii nu provoaca niciun simptom si se remit de la sine, fara consecinte grave pe termen lung. Totusi, in anumite cazuri, infectia persista, iar de-a lungul timpului poate duce la dezvoltarea cancerului.
  • inceperea vietii sexuale la o vasta frageda
  • un numar crescut de parteneri sexuali SAU un singur partener care la randul lui a avut numeroase contacte sexuale
  • nefolosirea prezervativului sau a altei metode contraceptive de bariera – desi prezervativul NU elimina definitiv riscul contractarii unor boli cu transmitere sexuala, il scade considerabil
  • o nastere sub varsta de 16 ani
  • un sistem imunitar slabit ca in cazul infectiei cu HIV sau in timpul chimioterapiei
  • folosirea contraceptivelor pe o perioada indelungata (de peste 5 ani)
  • fumatul – anumite substante chimice din tigari pot provoca modificari celulare
  • o dieta deficitara in vitamina A, vitamina E, vitamina C, seleniu si beta-caroten – in prezent exista doar indicii ca o astfel de dieta deficitara ar putea duce la aparitia displaziei de col uterin
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Dispareunie
Dureri de spate
Sangerari vaginale anormale
Diagnostic: 

Diagnosticul displaziei cervicale se pune de catre medicul ginecolog, in urma rezultatelor obtinute la un test Papanicolau. La ora actuala se utilizeaza 2 clasificari: sistemul Bethesda si sistemul CIN.

1. Sistemul Bethesda foloseste termenul de „leziune scuamoasa intraepiteliala” pentru a descrie ca celulele scuamoase normale de pe suprafata cervixului au fost inlocuite de celule anormale. Rezultatele pot fi raportate astfel:

  • negativ sau NILM – negativ pentru leziuni intraepiteliale sau malignitate
  • ASC-US – presupune prezenta unor celule scuamoase atipice cu semnificatie nedeterminata
  • ASC-H – celule scuamoase atipice care nu exclud existenta unor leziuni de nivel inalt
  • L-SIL – leziune intraepiteliala de grad scazut, ceea ce inseamna o usoara displazie cervicala
  • H-SIL – leziune intraepiteliala de grad inalt, ceea ce inseamna o displazie cervicala moderata sau severa
  • carcinom cu celule scuamoase – presupune existenta cancerului de col uterin
  • AGC – „atypical glandular cells”, sau celule granulare atipice

2. Sistemul CIN – denumirea acestuia vine de la „cervical intraepithelial neoplasia” sau „neoplazie cervicala intraepiteliala”, termen care se refera la dezvoltarea unor celule anormale pe suprafata colului uterin. Sistemul CIN foloseste urmatoare clasificare:

  • CIN I – cel mai scazut grad de displazie cervicala, corespunde cu L-SIL din Sistemul Bethesda
  • CIN II – indica o displazie moderata si corespunde clasificarii H-SIL
  • CIN III – presupune o displazie severa si corespunde de asemenea clasificarii H-SIL
  • carcinom in situ
  • carcinom invaziv (cancer de col uterin)

Daca testul Papanicolau indica existenta unor celule anormale sau a displaziei, va fi repetat de mai multe ori. Daca modificarile sunt minore sau moderate, medicul ginecolog va va spune la ce interval de timp trebuie sa repetati testul pentru a se asigura ca totul este sub control. De asemenea, el poate hotari ca este nevoie de analize suplimentare precum:

  • colposcopie – o procedura prin care colul uterin este analizat cu ajutorul unei camere speciale
  • o biopsie cervicala – presupune prelevarea de tesut din colul uterin si analizarea la microscop a acestuia
  • genotiparea HPV – pentru a vedea ce tulpini ale virusului sunt prezente
Tratament: 

Tratamentul depinde de gradul displaziei cervicale. Displazia cervicala de grad scazut-moderat dispare de cele mai multe ori de la sine, nefiind nevoie de niciun tratament. Singurul lucru de care s-ar putea sa fie nevoie este o monitorizare atenta a displaziei prin efectuarea unui test Papanicolau la fiecare 6 sau 12 luni. Tratamentul unei displazii moderate care nu trece, sau cel al unei displazii severe poate include:

  • electrocauterizarea – o procedura prin care tesutul anormal este indepartat cu ajutorul curentului electric
  • criocauterizarea – folosita pentru inghetarea colului uterin si pentru distrugerea celulelor anormale; acestea din urma vor fi eliminate ulterior (in cca. o luna) sub forma unor secretii apoase abundente
  • vaporizarea sau ablatia laser – vizeaza indepartarea tesutului anormal prin intermediul laserului
  • conizatie – realizata de obicei pentru leziunile de grad inalt, presupunand indepartarea sub forma de con a tesutului modificat patologic; se efectueaza sub anestezie generala

Un diagnostic timpuriu, insotit de tratament atunci cand este cazul, asigura in cele mai multe cazuri vindecarea completa a displaziei de col uterin. Netratata, displazia cervicala de grad inalt se poate transforma in cancer. Aceasta transformare se produce pe parcursul unei perioade de cca. 10 ani sau chiar mai mult. De asemenea, trebuie sa fiti constienta ca aceasta afectiune poate fi prevenita, cateva dintre metode fiind urmatoarele:

  • vaccinati-va impotriva virusului HPV
  • practicati sexul protejat
  • nu intretineti relatii sexuale de la varste fragede
  • fiti atenti la partenerii vostri sexuali, iar daca este posibil, practicati monogamia
  • nu fumati
  • aveti grija ca dieta voastra sa nu fie una deficitara

Endometrioza si endometrioamele

Generalitati: 

Endometrioza este o afectiune in care tesutul asemanator celui care creste in interiorul uterului, apare si in afara uterului, cu diverse localizari. Stratul de la interiorul uterului se numeste endometru. In cazul in care acelasi tip de tesut care captuseste uterul se gaseste si in alte parti ale organismului, apare endometrioza. Cel mai frecvent, endometrioza se localizeaza la nivelul ovarelor, trompelor uterine, la nivelul intestinului si in zonele din fata, din spatele si de pe partile laterale ale uterului.

Unele femei cu endometrioza nu au simptome sau pot avea doar putine simptome, in timp ce altele pot avea dureri sau pot ramane insarcinate cu dificultate. Nu exista vindecare definitiva pentru endometrioza, dar sunt disponibile cateva metode de tratament. Cel mai bun tratament depinde de fiecare caz in parte.

Cauzele endometriozei

Cauza endometriozei este necunoscuta. Una dintre teorii sustine ca o parte din sangele menstrual si din endometru se deplaseaza in spate prin trompele uterine, catre pelvis, in timpul menstruatiei. Acest tesut se dezvolta apoi, dupa ce ajunge la nivelul pelvisului. Aceasta se numeste teoria menstruatiei retrograde. Mai exista si alte teorii care ofera explicatii pentru aparitia endometriozei.

Simptomele endometriozei

Unele femei cu endometrioza pot sa nu aiba nici un simptom. Cel mai frecvent simptom este durerea in zona pelvina, care apare in special in timpul menstruatiei.

  • Durerea

Durerea pelvina cauzata de endometrioza poate sa apara:

  1. Chiar inainte sau in timpul menstruatiei. La unele femei, menstruatiile dureroase se pot accentua cu trecerea timpului
  2. Intre menstruatii, cu agravarea durerii in timpul ciclului
  3. In timpul sau dupa contactul sexual
  4. La defecatie sau in timpul urinarii, in special asociat menstruatiei

Durerea pelvina poate fi cauzata si de multe alte afectiuni, ca infectiile in regiunea pelvina sau sindromul de intestin iritabil. Doctorul poate stabili daca endometrioza este cauza durerii.

  • Dificultatea de a ramane insarcinata

Endometrioza poate afecta capacitatea femeilor de a ramane insarcinate. Aceasta se poate intampla deoarece endometrioza poate favoriza aparitia tesutului fibros (material cicatriceal) , care poate afecta ovarele sau trompele uterine. Chiar si femeile cu endometrioza care nu au tesut cicatriceal pot intampina probleme in a ramane insarcinate.

La femeile care reusesc sa ramana insarcinate endometrioza nu afecteaza sarcina. Simptomele endometriozei se amelioreaza de obicei dupa sarcina.

  • Endometrioamele (chisturile ciocolatii)

La femeile cu endometrioza pot sa apara chisturi ovariene care contin tesut endometrial (endometrioza). Acestea se numesc endometrioame. Endometrioamele sunt de obicei umplute cu sange vechi care seamana cu siropul de ciocolata. De aceea, se mai numesc si chisturi ciocolatii. Endometrioamele se pot vedea uneori la o ecografie pelvina sau se pot simti in timpul unei examinari pelvine.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Crampe menstruale
Dispareunie
Durere la nivelul hipogastrului
Dureri de spate
Hematurie
Rectoragie
Sangerari vaginale anormale
Diagnostic: 

Medicul va suspiciona endometrioza pe baza simptomelor ca durerea pelvina sau durerile din timpul perioadelor menstruale. Oricum, cea mai sigura metoda de a diagnostica endometrioza este interventia chirurgicala.

Endometrioza poate fi considerata usoara, moderata sau severa, in functie de ceea ce se gaseste la interventia chirurgicala. Femeile cu afectiune usoara pot avea simptome severe, iar cele cu boala severa pot avea simptome usoare.

In unele cazuri, medicul va recomanda un medicament ca prima metoda de tratament pentru suspiciunea de endometrioza. Aceste medicamente pot fi antiinflamatorii nesteroidiene (de exemplu, ibuprofen) sau pilule contraceptive.

Daca tratamentul nu amelioreaza durerea in 3-6 luni, urmatorul pas este realizarea interventiei chirurgicale.

In alte cazuri, operatia se realizeaza pentru a pune diagnosticul de endometrioza si pentru a indeparta acest tip de tesut, inainte de a urma vreun tratament medicamentos. Metodele de tratament se stabilesc prin discutia dintre medic si pacient, pentru a alege cea mai potrivita conduita pentru fiecare pacient.

Tratament: 

Exista cateva optiuni de tratament pentru femeile cu endometrioza:

  • Antiinflamatoarele nesteroidiene
  • Pilulele contraceptive
  • Alte forme de tratament hormonal (agonisti ai hormonului de eliberare a gonadotropinelor)
  • Interventia chirurgicala

Cel mai bun tratament depinde de planurile femeii de a ramane insarcinata si de simptomele care o supara cel  mai mult.

  • Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

AINS reprezinta un tip de medicamente utilizate pentru tratarea durerii care pot sa ajute la ameliorarea acesteia la femeile cu endometrioza. Medicamentele actioneaza prin blocarea eliberarii prostaglandinelor, unele dintre principalele substante responsabile de durerea din timpul menstruatiei. AINS nu micsoreaza si nu previn cresterea endometriozei.

Majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene se elibereaza fara reteta, ca de exemplu:

  • Ibuprofen: in general, se administreaza 2 pastile ca prima doza, apoi cate o pastila la fiecare 4-6 ore. Trebuie administrate impreuna cu alimentele si sunt mai eficiente daca se incepe tratamentul cu 1-2 zile inainte de debutul durerii. Medicul poate prescrie doze mai mari, in functie de caz.
  • Naproxen: in general, se administreaza doua tablete ca prima doza, apoi o tableta la fiecare 8-12 ore, in functie de fiecare produs. Medicamentul se administreaza cu alimente si cu un pahar de apa. La fel ca si ibuprofenul, naproxenul este mai eficient daca se incepe cu o zi sau doua inainte de debutul durerii menstruale.

Dezavantajul AINS este ca aceste medicamente nu inlatura intotdeauna durerea legata de endometrioza. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot actiona mai bine atunci cand se asociaza cu alte medicamente , cum ar fi cu pilulele contraceptive. Reactiile adverse date de AINS pot fi durerile de stomac, afecarea rinichilor si cresterea tensiunii arteriale.

  • Tratamentul cu medicamente contraceptive

Tratamentul contraceptiv hormonal, care poate fi sub forma de pastile, plasturi sau inel vaginal, poate fi de multe ori de ajutor in tratarea durerii, deoarece reduce sangerarea abundenta. Progestativele injectabile sau cele implantabile, cu eliberare prelungita, pot fi foarte eficiente in tratarea durerii date de endometrioza. Un dispozitiv intrauterin care contine progestative poate fi de asemenea foarte eficient in tratarea durerii. Tratamentul contraceptiv are cele mai bune rezultate la femeile care nu au dureri severe.

Femeile cu endometrioza sunt adesea sfatuite sa ia medicamente contraceptive continuu, timp de 3 sau mai multe luni. Acest tratament rareste ciclurile menstruale, reduce durerea si sangerarea din timpul menstruatiei.

Cele mai frecvente efecte adverse ale tratamentului contraceptiv sunt:

  • Greata
  • Sensibilitate a sanilor
  • Sangerari vaginale neregulate

Aceste reactii adverse se amelioreaza de obicei dupa utilizarea tratamentului timp de cateva luni. Efectele adverse serioase (formarea de cheaguri, accident vascular, infarct miocardic) sunt rare la femeile care nu fumeaza.

Progestativele: sunt forme sintetice ale hormonului natural  numit progesteron. Acest tratament poate fi recomandat pentru femeile care nu pot lua medicamente contraceptive care contin estrogeni (cum sunt femeile fumatoare). Progestativele se elibereaza pe baza unei retete si se pot administra sub forma de pastile sau de injectii. Nu sunt recomandate daca femeile incearca sa ramana insarcinate.

Efectele secundare ale progestativelor pot fi suparatoare pentru unele femei. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: balonare, crestere in greutate, sangerari vaginale neregulate, si, mai rar, agravarea unei depresii.

  • Agonistii hormonului de eliberare a gonadotropinelor (agonistii de GnRH)

Agonistii hormonului de eliberare a gonadotropinelor sunt medicamente care actioneaza prin inducerea unei menopauze temporare. Ei duc la stoparea productiei de estogeni de catre ovare, si astfel determina micsorarea endometriozei.

 Acest tratament reduce durerea la peste 80% dintre femei, inclusiv la femeile cu dureri severe. Agonistii GnRH nu se utilizeaza daca femeia doreste sa ramana insarcinata. Exemple de agonisti ai hormonului de eliberare a gonadotropinelor sunt: Nafarelin- spray nazal administrat de 2 ori pe zi, Leuprolide- administrat o data la 1-3 luni, Goserelin- administrat la fiecare 28 de zile.

Femeile adulte pot lua doza maxima de agonistii GnRH pe o perioada de pana la 12 luni. Exista preocupari cu privire la utilizarea agonistilor GnRH in doza maxima timp de mai mult de 12 luni. La femeile care utilizeaza agonisti GnRH apare scaderea densitatii osoase, fapt care poate provoca probleme serioase de-a lungul timpului. O metoda de a reduce pierderea osoasa este adaugarea tratamentului cu cantitati mici de estrogeni sau progesteron sintetic la agonistii de GnRH. Cantitatile mici de estrogen sau progesteron ajuta si la tratarea simptomelor asemanatoare celor de  menopauza (bufeuri, uscaciune vaginala, scaderea libidoului, insomnia).

Tratamentul chirurgical

Chirurgia poate fi o optiune pentru tratarea endometriozei daca:

  • Aveti dureri severe
  • Ati  incercat medicamente dar inca mai aveti dureri suparatoare (atribuite endometriozei)
  • Aveti o formatiune in regiunea pelvina. Chirurgia este cea mai buna modalitate de extirpare a formatiunii si de a stabili daca endometrioza este cauza acesteia
  • Intampinati probleme in a ramane insarcinate si endometrioza poate fi  cauza.

Scopul interventiei chirurgicale este scoaterea tesutului endometrial ectopic si a celui cicatriceal. Mai mult de 80% dintre femeile care sunt supuse operatiei vor prezenta ameliorarea durerilor timp de cateva luni dupa interventie. Exista si posibilitatea de reaparitie a durerii, posibilitate care poate fi redusa prin administrarea unui tratament dupa operatie (cum ar fi tratamentul hormonal).

Laparoscopia

Laparoscopia este o metoda de tratament chirurgical, utilizata frecvent pentru diagnosticul si tratamentul endometriozei. In timpul laparoscopiei, medicul face mai multe taieturi mici pentru a plasa instrumentele in interiorul abdomenului si pelvisului. Unul dintre aceste instrumente are o lumina si o camera video, care ii permit medicului sa vizualizeze pe un ecran organele din interior.

Tratamentul endometrioamelor

Medicamentele nu pot duce la disparitia endometrioamelor. Se recomanda interventia chirurgicala pentru extirparea endometrioamelor deoarece operatia poate confirma diagnosticul, poate preveni complicatiile (cum ar fi ruptura endometriomului) si poate trata orice simptom, inclusiv durerea.

Scoaterea uterului sau ovarelor

Medicul poate recomanda scoaterea chirurgicala a uterului, ovarelor sau a ambelor, daca:

  • Ati incercat alte tratamente dar simptomele severe persista
  • Nu doriti sa ramaneti insarcinate in viitor
  • Doriti un tratament permanent

Operatia de scoatere a uterului se numeste histerectomie.

 Operatia de scoatere a ovarelor si a trompelor uterine se numeste salpingo-ooforectomie. Nu este intotdeauna necesar sa se scoata ovarele pentru a trata endometrioza; acesta decizie depinde de varsta si de preferintele pacientei.

Tratamentul hormonal dupa chirurgie

Daca va sunt scoase ovarele, medicul va poate recomanda tratament hormonal (cu estrogeni) dupa operatie. Acest tratament este recomandat in special femeilor sub 50 de ani care nu au intrat inca la menopauza. Estrogenii pot ajuta la minimizarea simptomelor asemanatoare menopauzei, ca bufeurile, transpiratiile nocturne, senzatia de uscaciune vaginala si demineralizarea osoasa.

Tratamentul infertilitatii

Exista cateva optiuni de tratament al infertilitatii la femeile cu endometrioza. Optiunile de tratament sunt:

  • Administrarea unui medicament pentru fertilitate (cum este clomifenul)
  • Medicamente pentru fertilitate cu inseminare intrauterina
  • Interventia chirurgicala pentru a indeparta endometrioza
  • Fertilizarea in vitro

Cel mai bun tratament depinde de factori individuali, care includ varsta, alte probleme de fertilitate si de cat de severa este endometrioza.

Despre cervicita

Generalitati: 

Cervicita este inflamatia colului uterin (cervix). Inflamatia afecteaza in primul rand celulele epiteliale columnare ale glandelor endocervicale, dar poate afecta si epiteliul scuamos al ectocervixului.

Cervicita poate avea etiologie infectioasa sau neinfectioasa si poate fi acuta sau cronica. 

Cervicita acuta se datoreaza de obicei unei infectii (chlamydia,  gonoree), desi in multe cazuri nu poate fi determinata o infectie specifica.Cervicita cronica are de obicei o etiologie neinfectioasa.

 Infectia de la nivelul colului uterin este importanta deoarece  se poate extinde si poate duce la aparitia endometritei sau a bolii inflamatorii pelvine. Agentii infectiosi implicati se pot transmite la partenerii sexuali.

La femeile insarcinate pot duce la aparitia complicatiilor, prin infectarea fatului, placentei, lichidului amniotic sau a membranelor. Sechelele bolii inflamatorii pelvine includ durerea pelvina, infertilitatea si cresterea riscului de sarcina ectopica.

Etiologia cervicitei

  • Infectiile

Cele mai frecvent implicate sunt Chlamydia trachomatis si Neisseria gonorrhoeae, desi doar o mica proportie dintre femeile cu aceste infectii dezvolta cervicita. Cervicita cu chlamydia apare mai frecvent decat cea gonococica, ambele afectand in primul rand epiteliul columnar al endocervixului.

Virusul herpes simplex si Trichomonas vaginalis sunt implicate in unele cazuri de cervicita, dar acestea afecteaza in primul rand epiteliul scuamos al ectocervixului. In putine cazuri se poate ca tuberculoza endometriala sa afecteze si colul uterin.

Infectia cu Mycoplasma, vaginoza bacteriana si streptococii (de grup A) pot sa fie de asemenea implicati in aparitia cervicitei acute. In vaginoza bacteriana apare si implicare vaginala, pe langa afectarea colului uterin.

Desi se gasesc de obicei in tractul genital, exista putine dovezi ca urmatorii germeni ar putea cauza cervicita: Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum si streptococii beta-hemolitici de grup B.

Infectia cu HPV (papilomavirusul uman) nu determina inflamatie cervicala, dar poate cauza alte modificari histologice (de exemplu, neoplazia intraepiteliala cervicala).

  • Cauzele neinfectioase

Cervicita neinfectioasa este cauzata de obicei de cauze mecanice sau chimice. Sursele de iritatie mecanica includ traumatismele cauzate de instrumentele chirurgicale sau corpurile straine. Iritatia chimica poate fi cauzata de expunerea la latex, de dusurile vaginale sau cremele contraceptive.

Radioterapia si bolile inflamatorii sistemice (exemplu, sindromul Behcet) sunt alte cauze de cervicita neinfectioasa.

Semnele si simptomele cervicitei

O proportie semnificativa a femeilor cu cervicita sunt asimptomatice. La aceste femei cervicita poate fi descoperita intamplator in timpul examinarii fizice.

Atunci cand sunt prezente, simptomele sunt de obicei nespecifice. Toate femeile au:

  • Secretie vaginala purulenta sau mucopurulenta si/sau
  • Sangerare intermenstruala sau postcoitala (dupa actul sexual)

Unele femei pot avea unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome:

Simptomele urinare se datoreaza infectiei uretrale concomitente, care apare la aproximativ 15% dintre femeile cu infectie cervicala cu chlamydia. Durerea si febra sunt atipice in absenta infectiei de tract superior (endometrita, boala inflamatorie pelvina) sau in absenta infectiei cu virusul herpes simplex.

Examinarea fizica

Secretia purulenta sau mucopurulenta este un semn important al cervicitei acute. Traumatismele minore de la nivelul colului uterin precipita sangerarea (datorita friabilitatii), care este un alt semn important. In plus, colul uterin poate sa apara eritematos (rosu) si edematous (umflat). La examinarea fizica, cervixul poate sa fie sensibil la mobilizare (un semn nespecific care sugreaza prezenta concomitenta a bolii inflamatorii pelvine).

Aspectul colului uterin variaza, depinzand de severitatea infectiei si de germenii implicati. Cantitatea de germeni infectanti de la nivelul colului uterin se coreleaza cu gradul inflamatiei. Secretia cervicala mucopurulenta, friabilitatea cervicala, si edemul local sunt  semne caracteristice atat pentru cervicita gonococica, cat si pentru cea chlamydiana. Prezenta unuia sau mai multora dintre aceste semne sugereaza o infectie cu chlamydia sau cu gonococ mai frecvent  la femeile tinere comparativ cu cele mai in varsta.

Prezenta unor vezicule sau ulceratii sugereaza infectia cu virusul herpes simplex, in timp ce hemoragiile punctiforme sunt caracteristice pentru infectia cu Trichomonas vaginalis; inflamatia eroziva si leziunile hemoragice pot sa apara in ambele tipuri de infectii.

Nu este intotdeauna posibil sa se distinga intre cauzele infectioase si cele neinfectioase ale cervicitei acute doar pe baza examinarii fizice. Cervicita de cauza neinfectioasa trebuie luata in considerare la femeile la care persista cervicita in ciuda tratamentului antibiotic.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Dispareunie
Disurie
Durere la nivelul hipogastrului
Dureri de spate
Prurit genital
Sangerari vaginale anormale
Scurgeri vaginale urat mirositoare
Diagnostic: 

Diagnosticul cervicitei acute este clinic si se bazeaza pe:

  • Prezenta unei secretii cervicale purulente sau mucopurulente si/sau
  • Sangerare endocervicala sustinuta (prin friabilitatea colului uterin), indusa cu usurinta prin atingerea delicata cu un tampon.

Determinarea cauzei cervicitei

Daca se suspecteaza cervicita pe baza descoperirilor la examenul clinic, sunt necesare teste suplimentare pentru a determina cauza si pentru a exclude boala inflamatorie pelvina. Aceste teste pot fi:

  • Testarea infectiei pentru chlamydia si gonoree.
  • Testarea pentru vaginoza bacteriana ( examen microscopic, ph-ul vaginal) si pentru trichomoniaza (examen microscopic, detectie rapida a antigenului, test de amplificare a acizilor nucleici). Trichomonas poate determina doar cervicita, in timp ce in vaginoza bacteriana este afectat in primul  rand vaginul.
  • Excluderea bolii inflamatorii pelvine prin examinarea bimanuala a organelor pelvine.

Sensibilitatea testelor microscopice pentru detectia trichomonas vaginalis este relativ mica (aproximativ 50%). Prin urmare, femeile simptomatice cu cervicita si cu microscopie negativa pentru trichomonas ar trebui sa efectueze teste suplimentare prin realizarea culturilor, prin metode  bazate pe detectia antigenica sau prin teste de amplificare a acizilor nucleici.

La coloratia Gram prezenta polimorfonuclearelor neutrofile (o varietate a celulelor albe din sange) > 10%  indica cervicita mucopurulenta , sugerand astfel infectia cu chlamydia sau cu gonococ. Dar, pentru diagnostic  este necesara identificarea microorganismului responsabil de infectie.

Examenul histopatologic sau cel citologic nu sunt necesare in evaluarea diagnostica a cervicitei. Daca sunt realizate, se gasesc edem al colului uterin, congestie vasculara si o predominanta a neutrofilelor in infiltratul inflamator. Cervicita cronica se caracterizeaza  prin infiltrat inflamator predominant format din limfocite.

Testarea de rutina pentru alte infectii (altele decat Trichomonas vaginalis, gonoree, chlamydia, vaginoza bacteriana) nu este utila decat daca se suspecteaza prezenta unui alt microorganism, cum ar fi virusul herpes simplex.

Tratament: 

Scopul tratamentului este ameliorarea simptomelor si preventia infectiei tractului genital superior.

  • Tratamentul empiric

Majoritatea femeilor cu cervicita ar trebui sa primeasca tratament antibiotic empiric in momentul evaluarii initiale, fara sa se astepte rezultatele analizelor de laborator.

Tratamentul empiric pentru cervicita ar trebui sa acopere si chlamydia, in special la femeile cu varsta de sub 25 de ani, deoarece frecventa infectiei este mare in acest grup de varsta. Alti factori de risc pentru infectia cu chlamydia sunt: mai multi parteneri sexuali, utilizarea inconstanta a prezervativelor.

Se recomanda adaugarea si a unui tratament care sa acopere gonococul, daca riscul pacientei pentru aceasta infectie este mare sau daca prevalenta locala este mare.

In general, pacientele si partenerii lor sexuali trebuie sa evite contactul sexual pana cand se incheie tratamentul (timp de 7 zile dupa tratamentul cu doza unica sau dupa un tratament de 7 zile).

  • Tratamentul infectiilor specifice

Rezultatele anlizelor de laborator si a celor microscopice ghideaza terapia tintita, in functie de agentul etiologic.

Gonoreea, chlamydia

Tratamentul acestor infectii este indicat pentru ameliorarea simptomelor, pentru a preveni transmiterea la partenerii sexuali, si pentru a preveni extinderea infectiei la tractul genital superior (endometrita, boala inflamatorie pelvina) si sechelele acestei extinderi. Daca sunt identificate mai multe infectii (de exemplu, cervicita cu chlamydia si vaginita bacteriana), toate trebuie tratate.

  • Tratamentul gonoreei

Se administreaza ceftriaxona 250 mg intramuscular, ca doza unica. Se poate asocia la acest tratament si azitromicina sau doxiciclina, indiferent daca este prezenta sau nu coinfectia cu chlamydia.

Nu se recomanda tratamentul cu fluorochinolone (de exemplu, ciprofloxacin) datorita riscului crescut de rezistenta a gonococilor la aceste antibiotice.

  • Tratamentul infectiei cu chlamydia

Se recomanda administrarea azitromicinei 1 gram sau doxiciclinei 100 mg de doua ori pe zi, timp de 7 zile.

  • Vaginoza bacteriana

Se trateaza local (topic) sau pe cale orala. Cele mai indicate antibiotice sunt metroonidazolul si clindamicina.

  • Tratamentul infectiei cu trichomonas vaginalis

Se administreaza metronidazol sau tinidazol ca doza unica de 2 grame (4 tablete de 500 mg), sau metronidazol 500 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile. Trebuie tratati si partenerii sexuali.

  • Tratamentul infectiei cu virusul herpes simplex

Se pot administra pe cale orala:

  • acyclovir 400 mg de 3 ori pe zi sau 200 mg de 5 ori pe zi
  • famciclovir de 250 mg de 3 ori pe zi
  • valaciclovir 1000 mg de 2 ori pe zi

Tratamentul partenerilor sexuali

Partenerii sexuali ai femeilor cu chlamydia, gonoree sau trichomonas ar trebui tratati pentru aceste infectii. Pentru a preveni reinfectia, paceintele si partenerii lor sexuali trebuie sa evite contactul sexual pe parcursul tratamentului (abtinere 7 zile dupa tratamentul cu doza unica sau 7 zile dupa ce s-a incheiat un tratament cu o durata tot de 7 zile)

La femeile la care nu s-a identificat germenul patogen care este responsabil de infectie se recomanda tratament empiric, care sa acopere gonoreea si chlamydia.

La femeile la care cervicita este cauzata de prezenta unor corpuri sau substante  straine, indepartarea acestora va duce de obicei la rezolvarea inflamatiei. Se recomanda evitarea dusurilor chimice, contraceptivelor si deodorantelor vaginale.

Toate femeile care au fost evaluate pentru chlamydia, gonoree, trichomoniaza, ar trebui sa faca si teste pentru HIV si sifilis.

Se recomanda repetarea testelor la 3-6 luni dupa primul diagnostic de infectie cu transmitere sexuala, datorita ratelor crescute de reaparitie a infectiei.

Cervicita recurenta sau persistenta             

Cervicita poate sa persiste in ciuda tratamentului repetat cu antibiotice. Majoritatea cazurilor de cervicita persistenta nu sunt determinate de recadere sau reinfectie cu chlamydia, gonococ, trichomonas sau vaginita bacteriana. In aceste cazuri tebuie cautate si alte cauze (de exemplu, persistenta unei flore vaginale anormale, expunerea la iritanti chimici sau dusurile vaginale).

In unele cazuri se poate asocia tratament pentru bacteriile anerobe care pot fi prezente la nivelul vaginului (in special daca este prezenta vaginoza bacteriana): se poate asocia metronidazol 500 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.

Cervicita cronica

Cervicita cronica are de obicei o cauza neinfectioasa. La femeile cu cervicita cronica, mucoasa colului uterin este hiperemica (rosie) si poate fi ulcerata. Prin obstructia glandelor mucoase se pot forma chiste Naboth.

Un numar mic dintre aceste femei pot avea o secretie cervicala mucopurulenta care este mai specifica pentru cervicita acuta infectioasa. Termenul de cronic in acest context se refera in general la femeile la care cauzele obisnuite infectioase de cervicita acuta au fost tratate sau excluse, dar la care persista semnele de infectie.

Tricomonaza sau Infectia genitala cu Trichomonas vaginalis

Generalitati: 

Ce este tricomonaza?

Tricomonaza este o boala cu transmitere sexuala foarte raspandita, cauzata de o infectie produsa de un parazit protozoar numit Trichomonas vaginalis. Simptomele acestei afectiuni sunt variabile, insa majoritatea persoanelor nu stiu ca sunt infestate cu acest parazit.

Care sunt cauzele?

Parazitul responsabil de aparitia tricomonazei este transmis in timpul unui contact sexual de la o persoana infestata la una sanatoasa. Prezervativele ofera o oarecare protectie, insa nu una deplina. T. vaginalis poate supravietui si pe obiecte infestate precum lenjerie, asternuturi si prosoape, si poate fi transmis prin folosirea in comun a acestora.

Care sunt simptomele?

Simptomele tricomonazei – daca apar – apar undeva intre 5 si 28 de zile de la momentul infestarii.

La femei acestea includ:

  • aparitia unei secretii vaginale galben-verzuie, cu miros fetid si care are uneori o consistenta spumoasa
  • senzatii de iritare si mancarime in zona genitala
  • disconfort in timpul actului sexual
  • dureri in timpul urinarii
  • dureri in partea inferioara a abdomenului

Barbatii sunt deseori asimptomatici, insa uneori pot prezenta urmatoarele simptome:

  • senzatie de iritare in interiorul penisului
  • eliminarea unei secretii uretrale neobisnuite
  • dureri in timpul urinarii
  • senzatii de arsura dupa urinare sau ejaculare 

Care sunt complicatiile?

Femeile insarcinate care sufera de tricomonaza sunt mai predispuse sa nasca inainte de termen. Totodata, copiii lor pot avea la nastere o greutate mai mica decat cea normala.

De asemenea, inflamatiile genitale produse de tricomonaza pot creste riscul infectarii sau transmiterii HIV, in cazul in care exista o astfel de expunere.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Dispareunie
Disurie
Durere perineala
Prurit genital
Scurgeri vaginale de culoare verzuie
Secretie uretrala anormala
Urinare frecventa (polakiurie)
Diagnostic: 

Un diagnostic nu se poate pune doar pe baza simptomelor. De aceea, doctorul va va face un examen fizic si va solicita o analiza de laborator pentru a vedea daca parazitul T. vaginalis este prezent in secretiile voastre vaginale, respectiv uretrale. Daca se confirma diagnosticul de tricomonaza, doctorul va poate recomanda sa testati daca nu aveti si alte boli cu transmitere sexuala.

Tratament: 

Tratarea tricomonazei se face cu antibiotice antiparazitare precum Metronidazolul sau Tinidazolul. Doza si durata tratamentului sunt stabilite de catre doctor. Partenerul vostru trebuie tratat concomitent pentru a preveni reinfectarea sau raspandirea bolii. Este de preferat ca persoanele care urmeaza un tratament pentru tricomonaza sa nu intretina relatii sexuale decat dupa finalizarea acestuia si disparitia simptomelor. Este important sa luati toate dozele de antibiotic prescrise de catre doctor, chiar daca simptomele se amelioreaza si va simtiti mai bine.

Menoragia, hipermenoreea sau menstruatia abundenta

Generalitati: 

Ce este menoragia?

Menoragia – sau hipermenoreea – reprezinta cresterea cantitativa a menstruatiei. Sangerarile menstruale incep la timp, insa sunt mult mai abundente ca de obicei, iar in unele cazuri pot dura si mai mult. Menoragia poate aparea singura sau insotita de alte afectiuni precum dismenoreea – dureri menstruale puternice. Ea nu indica neaparat prezenta unei alte afectiuni mai grave, insa poate afecta viata de zi cu zi a femeii. Exista diferente foarte mari intre femei in ceea ce priveste cantitatea sangerarilor menstruale; de aceea fiecare femeie ar trebui sa isi dea seama, bazandu-se pe experienta ei anterioara, daca o anumita menstruatie este mult mai abundenta sau diferita decat restul. Daca sunteti ingrijorata din cauza acestor sangerari menstruale abundente, este indicat sa va adresati unui medic specialist.

Care sunt cauzele?

Inainte de a incerca sa descopere care este cauza menoragiei, doctorul trebuie sa se asigure ca pacienta nu este insarcinata sau ca nu a suferit un avort spontan, deoarece in anumite cazuri, sangerarile menstruale abundente se pot datora unor astfel de complicatii care se suprapun cu perioada ciclului menstrual.

Printre cele mai obisnuite cauze ale menoragiei se numara:

  • un dezechilibru hormonal – din cauza acestuia tesutul endometrial (cel care captuseste uterul si care este eliminat lunar in cazul in care nu a avut loc fecundarea ovulului) se poate dezvolta in exces, ceea ce va avea ca rezultat cresterea abundentei menstruatiei
  • diferite formatiuni benigne (necanceroase) – fibroamele uterine sau polipii uterini pot provoca sangerari menstruale mai abundente sau care dureaza mai mult
  • steriletul – folosirea acestei metode contraceptive este deseori asociata menoragiei
  • adenomioza – o afectiune in care tesutul endometrial se poate gasi si in muschiul uterin, ceea ce duce la ingreunarea perioadei menstruale
  • cancerul uterin, ovarian sau cel de col uterin
  • utilizarea unor medicamente anticoagulante
  • boala inflamatorie pelvina
  • anumite afectiuni ale tiroidei, hepatice sau renale

Care sunt simptomele?

Simptomele menoragiei pot include:

  • o menstruatie atat de abundenta incat trebuie sa va schimbati tampoanele sau absorbantele la un interval foarte scurt de timp (de exemplu din ora in ora)
  • nevoia de a schimba tampoanele sau absorbantele inclusiv pe timpul noptii
  • eliminarea unor cheaguri de sange mai mari ca de obicei
  • sangerarea pe o perioada mai mare de 7 zile
  • limitarea activitatilor zilnice din cauza inconvenientelor provocate de menoragie
  • anemie
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Menoragie
Diagnostic: 

Simptomele sunt deseori mai graitoare in cazul hipermenoreei decat anumite teste si analize de laborator.

Pentru a putea pune un diagnostic, doctorul va va pune intrebari despre istoricul vostru medical. Va puteti astepta la intrebari care sa adreseze:

  • cum sunt sangerarile menstruale din punct de vedere cantitativ si calitativ
  • care este tiparul ciclurilor menstruale
  • viata voastra sexuala
  • daca si ce fel de contraceptive folositi
  • ce medicamente utilizati / ce tratamente urmati
  • daca aveti boli hepatice sau afectiuni renale
  • daca aveti simptome ale unor probleme cu glanda tiroida
  • daca aveti dureri in timpul menstruatiei si cat de intense sunt acestea

Printre investigatiile pe care medicul specialist le poate recomanda se afla:

  • teste de sange – acestea se fac pentru a verifica daca sunteti anemica, dar si pentru a depista alte posibile afectiuni (de coagulare a sangelui, dereglari tiroidiene etc.)
  • testul Papanicolau – se face pentru a analiza celulele cervicale si pentru a vedea daca exista inflamatii sau infectii la nivelul acestora
  • biopsie endometriala – prin aceasta se verifica daca exista probleme la nivelul endometrului
  • ecografia – o metoda neinvaziva si nedureroasa care permite explorarea organelor
  • sonohisterografia – o metoda ecografica mai avansata, asemanatoare ecografiei transvaginale, dar care presupune introducerea de ser fiziologic in uter pentru a-l putea vizualiza cat mai bine
  • histeroscopia – este o metoda minim invaziva prin care cu ajutorul unui mic instrument optic se poate vizualiza uterul, vaginul si colul uterin
Tratament: 

Tratamentul se face in functie de cauza si severitatea menoragiei, in unele cazuri nefiind nevoie de urmarea niciunui tratament.

Tot pentru stabilirea unui tratament adecvat, doctorul va lua in calcul varsta pe care o aveti, starea voastra generala de sanatate, cat de bine raspundeti la anumite medicamente, dar si ce anume va doriti – reducerea durerilor, a cantitatii ciclului menstrual, urmarea unei terapii continue sau nu etc. In cazul hipermenoreei se poate interveni pe mai multe cai:

  1. Tratament medicamentos prin administrarea de:
  • suplimente de fier pentru a combate anemia
  • antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu ibuprofenul) pentru a reduce durerile
  • contraceptivele orale pentru a regla ciclurile menstruale si pentru a reduce cantitatea sangerarilor
  • hormoni pentru a corecta dezechilibrele, pentru a stabiliza endometrul etc.

      2. Tratament chirurgical prin urmatoarele interventii:

  • dilatatia si chiuretajul – o procedura prin care este indepartat endometrul pentru a reduce cantitatea sangerarilor menstruale; in anumite cazuri, aceasta procedura trebuie repetata de-a lungul timpului
  • histeroscopia operatorie – cu ajutorul histeroscopului se introduc instrumentele chirurgicale necesare pentru indepartarea polipilor si a fibroamelor, sau pentru corectarea altor anomalii intalnite la nivelul uterului
  • ablatia endometriala – folosita pentru indepartarea permanenta a endometrului
  • hiserectomia – o interventie chirurgicala majora care consta in indepartarea uterului si in urma careia o femeie nu va mai avea niciodata menstruatie si nu va mai putea ramane insarcinata

Menoragia este o afectiune des intalnita in randul femeilor. Daca aceasta va creeaza probleme si va afecteaza calitatea vietii este important sa stiti ca puteti primi ajutor, adresandu-va unui medic specialist, care impreuna cu dumneavoastra va alege conduita optima de tratament.

Pagini

Subscribe to RSS - Obstetrica - ginecologie