Termen cautat
Categorie

Obstetrica - ginecologie


Obstetrica - ginecologie

Diabet gestational

Generalitati: 

Ce este diabetul gestational?

Diabetul gestational afecteaza femeile gravide, care inainte de conceptie nu au suferit de diabet. Aceasta afectiune se manifesta printr-un nivel crescut de glucoza in sange, ca urmare a imposibilitatii transformarii glucozei in energie de catre corpul mamei. Acest tip de diabet afecteaza femeia numai in timpul sarcinii, nefiind cunoscut inainte de conceptie, iar dupa nastere dispare, afectand insa atat fatul cat si mama pe durata graviditatii. Conform statisticilor, diabetul gestational are o pondere la nivel mondial de 9.2% in usoara crestere fata de anii precedenti.

Categorii: 
Endocrinologie si Diabet
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Astenie
Cresterea apetitului
Sete excesiva
Urinare abundenta (poliurie)
Urinare frecventa (polakiurie)
Vedere neclara
Diagnostic: 

Cauzele diabetului gestational

Diabetul gestational se cauzeaza cantitatii mari de glucoza din sangele mamei in timpul sarcinii. Datorita cresterii secretiei de hormoni placentari are loc impiedicarea actiunii insulinei, glucoza neputand fiind transformata in energie si ramane in cantitati mari in sange. Intrucat pancreasul nu poate produce o antitate mai mare de insulina (cat ar fi necesar pentru scaderea glicemiei) glucoza trece in corpul fatului prin intermediul placentei, pancreasul sau producand insulina in exces, glucoza se metabolizeaza iar energia suplimentara este depozitata sub forma de grasime.

Factori de risc

Studiile au demonstrat ca exista factori importanti, de care trebuie sa tina cont medicul curant, in momentul in care o femeie ramane insarcinata. Printre acestia se numara:

  • Obezitatea (indice de masa corporala>30)
  • Diabet gestational in sarcini anterioare
  • Glucozurie (prezenta glucozei in sangele mamei)
  • Diabet in istoricul familial
  • Hipertensiunea arteriala
  • Cresterea in greutate in primul trimestru de sarcina

De asemenea, se au in vedere si sarcinile anterioare. Astfel, este importanta monitorizarea mamei daca:

  • A nascut un fat cu greutatea mai mare de 4-4,5 kg
  • A nascut un fat mort
  • Fatul prezenta malformatii congenitale
  • Varsta mai mare de 35 ani

Efecte ale diabetului gestational asupra mamei

  • Greutatea fatului poate avea o influenta importanta asupra nasterii: poate cauza ruptura de perineu sau chiar cezariana.
  • Daca glicemia nu este controlata, poate cauza infectii urinare frecvente
  • Diabetul gestational poate cauza hipertensiune arteriala
  • Folosirea anticonceptionalelor dupa nastere poate creste riscul de aparitie a diabetului de gradul 2 la persoanele aflate la menopauza.
Tratament: 

Pe durata sarcinii principalele indicatii terapeutice prevad o alimentatie echilibrata si un stil de viata cat mai sanatos, fiind indicate activitatile fizice ce nu solicita mama (cele mai indicate sunt plimbarile) si odihna corescunzatoare. Tratamentul uzual al diabetului nu este recomandat pentru femeile gravide din cauza efectelor negative ce pot afecta fatul, insa in cazul in care nu se mentine glicemia in cantitati mici, se poate administra insulina injectabil, in dozele recomandare de medic si numai sub supraveghere medicala.

In momentul nasterii, administrarea insulinei se sisteaza, se monitorizeaza nivelul glucozei sanguine si functie de valorile acesteia, se alege un tratament corespunzator.

Dupa nastere, se continua monitorizarea glicemiei la mama dar si la fat. In majoritatea cazurilor, diabetul gestational dispare dupa nastere, insa exista riscul ca in anii urmatori mama sa prezinte diabet de tipul 2, mai ales daca greutatea corporala nu se mentine in limite normale si intervine sedentarismul. Se recomanda monitorizarea glicemiei cel putin inca 6 luni dupa nastere, iar in cazul in care mama doreste un nou copil, este indicat sa consulte medicul inainte de conceptie, pentru a evalua nivelul glicemiei si predispozitia femeii la dezvoltarea diabetului gestational din nou.

Vulvodinie

Generalitati: 

Vulvodinia este o durere cronica (poate evolua luni sau chiar ani de zile) in zona orificiul vaginal (vulva) pentru care nu se cunoaste o cauza. Durerea, senzatie de arsura sau de iritatie, caracteristice vulvodiniei, creeaza persoanei suferinde extrem de mult disconfort. Insa, e bine de stiut de la inceput ca exista optiuni terapeutice, motiv pentru care este bine sa apelati la ajutorul unui medic cu care sa discutati despre aceasta problema.

Principalul simptom al vulvodiniei este durerea in zona genitala, care se poate manifesta ca:

  1. arsura
  2. intepatura
  3. mancarime
  4. usturime
  5. senzatie de rana
  6. durere in timpul actului sexual

Durerea resimtita poate fi constanta sau intermitenta, poate dura luni sau chiar ani, se poate instala brusc, la fel cum poate si disparea, este resimtita in intreaga arie vulvara sau doar in anumite zone ale acesteia, de exemplu la intrarea in vagin (vestibul). Tesutul vulvar se poate prezenta usor inflamat sau umflat, dar cel mai adesea aspectul acestuia este normal.

Desi nu este cunoscuta cauza vulvodiniei, sunt cunoscuti anumiti factori care contribuie la aparitia acesteia, si anume:

  • leziuni sau iritatii ale nervilor care inconjoara regiunea vulvara
  • infectii vaginale vechi
  • hipersensibilitatea pielii la nivel vulvar
  • modificarile hormonale

Multe femei cu vulvodinie au in antecedente multiple tratamente pentru vaginite recurente, altele au un abuz sexual in trecut, dar majoritatea femeilor care prezinta aceasta afectiune nu au niciunul dintre factorii amintiti mai sus. Vulvodinia nu se transmite sexual si nici nu este un semn de cancer.

Din cauza durerii si a frustrarii cu care se confrunta persoana suferinda, vulvodinia duce la inhibitia activitatii sexuale, precum si la alte probleme, de natura emotionala, ca de exemplu:

  • anxietate
  • depresie
  • tulburari de somn
  • alterarea imaginii despre propriul corp
  • probleme in viata de cuplu
  • scaderea calitatii vietii
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Arsura
Prurit
Vulvodinie
usturime
Diagnostic: 

In vederea diagnosticarii vulvodiniei, medicul adreseaza pacientei o serie de intrebari legate de istoricul medical al acesteia, precum si legate de simptome (localizare, durata, evolutie in timp, s.a.). De asemenea, ca parte a evaluarii, medicul va efectua:

  1. examen pelvic - examinarea organelor genitale externe in vederea depistarii unor semne de infectie sau altfel de leziuni; prelevarea unei probe din secretia vaginala pentru a cauta o posibila infectie vaginala de natura bacteriana sau fungica.
  2. testul tamponului de bumbac. Folosind un tampon de bumbac umezit, medicul cauta zonele dureroase de la nivelul regiunii vulvare.
Tratament: 

Tratamentul vulvodiniei urmareste ameliorarea simptomelor. Este posibil ca rezultatele tratamentului sa apara dupa cateva saptamani sau chiar luni, asadar e nevoie de multa rabdare.

Optiunile terapeutice includ:

  • antidepresive triciclice sau anticonvulsivante pentru reducerea durerii cronice.
  • antihistaminice, care pot reduce mancarimea.
  • terapie prin tehnica de biofeedback - este o metoda care foloseste mintea pentru controlul unei functii a organismului.
  • anestezice locale - acestea amelioreaza pe termen scurt simptomele; pot fi folosite, de exemplu, inainte actului sexual.
  • blocaj nervos - injectarea locala a nervilor in vederea obtinerii unor blocaje nervoase.
  • chirurgie - indepartarea chirurgicala a zonelor dureroase, atunci cand durerea nu e generalizata in toata aria vulvara.

Alte masuri care pot reduce simptomele vulvodiniei:

  • aplicarea de comprese reci la nivelul organelor genitale externe poate reduce durerea si mancarimea.
  • bai de sezut - puteti incerca de 2-3 ori pe zi bai de sezut in apa calduta sau rece, timp de 5-10 minute.
  • evitarea lenjeriei intime stranse sau sintetice. Lenjeria intima stransa nu permite aerisirea zonei genitale, ceea ce creste temperatura si umiditatea locala producand iritatie. Purtati lenjerie intima din bumbac pe timpul zilei si renuntati la lenjeria intima peste noapte.
  • evitarea bailor fierbinti pentru ca provoaca disconfort si mancarime.
  • evitarea activitatilor care pun presiune pe zona vulvara, cum ar fi calaritul sau mersul pe bicicleta.
  • spalarea zonei genitale externe sa fie facuta cu delicatete. Dupa baie puteti aplica o crema emolienta, fara conservanti, care sa creeze o bariera protectoare.
  • utilizarea lubrifiantilor inaintea actului sexual
  • administrarea unui antihistaminic inainte de culcare
Bibliografie: 
<p>http://vulvalpainsociety.org/vps/index.php/vulval-conditions/vulvodynia <br>http://www.webmd.com/women/guide/vulvodynia <br>http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vulvodynia <br></p>

Metroragie

Generalitati: 

Metroragia este sangerarea de la nivelul uterului care apare intre menstruatii. Este o afectiune frecvent intalnita, in special la adolescente si la femeile care se apropie de menopauza.

Exista multe cauze ale metroragiei, cum ar fi:

  • dezechilibre hormonale (aceste dezechilibre sunt cauzate uneori de folosirea incorecta a tratamentelor hormonale, cum ar fi anticonceptionalele orale)
  • polipii, care sunt excrescente la nivelul cervixului sau in interiorul uterului; de obicei, polipii sunt necancerosi
  • fibroamele uterine, care sunt excrescente intrauterine necanceroase
  • infectia sau inflamatia uterului, a cervixului sau a vaginului
  • eroziunea la nivelul cervixului
  • folosirea dispozitivelor intrauterine sau a anticonceptionalelor orale
  • endometrioza (tesut uterin care creste in afara uterului)
  • aderentele intrauterine (care pot aparea ca urmare a unor cicatrici ale peretelui uterin)
  • vaginita atrofica (pereti vaginali uscati din cauza estrogenului scazut dupa instalarea menopauzei)
  • probleme medicale cronice (de exemplu, afectiuni tiroidiene, diabet, tulburari de coagulare)
  • anumite medicamente, cum ar anticoagulantele
  • stresul
  • cancerul de cervix sau de alta parte a uterului sau vaginului
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Sangerare vaginala anormala
Diagnostic: 

In vederea diagnosticului, medicul va pune intrebari legate de istoricul medical, inclusiv de ciclurile menstruale si e posibil sa ceara pacientei sa tina un jurnal al zilelor cu sangerare si fara sangerare, in care sa noteze si informatii despre cat de mare a fost sangerarea. De asemenea, medicul va face un examen fizic.

E posibil sa fie nevoie de teste de sange sau proceduri cum ar fi:

  • biopsie endometriala: medicul va recolta o mica mostra de tesut de la nivelul uterului, care va fi examinata microscopic.
  • ecografie abdomino-pelvina
  • sonohisterograma: dupa ce este injectat un fluid in interiorul uterului, este efectuata o ecografie. Acest test se foloseste pentru a decela modificarile stratului intern al uterului.
  • histeroscopie
  • histerosalpingografie: substanta de contrast ajunge in uter prin intermediul trompelor uterine, apoi sunt facute radiografii.
Tratament: 

Tratamentul depinde de cauza afectiunii. De exemplu, daca pacienta prezinta un dezechilibru hormonal, medicul ii va prescrie hormoni. Daca un dispozitiv intrauterin cauzeaza problema, acesta va fi indepartat. O eroziune prezenta la nivelul cervixului poate fi tratata indepartand si distrugand o parte din tesutul cervical.

Uneori e necesara interventia chirurgicala. Posibilele tratamente chirurgicale sunt:

  • D&C: prin aceasta metoda tesutul este razuit sau aspirat din uter
  • histeroscopie: pentru a indeparta un polip de exemplu
  • histerectomie: prin aceasta metoda se indeparteaza uterul in intregime

Daca este descoperit un neoplasm, acesta poate fi tratat chirurgical, prin iradiere sau chimioterapie sau orice combinatie a acestora.

Bibliografie: 
<p>http://www.corephysicians.org/news-and-health-library/health-library/women-health/wome5209/ <br>http://www.atlanticobgyn.com/bleeding-between-periods-metrorrhagia/ <br></p>

Vaginita

Generalitati: 

Vaginita este inflamatia vaginului si se manifesta prin durere, mancarime si secretii. Cauza este, de obicei, un dezechilibru al florei bacteriene vaginale sau o infectie. De asemenea, mai poate aparea cand nivelul estrogenului este redus, modificare ce apare la menopauza.

Cele mai frecvente tipuri de vaginita sunt:

  • Vaginita bacteriana, care apare prin dezvoltarea excesiva a florei vaginale sau printr-o infectie bacteriana
  • Vaginita fungica, care este cel mai frecvent produsa de Candida albicans
  • Trichomoniaza, care este produsa de un parazit (Trichomonas vaginalis) care se transmite pe cale sexuala
  • Vaginita atrofica, care apare prin scaderea nivelului de estrogen dupa intrarea in menopauza

Cum se manifesta vaginita

Cele mai frecvente semne si simptome sunt:

  • modificare a culorii, mirosului si cantitatii de secretie eliminata din vagin
  • mancarime sau iritatie vaginala
  • durere in timpul actului sexual
  • durere in timpul urinatului
  • sangerare vaginala usoara

Aspectul secretiei vaginale poate indica tipul vaginitei, de exemplu:

  • vaginita bacteriana se caracterizeaza printr-o secretie alb-gri, urat mirositoare, miros care se simpte mai puternic la sfarsitul actului sexual (miros asemanator de peste)
  • vaginita fungica se caracterizeaza prin mancarime si o secretie alba, groasa, densa, cu aspect de branza cottage
  • trichomoniaza produce o secretie galben-verzuie, uneori spumoasa.

Factorii de risc pentru dezvoltarea vaginitelor sunt:

  • modificarile hormonale, cum ar fi cele date de sarcina, anticonceptionale orale sau menopauza
  • activitatea sexuala
  • infectiile cu transmitere sexuala
  • medicamente ca antibiotice sau corticosteroizi
  • diabetul zaharat necontrolat
  • folosirea produselor ca spuma de baie, spray sau deodorant vaginal
  • purtarea de lenjerie intima stransa sau umeda
  • dispozitivele intrauterine

In general, infectiile vaginale nu produc complicatii serioase. Insa, in cazul femeilor gravide vaginitele bacteriene simptomatice sau trichomoniaza s-au asociat cu nasteri premature si cu nou-nascuti cu greutate mica. De asemenea, femeile cu trichomoniaza sau vaginita bacteriana au un risc mai mare de a se infecta cu HIV sau cu alti agenti patogeni transmisi pe cale sexuala.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Durere
Prurit
usturime
Diagnostic: 

In vederea diagnosticului, medicul va urmari istoricul medical al pacientei (incluzand infectiile cu transmitere sexuala din trecut) si va efectua un examen pelvic, in timpul careia va recolta o proba din secretia vaginala pentru testate bacteriologica in vederea determinarii tipului de vaginita.

Tratament: 

Dupa cum am vazut, exista mai multe conditii, respectiv agenti patogeni, care pot produce vaginite si, in consecinta, exista tratamente specifice pentru fiecare caz in parte:

  1. Vaginita bacteriana. Pentru acest tip de vaginita medicul poate prescrie metronidazol tablete, gel, ovule sau clindamicina gel sau ovule, ultimele forme de prezentare fiind pentru administrarea intravaginala. Tratamentul este de obicei cu durata de o saptamana.
  2. Vaginita fungica. Infectiile fungice se trateaza, de obicei, cu creme, supozitoare sau ovule cu antifungice, ca de exemplu miconazol, clotrimazol, tioconazol. Pot fi prescrise si tratamente orale cu fluconazol.
  3. Trichomoniaza. In cazul acesta medicul prescrie metronidazol sau tinidazol comprimate.
  4. Vaginita atrofica. Tratamentul acesteia se face cu estrogen sub forma de creme, tablete sau inele intravaginale.
  5. Vaginita de cauza neinfectioasa. In cazul acesteia trebuie identificata sursa iritatiei si indepartarea acesteia. Posibile surse sunt: sapunul, detergentul de rufe, servetele igienice, tampoane etc. Medicul poate prescrie creme pe baza de estrogen pentru ameliorarea simptomelor.
Bibliografie: 
<p>http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vaginitis</p>

Nasterea prematura sau declansarea prematura a travaliului

Generalitati: 

Ce este nasterea prematura?

Nasterea prematura reprezinta declansarea contractiilor uterine sau aparitia unor semne de maturare a colului uterin, inainte de termen, in unele cazuri chiar din saptamana 22 de absenta a menstruatiei. Dupa saptamana 37 de absenta a menstruatiei medicii considera ca nu mai poate fi vorba despre o nastere prematura cu risc pentru fat.

Care sunt cauzele nasterii premature?

Exista mai multe cauze pentru nasterea prematura. Poate fi vorba despre cauze medicale sau socio-economice. Totusi in peste un sfert din nasterile premature cauza nu se poate identifica.

a) Cauzele medicale

  • Afectiunile acute (de exemplu o infectie bacteriana) in ultimele luni de  sarcina pot declansa nasterea inainte de termenul normal

  • Placenta este pozitionata anormal (praevia) sau s-a separat prematur de uter (abruptio)

  • Sarcina multipla (de gemeni sau tripleti) duce la distensia exagerat de mare a uterului

  • Lichidul amniotic este in exces(polihidramnios)n

  • Fatul nu se afla intr-o pozitie normala sau nu este suficient format

  • Anomalii congenitale din uter sau din colul uterin (cum ar fi un col scurt) sau aparute ulterior (cum sunt fibroamele).

  • Eventuale intreruperi de sarcina repetate sau nasteri premature (fie ca au fost spontane sau induse)

  • Au existat in trecut mai multe sarcini

  • Incompatibilitatea de Rh intre mama si copil poate duce la declansarea unei nasteri inainte de termen

  • Sangerari genitale

  • Boli severe (ex: hipertensiune si diabet)

  • Mama are probleme cu greutatea (subponderala sau supraponderala)

  • Preeclampsia- este o boala ce poate aparea dupa cinci luni de sarcina si este caracterizata de hipertensiune arteriala, edeme difuze, probleme la nivelul rinichilor si ficatului. Fluxul sanguin spre fat poate sa scada si mama poate suferi convulsii (eclampsie)

  • Operatii (apendicectomie) in timpul sarcinii

b) Cauze socio-economice

Cel mai frecvent, nasterea prematura apare la femeia singura, mai mica de 28 de ani sau peste 40 de ani, fumatoare, care consuma  droguri (cocaina, metamfetamina) sau  alcool, care sunt fac multe calatorii sau depun eforturi fizice prea mari. Toate studiile realizate demonstreaza faptul ca nasterea prematura apare mai des in randul mamicilor care au un statut socio-economic mai modest.

Care sunt simptomele de nastere prematura?

In perioada dintre saptamanile 20 si 37 de sarcina pot sa apara contractii uterine anormale. Ele sunt mai frecvente (patru contractii la fiecare 20 de minute sau opt contractii pe ora), mai regulate si provoaca mai multa durere decat contractiile Braxton-Hicks. Contractiile uterine pot fi nedureroase uneori. Frecventa lor este importanta pentru diagnosticarea nasterii premature. Daca simtiti  contractii uterine asezati-va, iar daca acestea nu se opresc trebuie sa va adresati medicului ginecolog de urgenta. Iata cateva dintre simptomele care pot anunta o nastere prematura:

  • Crampe asemanatoare celor de la menstruatie

  • Senzatie dureroasa in pelvis,in  etajul abdominal inferior sau spre coapse

  • Durere surda la coloana lombara

  • Crampe intestinale sau  diaree

  • Intensificarea secretiei vaginale

  • Secretie vaginale transparente, roz, maronie sau chiar sangerare vaginala

  • Se umfla mainile, picioarele si fata

  • Durere de cap, oboseala,stare generala de ameteala

Care sunt complicatiile nasterii premature?

Problema cea mai mare in cazul nasterilor premature este legata de faptul ca fatul nu este dezvoltat suficient. Mai exact:

  • Aparatul respirator este incomplet dezvoltat, respiratia este neregulata si intrerupta. Lipseste surfactantul, o substanta esentiala pentru plamani.

  • Ficatul este imatur, lucru care explica de ce majoritatea copiilor nascuti prematur sufera de icter. Ei au pielea si ochii intr-o nuanta galbena.

  • Aparatul digestiv nu este suficient dezvoltat: copilul prematur trebuie alimentat prin sonda gastrica, nu are reflexul de supt si inghitire, fapt pentru care nu poate fi alaptat de mama.

  • Sistemul imunitar este slab, ceea ce explica frecventa si severitatea infectiilor la copiii prematuri

  • Termoreglarea nu a ajuns la maturitate: copilul este foarte sensibil la frig si la caldura. Din acest motiv, imediat dupa nastere, se aseaza intr-un incubator.

  • Cand se naste, copilul are greutate mica (rareori atinge 2500 grame)

  • Intarziere in achizitiile psiho-motorii (probleme de ordin neurologic sau la nivelul ochilor)

In primele ore de viata, exista trei mari riscuri: detresa respiratorie, hemoragia intracraniana si infectiile. In majoritatea cazurilor, mama nu va avea de suferit vreo afectiune. Totusi, exista riscul ca urmatoarele sarcini sa se finalizeze tot cu nastere prematura. Este important de stiut ca in 5-10% din cazuri, exista riscul ca inima, creierul sau rinichii mamei sa fie afectati. In functie de tratamentul sugerat pot exista efecte secundare cum sunt congestia pulmonara,  greata ,  varsaturile.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Ameteala
Astenie
Cefalee
Contractii uterine
Crampe abdominale
Diaree
Durere la nivelul hipogastrului
Dureri de spate
Greata
Palpitatii
Sangerari vaginale anormale in timpul sarcinii
Secretii vaginale transparente
Umflare(edem)
Varsaturi (voma)
Diagnostic: 

Nasterea prematura se poate diagnostica printr-un examen clinic:

  • daca varsta sarcinii este sub 37 saptamani
  • contractiile uterului sunt puternice, dese, produc durere si frecvente(patru contractii la douazeci de minute sau opt pe ora)
  • colul uterin se modifica: se dilata, in unele cazuri se pierde si lichid amniotic (in cazul in care se rup membranele amniotice)

Diagnosticul de nastere prematura se confirma in urma realizarii acestor analize:

  • ecografia de col uterin- arata modificarile survenite
  • examenul vaginal digital-va evidentia dilatarea colului
  • se recolteaza secretie vaginala cu scopul de a vedea daca nu este vorba despre o vaginita
  • tocografia externa - contractiilor uterine se inregistreaza prin intermediul peretelui abdominal; se utilizezeaza un echipament medical special
  • cardiotocografia-inregistreaza bataile de cord fetal si contractiile de uter
  • identificarea fibronectinei fetale in secretia vaginului
  • analiza urinei pentru identificarea cauzelor

Este important sa se monitorizeze frecvent tensiunea arteriala si prezenta proteinelor in urina la femeile cu risc de eclampsie.

Tratament: 

Repausul la pat

In cazul in care riscul de nastere prematura este foarte mare, repausul la pat se face in spital. In cazul in care riscul de nastere prematura este moderat, repausul poate fi la domiciliu.

Tratamentul cauzei

Este esential sa tratati cauza, atunci cand cauza este cunoscuta. Evaluarea riscului de nastere prematura, in toate cazurile, indiferent de clinica, presupune recoltarea unei probe de secretie vaginala (pentru cautarea agentilor patogeni si diagnosticul vaginitelor bacteriene si virale) si un  examen de urina citobacteriologic. Evidentierea unei infectii impune inceperea unui tratament, de cele mai multe ori antibiotic (cu respectarea antibioticilor care sunt oarecum permise in timpul sarcinii).

Inhibarea contractiilor uterine(tratamentul tocolitic)

Tratamentul tocolitic, pentru a reduce sau a opri contractiile uterine, este un tratament simptomatic. Cele mai utilizate medicamente tocolitice sunt beta-simpatomimeticele (salbutamol).Cu toate acestea, medicamentele pot avea reactii adverse grave si pot duce la probleme cardiovasculare. Alte medicamente, cu mai putine efecte secundare, dar, se pare, la fel de eficiente, sunt inca in  curs de dezvoltare: blocante ale canalelor de calciu si medicamente anti-oxitocina.

1. Beta-simpatomimeticele (salbutamol,terbutalina)

Tratamentul este administrat initial injectabil. Administrarea medicamentului se face cu monitorizarea atenta a frecventei cardiace a mamei (niciodata frecventa cardiaca a mamei nu trebuie sa depaseasca 120 batai / min, chiar daca nu se obtine inhibarea contractiilor uterine). Dupa 48 de ore de tratament, in cazul in care contractiile uterine sunt controlate, medicamentul, de obicei,este luat pe cale orala (Salbumol, 4 - 6 tablete pe zi). Intreruperea tratamentului este absolut necesara in cazul in care apar reactii adverse severe. In toate cazurile, tratamentul tocolitic nu este prescris sau mentinut dupa saptamana 37 de sarcina.
Nu se administreaza in caz de:

  • boli cardiace materne(valvulare, aritmii, cardiomiopatie, hipocalcemie, hiperkaliemie)

  • contraindicatie de tocoliza: corioamniotita,placenta abruptio, hipertiroidie

  • diabet zaharat dezechilibrat

  • hemoragii severe de origine nedeterminata

  • hipertensiune arteriala si preeclampsie severa.

Cateva din efectele secundare pot fi: tahicardie,  tremuraturi, anxietate (teama), dispnee(respiratie dificila), aritmii cardiace, edem pulmonar acut s chiar decesul mamei.

2.Blocante de canal de calciu

Blocantele canalelor de calciu au actiune miorelaxanta (relaxeaza muschii) la nivelul musculaturii netede vasculare si a uterului. Se utilizeaza ca tocolitice: nifedipin (oral), niterdipin sau nicardipin (oral sau intravenos). Efectele secundare sunt moderate si rar necesita intreruperea tratamentului: inrosirea fetei, dureri de cap, edem si rareori, hipotensiune arteriala. Eficacitatea este cel putin comparabila cu cea a betasimpatomimeticelor.

3. Medicamente anti-oxitocina (antagonisti de oxitocina)

Aceste medicamente au structura asemanatoare cu oxitocina ( intra in competitie cu aceasta pe receptorii oxitocinici). Sunt medicamente relativ noi pe piata, eficacitatea lor este comparabila cu cea a betasimpatomimeticelor, dar toleranta lor este mai mare (mai putine intreruperi ale tratamentului legate de reactiile adverse).

4. Progesteronul

Progesteronul natural sau cel de sinteza (gestanon,duphaston) a fost folosit in diverse situatii, dar eficacitatea sa nu a fost demonstrata. Utilizarea sa poate favoriza aparitia colestazei de sarcina (staza provocata de intreruperea scurgerii bilei din caile biliare in intestin).

5. Inhibitorii sintezei de prostaglandina

Inhibitorii sintezei de prostaglandine (aspirina,indocid) sunt eficienti, dar pot da reactii adverse fetale severe: inchiderea prematura a canalului arterial, hipertensiune pulmonara, insuficienta renala, oligoamnios.

6. Alte medicamente tocolitice: sulfatul de magneziu,scobutil,papaverina,psihosedative (diazepam)

Cerclajul

Cerclajul este o procedura chirugicala, relativ simpla, care se realizeaza cu scopul de a mentine colul uterin inchis pe toata durata sarcinii. Cerclajul colului uterin este de obicei o operatie invaziva, care presupune ca se coase colul uterin cu un fir gros, cu scopul de a preveniri nasterea prematura. Se realizeaza in caz de incontinenta cervicala. Procedura se face sub anestezie generala sau locala - spinala sau epidurala. Deci, interventia nu este dureroasa pentru mama. Colul se captusese cu un fir gros din nylon sau ata chirurgicala care nu se va resorbi. Se impiedica astfel inaintarea prematura a fatului si declansarea unei nasteri inainte de termen.
Cerclajul este o procedura care se face la inceputul trimestrului doi de sarcina (respectiv intre doisprezece si douazecisiunu de saptamani). Firul utilizat se va scoate in ultima luna de sarcina (in general in saptamana 37) sau in cazul in care starea gravidei cere acest lucru (de exemplu in cazul de rupere a membranelor si aparitia contractiilor). Scoaterea firului de cerclaj nu este dureroasa si nu necesita anesteziere.

Imbunatatirea prognosticul de supravietuire al fatului, in cazurile de nastere prematura

Corticosteroizii

Corticosteroizii au rol de grabire a procesului de maturare a plamanului fetal. In caz de nastere prematura, complicatiile majore neonatale sunt respiratorii (boala membranelor hialine) si neurologice (hemoragie intraventriculara). Administrarea de steroizi( dexametazona) in caz de risc de nastere prematura reduce incidenta acestor complicatii si mortalitatea fatului, in special in caz de nastere inainte de saptamana 34 de lipsa a menstruatiei. Nu se prescriu corticosteroizi in caz de corioamniotita si ulcerul peptic activ. Tratamentul se administreaza intramuscular, timp de 48 de ore.

Prevenire

Sfaturi pentru a preveni nasterea prematura:

  • Beti minim un sfert de litru de apa sau suc de fructe regulat pentru a fi suficient hidratata

  • Urmati o dieta sanatoasa, echilibrata si incercati sa luati in greutate intre unsprezece si saisprezece kg pe toata perioada de sarcina.

  • Este indicat sa urinati des pentru ca vezica urinara sa fie golita. In acest fel veti fi mai putin predispusa la infectii urinare care duc la aparitia contractiilor premature.

  • Pentru a preveni riscul de infectie urinara, intotdeauna trebuie sa va stergeti din fata spre inapoi cand mergeti la toaleta

  • Folositi lenjerie intima din bumbac pentru ca acesta inhiba dezvoltarea bacteriana

  • Renuntati la tigari si la  alcool. Nu consumati droguri cand sunteti insarcinata

  • Folositi prezervative daca aveti relatii sexuale

  • Evitati sa aveti mai multi parteneri sexuali in aceasta perioada

  • Stati cu picioarele sus ca sa va relaxati si evitati ridicarea obiectelor de mare greutate

  • Daca contractiile devin frecvente, incetati imediat activitatea solicitanta pe care o desfasurati. Trebuie sa va odihniti.

  • Scapati de stres

 

Sarcina molara

Generalitati: 

Ce este sarcina molara?

Sarcina molara este o complicatie rara a sarcinii.Sarcina molara se datoreaza unei tulburari in timpul procesului de fertilizare si se caracterizeaza prin anomalii ale celulelor care formeaza placenta.Sarcina molara, uneori numita mola hidatiforma,face parte dintr-un grup de afectiuni numit boala trofoblastica gestationala.Boala trofoblastica gestationala reprezinta un ansamblu de tumori caracterizate prin: proliferarea trofoblastului (strat celular periferic al oului care se afla la originea placentei), productia in exces de hCG si senibilitate la chimioterapie.Ele sunt de obicei tumori benigne (nu sunt canceroase),chiar daca se poate raspandi in afara uterului, ele sunt vindecabile.In sarcina molara,vilozitatile coriale ale placentei se transforma in vezicule (chisturi anormale) dand aspect placentei de ciorchine de strugure.Embrionului nu se dezvolta deloc sau este malformat si nu poate supravietui.Aproximativ o sarcina la fiecare 1000 de sarcini este o sarcina molara.

Care sunt tipurile de sarcina molara?

Intr-o sarcina normala,oul fertilizat contine 23 de cromozomi de la tata si 23 de cromozomi de la mama.In sarcina molara completa,oul fertilizat nu are cromozomi de la mama,iar cromozomii de la tata sunt duplicati, deci oul fertilizat va avea doua exemplare de cromozomi de la tata si nici unul de la mama.In acest caz, nu exista embrion,sac amniotic sau tesut placentar normal.In schimb placenta formeaza o masa de chisturi ce seamana cu un ciorchine de strugure.Aceste chisturi sunt vizibile la echografie.
In sarcina molara partiala, oul fertilizat are numarul normal de cromozomi de la mama (23), dar dublu de cromozomi de la tata, astfel incat oul fertilizat are 69 de cromozomi in loc de 46 (cat este normal).Aceasta se poate intampla cand cromozomii din spermatozoid sunt duplicati sau atunci cand doi spermatozoizi fertilizeaza acelasi ou.In acest caz, mai exista tesut placentar normal printre chisturile anormale.In majoritatea cazurilor embrionul nu incepe sa se dezvolte, deci nu exista un fat sau sac amniotic.Daca fatul este prezent, acesta prezinta defecte genetice si malformatii grave si nu poate sa supravietuiasca.Extrem de rar o sarcina molara partiala poate evolua cu gemeni, in care un fat se dezvolta cvasinormal, insa cel de-al doilea adesea moare.

Care sunt factorii de risc?

1. Varsta- Riscul de sarcina molara completa creste constant dupa varsta de 35 de ani.Dupa varsta de 40 de ani acest risc poate creste de 5 ori sau mai mult.
2. Rasa-Au fost observate diferite incidente la rase diferite;astfel femeile de culoare au un risc mult mai mare comparative cu femeile albe.
3. Antecedente de sarcina molara-Femeile care au avut o sarcina molara au un risc de 10 ori mai mare de a avea o noua sarcina molara.
4. Antecedente de avort spontan
5. Regimurile sarace in proteine- Dieta saraca in proteine reprezinta un factor de risc,pe cand regimurile bogate in beta-caroten(vitaminaA) si grasimi animale sunt considerate protectoare.
6. Fumatul-este considerat un factor de risc comparative cu femeile nefumatoare
7. Antecedente de sarcina gemelara bivitelina(doi ovuli au fost fecundati, fiecare de cate un spermatozoid)
8. Antecedente de infectii virale si parazitare ( toxoplasmoza)
9. Afectiuni endocrine - tulburari estrogenice, anomalii de ovulatie
10.Afectiuni imunologice
11.Factori externi: radiatii si temperaturi extreme

Care sunt manifestarile clinice ale sarcinii molare?

  • Sarcina molara se poate manifesta prin exagerarea simptomelor obisnuite de sarcina:lipsa menstruatiei, marirea de volum si sensibilitatea la nivelul sanilor, tulburari urinare, greturilor matinale.
  • Cel mai frecvent simptom este sangerarea vaginala, in special in saptamanile 6-16 de sarcina.Aceasta poate fi simptomul initial este in cantitate variabila(la inceput in cantitate mica,apoi creste progresiv),poate fi intermitenta (cand este intermitenta si persista cateva luni poate duce la aparitia anemiei),sangele este de culoare bruna.Sangerarea vaginala poate sa apara in aproximativ 20% din sarcinile normale,in primul trimestru si apare atunci cand oul fecundat se implanteaza in mucoasa uterina.Acesta poate sa rupa cateva vase de sange, apare hemoragia usoara, de culoarea deschisa.
  • Sangerarea vaginala poate fi insotita de eliminarea de vezicule molare (un fragment de tesut placentar care contin vezicule se rupe si se elimina prin vagin).Acest simptom nu este frecvent.
  • Distensia abdominala este datorata uterului marit.Uterul este mult mai mare decat ar trebui comparativ cu varsta gestationala.Un uter marit este un semn caracteristic de sarcina molara,dar uterul marit poate fi intalnit si in sarcina multipla(gemelara).
  • Greturi si varsaturi excesive in timpul primului trimestru de sarcina. Aceste semne pot fi caracteristice preeclampsie,care se dezvolta rar in timpul primului trimestru de sarcina.
  • Oboseala este datorata anemiei (apare datorita pierderilor prelungite de sange) sau hipertiroidismului (cresterea secretiei de hormoni tiroidieni)
  • Durerile abdominale severe pot fi datorate hemoragiei interne.
  • Crampele abdominale sau pelvine sunt intermitente si sunt datorate uterului marit de volum.
  • Bataile cordului fetal si miscarile fatului nu sunt perceptibile deoarece fatului nu este in prezent in sarcinile molare complete si in unele sarcinile molare partiale.
  • Tensiune arteriala crescuta (hipertensiunea) este un simptom frecvent al preeclampsiei.Sarcina molara poate determina aparitia preeclampsiei in timpul primului trimestru sau inceputul celui de-al doilea trimestru.Alte semne de preecalmpsie sunt:greturi,varsaturi excesive,durere de cap(cefalee),vertij,edeme (umflarea picioarelor).
  • Hipertiroidismul poate fi diagnosticat in 25% din sarcinile molare,dar este manifestat in 2-7% din cazuri.Semnele de hipertiroidism sunt oboseala, scaderea in greutate, cresterea frecventei cardiace, palpitatii (apar aritmii cardiace) ,intoleranta la caldura, transpiratii excesive, iritabilitate, anxietate(teama), slabiciune musculara,tremuraturi,etc. Hipertiroidismul apare datorita stimularii excesive a secretiei de TSH care determina cresterea secretiei de hormoni tiroidieni.
  • Semnele de afectare pulmonara pot apar rar,in cazul in care boala se extinde la plamani inainte de a fi diagnosticata.Poate apare scurtarea respiratiei,tuse cu sange sau secretii.Uneori la cateva ore dupa evacuarea sarcinii molare se poate produce embolizarea(migrarea) unor fragmente de mola in plamani si se manifesta prin dispnee (respiratie dificila), cresterea frecventei cardiace si scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune).
  • Rar pot fi intalnite semne de cardiomiopatie si nefropatie.

Care este evolutia sarcinii molare?

Este important sa se monitorizeze o sarcina molara pentru aproximativ sase luni dupa diagnosticare si tratament,deoarece chiar si cantitati foarte mici din sarcina molara pot creste si se pot raspandi rapid,iar acest lucru se poate intampla, uneori, la cateva luni dupa tratament.In cazul in care nivelul de hCG ( gonadotropina corionica umana,hormon peptidic produs in sarcina) incepe sa creasca sau ramane la un nivel ridicat trebuie sa mergeti la medic.

Sarcina molara invaziva se poate uneori dezvolta dupa operatia de eliminare a sarcinii.Sarcina molara invaziva inseamna ca tesutul molar s-a dezvoltat in stratul muscular al uterului(miometru).Cel mai frecvent simptom al sarcinii molare invazive este sangerarea vaginala continua sau neregulata dupa operatie.Sarcina molara invaziva poate duce la complicatii,pentru ca o data ce tesutul molar a crescut in stratul muscular al uterului acesta poate migra (emboliza) prin sange in diferite organe, inclusiv in plamani, ficat si creier.Sarcina molara invaziva se poate dezvolta dupa o sarcina molara partiala,dar este mult mai probabil sa se dezvolte dupa o sarcina molara completa.
Ocazional,celule anormale pot ramane dupa ce sarcina molara este eliminate.Aceasta se numeste boala trofoblastica gestationala persistenta.Se intalneste la 15% din femeile cu sarcina molara completa si mai putin de 1% din femeile cu sarcina molara partiala.Tratamentul consta in chimioterapie,tratament ce se continua pana ce nivelurile de hCG revin la normal.Cu tratament prompt si adecvat, aproape 100% din cazuri sunt curabile(vindecabile) atunci cand aceasta boala nu a diseminat inafara uterului.Chiar si in cazurile foarte rare in care celulele anormale s-au raspandit in alte organe, acestea pot fi vindecate. Dupa instalarea remisiunii complete (lipsa semnelor clinice si paraclinice de boala), este necesar sa se monitorizeze intermitent cantitatea hCG pentru restul vietii.

Intr-un numar foarte mic de cazuri,o sarcina molara completa poate duce la aparitia coriocarcinomului, o forma extrem de rara, dar curabila de cancer.Coriocarcinomul este o tumora maligna a trofoblastului fetal,o componenta a placentei.Frecventa acestei boli este de 1 la 30000 de sarcini. 50-75 % din coriocarcinoame urmeaza unei sarcini molare, dar poate sa apara dupa o sarcina normala, avort spontan sau sarcina ectopica.Manifestarile clinice sunt sangerari vaginale in perioada ce urmeaza evacuarii molei, persistente, cauzatoare de anemie si dureri de intensitate redusa.Uneori primele manifestari pot fi pulmonare ca urmare a metastazelor la acest nivel.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Amenoree
Astenie
Cefalee
Crampe abdominale
Disconfort abdominal
Greata
Iritabilitate
Palpitatii
Sangerari vaginale anormale in timpul sarcinii
Scadere in greutate
Scurgere vaginala cu vezicule
Slabiciune musculara
Tahicardie
Teama (Anxietate)
Tensiunea arteriala crescuta ( Hipertensiunea )
Transpiratia excesiva
Tremuraturi
Umflare(edem)
Urinare frecventa (polakiurie)
Varsaturi (voma)
Vertij
Diagnostic: 

Diagnosticul de sarcina molara poate fi suspectat pe baza simptomelor,dar pentru confirmarea diagnosticul sunt necesare mai multe analize:

 

  • Examenul ginecologic poate evidentia prezenta sangelui si eventual a veziculelor.Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdomenului evidentiata volumul uterin excesiv in raport cu durata amenoreei(diferenta de 4 saptamani) si consistenta moale a acestuia.Bataile cordului fetal nu sunt detectabile.
  • Medicul poate suspecta o sarcina molara in cazul prezentei unui nivel ridicat de hCG (gonadotropina corionica umana), hormon masurat de rutina in timpul testelor de sarcina.Toate sarcinile au niveluri ridicate de hCG, dar in sarcinile molare nivelul de hCG este foarte ridicat.In sarcina normala,nivelul de hCG din sange creste ajungand pana la 100.000 mUI/ml la varsta de sarcina de 12 saptamani, apoi scade.Concentratii mai mari de 200.000 mUI/ml sugereaza diagnosticul de sarcina molara.De asemenea este utila determinarea subunitatii beta hCG cu ajutorul tehnicii radioimunologice.Procentul acestei subunitati (fata de hCG total) este de 0,4% in sarcina normala, 1% in sarcina molara partiala, 2,4% in sarcina molara completa.Pentru realizarea diagnosticului este necesara combinarea dozarii hCG cu rezultatele echografice.
  • Ecografia pelvina poate confirma un diagnostic de sarcina molara.Ecografia foloseste undele acustice (ultrascurte) pentru a obtine o imagine a continutului uterin.Imaginea echografica este cea a unui uter marit ce contine numeroase structuri chistice fine.Ecografia vaginala este necesara pentru a evalua posibila invazie a stratului muscular al uterului (miometru).In cazul sarcinii molare partiale modificarile sunt mai putin avansate si uneori se poate observa prezenta embrionului si a sacului amniotic.Ecografia Doppler este utila pentru detectarea precoce a invaziei stratului muscular al uterului (miometru).
  • In cazul sarcinii molare exista posibilitatea ca aceasta sa se raspandeasca in afara uterului,de aceea sunt necesare anumite explorari cum ar fi radiografii,computer tomografia (CT) sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) pentru a vedea modificarile la nivelul toracelui, abdomenului, pelvisului si creierului.Teste de sange si urina pot fi necesare pentru a verifica existenta unor complicatii precum preeclampsia,anemia si hipertiroidismul.
  • Examenul anatomo-patologic (examinarea la microscop a tesutului molar dupa ce acesta a fost scos) confirma diagnosticul.
Tratament: 

Rezultatele testelor diagnostice va ajuta la stabili unui tratament adecvat.Tratamentul consta aproape intotdeauna in interventie chirurgicala de evacuare a sarcinii.Formele mai agresive de sarcina molara necesita tratament chimioterapic si / sau radioterapic. Aproximativ 85% din sarcinele molare pot fi tratate fara chimioterapie.Optiunile de tratament includ:


  • Dilatarea colului uterin si chiuretaj clasic sau prin aspiratie

Aceasta este o procedura chirurgicala utilizata pentru a elimina sarcina molara.Colul uterin este dilatat si mucoasa din interiorul uterului este razuita(curatata) cu ajutorul unei chiurete(instrument chirurgical de forma unei linguri) sau prin aspiratie.Evacuarea prin aspiratie este metoda preferata,dar nu poate fi facuta decat atunci cand volumul uterului nu-l depaseste pe cel al unei sarcini normale de 12-14 saptamani.


  • Histerectomia

Histerectomia este o operatie de indepartare a uterului.Evacuarea uterului este foarte rar utilizata pentru a trata sarcina molara, dar poate fi o optiune in cazul sangerarilor masive,in special in cazul in care femeia nu mai doreste copii.Dezavantajele histerectomiei sunt:cicatrice la nivelul uterului cu riscul ulterior de ruptura,risc crescut de boala trofoblastica persistenta.


  • Chimioterapia

Prezenta nivelurilor crescute de hCG dupa evacuarea sarcinii molare impune chimioterapia.Medicamentele cele mai utilizate sunt Methotrexatul si Actinomycina D (dactinomycina).Methotrexatul este contraindicat la persoanele cu afectiuni renale si hepatice. Chimioterapia poate fi cu un singur medicament sau cu mai multe medicamente asociate.


  • Radioterapia

Acest tratament foloseste radiatii X pentru a distruge celulele anormale,in cazul in care apar metastaze la nivelul creierului.
Nu se recomanda evacuarea sarcinii molare cu ajutorul oxitocinei(stimuleaza contractiile uterine) deoarece evacuarea este incompleta,favorizeaza diseminarea prin sange a fragmentelor molare, pot aparea sangerari masive.
Daca femeia nu a facut chimioterapie, va trebuie sa asteptate sase luni dupa ce nivel de hCG revine la zero inainte de a incerca sa ramana gravida.Daca a facut chimioterapie, se recomanda sa asteptate 12 luni inainte de o alta sarcina.Daca ramane insarcinata inainte de aceste termene,nivelurile hCG cresc si complicatii ale sarcinii molare pot trece neobservate.Probabilitatea aparitiei unei alte sarcini molare este de 1-2%. In primul trimestru de sarcina se recomanda efectuarea ecografiei de control.

Despre circulara de cordon ombilical

Generalitati: 

Cordonul ombilical este anexa fetala, conjunctivo-vasculara care realizeaza legatura dintre placenta si fat. Contine doua artere prin care este transportat sangele de la fat la placenta si o vena prin care circula sangele de la placenta spre fat.

Arterele prezinta un traseu spiralat in jurul venei, care face ca lungimea lor reala sa fie mai mare decat a cordonului ombilical, structura care face ca pulsatiile arterelor sa faciliteze circulatia sangelui in vena ombilicala.

Cordonul ombilical este un element important pentru dezvoltarea fatului prin calitatea sa de a asigura un aport sanguin aflat intr-o crestere permanenta pe parursul sarcinii.

Lungimea cordonului ombilical este de aproximativ 50 de centimetri, 5% din cordoanele ombilicale sunt mai scurte de aproximativ 35 de centimetri, in timp ce 5% dintre acestea sunt mai lungi si au aproximativ 80 de centimetri lungime. Nu se cunosc inca care ar fi cauzele acestor variatii de lungime ale cordonului ombilical. Se crede ca lungimea cordonului ombilical reflecta miscarea in uter a fetusului.

Cordoanele ombilicale scurte sunt asociate cu dereglarile din miscarile fetale si constrangerea uterina, dar si cu ruperea plancentei sau a cordonului.

Chiar daca s-a speculat ideea ca un cordon ombilical scurt impiedica nasterea fatului pe cale vaginala, datele disponibile  demonstreaza ca nasterea normala poate avea loc daca cordoanele au o lungime de cel putin 13 centimetri. Cordoanele ombilicale prea lungi sunt asociate cu infasurarea acestora in jurul segmentelor fetale, noduri adevarate ale cordonului si trombi venosi.

Diametrul cordonului ombilical este de 1,5 centimetri.

Inserta fetala este la nivelul ombilicului, cealalta extremitate fiind fixata la nivelul fetei fetale a placentei mai mult sau mai putin central. In portiunea centrala a cordonului se afla un tract conjunctiv consistent care trimite prelungiri ce formeaza loje si asigura soliditatea cordonului.

Cordonul ombilical prezinta si o zona de secretie si absorbtie a lichidului amniotic.

Complicatiile cordonului ombilical sunt numeroase si pot varia de la noduri false care nu au nici o semnificatie clinica, pana la ruptura de vase praevia care in cele mai multe din cazuri cauzeaza decesul fatului.

Circularele de cordon ombilical sunt infasurari unice sau multiple in jurul unor parti fetele, cel mai frecvent in jurul gatului. Prezinta o frecventa de 15-30% din totalul sarcinilor.

Clasificare:

  • Circulare laxe
  • Circulare stranse

Cauze:

  • Cordonul lung
  • Lichidul amniotic in cantitate mai mare

Circularele de cordon pot avea drept consecinta

  • scurtarea accidentala
  • compresiunea partilor moi si
  • compresiunea cordonului

Consecinta circularelor o constituie compresiunea vaselor cordonului cu jenarea circulatiei si suferinta fetala.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Tahicardie
Diagnostic: 

Prin ascultarea batailor cordului fetal si inregistrarea anomaliilor de ritm, tonalitate sau sufluri, medicul poate suspiciona ante sau intrapartum prezenta circularelor de cordon.

Ecografele performante pot stabili diagnosticul. 

In momentul travaliului medicul specialist poate diagnostica circulara de cordon ombilical.

Tratament: 

Prognosticul matern este bun.

Prognosticul fetal este rezervat, circularele fiind cauza de suferinta fetala si chiar de moarte a fatului.

Conduita:

Extragerea rapida a fatului prinn operatie cezariana daca suferinta fetala a aprut in perioada a-I-a a nasterii, sau prin aplicare de forceps in perioada a-II-a a nasterii.

Vaginita bacteriana sau vaginita nespecifica

Generalitati: 

Ce este vaginita bacteriana ?

Vaginita bacteriana, cunoscuta si sub denumirea de vaginita nespecifica, apare datorita modificarii florei vaginale normale, cu o reducere a concentratiei de lactobacilli si o predominanta a altor specii de bacterii, in special Gardnerella vaginalis. Vaginul contine in mod normal mai multe tipuri de bacterii, inclusiv Lactobacili. Aceasta bacterie este prezenta in cantitate mare la nivelul vaginului si este are rol in mentinerea echilibrului bacterian la nivelul vaginului. Nu este considerata o boala cu transmitere sexuala.
Vaginita bacteriana este printre cele mai frecvente infectii vaginale la femeile in perioada fertila. Vaginita bacteriana afecteaza aproximativ 10% din femei si pana la 30% din femeile gravide. Este cea mai frecventa cauza a aparitiei secretiilor vaginale anormale (leucoree).

Care este cauza vaginitei bacteriene ?

Nu s-a stabilit cauza exacta a vaginitei bacteriene. Vaginita bacteriana se caracterizeaza printr-o reducere a numarului normal de lactobacili,bacterii producatoare de peroxid de hidrogen, la nivelul vaginului. In acelasi timp, exista o crestere a concentratiei altor tipuri de bacterii, mai ales bacteriile anaerobe (bacterii care se dezvolta in lipsa oxigenului) si Gardnerella vaginalis. E. coli este un microorganism ce colonizeaza rectul in mod normal si poate fi implicat in aparitia vaginitei bacteriene in cazul in care colonizeaza zona vaginala.

Care sunt factorii de risc ?

  • Spalaturile vaginale, utilizarea unor produse de igiena feminina (cum ar fi tampoanele vaginale) si spuma de baie pot creste riscul de vaginita bacteriana.
  • Desi vaginita bacteriana nu este o boala cu transmitere sexuala, relatiile sexuale fara prezervativ cresc riscul de vaginita bacteriana ca urmare a efectului spermei asupra bacteriilor din vagin.
  • Se pare ca prezenta unei boli cu transmitere sexuala(BTS) creste riscul de vaginita bacteriana, 64% din femeile cu BTS sufera de vaginita bacteriana.
  • S-au identificat si alti factori care cresc riscul de a dezvolta vaginita bacteriana cum ar fi multipli sau noi parteneri sexuali, dispozitivele intrauterine(steriletul) si fumatul.
  • Dezechilibrul dintre bacterii poate fi cauzat de modificari hormonale:sarcina, menopauza, boli cronice si stres
  • Anumite sapunuri, lenjeria sintetica, alimentatia necorespunzatoare pot, de asemenea, favoriza aparitia infectiilor vaginale.

Care sunt simptomele vaginitei bacteriene ?

Simptomele vaginitei bacteriene sunt:

  • Secretii vaginale abundente,de culoare alb-cenusie,omogena,usor aerata;una din trei femei cu vaginita bacteriana au scurgeri vaginale de culoare galbena.Secretia vaginala este mai evidenta dupa raporturi sexuale si menstruatie.
  • Scurgeri vaginale cu miros neplacut de "peste" sau aminic
  • Prurit (mancarime),iritatii sau senzatia de arsura la nivelul vulvei (in unele cazuri)
  • Senzatia de arsura sau iritatie in timpul actului sexual sau in timpul urinarii (in unele cazuri)
  • Multe femei cu vaginta bacteriana nu au nici un simptom.

Care sunt complicatiile vaginitei bacteriene ?

In cele mai multe cazuri,vaginita bacteriana nu da complicatii,dar exista unele riscuri legate de vaginita bacteriana:

  • In timpul sarcinii, vaginita bacteriana poate provoca avort spontan, nastere prematura, greutate mica la nastere si infectii ale lichid amniotic. Cu toate acestea, tratamentul vaginitei bacteriene asimptomatice (nu produce simptome) in timpul sarcinii nu s-a dovedit util pentru a reduce incidenta nasterilor premature.
  • Bacteriile care produc vaginita bacteriana, uneori poate infecta uterul si trompele uterine. Acest tip de infectie se numeste boala inflamatorie pelvina. Boala inflamatorie pelvina poate cauza infertilitate sau afecteaza trompele uterine suficient de mult pentru a creste riscul de sarcina ectopica. Sarcina ectopica este o afectiune in care un ou fecundat creste inafara uterului, de obicei in trompele uterine.
  • Vaginita bacteriana poate creste sensibilitatea femeii la alte boli cu transmitere sexuala, cum ar fi SIDA,infectia cu Chlamydia si gonoreea.Avand vaginita bacteriana creste riscul ca o femeie HIV-infectata sa transmita virusul partenerului sexual.
  • Prezenta unei vaginite bacteriene in momentul unei proceduri invazive in zona pelvina(nasterea prin cezariana, biopsia endometriala, histerectomia, avortul sau plasarea unui dispozitiv intrauterin) creste riscul de aparitie a unei infectii pelvine.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Prurit genital
Scurgeri vaginale de culoare alba - cenusie
Scurgeri vaginale de culoare galbena
Scurgeri vaginale urat mirositoare
Diagnostic: 
  • Istoricul medical si examenul pelvin sunt primele etape in stabilirea diagnosticului de vaginita bacteriana.In timpul examenului pelvin medicul va observa modificarile mucoasei vaginale si a colului uterin si va face un examen manual(palpare) al ovarelor si uterului. De asemenea, in timpul examenului, medicul va recolta o proba din secretia vaginala pentru examenul la microscop, pentru cultura sau pentru a exclude prezenta altor boli cu transmitere sexuala.
  • Examinarea secretiei vaginale la microscop pot ajuta la diferentierea vaginitei bacteriene de vaginita candidozica si cea data de trichomonas.
  • Un semn de vaginita bacteriana este prezenta la examenul microscopic a unor celule granulate numite "clue cells". "Clue cells" sunt celule epiteliale vaginale care au bacterii aderente la suprafetele lor.
  • Femeile cu vaginita bacteriana au mai putini lactobacili (bacterii ce colonizeaza in mod normal vaginul). La pacientele cu vaginita bacteriana, secretia vaginala contine un numar redus de polimorfonucleare (PMN-un tip de leucocitele), de obicei un polimorfonuclear sau mai putin.
  • Determinarea pH-ulului vaginal (gradul de aciditate sau alcalinitate) este utila, deoarece un pH vaginal mai mare de 4.5 sugereaza o vaginita bacteriana.pH-ul este crescut la 90% din pacientele cu vaginita bacteriana.
  • Testul "whiff", cu hidroxid de potasiu 10% este uneori efectuat si consta in amestecarea unei picaturi de KOH(lichid) cu o picatura de secretie vaginala. Daca vaginita bacteriana este prezenta se degaja un miros de peste sau aminic.KOH, prin proprietatile sale alcaline, determina eliberarea aminelor volatile din secretia vaginala. Aminele sunt produse ale metabolismului anaerob bacterian.
  • Coloratia Gram este o tehnica de colorare utilizata in bacteriologie pentru a vizualiza bacteriile la examenul microscopic.Bacteriile Gram pozitive se coloreaza in violet-albastrui,iar cele Gram negative se coloreaza in rosu.Flora bacteriana normala a vaginului este formata predominant din lactobacili ( gram-pozitiv). Flora unei paciente cu vaginita bacteriana este formata predominant coccobacilli, reflectand o crestere a numarului de Gardnerella vaginalis(gram negativ) si alte bacterii anaerobe.
  • In timpul testului Papanicolau ,efectuat pentru screening-ul cancerului de col uterin, se poate depista o vaginita bacteriana.
  • Determinarea materialului genetic (ADN) al bacteriei din vaginita bacteriana cu ajutorul testului cu oligonucleotide este foarte precis dar nu poate fi efectuat de rutina in majoritatea laboratoarelor.
  • Cultura din secretia vaginala de rutina nu are nici o utilitate, pentru ca aceasta este o infectie polimicrobiana, desi Gardenerella vaginalis poate sa creasca pana la 100% din culturile vaginale ale femeilor cu vaginita bacteriana. Obtinerea de culturi este utila pentru a exclude alte etiologii infectioase ( Trichomonas vaginalis, Neisseiria gonorrhoeae).
Tratament: 

Tratament medicamentos

Tratamentul vaginitei bacteriene consta in tratament antibiotic.
Metronidazolul ,administrat oral (tablete de 500 mg administrate de 2 ori pe zi timp de 7 zile) sau sub forma de comprimate vaginale este un antibiotic eficient in tratamentul vaginitei bacteriene. Metronidazolul poate provoca unele reactii adverse minore, dar neplacute: greata, gust metalic, limba incarcata, cefalee (durere de cap), diaree, uscaciunea gurii, varsaturi, eruptii cutanate, ameteli, somnolenta etc. Utilizarea comprimatelor vaginale de obicei nu provoca reactii adverse, totusi vaginita candidozica poate aparea ca un efect secundar al medicamentului.
Tinidazolul este un antibiotic care are mai putine efecte secundare decat metronidazol si este, de asemenea, eficient in tratarea vaginitei bacteriene.Pentru tratamentul oral se mai poate folosi Ampicilina sau Tetraciclina (2 grame pe zi timp de 7 zile),Cefalexim (comprimate de 500mg de 4 ori pe zi,timp de 7 zile) sau Doxicilina (100 mg pe zi timp de 10 zile). De asemenea, se pot utiliza creme vaginale cu clindamicina sau sulfonamida.Recurenta vaginitei bacteriene este posibila chiar si dupa un tratament corect. Mai mult de jumatate din persoanele tratate prezinta simptome recurente in termen de 12 luni.

Prevenire

Exista mai multe masuri pentru a preveni vaginita bacteriana:

  • Spalaturile vaginale constau in curatarea interiorului vaginului cu apa, otet sau alte produse speciale. Majoritatea medicilor nu recomanda acest tip de spalaturi, pentru ca ele pot face mai mult rau decat bine. Spalaturile vaginale pot perturba echilibrul fragil dintre organisme ce traiesc in vagin,favorizand aparitia vaginitelor bacteriane sau candidozice si pot, de asemenea, favoriza raspandirea infectie in tractul genital superior.
  • Stergeti-va din fata spre spate(zona anala contine bacterii cu potential patogen - E.coli - si tocmai de aceea este indicata ca igiena la nivel local sa se faca din fata in spate).
  • Pastrati zona vaginala curata si uscata.Spalati-va inainte si dupa sex cu un gel antibacterian si uscati bine zona vaginala pentru a preveni crearea unui mediu umed favorabil reproducerii bacteriilor.
  • Evitati imbracamintea stramta si purtati intotdeauna lenjerie din bumbac care va absorbi umiditatea si va permite aerului sa circule.
  • Evitati hartia igienica, tampoanele, sapunurile, gelurile de dus si detergentii de rufe ce contin mult parfum si sapunurile dure care pot irita zona vaginului.
  • Utilizati intotdeauna prezervativul pentru a preveni bolile cu transmitere sexuala ,cu exceptia cazului in care aveti o relatie monogama pe termen lung .
  • Diafragmele ar trebui sa fie bine curatate dupa fiecare utilizare.
  • Folositi pilulele contraceptive (anticonceptionale)deoarece diminua modificarile hormonale la nivelul vaginului care ar putea duce la aparitia vaginitei bacteriene.
  • Folositi spermicid nonoxynol-9 care pare sa reduca riscul de vaginita bacteriana.
  • Reduceti numarul partenerilor sexuali
  • Consumati iaurt care contin culturi vii, active de L. acidophilus.Intr-un studiu se arata ca femeile care au consumat iaurturi cu Lactobacillus acidophil timp de 2 luni au avut o diminuare a vaginitei bacteriene.

Vaginita atrofica

Generalitati: 

Ce este vaginita atrofica?

Vaginita atrofica este o afectiune a mucoasei vaginale caracterizata prin subtierea si inflamatia peretilor vaginali din cauza reducerii cantitatii de estrogen.Vaginita atrofica apare de cele mai multe ori dupa menopauza, dar poate aparea in timpul alaptarii sau in orice alt moment in care scade productia de estrogen(tratament cu medroxiprogesteron, cand ovarele au fost extirpate chirurgical).La majoritatea femeilor atrofia vaginala se manifesta prin dispareunie (durere in timpul actului sexual) si scaderea libidoului (pierderea interesului pentru sex).
Sanatatea aparatului genital este strans legata de functia normala a aparatului urinar.Reducerea nivelului de estrogen duce la modificari in corpul dumneavoastra, dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa apara disconfort sau alte probleme urinare asociate cu vaginita atrofica.

Care sunt cauzele vaginitei atrofice?

Vaginita atrofica apare datorita reducerii cantitatii de estrogen din organism.Scaderea cantitatii de estrogen circulant determina subtirea tesuturilor vaginale, uscarea mucoasei vaginale, pierderea elasticitatii,cresterea fragilitatii si scaderea capacitatii de aparare impotriva agentilor infectiosi.Scaderea nivelurilor de estrogen si favorizarea aparitiei vaginitei atrofice se intalneste:

  • Dupa menopauza
  • In anii care preced menopauza (perimenopauza)
  • In timpul alaptarii
  • Dupa indepartarea chirurgicala a ambelor ovare (menopauza chirurgicala)
  • Dupa radioterapie pelvina pentru cancer
  • Dupa chimioterapie pentru cancer
  • Ca efect secundar al tratamentului hormonal pentru cancerul mamar

Desi vaginita atrofica este frecventa la femeile aflate la menopauza, nu toate femeile la menopauza dezvolta vaginita atrofica. Activitatea sexuala regulata ajuta la mentinerea sanatatii tesuturilor vaginale.

Care sunt factorii de risc?

Anumiti factori pot contribui la aparitia vaginitei atrofice:

  • Fumatul scade circulatia sanguina,reducand aprovizionarea cu oxigen a tesuturilor vaginale.Scaderea fluxului de sange la nivelul vaginului contribuie la aparitia modificarilor atrofice.Fumatul reduce efectele estrogenilor in organism.In plus, femeile care fumeaza au menopauza timpurie (mai devreme) si sunt mai putin receptive la terapia cu estrogen.
  • Absenta nasterilor pe cale vaginala predispuse la vaginita atrofica.


Care sunt simptomele vaginitei atrofice?

In cazul vaginitei atrofie,moderata pana la severa, pot sa apara urmatoarele semne si simptome vaginale si urinare :

  • Senzatia de uscaciune vaginala
  • Senzatia de arsura vaginala
  • Secretie vaginala apoasa (leucoree apoasa)
  • Prurit(mancarime) la nivelul vulvei
  • Senzatia de arsura in timpul urinarii(disurie)
  • Senzatie imperioasa de mictiune
  • Infectii numeroase ale tractului urinar
  • Incontinenta urinara (pierderea necontrolata a urinii)
  • Usoare sangerari dupa actul sexual
  • Disconfort sau Durere in timpul actului sexual(dispareunie)
  • Scurtarea si subtierea canalului vaginal

Care sunt complicatiile vaginitei atrofice?

Vaginita atrofica creste riscul de infectii vaginale (vaginite).Atrofia determina o schimbare a mediului acid de la nivelul vaginului, facandu-l mai sensibil la infectii cu bacterii, Candida sau Trichomonas.Mucoasa devine mai subtire si mai friabila astfel creste riscul de aparitie a unor ulceratii sau fisuri la nivelul acesteia.Astfel de rani pot favoriza aparitia infectiilor vaginale recidivante (repetate).Vaginita atrofica este asociata cu modificari ale functiei aparatului urinar (atrofie genito-urinara), care pot contribui la aparitia afectiunilor urinare(infectii urinare repetate).

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Dificultati la urinare
Dispareunie
Disurie
Dureri de spate
Prurit genital
Sangerari vaginale anormale
Scaderea libidoului
Secretii vaginale transparente
Senzatie de uscaciune a vaginului
Diagnostic: 

Diagnosticul de vaginita atrofica se stabileste pe baza urmatoarelor teste:
Examenul pelvin:in timpul caruia medicul palpeaza organele pelvine si inspecteaza organele genitale externe.In cazul vaginitei atrofice mucoasa vaginala este subtire cu puncte hemoragice.Medicul va urmari prezenta semnelor de prolaps al organelor pelvine (uterul sau vezica urinara).
Testul Papanicolau consta in recoltarea unor celule de la nivelul colului uterin pentru examinare microscopica.
Medicul va recolta secretie vaginala pentru determinarea pH-ului vaginal (cu ajutorul hartiei indicator).In cazul vaginitei atrofice pH-ul vaginal este alcalin (prin absenta glicogenului,aflat sub directa influenta a nivelului de estrogen)
Examenul de urina- daca exista simptome urinare asociate .

Tratament: 

Daca nu apare disconfortul vaginal,in general nu este nevoie de tratament pentru vaginita atrofica.Simptomele usoare pot fi ameliorate prin utilizarea unui lubrifiant.
Tratamentul vaginitei atrofice este mai eficient cu estrogen administrat topic (vaginal) decat estrogen pe cale orala.Estrogenul administrat topic poate ajunge in sange, dar cantitatea este minima.Estrogenul administrat topic nu determina scaderea nivelului de testosteron (important pentru functia sexuala sanatoasa), in timp ce estrogenul oral poate duce la scaderea testosteronului.
Estrogenul administrat topic (vaginal) este disponibil sub mai multe forme farmaceutice:

  • Crema vaginala cu estrogen:se introduce aceasta crema direct in vagin, cu ajutorul unui aplicator, de obicei seara,inainte de culcare. De obicei se administreaza o data pe zi in primele saptamani,apoi de 2-3 ori pe saptamana.
  • Inelul vaginal cu eliberare de estrogen este un inel moale,flexibil,inserat de medic in partea superioara a vaginului si trebuie sa fie inlocuit dupa 3 luni.
  • Tabletele vaginale sunt special concepute pentru a asigura o eliberarea lenta a estrogenului si sunt inserate in vagin cu ajutorul aplicatorului.Intr-un studiu clinic folosirea tabletelor vaginale a fost mai bine cotata decat cremele vaginale in ceea ce priveste usurinta si confortul administrarii dar si a acceptarii de catre femeile care sufera de vaginita atrofica.

Daca vaginita atrofica este asociata cu alte simptome ale menopauzei, medicul va poate sugera estrogen sub forma de pastile sau plasturi, impreuna cu progesteron sintetic.Ameliorarea simptomelor se poate observa dupa cateva saptamani de terapie cu estrogen.Daca aveti istoric de cancer de san,terapia estrogenica (vaginala sau altfel) in general nu este recomandata, mai ales daca cancerul de san a fost hormon-sensibil.

Placenta praevia

Generalitati: 

Ce este placenta praevia?

Placenta este un organ format in interiorul uterului in timpul sarcinii.Placenta are rolul de a asigura substantele nutritive si oxigenul (necesare dezvoltarii fatului) de la mama la fat si de a transporta substantele nefolositoare si dioxidul de carbon de la fat la mama prin cordonul ombilical.Placenta este, de obicei, situata in partea superioara a uterului, oferind spatiu suficient fatului ca sa creasca.In cazul placentei praevia, placenta se formeaza in partea inferioara a uterului (placenta jos inserata).Placenta praevia este un obstacol care impiedica nasterea normala (pe cale vaginala) a copilului.Frecventa de aparitie a placentei praevia este aproximativ 1 caz la 200 de sarcini.Riscul creste cu varsta mamei (este de 3 ori mai frecventa dupa varsta de 35 ani),prezenta cicatricilor uterine vechi(cezariana) sau in cazul sarcinilor multiple(gemelare).Placenta praevia este cauza a 2,6% din decesele materne in timpul sarcinii.

Care sunt tipurile de placenta praevia?

Exista 3 tipuri de placenta praevia:

  • Placenta praevia centrala- placenta acopera complet orificiul intern al colului uterin(deschiderea uterului in vagin)
  • Placenta praevia partiala- placenta acopera partial orificiul intern al colului uterin
  • Placenta praevia marginala- placenta se insera in apropierea orificiului colului uterin.


Care sunt cauzele placentei praevia?

Cauzele aparitiei placentei praevia sunt:

  • Mucoasa uterului (endometrul) prezinta anomalii, cum ar fi fibroame(tumori benigne),malformatii uterine sau cicatrici (avorturi, nasteri prin cezariana,miomectomie,sechele ale endometritelor,cura sinechiilor)
  • Vascularizatia placentei este redusa ceea ce afecteaza procesul de implantare a placentei
  • Oul fecundat se implanteaza jos la nivelul uterului, astfel placenta se formeaza aproape de colul uterin sau la nivelul acestuia
  • Sarcini multiple( gemeni sau tripleti)- probabilitatea de a dezvolta placenta praevia este de 2 ori mai mare in cazul sarcinilor multiple
  • Multiparitatea (mama au avut mai multe nasteri)- probabilitatea de placenta praevia creste cu numarul de sarcini (la femeile care au avut 5 sau mai multe sarcini riscul este de 1 la 20)
  • Mama fumeaza sau consuma cocaina- creste riscul de aparitie a placentei praevia
  • Varsta inaintata a mamei- probabilitatea de a dezvolta placenta previa este de 3 ori mai mare la femeile peste 35 de ani decat la femeile sub 20 de ani


Care sunt manifestarile clinice ale placentei praevia?

Principala manifestare clinica este hemoragia(sangerarea) brusca si excesiva care apare in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina sau in travaliu.Sangerarea poate apare in repaus(chiar in somn) sau in miscare.Uneori pot sa apara sangerari usoare in timpul primul si al doilea trimestru de sarcina.Sangerarea este de culoare rosu-deschis si se poate porni, opri, apoi reporni dupa cateva zile sau saptamani.Hemoragia nu este, de obicei,insotita de durere, desi la unele femei pot apare crampe uterine.
In functie de importanta sangerarii pot apare:paloare,vertij,cresterea frecventei cardiace si scaderea tensiunii arteriale,modificari ce pot evolua pana la soc.7% - 30% dintre femei cu placenta praevia pot sa nu aiba sangerari.
Sangerarea se produce deoarece,odata cu progresia sarcinii, placenta se desprinde de pe peretii uterului.In timpul celui de-al treilea trimestru,peretele uterin se subtiaza si se intinde pentru a face loc fatului.In caz de placenta praevia, placenta este inserata jos la nivelul peretelelui uterin,iar intinderea peretelui uterin antreneaza intinderea placentei,care se desprinde de perete uterin si sangerareaza.

Care sunt complicatiile placentei praevia?

  • Crestere insuficienta a fatului datorita unei aprovizionari insuficiente cu sange
  • Anemia( scaderea numarului de globule rosii sau a nivelului de hemoglobina din sange) fetala
  • Detresa fetala(stare patologica caracterizata prin slabirea grava a unor functii,cu amenintarea vietii,in afara tratamentului)
  • Moartea fatului (circa 20% mortalitate, in special prin prematuritate)
  • Soc si deces al mamei, in cazul hemoragiei abundente(pierderea masiva de sange necesita transfuzii de sange)
  • Infectie la mama (endometrite,septicemia)
  • Boala trombo-embolica (formarea de cheaguri de sange) puerperala
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Sangerari vaginale anormale in timpul sarcinii
Diagnostic: 

Diagnosticul de placenta praevia se stabileste cu ajutorul ecografiei (transabdominale sau intravaginale) care arata pozitia placentei.Daca placenta praevia este detectata la sfarsitul primului trimestru sau al doilea trimestru,pozitia placentei se poate schimba odata cu cresterea de volum a uterului.Urmarirea acestui fenomen se face cu ajutorul echografiei.La unele femei, placenta praevia nu este diagnosticata inainte de nastere, in special in cazul placentei praevia marginale.Aparitia unei sangerari vaginale nedureroase in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina sugereaza prezenta acestei afectiuni.In multe cazuri,placenta praevia diagnosticata in timpul primelor saptamani (de obicei inainte de cea de-a 20 saptamana) se vor rezolva de la sine.
Examenul vaginal cu ajutorul speculului ar trebui sa se faca cu precautie si are rolul de a elimina alte cauze de sangerare.La examinare se detecteaza prezenta cheagurilor la nivelul colului uterin.Se va evita examinarea digitala a vaginului si a colului uterin in caz de placenta praevia, deoarece s-ar putea produce rupturi ale placentei cu agravarea sangerarii.In afara sangerarilor vaginale nedureroase exista si alte semne care pot conduce la diagnosticul de placenta praevia.Printre acestea sunt uterul suplu si relaxat si fatul in pozitie transversa.
Bataile cordului fetal sunt normale,intre 120 si 160 de batai pe minut.Nu apar semne de suferinta a fatului decat atunci cand apare socul la mama.

Diagnosticul diferential al sangerarii in timpul sarcinii:
Sangerarea in primul trimestru al sarcinii poate fi cauzata de:

  • sarcina ectopica (sarcina in tubul fallopian)
  • avort (pierderea sarcinii)
  • boala gestationala trofoblastica (o boala rare ce poate fi canceroasa, in care se dezvolta tesuturi fetale si placentale in forma de ciorchini)
  • infectii
  • implantarea normala a placentei in uter.

Sangerarea dupa primele 20 de saptamani poate fi cauzata de:

  • desprinderea placentei (placenta se detaseaza prematur de uter)
  • ruptura uterina
  • hematom retroplacentar (acumularea anormala de sange intre placenta si peretele uterului)
Tratament: 

Placenta praevia fara Sangerare vaginala

In caz de sangerare, tratamentul va trebuie sa tina seama de cantitatea de sange pierdut:in caz de hemoragie masiva ,capabila sa determine aparitia socului (pierderea functiei principalelor organe), este necesar sa se intervina, tinand cont de varsta sarcinii si starea fatului.
Ca tratament medicamentos se pot utiliza antispastice,betamimetice, antianemice.Betamimeticele nu vor fi administrate in situatiile in care se pierde mult sange pentru ca pot agrava scaderea tensiunii arteriale si cresterea frecventei cardiace.In cazurile de nastere prematura si placenta praevia se va prefera administrarea de sulfat de magneziu.
In cazurile cu hemoragii ce afecteaza echilibrul sanguin matern (globule rosii sub 3.000.000. hematocrit sub 35%, paloare,scaderea tensiunii arteriale si cresterea frecventei cardiace) se indica operatia de cezariana.Nasterea se recomanda sa se faca prin cezariana.Cezariana poate fi urmata de histerectomie (scoaterea uterului),in cazul in care hemoragia nu poate fi oprita.

Pagini

Subscribe to RSS - Obstetrica - ginecologie