Termen cautat
Categorie

Obstetrica - ginecologie


Obstetrica - ginecologie

Sindromul ovarului polichistic

Generalitati: 

Ce este sindromul ovarului polichistic?

Sindromul ovarului polichistic(SOP) se caracterizeaza printr-o crestere neobisnuita a hormonilor androgeni (hormoni masculini),ceea ce afecteaza maturarea ovulelor.In loc sa fie eliberate in timpul ovulatiei, ovulele se transforma in chisturi,saci mici umpluti cu lichid.Aceste chisturi se acumuleaza in ovare si duc la cresterea in volum a acestora.In caz de SOP, ovarele sunt marite si suprafata este acoperita cu numeroase chisturi, inofensivi in sine, dar care pot duce la amenoree(absenta menstruatiei) sau oligomenoree(diminuare a volumului si duratei fluxului menstrual) si, prin urmare, determina infertilitate.
Sindromul ovarului polichistic, cunoscut si sub numele de sindrom Stein-Leventhal, este o tulburare hormonala care afecteaza 6-10% dintre femei.Sindromul ovarului polichistic este considerat ca fiind cea mai frecventa boala responsabila de disfunctii ovariene la femeile fertile.Aceasta afectiune joaca un rol foarte important in aparitia infertilitatii.Sindromul ovarului polichistic poate afecta mai multe sisteme si poate determina consecintele pe termen lung asupra sanatatii.
Sindromul ovarului polichistic este o afectiune cronica,ce apare la femeile tinere, caracterizata printr-o combinatie de simptome: obezitate,hirsutism (pilozitate excesiva),infertilitate, tulburari ale ciclului menstrual si marirea de volum a ovarelor, care sunt sidefate, fibroase (dure,au pierdut elasticitatea), acoperite de chisturi.

Care este mecanismul aparitiei sindromului ovarului polichistic?

Aceasta boala ginecologica si endocrina (influentata hormonal) se caracterizeaza prin aparitia de simptome datorita cresterii secretiei de hormoni androgeni (hiperandrogenie) de catre ovare.Boala se asociaza cu o functionare defectuoasa a hipofizei(care este situata la baza creierului si care regleaza toate glandele din corp) si a hipotalamusului (care regleaza functia glandei hipofize).Deci este vorba de o perturbare a axului hipotalamo-hipofizar.
In cazul sindromului ovarului polichistic apar tulburari ale hormonilor LH (luteinizant) si FSH (foliculostimulant) ceea ce determina dezvoltarea anarhica(dezorganizata) a foliculilor ovarieni,insotita de lipsa eliberarii ovulului in timpul ovulatiei si formarea de chisturi.Foliculul ovarian este cavitate a ovarului in care se dezvolta un ovul.De la pubertate, la inceputul fiecarui ciclu menstrual al femeii un folicul creste, proemineaza la suprafata ovarului si se sparge pentru a elibera un ovul in 14-a zi: aceasta este ovulatia.
Pacientele cu sindromul ovarului polichistic(SOP) prezinta hiperinsulinism adica un exces de insulina.Hiperinsulinismul reflecta rezistenta la insulina, probabil legata de anomaliile genetice ale receptorilor de insulina.Aceasta duce la stimularea secretiei ovarelor si, prin urmare, la cresterea secretie de androgeni.

Care sunt cauzele aparitiei sindromului ovarului polichistic?

Nu se cunoaste cauza exacta a aparitiei sindromului ovarului polichistic(SOP).Cercetatorii cred ca rezistenta la insulina asociata cu dezechilibrul hormonilor FSH si LH (importanti pentru reglarea ciclului menstrual) contribuie la aparitia acestei boli.

 

Care sunt factorii de risc?

Principalul factor de risc pentru aparitia sindromului ovarului polichistic este ereditatea.Surorile si fiicele femeilor cu sindromul ovarului polichistic au un risc de 50% ca sa dezvolte boala.

Valproatul(madicament antiepileptic),utilizat pe termen lung,poate creste riscul de a dezvolta sindromul ovarului polichistic.


Care sunt simptomele sindromului ovarului polichistic?

Exista o gama foarte variata de simptome in cazul sindromului ovarului polichistic.Dintre simptomele cele mai des intalnite amintim:


1.Ciclu menstrual neregulat

Menstruatiile neregulate sunt simptomele cel mai frecvent asociate cu sindromul ovarului polichistic.Femeile pot observa o scadere a volumului si duratei fluxului menstrual(oligomenoree) sau lipsa menstruatiei timp de 6 luni sau mai mult (amenoree).50% din femeile cu sindromul ovarului polichistic acuza amenoree.


2.Infertilitate (sterilitate)

Cele mai multe femei nu stiu ca sufera de sindromul ovarului polichistic pana cand nu incearca sa ramana insarcinate. Infertilitatea este o problema intalnita la aproximativ 75% din femeile cu sindromul ovarului polichistic.Daca raman gravide ,aceste femei prezinta un risc mare de avort spontan.


3.Acnee

Se caracterizeaza prin puncte negre, puncte albe sau cosuri cara apar la suprafata pielii.Acneea este asociata cu excesul de androgeni care determina cresterea secretiei glandelor sebacee de la nivelul pielii.85% din femeile peste 20 de ani cu acnee sufera deasemenea de sindromul ovarului polichistic.


4.Obezitate

Aproximativ 50% dintre femeile cu sindromul ovarului polichistic sunt obeze,iar majoritatea prezinta o distributie predominanta a tesutului adipos la nivelul abdomenului(obezitate de tip android).


5.Boli cardiace,hipertensiune arteriala si cresterea colesterolului in sange (hipercolesterolemie)

Obezitatea abdominala creste riscul de aparitie a acestor afectiuni.


6.Diabetul zaharat de tip 2 ( nu necesita insulina pentru a fi echilibrat)

Aparitia diabetului este legata de rezistenta la insulina (anomalii genetice ale receptorilor insulinici).Obezitatea este un factor de risc in aparitia diabetului .


7.Acanthosis nigricans

Aceasta se caracterizeaza prin aparitia un placi la nivelul pielii de culoare inchisa(maro-gri),localizate la nivelul gatului si axilei(subsoara).Aproximativ jumatate din femeile cu sindromul ovarului polichistic sufera de acanthosis nigricans.Aparitia acestei afectiuni este datorata producerii unei cantitati mari de insulina.


8.Hirsutism (pilozitate excesiva)

Pilozitatea excesiva se datoreaza secretie crescute de hormoni androgeni de catre ovare.Se manifesta prin fire de par dese, lungi, groase si pigmentate, aparand in zone neobisnuite la o femeie: barba, obraji, mustata, areola sanilor, regiunea situata intre sani, linia mediana a abdomenului, sus pe coapse.


9.Caderea parului(alopecia) sau subtierea firului de par

Care sunt complicatiile sindromului ovarului polichistic?

Cancerul endometrial poate fi o complicatie a sindromului ovarului polichistic.Ciclurile menstruale neregulate ,pe termen lung, pot duce la dezvoltarea cancerului celulelor din mucoasa uterina(endometru).
Femeile cu sindromul ovarului polichistic prezinta risc de infertilitate, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie(cresterea colesterolului in sange),diabet sau boli cardiace.
Daca femeile cu sindromul ovarului polichistic raman insarcinate au risc crescut de avort spontan,sarcina multipla si diabet gestational.

 

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Acnee
Alopecie
Amenoree
Cresterea in greutate
Depresie
Hipertricoza
Menstruatie neregulata
Obezitate
Sangerari vaginale anormale
Sterilitate (Infertilitate)
Tensiunea arteriala crescuta ( Hipertensiunea )
Diagnostic: 

Examenul ginecologic

Examenul ginecologic nu permite afirmarea diagnosticul de sindrom al ovarului polichistic,dar permite orientarea catre alte explorari ce pot pune acest diagnostic.Palparea abdomenului si a pelvisului arata prezenta unor ovare marite,de consistenta dura.

Analizele de laborator


  • Cel mai eficient test diagnostic este determinarea androgenilor (cantitatea de testosteron liber) din sange- in caz de sindrom al ovarului polichistic nivelul de testosteron crescut .

  • Determinarea cantitatii de androstendion(reprezinta un precursor al testosteronului sintetizat de catre gonade si corticosuprarenale)in sange-la femeile cu SOP cantitatea de androstendion este mare.

  • Testul de gonadoliberine (GN-RH sau LH-RH)-consta in injectarea de gonadoliberine si se determina cantitatea de LH (hormon luteinizant) inainte si dupa injectare;acest test arata ca hipofiza secreta hormoni in cantitate mare.

  • Determinarea nivelului de insulina arata hiperinsulinemie (cresterea secretiei de insulina) indicand o rezistenta la actiunea insulinei.Acest mecanism este profund legat de o afectare genetica a receptorilor de insulina.

  • Testul de toleranta la glucoza pentru a masura capacitatea organismului de a folosi glucoza.

  • Raportul estrona / estradiol este mai mare de 1 (estrona si estradiolul sunt hormonii estrogeni secretati de ovar).

  • Gonadotropina corionica umana(HCG) este utila pentru a confirma sau infirma o sarcina.

  • Dozarea prolactinei este utila pentru diagnosticul diferential;cresterea prolactinei poate duce la amenoree.

  • Dozarea lipidelor (colesterol si trigliceride) in sange

Explorari medicale

Ecografia pelvina

Acest examen permite medicului sa vada ovarele si sa confirme, daca este cazul, diagnosticul de sindrom al ovarului polichistic.In cazul SOP, ecografia evidentiaza prezenta de chisturi (8 - 10) pe fiecare ovar.Fiecare chist este mai mic de 10 mm.De cele mai multe ori chisturile se dispun liniar, se aseamana cu un sirag de perle.Cu toate acestea, prezenta chisturilor nu inseamna neaparat ca suferiti de sindromul ovarului polichistic.20% din femei fara sindromul ovarului polichistic pot avea un aspect ecografic de ovare polichistice.


Laparoscopia

Laparoscopia este o procedura chirurgicala ce foloseste un tub subtire, luminat, numit laparoscop, ce este introdus in abdomen printr-o mica incizie la nivelul peretelui abdominal.Laparoscopia permite o vizualizare mai buna a ovarelor.In caz de sindromul al ovarului polichistic,ovarele apar marite de volum si cu o corticala(invelisul extern) foarte groasa si de o culoare alb-aprins, lucru care a condus la numele de "sindromul ovarelor de portelan". La suprafata ovarelor se observa numeroase chisturi mici.Aceasta explorare permite efectuarea unei biopsii de ovar de a elimina o posibila etiologie maligna (cancer).

 

 

Tratament: 

Tratament medicamentos

Deoarece cauza aparitiei sindromului ovarului polichistic ramane necunoscuta,nu exista un tratament pentru aceasta afectiune.Tratamentul are doar rolul de ameliorare a simptomelor prezente si reducerea riscului de a dezvolta alte boli.

  • Un regim alimentar echilibrat si exercitiu fizic regulat sunt factori importanti in tratamentul femeilor cu sindromul ovarului polichistic,cu sau fara obezitate. Femeilor obeze li se recomanda scaderea in greutate.Scaderea in greutate nu vindeca SOP,dar determina scaderea secretiei de estrogen si scaderea rezistentei la insulina,ceea ce va duce la ameliorarea simptomelor.
  • Contraceptivele orale se pot utiliza pentru a ameliora simptomele asociate cu sindromul ovarului polichistic la femeile care nu doresc sa conceapa un copil in timpul tratamentului.Contraceptivele regleaza ciclul menstrual si poate reduce acneea.Sub tratament cu contraceptive orale uneori chisturile dispar.
  • Pentru femeile care nu doresc sa conceapa un copil in momentul tratamentului exista si alte optiuni de tratament cum ar fi utilizarea de progesteron si antiandrogeni (medicamente ce inhiba secretia de hormoni androgeni).Tratamentul cu antiandrogeni ajuta la reglarea ciclului menstrual si reduce pilozitatea in cateva luni. Dintre medicamentele cu efecte antiandrogenice cele mai folosite sunt:spironolactona, finasterida si flutamida.
  • Tratamentul cu progesteron administrat timp de 10-14 zile pe luna ajuta la restabilirea echilibrului hormonal dintre estrogen si progesteron.Acesta regleaza ciclul menstrual si protejeaza impotriva cancerului endometrial, dar nu reduce nivelul de hormoni androgeni.Progesteronul poate determina hemoragii vaginale anormale.
  • Medicamentele antidiabetice orale ,care imbunatatesc capacitatea organismului de a utiliza insulina,ajuta la reglarea glicemiei(cantitatea de glucoza din sange).Metforminul este un antidiabetic oral si este un tratament eficient al infertilitatii pentru multe femei care sufera de SOP.Rosiglitazon sau pioglitazon sunt alte doua medicamente care regleaza nivelul de insulina si care pot fi folosite in cazul SOP.Beneficiile suplimentare ale tratamentului cu metformin includ scaderea in greutate, reducerea pilozitatii si ameliorarea acneei.
  • Daca metforminul nu este capabil de a inlatura infertilitatea se pot utiliza inductorii de ovulatie.Inducerea ovulatiei se face la femeile care doresc sa ramana insarcinate.Rezultatele nu sunt foarte bune.Restabilirea ciclurilor ovulatorii se face cu Clomifen 50-200 mg pe zi, timp de 5 zile.
  • In caz de hirsutism(pilozitatea excesiva) se prefera tratament cu medicamente antiandrogenice (ciproteron) si contraceptive orale.Rasul,epilarea cu ceara,aparat de epilat,laser pot fi necesare pentru a elimina parul in exces.Pentru a incetini cresterea parului facial la femei, medicul poate prescrie crema Vaniqa.Crema se aplica de doua ori pe zi si nu este recomandata in timpul sarcinii.
  • Gonadotrofine (LH si FSH),administrate sub forma de injectii, sunt utilizate uneori pentru inducerea ovulatiei(cand metforminul si clomifenul nu sunt eficiente) sau pentru tratamentul hirsutismului.
  • Pentru a atenua acanthosis nigricans sunt prescrise medicamente aplicate direct pe piele:uree 15% , acid alfa-hidroxi, acid salicilic. Acest simptom se poate reduce si cu metformin.


Tratamentul chirurgical

Rezectia (indepartarea chirurgicala) cuneiforma (partea superficiala) de ovar este prima terapie introdusa pentru tratamentul chirurgical.
Noua metoda laparoscopica, denumita "drilling", poate reduce utilizarea inductorilor de ovulatie.Aceasta este o procedura constand in perforarea corticalei ovariene pentru a facilita eliberarea foliculilor maturi in momentul ovulatiei.
Terapia cu laser poate imbunatati ovulatia la femeile cu sindromul ovarelor polichistice.Aceasta tehnica presupune introducerea prin intermediul unui ac lung inserat in ovar prin cale transvaginala a unei fibre optice pentru a transmite energia laserului cu scopul de a obtine o coagulare localizata.Aceasta interventie a fost repetata de 3-5 ori la nivelul fiecarui ovar.
Ooforectomia(indepartarea ovarelor total sau partial) ,salpingo-ooforectomia bilaterala(indepartarea chirurgicala a trompelor uterine si a ovarelor) si histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) sunt alte proceduri chirurgicale ce pot fi utilizate.

Sindrom premenstrual sau PMS

Generalitati: 

Ce este sindromul premenstrual?

Sindromul premenstrual (SPM) este o combinatie de modificari emotionale, fizice, psihologice si de dispozitie care apar dupa ovulatie si in mod normal se termina odata cu menstruatia. Cand simptomele premenstruale interfera cu relatiile sau responsabilitatile, ele sunt numite sindrom premenstrual (SPM). Aproximativ trei din fiecare patru femei care au menstruatie trec prin acest sindrom premenstrual. E mult mai probabil ca aceste probleme sa afecteze femeile intre 30 si 40 de ani. Mai mult, schimbarile fizice si emotionale care fac parte din sindromul premenstrual pot fi mai mult sau mai putin intense cu fiecare ciclu menstrual. SPM poate aparea si disparea in timpul anilor in care sunteti fertila; puteti simti ca simptomele se inrautatesc pe masura ce va apropiati de perimenopauza, in jurul varstei de 40 de ani.
Mai mult de 150 de simptome sunt asociate cu SPM, de la tensiune in sani, la greata, nervozitate si iritabilitate.Nu este clar ce determina sindromul premenstrual.O combinatie de factori fiziologici, genetici, nutritionali si comportamentali sunt foarte probabil implicati.Nu exista un test de diagnostic pentru SPM. Se pot face analize pentru a elimina alte afectiuni la femeile care au simptome mai grave.Cel mai important indicator al SPM este natura ciclica a simptomelor.De obicei exista o perioada de o saptamana dupa ce menstruatia s-a terminat, fara simptome.Cel putin 25% din paciente nu au o perioada fara simptome; de aceea trebuie evaluate pentru alte probleme medicale sau psihiatrice.
Unele femei au dureri de cap chiar inainte sau in timpul menstruatiei.Aceste dureri de cap, care se numesc migrene menstruale, pot fi legate de schimbarile hormonale si deseori nu apar in timpul sarcinii.

Care sunt cauzele sindromului premenstrual?

Sindromul premenstrual si forma sa mai severa, numita sindromul disforic premenstrual sunt strans legate de sistemul endocrin (hormonal) ce produce hormonii implicati in ciclul menstrual.Deoarece la femei exista un sistem hormonal complex, specialistii nu pot inca spune ca se cunosc in totalitate detaliile sirului de evenimente ce duc la declansarea sindromului premenstrual la unele dintre acestea, dar nu la toate.Singura cauza directa cunoscuta este cea mostenita genetic, caci s-a observat ca majoritatea femeilor ce prezinta acest sindrom au rude apropiate care sufera de aceeasi simptomatologie.
Asa cum simptomotalogia este heterogena (simptomele nu se manifesta in aceeasi masura la toate bolnavele), la fel se poate spune si despre factorii implicati in declansarea acesteia.Modificarile sistemului endocrin implicate in declansarea sindromului premenstrual sunt:

  • nivelul ridicat al aldosteronului (un hormon secretat de glanda suprarenala); acest fenomen este normal dupa ovulatie; acest hormon provoaca retentie de lichide, crestere in greutate, umflarea sanilor si cefalee (dureri de cap) la unele femei, dar nu la toate
  • excesul de prolactina (un hormon produs de glanda pituitara) care interfera cu procesul ovulatiei si produce cicluri neregulate
  • utilizarea insuficienta a serotoninei (un neurotransmitator), ceea ce determina instalarea anxietatii si depresiei; specialistii afirma ca multe femei cu sindromul premenstrual ce au tulburari ale dispozitiei sunt prea sensibile la schimbarile normale ale nivelurilor de estrogen si progesteron din timpul ciclului, ceea ce are drept efect utilizarea insuficienta a serotoninei mai sus amintite
  • nivelurile scazute de endorfinelor (hormoni produsi tot de glanda pituitara), ceea ce accentueaza starea depresiva si sensibilitatea la durere
  • prostaglandinele (substante secretate de toate celulele organismului), ce provoaca umflarea sanilor, retentia de lichide, crampele, durerile de cap, iritabilitatea si depresia
  • sensibilitatea la insulina, care se modifica in mod normal in timpul perioadei premenstruale, poate duce la niveluri scazute ale zaharului din sange (hipoglicemie), iar unii specialisti considera ca asta ar putea constitui o cauza a sindromului premenstrual.


Care sunt factorii de risc?

Factori de risc ce nu pot fi controlati:

  • antecedente in familie a existentei acestui sindrom (mai exista si alte membre ale familiei afectate)
  • deficienta de vitamina B6, calciu si magneziu
  • varsta (sindromul este mai frecvent in deceniul 3 de viata, iar simptomatologia este, de asemenea, mai agresiva)
  • antecedente de tulburari mentale, anxietate sau depresie; acestea constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea sindromului disforic premenstrual.

Factorii de risc ce pot fi controlati:

  • sedentarismul (lipsa de exercitiu fizic)
  • stresul
  • aport exagerat de cofeina
  • dieta saraca.


Care sunt simptomele?

Simptomele premenstruale sunt intalnite in mod normal in timpul ciclului menstrual, acest fenomen fiind prezent la peste 85% din femei in anumite momente ale vietii.Daca pacienta nu are reactii exagerate consecutive la modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual, este posibil ca aceasta sa aiba o simptomatologie saraca sau sa nu aiba deloc manifestari.Cu toate acestea, daca exista unul sau mai multe simptome de intensitate usoare/moderate, care afecteaza activitatea zilnica, modul de relationare cu anturajul sau starea generala a femeii, se poate spune ca aceasta are sindrom premenstrual.
Simptomele sindromului variaza considerabil de la o femeie la alta si de la un ciclu menstrual la altul, iar acestea pot fi de intensitate variabila, de la usoare pana la severe.Unele femei considera ca simptomele se agraveaza in conditii de stres psihic si emotional. Dintre cele 150 de simptome posibile ale sindromului, cele mai frecvente sunt urmatoarele:
Simptome fizice

  • umflarea si sensibilitatea sanilor
  • retentia de lichide, balonarea, cresterea in greutate
  • schimbari ale tranzitului intestinal
  • acneea (cosurile)
  • scurgeri ale sanilor la apasarea sanilor sau a mameloanelor (orice scurgere neprovocata de aceste manevre ar trebui sa fie evaluata de un medic)
  • pofta de mancare exagerata (mai ales pentru dulciuri sau mancaruri sarate)
  • schimbari ale ritmului nictemeral (al somnului)
  • oboseala, lipsa de energie
  • scaderea libidoului
  • durerea mai ales de cap, ale sanilor, ale muschilor si articulatiilor, de spate (mai ales in regiunea inferioara imediat inaintea primei zile de ciclu menstrual).

Simptome comportamentale

  • agresivitatea
  • atitudine retrasa fata de familie si prieteni.

Simptome emotionale

  • depresie, tristete, deznadejde
  • furie, iritabilitate
  • anxietate
  • schimbari de dispozitie
  • incapacitate de concentrare, scaderea atentiei.

Prin definitie, sindromul premenstrual apare in perioada luteala (intre ovulatie si debutul sangerarilor menstruale).Acestea pot apare pe intreaga perioada descrisa mai sus sau doar pentru o scurta perioada de timp in perioada de ovulatie sau in zilele imediate dinaintea menstrei.Femeia observa ca severitatea si modul de aparitie a simptomelor variaza de la o luna la alta si ca acestea apar sau dispar fara o cauza clara.
Simptome severe
In cazul in care pacienta are modificari severe ale dispozitiei, depresie grava, iritabilitate si anxietate de intensitate mare (cu sau fara simptome psihice), se poate spune ca are sindrom disforic premenstrual.La acest sindrom simptomele se amelioreaza in primele 3 zile de menstruatie.Acest sindrom afecteaza aproximativ 8% din femei, iar acestea pot raporta urmatoarele :

  • depresie, anxietate, tulburare bipolara (tulburare mentala caracterizata de alternanata depresiei cu mania), schizofrenia si tulburari ale obiceiurilor alimentare
  • endometrioza (boala caracterizata prin cresterea, dezvoltarea si functionarea de tesut endometrial in alta locatie decat cea normala, adica in afara uterului)
  • cefalee sub forma de migrene
  • convulsii
  • sindromul intestinului iritabil (tulburare caracterizata de alternanta unor episoade de diaree, insotite de crampe, cu perioade de constipatie)
  • astm
  • sindromul de oboseala cronica
  • alergii
  • anemie
  • boala tiroidiana.

Alte afectiuni pot determina aparitia simptomelor ce se intalnesc si in sindromul premenstrual, iar acest lucru este extrem de important in ceea ce priveste terapia.Cea mai buna metoda ca pacienta sa depisteze daca simptomele sunt cauzate de sindromul premenstrual este de a afla cand este ovulatia si de a tine minte acest moment, iar apoi sa realizeze ca un fel de "jurnal" in care sa noteze simptomele si zilele in care apar menstrele.
Cea mai curata metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH).Se credea ca ovulatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Artralgie
Astenie
Balonare
Cefalee
Constipatie
Cresterea apetitului
Cresterea in greutate
Depresie
Diaree
Dureri de spate
Mastodinia
Retentie de lichide
Scaderea libidoului
Scurgeri mamelonare
Teama (Anxietate)
Tulburarile somnului
Diagnostic: 

Cel mai util element in diagnosticare este jurnalul menstrual, care arata simptomele fizice si emotionale pe luni.Daca schimbarile apar in mod constant in jurul ovulatiei (jumatatea ciclului sau zilele 7 -10 in ciclul menstrual) si dureaza pana incepe menstruatia, atunci SPM este corect diagnosticat.
Analizele hormonilor tiroidieni si alte teste care evalueaza cantitatea de hormoni sunt folosite pentru a decide asupra altor afectiuni medicale.Analize se fac si pentru a decide daca este dismenoree (durere legata de menstruatie care apare doar inainte si in timpul acesteia) si endometrioza.
Deoarece depresia este o trasatura comuna a SPM, unele femei solicita consiliere psihologica ca parte a procedurii de diagnostic.Psihologii profesionisti special pregatiti sa recunoasca depresia si alte tulburari de dispozitie, pot fi capabili sa diferentieze modelul ciclic al depresiei associate cu SPM de afectiunile psihice.Unele stari care pot mima SPM sunt depresia, retentia ciclica de apa, oboseala cronica si sindromul intestinului iritabil.Daca ati incercat sa tratati sindromul premenstrual prin schimbari de stil de viata, dar cu prea putin succes, iar semnele si simptomele acestuia va afecteaza serios sanatatea si activitatile zilnice, trebuie sa mergeti la doctor.

Tratament: 

Cu toate ca sindromul premenstrual nu poate fi vindecat, se pot face niste modificari ale stilului de viata si se poate administra medicatie care sa poate reduce simptomatologia si poate imbunatati calitatea vietii.

Tratament medicamentos

  • analgezice (antiinflamatoarele nesteriodiene).Aspirina, Ibuprofenul sau Naproxenul scad efectele dureroase declansate de prostaglandine (mediatori ai inflamatiei produsi in oganism).
  • inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei.Prozacul, Zoloftul etc. au efecte pozitive in ameliorarea tulburarilor de dispozitie, anxietatii, iritabilitatii, agresiunii si simptomelor fizice, caci ele inbunatatesc capacitatea creierului de a utiliza serotonina, un neurotransmitator.Aceste medicamente sunt utile atat la administrarea stricta in perioada premenstruala, cat si la administrarea continua, pe parcursul intregii luni
  • diureticele pentru tratamentul retentiei de lichide si a cresterii in greutate.Spironolactona, utilizata in saptamanile premenstruale, reduce constipatia sau diareea.Evitati alimentele grase sau picante, salatele bogate si produse lactate altele decat iaurt.

Prolaps uterin

Generalitati: 

Ce este prolapsul uterin?

Uterul este sustinut in cavitatea pelviana de catre muschi, tesuturi si ligamente ce formeaza planseul pelvin. Uneori, din cauza unei sarcini sau nasteri dificile, acesti muschi slabesc, iar sustinerea uterului devine deficitara. Pe masura ce femeia inainteaza in varsta, in conditiile scaderii nivelului de estrogen (hormoni feminini), uterul poate cobori in vagin sau prolaps uterin. Prolapsul uterin afecteaza indeosebi femeile dupa menopauza sau cele care au nascut pe cale naturala o data sau de mai multe ori. Afectarea tesuturilor conjunctive in timpul sarcinii si nasterii, alaturi de efectele gravitatiei si de scaderea nivelului de estrogen pot slabi muschii pelvici si constituie tot atatea cauze ale prolapsului uterin.
Relaxarea sau slabirea muschilor si a tesutului fibros al perineului determina coborarea uterului in vagin in diferite grade, de la o deplasare minima pana la exteriorizarea completa a acestuia prin vulva. Cazurile usoare de prolaps uterin nu necesita tratament. In schimb, pacientele care se confrunta cu disconfort sau cu afectarea calitatii vietii ca urmare a acestei afectiuni, pot beneficia de o interventie chirurgicala sau pot opta pentru unele dispozitive speciale de sustinere (pesare), care se introduc in vagin. Prolapsul uterin, de diferite grade afecteaza pana la 30% din femeile care au nascut copii. Prolapsul uterin este mai frecvent la femeile de varsta a treia si este rar la femeile nulipare sau la cele care nu au ajuns la menopauza. Alte afectiuni pot fi asociate cu prolapsul uterin, deoarece slabesc muschii care sustin uterul in pozitie normala:

  • cistocel sau prolapsul unei parti a vezicii urinare in vagin, ducand la urinare frecventa, senzatie imperioasa de a urina, sau incontinenta urinara
  • enterocel sau prolapsul unei portiuni de intestin subtire se manifesta printr-o senzatie de tragere care dispare in decubit
  • rectocel sau prolapsul rectului

Care sunt cauzele?

Prolapsul de organe pelviene este dat de afectarea tesuturilor (muschi, ligamente si tesuturi de legatura) ce sustin organele pelvine. Afectarea, intinderea acestor tesuturi permite organelor sa se deplaseze din pozitia fiziologica si sa proemine in vagin. Sarcina, travaliul si nasterea sunt cele mai frecvente cauze de intindere, detasare si rupere a muschilor, a peretelui vaginal si a celorlalte tesuturi ce sustin vaginul.
Alta cauza a deteriorarii tesuturior si muschilor pelvieni este scaderea nivelelor de hormoni estrogeni. Nivelul de estrogeni scade in timpul si dupa menopauza ceea ce duce la productia scazuta de colagen, o proteina care ajuta tesuturile de legatura ale pelvisului sa fie elastice. Prolapsul de organe pelvine intervine si post-chirurgical, dupa scoaterea uterului (histerectomie) facuta pentru alta afectiune ca de exemplu endometrioza.
Alte cauze de prolaps pelvin sunt:

  • obezitatea prin presiune in abdomen pe termen lung
  • fumatul sau afectiuni ale plamanilor care duc adesea la tusea cronica
  • afectiuni ale coloanei veretebrale ca distrofia musculara, scleroza multipla si leziuni ale coloanei vertebrale care duc la paralizii ale muschilor de sustinere a perineului.

Care sunt factorii de risc?

Prolapsul de organe pelvine apare adesea in legatura cu intinderea si presiunea din timpul sarcinii, travaliului si nasterii.Apare rar la femeile care nu au copii.Prolapsul de organe pelvine apare adesea in timpul menopauzei, pe masura ce tesuturile pelvine afectate in timpul perioadei productive se deterioreaza si slabesc.Alti factori de risc ce cresc sansele aparitiei unui prolaps sunt:

  • obezitatea. Femeile cu greutate corporala mare au presiunea abdominala crescuta si au sanse mai mari de a face prolaps de organe pelvine
  • fumatul si afectiunile pulmonare care duc la constipatie sau hemoroizi.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Dispareunie
Disurie
Durere la nivelul hipogastrului
Dureri de spate
Diagnostic: 

Cateodata, un prolaps de organe pelvine este dificil de diagnosticat. Prolapsul de organe pelvine fara simptomatologie este adesea descoperit in timpul unui examen de rutina. Persoana poate fi constienta de prezenta unei probleme dar nu cunoaste natura acesteia. Daca se suspecteaza un prolaps de organe pelvine medicul va face anamneza ce include antecedentele patologice (bolile), antecedentele fiziologice (numar de sarcini) si un examen obiectiv ce include si o examinare a perineului.
Teste care se fac pentru determinarea cauzei unui prolaps:

  • cistoscopie, un test care permite medicului sa examineze interiorul unei vezici urinare si uretra
  • pielograma intravenoasa este un test cu raze X ce permite vizualizarea marimii, formei si pozitiei rinichilor, vezicii urinare, uretrelor si ureterelor
  • computer tomografia foloseste raze X pentru a obtine imagini detaliate ale structurilor din interiorul pelvisului.

Medicii folosesc un algoritm de clasificare pentru determinarea gradului de prolaps al unui organ pelvin. Identificarea gradului de prolaps ajuta la luarea unei decizii in privinta aplicarii tratamentului cel mai eficient cu sanse de succes pe termen lung. Clasificarea sau stadializarea prolapsului se bazeaza pe pozitia anatomica normala a organelor din pelvis.

Tratament: 

Pierderea in greutate, renuntarea la fumat sau tratarea bolilor asociate (afectiuni pulmonare, de exemplu) pot incetini evolutia prolapsului uterin.In cazurile de prolaps usor, fie asimptomatic, fie cu simptome care nu sunt suparatoare, tratamentul nu este necesar.Dar, odata cu inaintarea in varsta, sustinerea uterului se poate deteriora, ceea ce necesita adoptarea unui tratament in viitor.

Modificarea stilului de viata

La pacientele supraponderale sau obeze, medicul poate recomanda unele metode de a atinge o greutate sanatoasa si de a o mentine.Exercitiile pentru intarirea muschilor pelvieni (exercitiile Kegel) pot fi de folos.Medicul poate recomanda si evitarea activitatilor care necesita ridicarea de greutati.

Pesarele vaginale

Un pesar este un dispozitiv ce se introduce in vagin si este creat pentru a sustine uterul in pozitia normala. Pesarul poate fi o forma de tratament temporara sau permanenta. Medicul va cere pacientei sa se intoarca la cateva zile dupa inserarea pesarului pentru a se asigura ca dispozitivul este in pozitia corecta. Desi aceasta alternativa de tratament poate controla simptomatologia prolapsului, ea nu este de folos femeilor cu prolaps uterin in grad avansat.In plus, pesarele pot irita tesuturile vaginale, creand ulceratii. Unele femei care utilizeaza pesare observa secretii vaginale urat mirositoare, necesitand indepartarea si curatarea dispozitivelor.

Tratamentul chirurgical

Daca modificarea stilului de viata sau utilizarea pesarelor nu sunt eficiente in reducerea simptomelor de prolaps uterin, tratamentul chirurgical este urmatoarea optiune. Interventia consta in refacerea muschilor planseului pelvic, prin grefarea de tesut, astfel incat sa se intareasca sustinerea organelor pelvine.
Nu toate pacientele sunt candidate pentru acest tip de operatie. In cazul femeilor care intentioneaza sa aiba copii, sarcina si nasterea pot solicita tesuturile conjunctive ale uterului, anuland beneficiile refacerii chirurgicale. De asemenea, pentru femeile in varsta riscurile unei interventii chirurgicale sunt prea mari, utilizarea pesarelor fiind cel mai bun tratament in cazul lor. Deseori, medicii recomanda indepartarea chirurgicala a uterului (histerectomie).

Profilaxie

Prolapsul de organe pelvine este adesea un rezultat al deteriorarii tesuturilor din cauza sarcinii, travaliului si nasterii.Daca leziunile rezultate in urma nasterii nu se pot preveni, se poate face ceva in privinta progresiunii prolapsului.Modificarile stilului de viata pot incetini progresiunea bolii.Acestea includ:

  • mentinerea unei greutati corporale corespunzatoare inaltimii
  • renuntatul la fumat. Tusea cronica asociata cu fumatul poate cauza sau accelera prolapsul de organe pelvine
  • corectarea constipatiei. Intinderea cauzata de Constipatie slabeste si lezeaza tesuturile de legatura si muschii pelvisului
  • evitarea ridicarii de greutati si a saritului
  • exercitii zilnice pentru intarirea pelvisului (exercitii Kegel). Aceste exercitii ajuta la intarirea muschilor pelvisului.

Uneori se prescriu hormoni estrogeni femeilor in timpul menopauzei pentru pastrarea sau intarirea tesuturilor pelvisului. Estrogenul se gaseste sub forma de pilula, ca terapie de inlocuire a estrogenului sau in terapia de inlocuire a hormonilor (estrogeni plus progesteron). Studii recente arata ca inlocuirea de hormoni poate creste riscul pentru boli serioase. Estrogenul se gaseste si sub forma de crema vaginala ce nu presupune aceleasi riscuri. Se recomanda consultul medicului in privinta utilizarii preparatelor hormonale.

Mastoza fibrochistica

Generalitati: 

Ce este mastoza fibrochistica ?

Mastoza fibrochistica se manifesta prin formarea de tumefactii nodulare dureroase la nivelul uneia sau a ambelor glande mamare. Nodulii sunt evidenti in mod special in perioada premenstruala. Ca urmare a faptului ca modificarile difera in intensitate in functie de variatiile de ordin fiziologico-hormonal ale ciclului menstrual, afectiunea mai este denumira si " modificare mamara ciclica ". De cele mai multe ori, simptomatologia este evidenta in perioada premenstruala pentru ca ulterior sa se remita.

Care sunt cauzele ?

Mastoza fibrochistica reprezinta o afectiune in stransa legatura cu modificarile de ordin hormonal specifice ciclului menstrual. Nodulii apar la nivel mamar in perioada ovulatiei, mai exact in ziua a 14-a a ciclului menstrual. Modificarile constatate la nivelul glandelor mamare sunt fiziologice si frecvent inregistrate la femeile tinere.

Care sunt factorii de risc ?

Factorii favorizanti pentru instalarea mastozei fibrochistice constau in urmatoarele:

  • Excesul in hormoni estrogeni manifestat in detrimentul hormonilor progesteronici.
  • Fumatul si consumul de cofeina sau de produse continatoare de cofeina precum ceaiul verde, ceaiul negru sau bauturile de tip Cola sau ciocolata.
  • Dietele bogate in calorii care contin multe grasimi animale precum laptele, produsele lactate, carnea sau ouale.
  • Actiunea radiatiilor ionizante.
  • Starile de stres si de anxietate.
  • Traumatismele repetate suferite la nivelul glandelor mamare.
  • Administrarea anticonceptionalelor fara a se verifica profilul hormonal in momnetul initierii tratamentului.

Care sunt manifestarile clinice ?

Nodulii apar la una sau ambele glande mamare, in special in perioada ovulatorie, in special in cea de-a 14-a zi a ciclului menstrual. Simptomatologia este intensificata in perioada premenstruala si variaza de la femeie la femeie si de la un ciclu menstrual la altul.

Simptomele principale sunt reprezentate de urmatoarele manifestari:

  • Marirea volumului sanilor ca urmare a procesului inflamator.
  • Cresterea sensibilitatii dureroase a glandelor mamare. Pacientele acuza o senzatie de presiune in regiunea glandelor mamare.
  • Decelarea nodulilor mamari prin palpare aflati in stransa corelatie cu modificarile de ordin hormonal ale ciclului menstrual in caz de hiperfoliculinemie. Nodulii nu implica aderente cu tesutul mamar din vecinatate, fiind mobili fata de tesutul cutanat si restul tesuturilor glandei mamare. Nodulii sunt bine delimitati si isi pot modifica dimensiunea pe parcursul ciclurilor menstruale.
  • Pacientele nu manifesta adenopatie axilara care consta in aparitia de mici noduli in regiunea axilara prin invadarea limfoganglionilor locali.

Care sunt formele de mastoza fibrochistica ?

  • Forma prepoderent chistica caracterizata de acumularea lichidului in interiorul nodulilor.
  • Forma preponderent fibroasa caracterizata de formarea tesutului fibros, cu noduli de consistenta ferma.
  • Forma cu proliferarea epiteliala marcanta cu celulele din interiorul capsulei chistice inmultite in mod exagerat.

Frecventa patologiei canceroase este de trei pana la patru ori mai mare in cazul leziunilor preexistente de mastopatie de natura fibrochistica. Initierea patologiei tumorale se produce ca urmare a depasirii structurii capsulare de catre celulele cu tendinta de inmultire exagerata si de invazie a tesuturilor mamare invecinate.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Mastodinia
Diagnostic: 

In general, femeile care acuza mastodinie sau dureri la nivelul glandelor mamare si prezenta de noduli mamari care devin evidenti si apoi se remit pe parcursul ciclului menstrual primesc diagnosticul de mastoza fibrochistica. Afectiunea este inregistrata frecvent la femeile tinere, insa fara a avea legatura cu neoplasmele mamare. In unele situatii, femeile nu pot face legaturi concrete intre desfasurarea ciclului menstrual si aparitia nodulilor mamari, astfel incat benignitatea acestei afectiuni nu este garantata, fiind necesara o consultatie medicala de specialitate care include o examinare mamara completa.

Aparitia simptomelor cu doua saptamani inainte de aparitia menstruatiei implica asteptarea perioadei menstruale pentru a se observa daca simptomatologia scade in intensitate sau se remite. Consultul medical de specialitate devine necesar in conditiile manifestarii urmatoarelor simptome:

  • Senzatie de disconfort local, sensibilitate crescuta sau durere la nivel mamar in absenta menstruatiei, simptome asociate cu posibilitatea instalarii unui sarcina si necesitatea efectuarii unui test de sarcina.
  • Durere intensa la nivelul glandelor mamare asociata cu formarea unui edem, roseata pielii sau chiar instalarea febrei, simptome ce pot fi asociate instalarii unei infectii denumite mastita.
  • Manifestarea de scurgeri mamelonare cu aspect galbui sau laptos.
  • Durere intensa paroxistica sau spontana, in absenta unei cauze cunoscute si cu o durata mai mare de doua saptamani.
  • Durere intensa, persistenta, localiza intr-o anumita zona a glandei mamare, in mod special in cazul regasirii si persistarii acesteia doar in acea zona.
  • Depistarea de noduli mamari ce persista in urma finalizarii perioadei menstruale.

Mastoza fibrochistica reprezinta o afectiune cu caracter benign si nu impune investigatii paraclinice complexe pentru stabilirea unui diagnostic, examenul clinic si preluarea unei anamneze fiind suficiente pentru diagnosticare. In conditiile in care medicul specialist suspicioneaza alte patologii asociate sau considera ca pentru sporirea gradului de siguranta este nevoie de investigatii suplimentare, acesta poate sa recomande efectuarea unei mamografii sau a unei ecografii mamare.

Medicul specialist mai poate recomanda urmatoarele investigatii:

  • Testul de sarcina sau analiza urinei poate avea rol adjuvant deoarece simptomele caracteristice acestor pusee de mastoza fibrochistica se pot inregistra si in conditiile unei sarcini preinstalate, in asociere, de obicei, cu absenta menstruatiei.
  • Biopsia mamara este o procedura ce consta in extractia unei mici portiuni de tesut mamar prin intermediul unui ac lung si subtire, cu scopul analizarii probei la microscop.
  • Examenul de rezonanta magnetica nucleara sau examenul RMN reprezinta o investigatie efectuata prin intermediul unui camp electromagnetic si a undelor radio cu scopul obtinerii de imagini computerizate ale glandelor mamare. Examenul de rezonanta magnetica nucleara poate sa evidentieze posibile traumatisme suferite la acest nivel, instalarea unor infectii sau inflamatii mamare ori prezenta unor formatiuni tumorale localizate mamar.
Tratament: 

In general, femeile care primesc diagnosticul de mastoza fibrochistica nu au nevoie de instituirea unui tratament medicamentos, tulburarea fiind totusi considerata fiziologica si specifica perioadei premenstruale si neconstituind un risc de dezvoltare a unor patologii canceroase mamare. Masurile profilactice sau terapeutice care se pot aplica la domiciliu sunt conservatoare si suficiente pentru a se ameliora simptomatologia mastozei fibrochistice. Exceptie fac cazurile asociate cu mastodinie intensa, recurenta, mai exact senzatii dureroase puternice in regiunea glandelor mamare care nu au tendinta de a se diminua in urma finalizarii menstruatiei sau care se manifesta in cazul fiecarui ciclu menstrual.

Anticonceptionalele orale pot sa atenueze simptomele de mastoza fibrochistica, in mod special mastodinia si nodulii mamari. Anticonceptionalele orale sa amelioreze simptomatologia generala indusa de mastoza fibrochistica prin restabilirea echilibrului hormonal si protejeaza impotriva instalarii eventualelor sarcini nedorite.

Anticonceptionalele administrate pe cale orala implica relativ putine efecte secundare si pot fi administrate majoritatii femeilor care nu fumeaza si care au varste mai tinere de 40 de ani. In unele situatii se pot inregistra inrautatiri ale simptomatologiei mastozei fibrochistice in urma administrarii de anticonceptionale, in special atunci cand exista noduli durerosi, acestea reprezentand una dintre reactiile adverse asociate cu contraceptivele orale.

In cazuri cu mastoza fibrochistica insotita de mastodinie intensa, medicul poate recomanda tratamentul antialgic simptomatic. Ca urmare a efectelor adverse ce pot aparea in urma administrarii de lunga durata a medicatiei antialgice, acestea se administreaza doar in cazuri cu dureri recurente si intense ale glandelor mamare.

Danazol este un produs medicamentos hormonal sintetic care contine testosteron, insa care implica ca si efect secundar posibilitatea stoparii menstruatiilor prin instituirea menopauzei false.

Bromocriptina reprezinta un produs medicamentos cu actiune la nivelul hipofizei, glanda endocrina localizata in partea anterioara a encefalului, care functioneaza ca si un centru de comanda si de reglare a echilibrului de ordin hormonal. Bromocriptina poate scadea concentratia de prolactina, hormon secretat la acest nivel, cu un rol important pentru dezvoltarea in mod normal a glandelor mamare.

Tamoxifenul este un produs cu functie de blocare a hormonilor estrogeni regasiti in organism, folosit si in protocolul terapeutic al patologiilor tumorale mamare.

Tratamentul ambulator sau la domiciliu

In conditiile unei mastodinii care se manifesta si se remite in functie de periodicitatea ciclului menstrual sau in conditiile unei mastoze fibrochistice fara complicatii, se pot instaura doar o serie de masuri suportive simple cu scopul ameliorarii simptomatologiei precum durerea sau disconfortul mamar. In situatia in care intre simptomele inregistrate se afla si amenoreea sau lipsa menstruatiei, este recomandata efectuarea unui test de sarcina inainte de initierea oricarui tratament. Masurile suportive aplicabile pentru ameliorarea simptomatologiei mastozei fibrochistice constau in urmatoarele:

  • Purtarea de sutiene comode care mentin glandele mamare in pozitii fixe si reduc mastodinia accentuata in timpul miscarii.
  • Diminuarea consumului de alimente cu un continut bogat in lipide, cu scopul atingerii unui continut total de lipide in ratia alimentara de 15 %. Unele cercetari de specialitate au demonstrat ca dietele hipolipidice indelungate pot sa reduca semnificativ mastodinia resimtita. Totusi, dietele hipolipidice sunt dificil de respectat in cazul multor persoane si orice tip de modificare alimentara drastica trebuie sa primeasca o atentie suplimentara.
  • Tratamentul antialgic se poate folosi in caz de mastodinie intensa si recurenta. Adesea se folosesc produse precum Acetaminofen sau Ibuprofen in acest scop.

Masurile terapeutice alternative si administrarea suplimentelor alimentare pot sa amelioreze simptomatologia mastozei fibrochistice, insa si administrarea lor necesita o atentie suplimentara, in special in cazul in care etiologia nu este stabilita cu exactitate si exista posibilitatea existentei unui alt diagnostic precum instalarea unei sarcini sau desfasurarea unor procese infectioase sau inflamatorii ale glandelor mamare.

Suplimentele alimentare minerale sau vitaminice sunt disponibile la farmacii specializate in comercializarea de produse homeopate fara necesitatea de retete medicale. Cu toate acestea, se recomanda efectuarea unui consult medical inainte de administrarea acestor produse, in special in cazul in care acesta se asociaza cu alte produse medicamentoase.

Magneziul se poate administra sub forma suplimentelor alimentare ce il contin, in doze de 400 de miligrame zilnic, incepand cu a doua parte a ciclului menstrual, mai exact in ziua a 14-a  a ciclului menstrual sau in perioada ovulatorie. Magneziul poate sa amelioreze simptomatologia neplacuta care insoteste mastoza fibrochistica. Unele femei aflate in perioada premenstruala, care manifesta dureri la nivelul abdomenului, senzatie de balonare, senzatie de greata, cefalee sau stari de iritabilitate au un nivel scazut de magneziu seric, ca urmare a corelatiei sale cu titrul de prostaglandine, substantele chimice produse in organism cu rolul de mediatori chimici ai senzatiei dureroase. Nivelul de prostaglandine se modifica in unele afectiuni asociate cu durere si cu inflamatie precum mastoza fibrochistica.

Suplimentele cu magneziu pot avea ca efect si ameliorarea simptomelor psihice inregistrate in perioada premenstruala precum iritabilitatea sau depresia. Administrarea dozelor zilnice ce depasesc 400 de miligrame pot sa provoace descarcari diareice ca o reactie adversa aparuta in urma administrarii cronice a magneziului.

Uleiul de ciubotica cucului sau Oenthera biennis reprezinta o sursa bogata de acid gamma - linoleic, acid gras esential ce nu poate fi sintetizat la nivlul organismului si care poate ameliora mastodinia ce se asociaza mastozei fibrochistice. Unele cercetari derulate de specialisti sustin beneficiul utilizarii de ulei de ciubotica cucului, in timp ce alte preparate de acest gen nu confera astfel de beneficii.

Vitex, cunoscut si ca Vitex agnus - castus reprezinta un produs naturist cu un mecanism de actiune care nu este inteles pe deplin, insa s-a demonstrat ca poate influenta nivelul hormonal ce controleaza procesul ovulator si productia estrogenului. Studiile desfasurate au demonstrat ca administrarea timp de cateva luni a produsului poate sa diminueze mastodinia, starea de iritabilitate, starile de balonare, crampele sau cefaleea, simptome asociate cu tulburarile hormonale intermenstruale. Produsul Vitex poate implica si efecte adverse precum senzatia de greata sau starea de fatigabilitate.

Extractele de mladite de zmeur sunt adjuvanti in protocolul terapeutic al tulburarilor premenstruale precum tensiunea mamara sau dismenoreea.

Cretisoara se administreaza in cadrul unor cure de cate trei luni timp in care se administreaza jumatate de pulbere de cretisoara impartita in patru administrari zilnice. Cretisoara are capacitatea de a stopa dezvoltarea nodulilor mamari, scade intensitatea sau frecventa durerilor resimtite la nivelul glandelor mamare care determina si scaderea dimensiunii nodulilor mamari. Cretisoara ajuta la eliminarea durerii resimtite la nivelul glandelor mamare asociate cu sindroamele premenstruale. Suplimentar tratamentului intern se pot aplica si comprese cu infuzie de cretisoara, sub forma de comprese mentinute timp de 60 de minute zilnic la nivelul glandelor mamare.

Uleiul de Evening Primrose poate preveni si regla dezechilibrul hormonal atat la femei, cat si la barbati. Acesta blocheaza activitatea prostaglandinelor care determina instalarea crampelor menstruale, scad inflamatia si reduc durerea resimtita la nivelul glandelor mamare, amelioreaza starile de iritabilitate si de depresie. Uleiurile de luminita sunt eficiente pentru ameliorarea simptomelor specifice sindromului premenstrual, pentru dismenoree si mastoza fibrochistica.

Parte dintre masurile utilizate pentru ameliorarea simptomatologiei mastozei fibrochistice care nu au beneficii demonstrate din punct de vedere medical sunt urmatoarele:

  • Diminuarea consumului de cofeina implica, dupa cum spun unele persoane, are capacitatea de a ameliora simptomatologia mastozei fibrochistice. Desi acest lucru nu este demonstrat stiintific, Eliminarea din dieta a cafelei implica si beneficii de ordin medical.
  • Administrarea  de vitamina A poate sa diminueze mastodinia care se asociaza mastozei fibrochistice.
  • Administrarea de produse cu proprietati diuretice ar putea sa implica unele simptome ale mastozei fibrochistice.

Mastita sau inflamatia tesutului mamar

Generalitati: 

Ce este mastita ?

Glanda mamara reprezinta un organ pereche prezent atat la persoanele de sex feminin, cat si la cele de sex masculin. La persoanele de sex masculin, glandele mamare sunt rudimentare, situate la nivelul regiunii mamare de pe fata anterioara a peretelui toracal si constituite din glandele mamare proprgiu zise, stroma conjunctiva adipoasa si stratul cutanat superficial de invelis. Glanda mamara este incadrata in grupa glandelor exocrine, fiind de fapt o glanda sudoripara modificata si alcatuita din acini organizati in cate 15 - 20 de lobi care au propriile canale excretorii si ducte lactifere deschise la nivelul unor sinusuri lactifere de la nivelul mameloanelor.

Mastita reprezinta infectia tesutului mamar insotita de simptome precum senzatia dureroasa, tumefactia si roseata glandei mamare. Mastita se inregistreaza frecvent la persoanele de sex feminin care alapteaza, fiind rareori inregistrata in afara perioadei de lactatie. Incidenta mastitei este destul de ridicata in primele sase saptamani postpartum. La declansarea infectiei contribuie si factorii asociati precum oboseala sau epuizarea fizica. In orice caz, exista si situatii in care mastita se declanseaza mai tardiv pe parcursul perioadei de alaptare.  

Care sunt formele de mastita ?

Mastita se poate prezenta sub oricare din urmatoarele forme clinice:

  1. Mastita acuta. Mastita acuta evolueaza cel mai frecvent fara complicatii secundare si este declansata in special la inceputul perioadei alaptarii.
  2. Mastita cronica este provocata de actiunea bacteriana recurenta sau de dereglarile de ordin hormonal.
  3. Mastita carcinomatoasa reprezinta o forma de cancer a sanului a carui evolutie poate fi severa.
  4. Mastita granulomatoasa reprezinta o forma rara si cu caracter benign, a inflamatiei sanului. In acest caz prognosticul este favorabil deoarece mastita granulomatoasa are tendinta de a regresa spontan.

Care sunt cauzele mastitei ?

Infectia sanului survine in special la debutul alaptarii ca urmare a unei infectii bacteriene suprapuse pe fondul pielii iritate sau crapate de la acest nivel. Bacteriile patrund in tesuturile profunde ale glandei mamare la nivelul crapaturilor mameloanelor sau pielii sau pe la nivelul deschiderii unuia dintre canalele galactofore. Bacteria cel mai frecvent inregistrata in astfel de situatii este Staphylococcus aureus, insa ea se poate asocia si cu Staphylococcus epidermis sau streptococi, care pot uneori sa fie singurii responsabili de producerea infectiei. Stafilococii si streptococii se regasesc in mod normal la suprafata pielii fara a determina aparitia vreunui semn de boala, insa in conditiile unei inmultiri exagerate sau a producerii unei porti de intrare in organism la nivelul glandei mamare, se poate instala starea de boala. Aceste bacterii isi pot avea originea la nivelul pielii mamei sau a nou - nascutului, in special daca unul dintre acestia este afectat de o infectie la nivelul pielii.

Respectarea cu strictete a regulilor de igiena, in special in perioada lactatiei, previne multiplicarea in exces a bacteriilor cu potential patogen la nivelul pieii si scade riscul de declansare a unei infectii. In perioada lactatiei, mastita se mai poate produce si atunci cand glandele mamare nu sunt golite complet la fiecare supt. Negolirea completa a sanului in cursul procesului de alaptare se poate produce atunci cand cel mic nu poate sa prinda corect si eficient glanda mamara. Simptomele inregistrate in cazul negolirii complete a sanului sunt tumefactia glandei mamare afectate si senzatia dureroasa mai putin intensa fata de conditiile in care se desfasoara infectia glandei. In cazul in care un canal galactofor care are rolul de a asigura transportul laptelui, se blocheaza sau se infecteaza, simptomatologia este aceeasi. Mastita nedesfasurata in asociere cu lactatia poate fi cauzata de numerosi factori precum:

  • Focare de infectie de origine bacteriana sau virala, desfasurate in alte regiuni ale corpului, asa cum este cazul oreionului si care pot avea tendinta de extindere la nivelul sanului.
  • Bolile cronice si cu tendinta de extindere precum tuberculoza, actinomicoza sau sifilisul pot favoriza instalarea mastitei cronice atunci cand sunt raspanditi pe cale sanguina la acest nivel.
  • Fumatul este un obicei care sporeste cu mult riscul producerii unei anumite forme de mastita, manifestata prin senzatie dureroasa sau senzatie de arsura persistenta provocata de actul alaptarii.

​Care sunt complicatiile mastitei ?

Mastita se poate complica oricand cu situatii precum:

  • Recurenta. Dupa vindecarea unei mastite, nu sunt excluse recidivele atat in timpul alaptarii aceluiasi bebelus, cat si pe parcursul alaptarii urmatorului copil. Recidivele inregistrate in cazul mastitei se produc ca urmare a stabilirii tardive a diagnosticului si a instituirii intarziate a tratamentului.

  • Abcesul mamar. Abcesele mamare reprezinta colectii cu continut purulent dezvoltate la nivelul glandelor mamare. Abcesele necesita, de obicei, drenarea colectiei de catre personalul medical specializat. Formarea abceselor mamare poate fi prevenita prin instituirea precoce a tratamentului corect. Mastitele sunt responsabile de durerile resimtite pe parcursul alaptarii si de refuzul celui mic de a se hrani din cauza gustului diferit al laptelui din glanda mamara afectata. Cu toate acestea, se recomanda in continuare golirea glandei mamare, in special prin folosirea pompelor pentru san.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Astenie
Febra
Mastodinia
Scurgeri mamelonare
Diagnostic: 

Diagnosticul de mastita se stabileste prin coroborarea anamnezei preluate de la pacienta, cu datele obtinute in urma efectuarii examenului clinic al glandei mamare afectate. In situatia in care rezultatele in urma tratamentului nu sunt cele scontate, se poate proceda la recoltarea unei probe de cultura de lapte matern. Recoltarea probei consta in prelevarea pe tampon steril a unei mici cantitati de lapte din glanda mamara afectata. Ulterior se realizeaza o cultura bacteriologica pentru depistarea agentului bacterian responsabil de producerea infectiei. In unele situatii poate fi necesara asocierea mai multor antibiotice pentru jugularea infectiei mamare. Pentru obtinerea rezultatului scontat este necesara efectuarea unei antibiograme pentru depistarea substantelor medicamentoase la actiunea carora manifesta sensibilitate germenul implicat in procesul infectios.

Tratament: 

Mastita acuta

Tratamentul mastitei acute consta in respectarea administrarii medicatiei stabilite pentru o perioada de 10 - 14 zile. Medicatia recomandata este cea antibiotica. Desi este posibil ca simptomele sa se atenueze sau sa se remita pe parcursul tratamentului sau chiar inainte de inceperea acestuia, este foarte important ca tratamentul sa fie respectat intocmai si sa nu fie intrerupt inainte de perioada de administrare prestabilita. Pentru ameliorarea simptomatologiei deranjante, se pot urma unele masuri de autoingrijire precum aplicari de comprese reci la nivelul glandei mamare afectate, continuarea golirii glandei mamare si consumarea unui volum crescut de lichide. Respectarea acestor masuri are un rol important in procesul de combatere a infectiei. Daca se observa scurgerea unui material purulent de la nivelul mamelonului, alaptarea se stopeaza pana atunci cand cura de antibioterapie determina regresarea infectiei glandei mamare. In unele cazuri, tramtamentul cu antibiotice poate fi insuficient, astfel ca specialistul poate sa recomande efectuarea unei interventii chirurgicale. Alaptarea se poate relua dupa o perioada de 3 - 4 saptamani postoperator, insa doar in cazul in care pielea glandei mamare este complet cicatrizata. In cazuri usoare, mastitele nu reprezinta un factor care sa determine contraindicarea stricta a alaptatului.

Mastita cronica

In cadrul stabilirii unei conduite terapeutice adecvate, specialistul poate apela chiar si la administrarea progesteronului, danazolului sau a bromocriptinei.

Mastita granulomatoasa

Medicul specialist poate hotari sa administreze si un tratament pe baza de corticoizi precum cortizonul, insa cu mare atentie din cauza riscului de declansare a necrozelor. Necroza in acest caz se manifesta prin distructia la nivel local a tesutului mamar afectat si exprimarea unei substante lichide asemanatoare materialului purulent, de la acest nivel. Secretia eliminata in aceasta situatie se aseamana cu materialul eliminat in caz de abces mamar.

Profilaxia

Riscul declansarii unei mastite pe parcursul alaptarii poate fi scazut in urmatoarele conditii:

  • In cazul in care se evita sa se lase glandele mamare sa se umple pana cand se instaleaza si senzatia dureroasa la acest nivel.

  • In cazul in care se acorda o atentie sporita golirii complete a sanilor la fiecare hranire. Daca este necesar se poate folosi pompa de extractie a laptelui. Inainte sa se mute nou - nascutul la cealalta glanda mamara, mamele trebuie sa se asigure ca cealalta glanda mamara este complet golita. In cazul in care din cea de-a doua glanda mamara copilul se hraneste mai putin, aceasta va trebui oferita prima copilului la urmatoarea masa.

  • In cazul in care se practica alternarea sanului cu care se incepe alaptarea.

  • Daca cel mic este asezat corect la san, astfel incat acesta sa reuseasca sa cuprinda areola glandei mamare in intregime si nu doar la nivelul mamelonului.

  • Daca pozitia aleasa pentru procesul de alaptare variaza de la un alaptat la altul.

  • Daca bebelusului nu i se permite sa produca leziuni ale mameloanelor pe parcursul alaptarii.

  • In cazul in care se respecta masurile de igiena precum spalatul frecvent al pielii de la acest nivel evitandu-se frictiunea sau folosirea sapunurilor parfumate care pot determina aparitia iritatiilor la nivelul mameloanelor sensibile si uscarea pielii din regiunea glandelor mamare. 

Igienizarea frecventa si uscarea completa a regiunii glandelor mamare sunt masuri eficiente pentru preventia instalarii mastitelor care nu sunt asociate cu alaptarea. Persoanele de sex feminin, care practica activitati sportive intense, trebuie sa poarte sutiene speciale, capabile sa le protejeze regiunea pieptului de un contact prea agresiv cu imbracamintea. In cazul in care la nivelul glandei mamare sunt aplicate piercinguri, acestea trebuie obligatoriu mentinute perfect curate si dezinfectate, in mod special atunci cand sunt recent aplicate, iar la nivelul pielii inca mai exista leziuni necicatrizate. 

Galactoreea

Generalitati: 

Galactoreea reprezinta secretia lactata patologica, exprimata de glanda mamara, in afara perioadei de alaptare. Aceasta poate avea caracter bilateral sau unilateral. Galactoreea nu reprezinta o afectiune in sine, ci un simptom al unei entitati patologice instalate. Majoritatea persoanelor afectate de aceasta manifestare sunt cele de sex feminin, insa nu este exclusa instalarea galactoreei la persoanele de sex masculin.

La persoanele de sex feminin, galactoreea se pote datora stimularii excesive a glandelor mamare, efectelor secundare ale diferitelor medicamente sau tulburarilor produse la nivel hipotalamic sau la nivelul glandei pituitare.

La persoanele de sex masculin, galactoreea apare asociata cu disfunctiile erectile si scaderea libidoului, cauzate de un deficit de hormon testosteron prezent in cazul hipogonadismului masculin. Exista si situatii in care factorii declansatori ai galactoreei nu pot fi elucidate, insa in mod frecvent acestea sunt reprezentate de cresterea excesiva a nivelului prolactinei, hormon responsabil de stimularea secretiei lactate. Galactoreea poate fi inregistrata rareori chiar si la nou - nascuti. In conditiile unui nivel crescut de estrogen, hormonul traverseaza placenta si ajunge in sangele fetusului, producand dezvoltarea excesiva a tesuturilor mamare si antrenand odata cu aceasta stimularea secretiei lactate.

Secretia mamara nu este intotdeauna determinata de prezenta unei afectiuni canceroase, putand fi si fiziologica indiferent de varsta. Totusi intr-o proportie de 10 % dintre cazuri o astfel de secretie indica instalarea cancerului mamar. Frecvent, scurgerile mamare hemoragice au ca si cauza dezvoltarea papiloamelor intraductale cu caracter benign. Femeile sunt afectate de galactoree in special intre 20 si 35 de ani si in conditiile preexistentei unei sarcini.

Care sunt cauzele galactoreei ?

Pentru depistarea factorului declansator este necesara diferentierea afectiunii locale de una sistemica. Secretia mamara bilaterala are in general caracter sistemic si etiologie benigna. Secretiile unilaterale fara caracter hemoragic au, de obicei, etiologie benigna. Majoritatea cazurilor de galactoree spontana, cu caracter hemoragic si unilateral sunt declansate de papiloamele intraductale benighe si mai rar de formatiuni canceroase intraductale. Desi secretiile hemoragice sunt destul de sugestive pentru afectiunile canceroase maligne, cel mai frecvent, galactoreea are ca si cauza tumori benigne.

La femeile trecute de varsta menopauzei, galactoreea spontana multipla cu caracter unilateral sau bilateral, este produsa de modificari de natura fibrochistica care ofera secretiei o culoare maronie sau verzuie.

Secretia lactata, in schimb, apare de obicei bilateral si este produsa de cresterea in exces a nivelului prolactinei.

Galactoreea iatrogena, determinata de anumite medicamente, este inregistrata din ce in ce mai frecvent. Acest fapt se datoreaza administrarii din ce in ce mai pregnante a neurolepticelor, tranchilizantelor si contraceptivelor orale. Galactoreea iatrogena a fost depistata pentru primele dati la paciente cu tulburari de ordin psihic, care au urmat tratamente cu medicatie precum clorpromazina sau rezerpina. Mecanismul de desfasurare a galactoreei produse de administrarea contraceptivelor orale este destul de complex. Acest tip de medicatie determina aparitia unei secretii mamelonare clare, seroase sau lactate, cu caracter de accentuare in perioada premenstruala si care se remite odata cu stoparea administrarii anticonceptionalelor.

Secretiile cu caracter purulent sunt cauzate de obicei de abcese formate la nivelul glandelor mamare.

Simptomele care determina suspectarea desfasurarii proceselor de natura maligna sunt urmatoarele:

  • Secretia unilaterala exprimata de la nivelul unui singur duct.
  • Structura mamara asociata cu prezenta unei formatiuni tumorale la nivelul unui san, decelabila la palpatia efectuata in cadrul examenului clinic.
  • Prezenta secretiei mamelonare cu caracter hemoragic.

Galactoreea manifestata in afara existentei unei sarcini si in afara perioadei de lactatie, are ca si factor determinant frecvent hiperprolactinemia. Hiperprolactinemia reprezinta cresterea nivelului din sange a unui hormon produs de  glanda hipofiza, hormon care poarta denumirea de prolactina. Functia principala a prolactinei este initierea si mentinerea secretiei mamelonare lactate, desi aceasta are roluri multiple in organism. Valoarea prolactinei este de 5 - 27 ng / ml in cursul ciclului menstrual, inregistrandu-se si variatii diurne, cele mai mici valori ale acesteia fiind atinse in cursul diminetii. Din acest motiv, este indicat ca determinarea nivelului de prolactina sa se efectueze la mijlocul diminetii, insa nu dupa stari de stres, dupa efectuarea punctiilor venoase, stimularea mamara sau examinarea fizica in aceasta regiune, deoarece toti acesti factori determina cresterea nivelului de prolactina.

Factorii care pot determina cresterea nivelului de prolactina din organism sunt urmatorii:

  • Conditiile fiziologice precum stresul, somnul, sarcina, alaptarea, contactele de natura sexuala, stimularea areolelor mamare.
  • Anestezia si interventiile chirurgicale majore.
  • Dezvoltarea tumorilor hipofizare, a tumorilor metastatice sau a craniofaringioamelor.
  • Desfasurarea afectiunilor endocrine precum acromegalia, boala Addison, sindromul Cushing sau hipotiroidismul.
  • Prezenta disfunctiilor metabolice ca si ciroza hepatica, insuficienta renala sau realimentarea dupa inanitie.
  • Efectul unor medicamente precum contraceptivele orale, estrogenii, opioidele, antidepresivele, cimetidina, rezerpina sau verapamilul.

Cum se manifesta galactoreea ?

Simptomele galactoreei constau in scurgeri mamelonare limpezi sau de culoare alba, galbena ori verzuie. In general, termenul de galactoree nu este folosit pentru descrierea secretiilor mamelonare sanguinolente. Scurgerile pot avea caracter spontan sau se pot produce ca urmare a presiunii exercitate asupra glandelor mamare. Acestea se pot manifesta intermitent sau pot avea caracter persistent.

Scurgerile mamare sanguinolente, persistente si aparute spontan la nivelul unui singur duct mamar pot reprezenta un simptom al cancerului mamar. Scurgerile manifestate de la nivelul mai multor ducte mamelonare sunt declansate de stimularea fizica a glandelor mamare si fara caracter spontan indica mai degraba afectiuni cu caracter benign.

Natura secretiilor eliminate nu poate fi intotdeauna determinata cu precizie. Un sfert dintre femeile care au trecut prin cel putin o sarcina manifesta macar o data secretie mamara fara o semnificatie clinica precisa.

In funtie de caracterul secretiei mamare, se pot banui urmatorii factori determinanti:

  • Secretia mamara alba are compozitie lipidica, astfel ca se poate suspecta ca este vorba despre o secretie lactata.
  • Secretia de culoare verzuie se poate datora modificarilor de natura fibrochistica si impun efectuarea unor investigatii suplimentare.
  • Secretia mamara de culoare rosiatica traduce prezenta sangelui, caz in care se poate suspeca un cancer mamar.

In ceea ce priveste galactoreea, in special cea bilaterala, adica secretia lactata, se poate afirma ca intr-un caz din trei aceasta este rezultatul unei dereglari a cantitatii de prolactina secretate de organism. Prolactina reprezinta un hormon de natura proteica secretat de glanda hipofiza, in special la nivelul lobului anterior. Alteori, secretia crescuta de prolactina este asociata cu afectiuni benigne ale sanului si rareori cu patologia canceroasa.

Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Galactoree
Diagnostic: 

In cazul depistarii unei secretii mamelonare in absenta unor cauze clare, este necesara consultarea medicului specialist. Acesta va prelua o anamneza si va efectua un examen clinic local efectuat prin inspectia si palparea glandelor mamare.

Anamneza

In cursul preluarii anamnezei, medicul specialist va culege informatii apropo de urmatoarele elemente:

  • Aspectul secretiei mamare.
  • Caracterul unilateral sau bilateral.
  • Daca secretia provine de la nivelul unui singur duct sau a mai multora. Medicul urmareste daca secretia este exteriorizata dintr-un orificiu sau din mai multe orificii de la nivelul mamelonului.
  • Caracterul persistent sau intermitent si daca apare asociata cu perioada premenstruala.
  • Daca are caracter spontan sau apare doar la exercitarea presiunii intr-un singur punct sau la exercitarea presiunii asupra intregului san.
  • Tratamentele administrate in ultima perioada, inclusiv cele pe baza de anticonceptionale orale.
  • Eventuale traumatisme suferite recent la nivelul sanului.
  • Desfasurarea altor afectiuni genitale sau extragenitale pe care le prezinta pacienta.

Examenul obiectiv

In cursul examenului clinic, pacienta trebuie sa mentina o pozitie relaxata, initial cu membrele superioare lasate pe langa corp, ulterior cu mainile ridicate deasupra capului si la final cu mainile sprinjinite la nivelul soldurilor. Specialistul examineaza si palpeaza glandele mamare simultan si comparativ. Atunci cand se efectueaza inspectia glandelor mamare se vor urmari dimensiunile glandelor, simetria dintre ele, eventuale modificari ale formei, conturului sau ale tegumentului, eventuale desene vasculare accentuate sau prezenta leziunilor sau a ulceratiilor la acest nivel. O atentie deosebita se acorda structurii mamelonare, urmarindu-se aspecte precum dimensiunea, forma, orientarea sau retractarea, prezenta unor posibile inflamatii, ulceratii sau secretii.

La palparea glandelor mamare, pacienta se aseaza in decubit dorsal cu mainile ridicate, in timp ce medicul examineaza aspecte precum consistenta, elasticitatea sau sensibilitatea dureroasa. Medicul investigheaza si posibilitatea prezentei unor formatiuni de origine tumorala, caz in care se pune accentul pe localizarea formatiunilor, determinarea numarului acestora, dimensiunea acestora, forma, consistenta, sensibilitatea dureroasa si mobilitatea lor fata de invelisul tegumentar sau planul lor profund. Medicul va palpa, de asemenea, ganglionii limfatici din regiunea axilara si va verifica prezenta secretiilor mamelonare la comprimarea mameloanelor intre police si index.

In cadrul inspectiei secretiei mamelonare se vor examina urmatoarele elemente:

  • Aspectul, care poate fi laptos, seros, sero-purulent, sanguinolent sau sero-sanguinolent.
  • Caracterul unilateral sau bilateral.
  • Apartenenta acesteia de la nivelul unui singur duct sau al mai multora.
  • Exprimarea acesteia sub actiunea presiunii asupra unui punct anume sau sub actiunea presiunii exercitate asupra intregului san. 

Examene paraclinice

In cazul in care datele colectate in urma preluarii anamnezei si a efectuarii examenului clinic sunt considerate inca insuficiente, medicul specialist poate solicita efectuarea unora dintre urmatoarele investigatii paraclinice:

  • Dozarea nivelului seric al prolactinei, TSH-ului sau a altor hormoni tiroidieni.
  • Ecografia mamara, mamografia.
  • Examenul citologic al secretiei mamare.
  • Punctia biopsica mamara.
  • Examenul radiologic de sa turceasca. Saua turceasca reprezinta portiunea osoasa localizata la baza craniului in vecinatatea glandei hipofize.
  • Examenul computer tomograf.
  • Rezonanta magnetica nucleara.
Tratament: 

Conduita terapeutica optima variaza in functie de tipul de galactoree inregistrata:

  • In conditiile depistarii unui adenom hipofizar, numit si prolactinom, medicul recomanda indepartarea acestuia pe cale chirurgicala. Aceasta este metoda de tratament utilizata in mod frecvent pentru adenoamele de mari dimensiuni, asociate cu simptomatologia specifica.
  • Bromocriptina este medicatia utilizata cu predilectie in tratamentul bolii Parkinson. Administrarea acesteia se recomanda in urma tratamentului pe cale chirurgicala, atunci cand se inregistreaza hiperprolactinemia persistenta sau cresterea semnificativa a nivelului de prolactina din sange. Microadenoamele se trateaza, in general, cu bromocriptina. Administrarea se realizeaza in doze progresive, timp in care se acorda o atentie sporita controlului prolactinemiei.
  • Tratamentul secretiilor mamelonare benigne se realizeaza sub stricta supraveghere clinica si sub monitorizare prin examene complementare precum mamografiile. Este posibil ca in conduita terapeutica sa fie incluse si medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene, care nu contin cortizon.
  • In cazul in care tratamentul medicamentos administrat este considerat ca fiind cauza galactoreei, acesta trebuie stopat sau modificat.
  • Daca este cazul manifestarii hipotiroidismului sau a deficientei hormonilor tiroidieni, secretia mamara se va remite in urma instituirii terapiei de substitutie cu hormoni tiroidieni. 
  • Extirparea canalelor galactofore, care transporta laptele, se practicata in cazul inregistrarii unei secretii mamelonare, atunci cand palparea glandelor mamare si examenul mamografic evidentiaza formatiuni tumorale sau prezenta unor leziuni.

Endometrita puerala

Generalitati: 

Infectia puerperala este o infectie in lehuzie cu acces genital. De fapt este vorba despre plaga placentara, dar pot fi si leziuni spontane sau iatrogene la nivelul colului, vaginului, sau vulvar.

Endometrita puerperala este forma cea mai comuna a infectiei puerperale. Foarte rar apare pecoce in primele 48 de ore, aparitia sa fiind frecventa dupa 4-5 zile de la nastere fiind determinata de manevre obstreticale, asistenta la nastere incorecta, propagata de la infectii joase, travalii laboriase, dupa membrane rupte.

Procesul infectios se localizeaza la nivelul endometrului, se insoteste de stare gnerala influentata, ascensiune febrila moderata, lohii modificate la culoare sau chiar fetide, desi poate fi si retentie de lohii, dureri hipogastrice, frisoane, cefalee, astenie, uterul este neinvoluat. Examenul local arata uter mare, sensibil, inmuiat difuz sau pe una din laturi .

Starea generala se altereaaza in functie de gravitatea infectiei.

Forme particulare de endometrita sunt:

  • Endometrita hemoragica: apare in a doua saptamana dupa nastere, avand putine semne infectioase, dar care trebuie observate, pentru a institui o protectie antibiotica inainte de efectuarea unui control al cavitatii uterine.
  • Metrita parenchimatoasa puerperala, forma grava prin extensia parietala a infectiei, poate evolua spre abces sau gangrena cu anaerobi.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Cefalee
Febra
Diagnostic: 

Examene paraclinice vor evidentia leucocitoza cu polinucleotoza, VSH crescut.

Este obligatoriu sa se efectueze cultura din lohii, pentru a evidentia tipul de germene si pentru a stabili sensibilitatea acestuia la antibiotice.

Se observa lohii modificate, abundente, sanguinolent-purulente, colul interdeschis.

Tratament: 

Aplicarea unui tratament corect este urmata in majoritatea cazurilor de o evolutie favorabila, simptomele vor ceda progresiv, febra va scadea, cantitatea de lohii diminua, uterul involueaza.

Tratamentul priveste antibioticoterapia uzuala, rareori necesitand asocieri mai agresive de tipul ampicilina-gentamicina-metronidazol.

In cazul retentiei de lohii, simpla redresare a uterului si dilatarea usoara poate fi suficienta; daca nu, se poate plasa un tub de dren intrauterin.

Profilaxie

  • Nasterea trebuie sa se produca intr-un spital
  • Femeia nu trebuie sa nasca acasa
  • Antibioticele in scop profilactic vor fi administrate judicios

Durerea pelvina

Generalitati: 

Ce este durerea pelvina?

Multe femei se plang in ziua de azi de dureri pelvine la un moment dat. De obicei, durerile pelvine reflecta soar functionarea normala a sistemului reproducator sau al celorlalte organe din cavitatea pelvina. Uneori, insa, durerile pelvine pot reflecta probleme grave de sanatate ce necesita tratamente urgente. Durerea pelvina este frecvent inregistrata la femei, insa natura sa si intensitatea resimtita variaza, de cele mai multe ori cauza fiind obscura.

Durerea pelvina la femei poate fi determinata de prezenta chisturilor ovariene sau a formatiunilor tumorale. Durerea pelvina poate deveni mai severa in cazul in care se produce torsionarea sau ruptura formatiunii. De asemenea, nu trebuie scapata din vedere si posibilitatea existentei unei sarcini ectopice. Crampele menstruale sau dismenoreea, pot fi determinate de endometrioza, afectiune care poate interesa trompele uterina, ovarele sau chiar peritoneul. Durerea pelvina se poate datora si sindromului ovarelor polichistice sau vulvodiniei, patologii frecvent inregistrate la miliane de persoane de sex feminin din Romania.

Depresia reprezinta un simptom asociat durerilor pelvine, insa in acest caz trebuie consultat un specialist in domeniu. Depresia necesita instituirea unui tratament simultan cu tratarea cauzelor fizice determinante ale durerii pentru a se obtine rezultatele terapeutice scontate.

Durerea pelvina se localizeaza la nivelul etajului inferior abdominal si poate avea urmatoarele forme:

  • Acuta, in cazul in car se inregistreaza un episod singular, de scurta durata sau cronica, in cazul in care durerea pelvina persista pentru o perioada indelungata de timp.
  • Intermitenta sau continua.
  • Usoara sau severa.
  • Localizata, la nivelul unei zone anume sau generalizata, la nivelul intregului abdomen inferior si al pelvisului.

Durerea pelvina se poate asocia cu urmatoarele simptome:

  • Urinare cu sange sau hematurie.
  • Sangerari vaginale legate sau nu de desfasurarea actului sexual.
  • Mictiuni dureroase sau disurie.
  • Scaune cu sange sau melena.
  • Stari de depresie care afecteaza calitatea stilului de viata.
  • Tulburari ale somnului.
  • Scaderea poftei de mancare sau inapetenta.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Crampe menstruale
Dispareunie
Disurie
Durere la nivelul hipogastrului
Dureri de spate
Hematurie
Rectoragie
Sangerari vaginale anormale
Diagnostic: 

Ca urmare a existentei de multiple cauze determinante ale durerii pelvine la femei, este importanta participarea la un consult medical amanuntit. Desi diagnosticul se stabileste in urma examinarii initiale de cele mai multe ori, este posibil sa fie necesara si efectuarea a mai multe teste sau examinari. Diagnosticul in caz de dureri pelvine se stabileste prin eliminarea cauzelor suspicionate, reprezentand un proces de durata.

Examinarea initiala

Pacienta trebuie sa tina o evidenta a simptomelor inregistrate, evidenta ciclurilor menstruale, a activitatilor sexuale si a activitatilor fizice precum si a evenimentelor stresante sau a antecedentelor medicale. O astfel de evidenta este foarte importanta pentru stabilirea unui diagnostic corect si este studiata in amanunt de catre medicul specialist care va proceda la urmatoarele: 

  • Anchetarea antecedentelor referitoare la desfasurarea ciclului menstrual, antecedentele de chirurgie pelvina daca este cazul, radioterapie, eventuale boli cu transmitere sexuala, sarcini sau nasteri.
  • Efectuarea unui examen pelvin cu scopul depistarii unor eventuale malformatii localizata la nivelul aparatului reproducator si eventual efectuarea unui tuseu rectal. Medicul specialist efectueaza minutios acest examen, inspectand fiecare segment. Acesta poate sa recomande si efectuarea de examene complementare precum:
  1. Testul Papanicolau poate identifica cancerul de col uterin sau leziunile de tip precanceros.
  2. Testul de sarcina bazat pe titrarea gonadotropinei corionice umane HCG, indica in cazul obtinerii unui rezultat pozitiv procedarea la o ecografie cu scopul depistarii instalarii unei eventuale sarcini ectopice sau extrauterine.
  3. Testele specifice pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuala precum chlamydia, gonoreea sau herpesul genital.
  4. Examene de urina ce pot evidentia prezenta unor infectii sau a calculilor renali.
  5. Examenul scaunului pentru depistarea prezentei sangelui la acest nivel.

Testari ulterioare

In cazul in care examinarea initiala nu se finalizeaza cu depistarea cauzei durerii sau in cazul in care rezultatul obtinut indica o anumita afectiune, medicul specialist poate recomanda si efectuarea urmatoarelor investigatii:

  • Examenul ecografic abdominal si / sau transvaginal realizat prin intermediul unui dispozitiv transductor inserat la nivelul cavitatii vaginale. Examenul ecografic are un rol important pentru depistarea cauzelor determinante ale durerilor pelvine. Prin intermediul examenului ecografic se poate detecta prezenta calculilor renali la nivelul tractului urinar, hiperplaziile endometriale, boala inflamatorie pelvina, prezenta formatiunilor canceroase sau benigne precum fibroamele, chisturile, tumorile ovariene, tumorile uterine, tumorile colului sau tumorile trompelor uterine.
  • Pielografia intravenoasa consta in injectarea unei substante colorate urmata de examinarea prin intermediul razelor X cu scopul observarii structurii rinichilor, ureterelor, vezicii si a uretrei.
  • Laparascopia, care reprezinta o procedura chirurgicala ce utilizeaza instrumente fine cu cabluri optice numite laparoscoape, care se introduc in organism la nivelul unor mici incizii abdominale. Laparascopia permite vizualizarea cavitatii pelvine si descoperirea cauzelor ce produc durere precum cicatricile, chisturile, tumorile, malformatiile sau boala inflamatorie pelvina. Laparascopia reprezinta singura metoda utila confirmarii endometriozei. Daca este cazul, in cursul procedurii se pot indeparta si excrescentele sau cicatricile.
  • Examenul computer tomograf sau CT al pelvisului este realizat cu ajutorul razelor X cu scopul crearii de imagini elocvente ale organelor interne si ale osaturii.
  • Examenul de rezonanta magnetica nucleara la nivelul pelvisului se efectueaza pe baza campului magnetic si a energiei undelor radio pentru crearea imaginilor organelor si a oaselor.
  • Examenul cistoscopic se realizeaza cu ajutorul unui instrument de vizualizare care se introduce in vezica urinara prin lumenul uretrei, evidentiindu-se semnele de inflamatie, excrescentele sau calculii renali.
  • Prin studiile urodinamice se poate testa functionalitatea vezicii urinare si face posibil sa se determine daca spasmele vezicale determina senzatia dureroasa si evidentierea prezentei sindromului de colon iritabil.

Durerea cu evolutie cronica poate afecta comportamentul pacientilor si poate ingreuna managementul durerii. Medicul poate recomanda si evaluarea de catre un psiholog si ii va adresa pacientului unele intrebari cu scopul stabilirii faptului daca starile de depresie, insomniile sau starile de stres sunt adjuvante sau cauzatoare a durerii cu caracter cronic. Cu scopul derularii corecte a unei bune recuperari, afectiunile psihice trebuie tratate simultan cu afectiunile fizice determinante de durere.

Tratament: 

Protocolul terapeutic ales se poate concentra fie pe tratarea cauzei determinante specifice depistate, fie pe ameliorarea durerii, caz in care este denumit simptomatic. Totusi, indicat este un protocol terapeutic bazat pe ambele obiective expuse.

Tratamentul cauzei determinante specifice depistate sau suspectate

Prin coroborarea antecedentelor cu rezultatele obtinute in urma examenului pelvin si cu rezultatele celorlalte investigatii efectuate, medicul specialist poate sa gaseasca una sau mai multe cauze responsabile pentru durerea resimtita la nivel pelvin precum endometrioza, fibromul uterin sau sindromul de colon iritabil. In functie de cauza determinanta, tratamentul poate include:

  • Medicatie specifica controlului sau stoparii ciclului ovulator, in cazul in care simptomatologia este agravata de schimbarile ciclurilor hormonale.
  • Medicatie specifica unor patologii: antibiotice pentru tratarea infectiilor sau medicatie specifica sindromului de colon iritabil.
  • Terapie comportamentala sau consiliere.
  • Interventii chirurgicale de indepartare a excrescentelor, chisturilor sau a formatiunilor tumorale. Cu toate acestea, studiile de specialitate efectuae au demonstrat ca indepartarea tesutului cicatricial sau a adeziunilor nu atenueaza senzatia dureroasa decat in cazul in care adeziunile formate sunt importante, in stadiul IV de evolutie.
  • Abordarea unui stil de viata sanatos, efectuarea de exercitii pentru reducerea stresului si pentru sporirea rezistentei organismului, pentru imbunatatirea dispozitiei si pentru facilitarea starii generale de sanatate in asociere cu o dieta precum este cazul pentru sindromul de colon irirtabil.

Tratamentul simptomatic al durerii

Antiinflamatoarele nesteroidiene constituie tratamentul adecvat pentru durerea acuta si cronica ca prima optiune in cazul bufeurilor si a scaderii densitatii osoase.

  • Antidepresivele triciclice administrate pentru tratarea durerii cu caracter cronic din orice regiune a organismului. Studiile limitate si-au demonstrat eficienta in cadrul protocoalelor terapeutice desfasurate pentru unele paciente.
  • Narcoticele sunt recomandate in ultima instanta si pe termen scurt pentru tratarea durerilor pelvine intense din cauza riscului dependentei.

Tratamentul pe cale medicamentoasa este preferat interventiei chirurgicale, care se recomanda doar in cazul necesitatii corectarii unor tulburari cu etiologie cunoscuta. Cu toate acestea, nici tratamentul pe cale chirurgicala nu poate sa garanteze intotdeauna incetarea durerii si evitarea altor probleme pe viitor.

Durerea cronica pelvina se poate remite o data cu instalarea menopauzei, pacientele putand sa puna simptomele pe seama dezechilibrului hormonal, caz in care se recomanda tratamentul simptomatic in regim ambulator.

Tratamentul chirurgical al durerii pelvine

Interventia chirurgicala poate avea atat rol de diagnostic, cat si curativ. Interventia chirurgicala este recomandata in condiitiile prestabilirii unui diagnostic concret precum fibroza sau endometrioza. Nu este demonstrat insa, faptul ca indepartarea pe cale chirurgicala a componentelor aparatului reproducator poate stopa durerea fara cauze concrete sau daca nu o poate chiar agrava.

O interventie chirurgicala de histerectomie sau de suprimare a terminatiilor nervoase ale ariei pelvine, efectuata unei paciente careia nu i s-a stabilit un diagnostic concret, implica riscul de mentinere sau sporire a senzatiei dureroase postoperator.

Laparascopia efectuata prin incizii mici sau laparatomia care presupune o incizie abdominala mare se pot folosi in procedurile terapeutice. Interventia de histerectomie presupune indepartarea pe cale chirurgicala a corpului uterin si reprezinta o ultima optiune terapeutica pentru stoparea durerilor cu caracter cronic, sever.  In functie de etiologie, histerectomia poate avea rezultate satisfacatoare in unele situatii. Indepartarea tesutului de natura cicatriciala rezultat in urma interventiilor anterioare sau ca urmare a bolilor inflamatorii pelvine nu scade intensitatea dureroasa decat in cazul in care adeziunile formate sunt importante, de stadiul IV. Laparascopia cu rol diagnostic este efectuata inainte initierea tratamentului medicamentos, exceptie facand tratamentele cu anticonceptionale orale si inaintea apelarii la interventia chirurgicala terapeutica. Unele regiuni ale tusutului afectat de endometrioza sau tesuturile cicatriciale sau adeziunile se pot indeparta sau distruge pe cale laparoscopica.

Interventia de histerectomie se recomanda in caz de afectiuni ale organelor pelvine corectabile pe cale chirurgicala. Efectuata doar in scopul ameliorarii senzatiei dureroase, histerectomia poate determina rezultate nesatisfacatoare. Tratamentul chirurgical poate determina aparitia unor complicatii precum agravarea senzatiei dureroase, stare de disconfort, instalarea unor infectii sau formarea unor cicatrici. Simptomatologia durerii pelvine cronice se remite in absenta unui instituirii unui tratament in perioada menopauzei cand nu se mai produc variatii hormonale importante. Din acest motiv, controlarea simptomatologiei se poate efectua la domiciliu pana la instalarea menopauzei. Simptomatologia poate reaparea in cazul in care pacienta utilizeaza terapia hormonala specifica perioadei menopauzei.

Din protocolul terapeutic stabilit pentru ameliorarea durerii pelvine cronica poate sa faca parte si consilierea, antrenamenul mental, exercitiile de relaxare si exercitiile fizice.

Alte optiuni terapeutice

Consilierea poate sa ajute pacientele sa faca fata durerii resimtite si stresului care a provocat-o. Tipurile de consiliere recomandate in aceasta situatie sunt urmatoarele:

  • Terapia comportamentala focalizata pe modificarea modului de perceptie al durerii si pe modificarea perceptiei asupra felului in care sunt afectate pacientele.
  • Biofeedback-ul consta in cotrolarea constienta a functiiloe organismului, care este controlat in mod inconstient.
  • Consilierea adjuvanta pentru a face fata evenimentelor, stresului si a relatiilor cu celelalte persoane.

Exercitiile fizice sporesc forta unor grupe musculare, imbunatatesc postura, imbunatatesc mersul si sporesc tonusul muscular al pacientelor. Terapiile alternative nu sunt suficient studiate la momentul actual, insa sunt considerate adjuvante pentru a face fata starilor de stres si senzatiei dureroase. Acupunctura sau stimularea nervoasa transcutanata si-au dovedit eficienta in ceea ce priveste combaterea durerii resimtite in timpul perioadei menstruale. Acupunctura a fost utilizata si pentru ameliorarea durerilor cu caracter cronic resimtite in absenta unei legaturi cu perioada menstruala. Alternativele terapeutice care implica riscuri scazute sunt urmatoarele:

  • Efectuarea de exercitii de relaxare si efectuarea de exercitii de respiratie, terapie demonstrata pentru ameliorarea durerilor cronice.
  • Sedintele de hipnoza.
  • Imaginile artistice sugestive.
  • Aromaterapia.
  • Sedintele de meditatie.
  • Exercitiile de yoga.
  • Masajele.

Dismenoreea

Generalitati: 

Dismenoreea reprezinta senzatia dureroasa de la nivelul abdomenului inferior care preceda si insoteste menstruatia. Intensitatea durerilor menstruale variaza de la persoana la persoana sau de la un ciclu menstrual la altul. Durerile menstruale pot fi usoare, caz in care acestea nu impiedica desfasurarea activitatilor cotidiene, insa acestea pot fi si suficient de severe incat sa impiedice activitatea fizica pentru o perioada de cateva zile. Menstruatia reprezinta un fenomen biologic absolut normal, manifestat prin eliminarea sangelui si a celulelor endometriale timp de cateva zile, in fiecare luna, incepand de la atingerea varstei maturitatii reproductive si pana la atingerea menopauzei. In mod fiziologic, menstruatia nu se manifesta in cazul instalarii sarcinii si in cursul desfasurarii perioadei de alaptare. O proportie de 30 pana la 50 % dintre femeile aflate la varsta maturitatii sexuale sunt afectate de dismenoree.

Dismenoreea poate fi primara, atunci cand este asociata cu tulburari ale ciclului ovulator, fara a fi implicata afectarea organelor genitale. Ciclul ovulator reprezinta fenomenul de emisie a ovulului de catre unul dintre ovare. De asemenea, dismenoreea poate fi si secundara sau dobandita in urma instalarii unei afectiuni localizate la nivelul organelor cu functie reproductiva. Dismenoreea secundara poate fi cauzata de afectiuni ca endometrioza sau inflamatia endometrului, sau de fibroamele uterine. Pentru pacientele afectate de dismenoree primara sunt disponibile medicamente cu rol de calmare a durerilor si de reducere a disconfortului, eliberate fara prescriptie medicala. Pe masura ce inainteaza in varsta, pacientele observa scaderea intensitatii durerilor menstruale sau chiar remiterea lor dupa nasterea primului copil. In ceea ce priveste dismenoreea secundara, odata cu tratarea afectiunii primare se constata si remiterea durerilor menstruale.

Care sunt cauzele dismenoreei

Dismenoreea este clasificata in doua tipuri cu factori cauzali diferiti. Factorii responsabili de manifestarea dismenoreei primare nu sunt complet elucidate, insa in ceea ce priveste dismenoreea secundara, cauzele sunt usor identificabile.

Dismenoreea primara "spastica"

Acest tip de dismenoree este specific tinerelor adolescente. In general, simptomele apar de-a lungul primului an de manifestare a ciclului menstrual si continua sa se manifeste intermitent. Durerile resimtite sunt descrise ca niste crampe asemanatoare cu cele simtite pe parcursul travaliului.

Uterul reprezinta un organ musculos ale carui contractii au ca si cauza activitatea sporita a musculaturii de la acest nivel. Ca urmare a acestor contractii se produce cresterea presiunii intrauterine si comprimarea vaselor de sange care au rolul de a iriga uterul. Astfel, aportul de sange transportator de oxigen si de alte substante cu rol nutritiv la acest nivel scade. Durerea apare atunci cand acest aport sanguin devine insuficient si atunci cand la nivelul uterului se sporeste secretia  mediatorilor chimici ai inflamatiei, numiti prostaglandine. Acesti mediatori intensifica activitatea musculara in regiunea uterina si descresc totodata afluxul sanguin si senzatia dureroasa secundara. Prostaglandinele se gasesc intr-o cantitate mult crescuta la nivelul uterului femeilor afectate de dismenoree, fata de cele care nu se confrunta cu astfel de probleme. Trebuie mentionat insa faptul ca prostaglandinele nu reprezinta singurii mediatori chimici responsabili de aparitia durerilor menstruale.

Dismenoreea secundara

Durerile menstruale secundare apar pe fondul unei alte afectiuni aflate in curs de desfasurare. Printre afectiunile primare cauzatoare de dureri menstruale se pot numara:

  • Fibroame uterine.
  • Infectii pelvine.
  • Stenoze sau ingustari ale colului uterin.
  • Dispozitive intrauterine sterilizante.
  • Endometrioze.
  • Anomalii congenitale.

Defectele structurale uterine prezente inca de la nastere sunt cunoscute ca anomalii congenitale. In cazul in care aceste modificari structurale impieteaza eliminarea normala a sangelui, uterul este supus unui fortaj excesiv in incercarea organismului de a compensa functia incetinita a acestuia. Aceste mecanisme compensatoare ale organismului care exercita o presiune sporita la nivel uterin determina intensificarea senzatiei dureroase la acest nivel.

Astfel de fenomene sunt inregistrate in caz de stenoza cervicala sau ingustare a colului uterin, manifestata ca urmare a unui defect structural congenital sau postoperator. Indiferent de motivul aparitiei acestui defect, consecinta o reprezinta durerile menstruale intense.

Fibroamele uterine sunt de fapt niste formatiuni tumorale de natura benigna sau necanceroasa, dar care pot capata in timp caracter malign. Fibroamele se dezvolta la nivelul muschilor uterini si le afecteaza capacitate de contractie. Mecanismul prin care fibroamele uterine determina aparitia durerilor menstruale nu este complet elucidat, avand in vedere faptul ca nu toate femeile afectate de fibrom uterin manifesta astfel de dureri.

Infectiile pelvine determina cresterea cantitatii de prostaglandine si a celorlalti mediatori chimici producatori de dureri pelvine. De asemenea, femeile afectate de endometrioza se confrunta cu aceleasi probleme. In cazul femeilor care au implantate sterilete intrauterine, senzatia dureroasa se explica partial, insa nu este exclusa nici teoria conform careia organismul considera dispozitivul un corp strain cu efect iritativ.

Care sunt factorii de risc pentru aparitia dismenoreei

Printre factorii de risc asociati cu manifestarea dismenoreei se numara:

  • Varsta frageda, mai mica de 20 ani.
  • Debutul timpuriu al pubertatii la varste mai mici de 11 ani.
  • Fluxul menstrual abundent, cunoscut si sub denumirea de menoragie.
  • Starile de depresie sau de anxietate.
  • Regimurile de slabire urmate de femei cu varste cuprinse intre 14 si 20 de ani.
  • Nuliparitatea sau lipsa sarcinilor.
  • Fumatul.

Cum se manifesta dismenoreea

Un numar foarte mare de femei se confrunta relativ frecvent cu dismenoreea. Aproximativ 7 % dintre acestea manifesta dureri atat de intense incat se simt nevoite sa renunte la activitatile de zi cu zi care presupun activitate fizica. Dismenoreea este descrisa de persoanele afectate ca o senzatie de crampa la nivelul abdomenului inferior, initiata inainte cu cateva zile de debutul ciclului menstrual si adesea persistenta pe toata durata desfasurarii acestuia. Femeile tinere manifesta dureri mai intense in primele doua zile de mentruatie, iar femeile mai in varsta constata ca durerile devin mai importante pe masura ce ciclul menstrual progreseaza. Pe parcursul ciclului mentrual, dismenoreea poate fi asociata si cu alte simptome secundare precum:

  • Senzatia de greata.
  • Diareea.
  • Cefaleea sau durerile de cap.
  • Senzatie dureroasa care iradiaza inspre membrele inferioare.
  • Stare de oboseala.
  • Schimbari frecvente de dispozitie.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Simptome: 
Dismenoree
Diagnostic: 

Medicul specialist analizeaza antecedentele de natura medicala ale pacientei si efectueaza un examen clinic care include si examinarea pelvina a pacientei. In cursul examinarii, specialistul analizeaza organele reproductive si functia acestora cu scopul depistarii unor potentiale anomalii la acest nivel sau a unor infectii. De asemenea, medicul specialist realizeaza un diagnostic diferential pentru depistarea altor potentiale afectiuni ce pot determina dismenoreea. In acest sens se procedeaza la efectuarea urmatoarelor investigatii:

Teste imagistice

Examenele imagistice recomandate nu au caracter invaziv, insa permit vizualizarea in amanunt a organelor din regiunea pelvina. Examenele imagistice sunt folosite adesea in procesul stabilirii unui diagnostic de dismenoree secundara. Testele imagistice utile in aceasta situatie sunt ecografia, examenul computer tomograf si examenul de imagistica prin rezonanta magnetica nucleara.

Laparoscopia

Laparascopia faciliteaza vizualizarea cavitatii abdominale in urma realizarii unei incizii de mici dimensiuni la nivelul abdomenului, urmata de insertia unui tub care este prevazut la unul dintre capete cu un sistem optic.

Histeroscopia

Histeroscopia reprezinta o procedura medicala realizata prin introducerea la nivelul conductului uterin a unui dispozitiv capabil sa ofere imagini concludente ale cavitatii uterine.

Tratament: 

Majoritatea femeilor afectate de dismenoree afirma ca pentru ameliorarea acestui simptom folosesc in mod frecvent analgezice obisnuite precum algocalminul sau calmante care au ca substanta activa ibuprofenul. Pentru ameliorarea simptomatologiei exista o serie de medicamente disponibile fara prescriptie medicala care si-au dovedit in timp eficacitatea:

  • Antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS) precum ibuprofenul actioneaza prin diminuarea crampelor menstruale si a senzatiei dureroase. Mecanismul de actiune al acestora consta in reducerea nivelului de prostaglandina secretat in exces in aceasta perioada. In cazul ineficacitatii antiinflamatoarelor non-steroidiene se poate incerca administrarea acetaminofenului cunoscut si sub forma de paracetamol.
  • Antialgicele pot fi administrate in perioada de debut a senzatiei de disconfort sau cu o zi inaintea inceperii menstruatiei. Nu se recomanda abuzul in administrarea acestei medicatii. Administrarea se recomanda a fi facuta in prezenta senzatiei dureroase. Din grupul antialgicelor face parte si aspirina, insa aceasta prezinta niste atentionari speciale. Femeilor cu varste mai mici de 20 de ani li se recomanda evitarea administrarii aspirinei  din cauza riscului de dezvoltare a sindromului Reye caracterizat prin afectiuni hepatice si cerebrale determinate de consumul aspirinei.
  • Pilulele contraceptive orale pot reprezenta un tratament eficient, in special pentru femeile care incearca sa evite instalarea unei sarcini. Astfel, menstruatiile pot trece mai usor, fara manifestarea durerilor intense. De asemenea, pilulele contraceptive pot fi asociate si cu alte medicamente, insa doar la recomandarea medicului ginecolog sau a medicului curant.
  • Progestogenii sunt inclusi in aceeasi grupa medicamentoasa cu progesteronul, hormonul secretat in mod normal de femei in cea de-a doua parte a ciclului menstrual. Astfel de medicamente sunt noretisteronul sau Primulor, didrogesteronul sau Duphaston si acetatul de medroxiprogesteron cunoscut sub forma de Provera. Acestea se administreaza lunar, pe o perioada de 10 pana la 21 de zile, dovedindu-si eficacitatea in mare parte din cazuri. In urma administrarii progestogenilor nu s-a inregistrat manifestarea fenomenelor adverse severe, insa au existat cazuri in care s-au inregistrat dureri mamare, retentia apei in organism sau dureri de cap.
  • Sistemele hormonosecretoare de uz intrauterin isi demonstreaza eficacitatea dupa o perioada indelungata de tratament, care se poate desfasura si pe parcursul a cateva luni. Aceste sisteme hormonosecretoare au totusi avantajul ca in urma administrarii lor nu se constata la fel de multe efecte adverse precum in cazul administrarii orale.

Masuri generale care determina scaderea frecventei si a intensitatii dismenoreei:

1. Circulatia echilibrata

Una dintre cauzele dismenoreei este reprezentata de purtarea hainelor inadecvate. Hainele stranse la nivelul taliei, a soldurilor sau a coapselor pot impiedica desfasurarea normala a circulatiei sanguine spre organele din cavitatea pelvina si pot creste riscul declansarii durerilor menstruale. Protejarea de frig a extremitatilor corpului contribuie in egala masura la scaderea simptomatologiei resimtite sau la prevenirea instalarii durerilor. Extremitatile ar trebui sa fie la fel de bine acoperite ca si trunchiul pentru prevenirea instalarii unui dezechilibru termic care are ca si consecinta tulburarea circulatiei, sporeste risul de aparitie a congestiei la nivel pelvin si a instalarii senzatiei dureroare.

2. Exercitiile fizice

Studiile efectuate au demonstrat ca exercitiile fizice au ameliorat senzatia de disconfort resimtita in aceasta perioada, la 75 % din grupul de 5000 de tinere care au participat la acestea. S-a constatat astfel ca chiar si exercitiile simple de indoire sau de intindere amelioreaza sau chiar contribuie la remiterea durerilor menstruale. Exercitiile efectuate in cadrul studiului au fost de intindere, efectuate atingand cu degetele de la maini gleznele, in timp ce genunchii sunt tinuti drepti si efectuand intinderi rapide ale piciorului inspre spate concomitent cu ridicarea bratelor in sus. Exercitiile trebuie repetate de 4 - 10 ori, de 4 ori saptamanal pe o perioada de mai multe saptamani, insa cu efect sigur de ameliorare a simptomatologiei. 

3. Tinuta corporala

O postura corporala corecta contribuie la ameliorarea simptomatologiei deoarece ligamentele contractate determina instalarea unor dureri capabile sa sporeasca si dismenoreea.

4. Regimul alimentar

Un regim alimentar bine stabilit poate contribui la ameliorarea simptomatologiei. Alimentele care exercita actiune iritanta asupra tractului gastro-intestinal, au si efect iritant reflex asupra tractusului genito-urinar. Toti agentii cu efect iritant asupra tractusului gastro-intestinal precum condimentele, bauturile alcoolice, aspirina sau alte medicamente, ardeii iuti, otetul, supraalimentarea, mestecatul necorespunzator al alimentelor si alti factori cu potential iritant trebuie eliminati. Constipatia trebuie tratata, de asemenea, in special inainte de debutul menstruatiei.

5. Odihna si programul regulat

Respectarea unui program regulat este obligatoriu pentru persoanele afectate de dismenoree. Dupa depasirea varstei de 20 de ani, este indicat ca fiecare persoana sa respecte cele opt ore de odihna zilnica. In perioada copilariei, orarul de odihna nu ar trebui sa sufere variatii majore. Respectarea unui program prestabilit si a sfaturilor medicului sunt esentiale in aceasta situatie. La mentinerea unui tranzit intestinal bun contribuie includerea in alimentatie a fructelor, legumelor si cerealelor integrale. Se recomanda evitarea consumului de grasimi in aceasta perioada din cauza ca acestea determina coagularea globulelor rosii, avand ca si consecinta tulburarea circulatiei capilare de la nivelul organelor cu rol in reproductie. Grasimile determina si alterarea functiei plachetare a sangelui determinand coagularea necorespunzatoare a sangelui, fapt care favorizeaza instalarea durerilor menstruale. 

6. Starea emotionala buna

O stare emotionala buna si o atitudine pozitiva apropo de aceasta perioada dificila contribuie la desfasurarea normala a activitatilor cotidiene si la mentinerea unui mod de viata normal si echilibrat chiar si in aceasta perioada.

7. Baile calde

Baile calde au efect de ameliorare a senzatiei dureroase. Astfel, se poate incerca efectuarea unor bai generale cu apa calda sau doar la nivelul membrelor inferioare. Se accepta faptul ca atat baile calde, cat si cele fierbinti au efect calmant in cazul durerilor menstruale.

Fitoterapia pentru dismenoree

  • Codita soricelului este una din plantele medicinale indicate in caz de flux menstrual abundent si senzatie dureroasa pe parcursul ciclului. Aceasta se poate administra sub forma unei infuzii preparate din 10 grame de inflorescente si o cana cu apa fierbinte. Se pot consuma pana la 2 - 3 cani pe zi din acest ceai.
  • Traista ciobanului are aceleasi recomandari. Ceaiul din traista ciobanului se realizeaza sub forma de infuzie din 10 grame de planta si o cana cu apa fierbinte. De asemenea, din ceaiul de traista ciobanului se pot consuma pana la 2 - 3 cani zilnic.
  • Angelica este o planta care intervine in calmarea durerilor datorita actiunii sale antispastice. Infuzia obtinuta din aproximativ 15 - 20 de grame de radacini sau tulpini tinere de angelica si un litru de apa se poate consuma in cantitate de  2 pana la 3 cani in fiecare zi.
  • Anasonul este eficient pentru ameliorarea durerilor menstruale administrat sub forma de infuzie preparata dintr-o cana de apa si o lingurita de seminte de anason. Infuzia se poate consuma in cantitate de 2 pana la 3 cani zilnic.
  • Dracila este cunoscuta pentru efectele sale sedative. Aceasta se administreaza sub forma unui decoct realizat din 30 de grame de radacini sau de scoarta intr-un litru de apa. Cantitatea recomandata este de 3 sau 4 cani zilnic.
  • Florile de musetel sunt recomandate sub forma de infuzie formata din 5 grame de plante si un litru de apa pentru ameliorarea durerilor menstruale.
  • Cruciulita este o planta cu proprietati calmante antispastice recomandata in cazul senzatiei dureroase din cursul ciclului menstrual. Aceasta se poate administra sub forma de infuzie preparata cu 50 de grame de radacina de cruciulita si un litru de apa. Se pot consuma 2 pana la 3 cani pe zi de infuzie in zilele care preceda ciclul menstrual.
  • Salvia are proprietatea de a regulariza ciclul menstrual si de a combate durerile care il insotesc. Se folosesc 5 grame de frunze de salvie si o cana de apa pentru a prepara infuzia. Din aceasta infuzie se pot consuma in jur de 2 - 3 cani zilnic.
  • Conurile de hamei sunt recomandate in caz de migrene si de tulburari de natura nervoasa, care pot insoti dismenoreea. Se poate administra sub forma de infuzie, care se prepara cu 15 grame de conuri si un litru de apa, din care se pot bea 2 cani zilnic.

Terapia homeopatica eficienta in caz de dismenoree

  • Actaea racemosa este una dintre plantele medicinale cele mai recomandate pentru ameliorarea simptomatologiei dismenoreei. Actaea racemosa se recomanda in caz de dureri severe cu tendinta de iradiere in alte zone ale bazinului, in special in zona stanga a abdomenului si insotite de un flux menstrual abundent.
  • Atropa belladonna atenueaza durerile de la nivelul micului bazin si de la nivelul regiunii anexiale drepte. In cazul unui flux menstrual abundent asociat cu senzatie de supraincalzire si chiar manifestarea unei stari subfebrile, este cunoscuta eficienta administrarii acestei plante.
  • Borax este o pulbere minerala indicata pentru cicluri menstruale de scurta durata, cu un flux menstrual crescut si precedat de manifestarea leucoreei.
  • Calcarea phosphorica sau fosfatul de calciu se administreaza in cursul ciclurilor menstruale caracterizate prin eliminarea de sange palid si abundent si senzatie dureroasa intensa, care iradiaza spre regiunea dorsala.
  • Ceaiurile chinezesti sunt indicate la persoanele afectate de dismenoree si de cicluri menstruale indelungate, asociate cu cefaleea si starile de ameteala si astenie.
  • Citrullus colocynthis sau castravetele amar este eficient pentru tratarea durerilor severe cu caracter crampoid resimtite de-a lungul menstruatiei, chiar si in conditiile unui flux menstrual redus.
  • Graphites sau miniumul de plumb este indicat in caz de menstruatii intarziate, cu emisie de sange palid, redus cantitativ si insotite sau precedate de senzatia de prurit vulvar. Este indicat in special la persoanele obeze, care manifesta si eczeme in regiunea pliurilor cutanate si accentueaza senzatia de foame pe parcursul menstruatiei.
  • Magnesia phosphorica este recomandata pentru ameliorarea simptomatologiei care insoteste ciclurile menstruale cu durata redusa. Durerile se diminueaza pe masura ce fluxul sanguin menstrual se afla in crestere.
  • Platina amelioreaza senzatia de presiune de la nivelul abdomenului inferior, care insoteste dismenoreea.
  • Sepia este folosita pentru remiterea durerilor lombo-sacrale si in caz de oligomenoree sau flux menstrual mai rar de o luna, redus din punct de vedere cantitativ si asociat cu o senzatie de presiune puternica in regiunea organelor reproductive.

Terapia balneara pentru ameliorarea dismenoreei

Tratamentul balnear se poate asocia cu tratamentul medicamentos cu rol de ameliorare a nevrozelor, migrenelor, asteniilor sau a altor simptome asociate cu dismenoreea. Se recomanda efectuarea curelor de balneoterapie la climate de altitudine medie precum cel unde se afla statiunile Bazna, Buzias, Covasna sau Vatra Dornei.

Cistocelul

Generalitati: 

Ce este cistocelul ? 

In componenta planseului pelvin intra muschii si ligamentele cu rol in sustinerea organelor pelvine reprezentate de uter, vezica urinara sau intestin gros. Atunci cand tesuturile se extind in exces si devin slabite, organele de la nivelul pelvisului pot sa proemine la nivelul vaginului. Afectiunea este denumita cistocel sau prolapsul de vezica si reprezinta tipul de prolaps pelvin cel mai frecvent inregistrat. Prolapsul de vezica urinara apare in circumstantele unor tesuturi intinse pe perioada unei sarcini, din cauza starilor de constipatie sau dupa ridicarea unor greutati care solicita musculatura pelvina. Prolapsul vezicii urinare poate aparea si dupa instalarea menopauzei deoarece titrul de estrogen care favorizeaza mentinerea tonusului muscular pelvin. Astfel, femeile aflate la menopauza si care au nascut mai multi copii sunt expuse riscului de a dezvolta cistocelul. In cazurile de cistocel usor sau moderat, masurile de intretinere si terapiile nechirurgicale pot fi eficiente, insa in cazurile severe, interventia chirurgicala este obligatorie pentru aducerea vaginului si a celorlalte organe pelvine la topografia lor normala.

De ce apare cistocelul ?

Cel mai frecvent, cistocelul se datoreaza modificarilor suferite pe perioada sarcinii si in cursul nasterii. In aceste cazuri, musculatura si ligamentele cu rol in sustinerea vaginului sufera modificari de structura, in special in cursul travaliului cand se produc numeroase intinderi si slabiri ligamentare si musculare. Din acest motiv, cistocelul se inregistreaza in special la femeile care au trecut prin nasteri multiple. Vezica urinara nu se prolabeaza la toate persoanele care au trecut prin nasteri naturale. Musculatura si ligamentele cu functie de sustinere a organelor pelvine pot fi suficient de puternice incat sa nu fie afectate de modificari pe parcursul sarcinii. Femeile care au trecut prin nasteri prin cezariana nu sufera in general de cistocel. Prolapsul poate fi determinat de modificarea structurii planseului pelvin in urmatoarele circumstante:

  • In caz de supraponderabilitate sau obezitate.
  • In conditiile ridicarii succesive de greutati.
  • In urma perioadelor de constipatie.
  • In caz de bronsita sau tuse cronica.

Care sunt factorii de risc ai aparitiei cistocelului ?

Intre factorii predispozanti pentru instalarea prolapsului vezicii urinare se numara:

  • Nasterea

Femeile care au trecut prin mai multe nasteri pe cale naturala sunt expuse unui risc mult mai mare de a fi afectate de un prolaps pelvin.

  • Inaintarea in varsta

Pe masura ce inainteaza in varsta, femeile sunt mult mai susceptibile de a suferi un cistocel din cauza pierderii treptate a functiei nervoase a structurilor de la nivelul cavitatii pelvine. Astfel, musculatura se intinde si devine mult slabita, fiind incapabila sa mai faca fata chiar si eforturilor normale. Aceasta scadere a functionalitatii devine evidenta dupa atingerea varstei menopauzei, atunci cand nivelele estrogenului si a colagenului scad. Colagenul reprezinta o substanta proteica cu rol in conservarea musculaturii pelvine.

  • Histerectomia

Histerectomia reprezinta interventia chirurgicala de indepartare a corpului uterin, manopera care poate sa contribuie la slabirea structurii planseului cavitatii pelvine.

  • Factorii genetici

In unele cazuri, aparitia cistocelului este conditionata de factorii genetici, la unele femei tesuturile din regiunea pelvina fiind mult mai puternice decat la altele, astfel ca si proportia de persoane afectate sau neafectate variaza.

Cum se manifesta cistocelul ?

  • Senzatia de presiune asupra pelvisului sau a vaginului, in special in circumstante precum statul in picioare pentru o perioada mai lunga de timp.
  • Senzatie de disconfort resimtita pe durata tusei sau atunci cand se ridica greutati.
  • Observarea unei tumefactii, de dimensiunea unei nuci sau a unui grapefruit, care nu mai este vizibila atunci cand se adopta pozitia culcat
  • Resimtirea unei senzatii de golire incompleta la nivelul vezicii urinare imediat dupa mictiune.
  • Pierderi involuntare de continut urinar atunci cand persoana stranuta, rade sau tuseste. Aceasta situatie este denumita si incontinenta urinara de efort si poate evolua si mai grav putand sa conduca la pierderea completa a controlului asupra vezicii urinare.
  • Producerea infectiilor urinare repetate.
  • Senzatie de durere sau pierderea continutului urinar pe parcursul raporturilor sexuale.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Urologie
Simptome: 
Dispareunie
Enurezis
Diagnostic: 

Daca cistocelul nu se desfasoara sub o forma grava, instituirea tratamentului nu este neaparat necesara, persoana afectata putand nici sa nu realizeze ca are aceasta problema. Cistocelul cu evolutie moderata sau severa poate detrmina disconfort sau senzatie dureroasa intensa. Evacuarea continutului urinar de la nivelul vezicii poate fi realizata cu greutate, motiv pentru care si infectiile urinare se manifesta mai frecvent. Pentru stabilirea unui diagnostic de cistocel, personalul medical efectueaza un examen fizic la nivel perineal, preia anamneza si date despre alte antecedente de natura medicala sau despre numarul de nasteri suferite. Pe parcursul examenului fizic, specialistul poate sa indice femeii sa incordeze regiunea studiata pentru observarea gradului de coborare a organelor pelvine la nivelul traiectului vaginal. Pacientei i se va spune sa contracte si muschii pelvini pentru a se putea stabili cat de puternica este musculatura pelvina.

Tratament: 

Conduita terapeutica optima variaza in functie de stadiul de evolutie al bolii. In cazurile usoare de cistocel nu se instituie terapia, ci se recomanda respectarea unor reguli simple si efectuarea unor exercitii fizice cu rol in intarirea musculaturii pelvine. In cazul in care masurile simple nu sunt eficiente, se procedeaza la instituirea unor masuri mai eficiente precum:

  • Folosirea pesarelor

Pesarele reprezinta niste inele confectionate din material plastic sau din material cauciucat. Acestea se introduc in lumenul vaginal avand functia de sustinere a vezicii urinare si de a permite prezervarea topografiei ei fiziologice. Exista si situatii cand medicul recomanda utilizarea diafragmei in locul pesarelor. Pesarele reprezinta, in general, o metoda alternativa cu caracter temporar pana la efectuarea interventiei chirurgicale, insa care poate fi folosita pe durata mai multor ani.

  • Terapia cu estrogeni

Administrarea de hormon estrogen pe cale orala sau cu uz topic, local, se indica femeilor aflate la varsta menopauzei. Titrul de hormon estrogen se reduce dupa instalarea menopauzei, fapt care determina slabirea musculaturii care sustine organele de la nivelul cavitatii pelvine.

  • Tratamentul chirurgical

In cazul in care cistocelul evolueaza mai grav sau in urma tratamentului instituit nu s-au obtinut rezultatele scontate, devine necesara corectia pe cale chirurgicala. Interventia chirurgicala are rol in ameliorarea simptomatologiei si consta in refacerea structurii anterioare a treiectului vaginal. Pe parcursul interventiei de corectie a cistocelului, chirurgul va ridica vezica urinara pana la nivelul la care trebui sa se afle in mod normal si contribuie la intarirea musculaturii si a structurilor ligamentare de la nivelul planseului cavitatii pelvine. Procedura chirurgicala poate sa necesite eliminarea tesuturilor prea afectate. Corectia pe cale chirurgicala a cistocelului isi mentine eficienta pe durata mai multor ani , insa riscul aparitiei recidivelor ramane prezent din cauza slabirii musculaturii pelvine pe masura ce persoana afectata inainteaza in varsta.

In caz de recidiva a cistocelului, pacienta va fi nevoita sa fie supusa unei noi interventii chirurgicale. Cea de-a doua interventie chirurgicala suferita are sanse mult mai mici de reusita decat prima. Daca tesuturile care au rol de sustinere a vaginului devin anormal de subtiri, se folosesc grefele pentru intarirea tesuturilor vaginale si pentru a contribui la functia de sustinere a organelor pelvine. Exista si situatii in care specialistul poate recomanda efectuarea histerectomiei sau a indepartarii uterului pe cale chirurgicala cu scopul corectarii problemei si a prevenirii recurentelor. Interventia chirurgicala este contraindicata pacientelor care isi doresc o sarcina, insa in cazul in care prolapsul produce un disconfort accentuat, se efectueaza interventia chirurgicala oricum, iar pacienta poate sa aiba copii, insa nasterea se va produce prin operatia de cezariana.

Tratarea incontinentei urinare

Medicul specialist recomanda administrarea colagenului pe cale injectabila periuretral pentru tratarea incontinentei provocate de instalarea cistocelului. In acest mod, grosimea musculaturii uretrale se dezvolta, iar pierderile involuntare de continut urinar sunt prevenite.

Prevenirea prolapsului de vezica

Instalarea prolapsului vezical se poate preveni prin adoptarea masurilor urmatoare:

  • Exercitii fizice speciale pentru intarirea musculaturii pelvine. Exercitiile Kegel sunt foarte importante pentru restabilirea tonusului muscular dupa nastere.
  • Prevenirea si tratarea constipatiei.
  • Evitarea ridicarii greutatilor sau ridicarea lor in mod corect.
  • Controlarea tusei.
  • Tratarea bronsitei.
  • Renuntarea la fumat.
  • Evitarea acumularii surplusului ponderal. Pacientele trebuie sa cunoasca greutatea ideala si sa faca tot posibilul sa se mentina cat mai aproape de valoarea acesteia.

Este recomanda efectuarea exercitiilor Kegel in fiecare zi pentru intarirea musculaturii si a structurilor ligamentare pelvine:

  • Exercitiile se initiaza prin identificarea muschilor pelvini care sunt resimtiti atunci cand procesul de urinare este intrerupt in curs de desfasurare. Acestia au rolul de a inchide orificiile uretral si anal.
  • Pacienta trebuie sa tina minte cum se simte controlul acestor grupe musculare si sa repete exercitiul acesta chiar si atunci cand nu se produce mictiunea. In cazul in care se simte produce contractarea feselor si a musculaturii abdomminale, exercitiul nu se efectueaza in mod corect.
  • Atunci cand pacienta descopera metoda de contractare a musculaturii pelvine in mod corect, contractia trebuie mentinuta timp de trei secunde si abandonata pentru alte trei secunde.
  • Se recomanda repetarea acestui exercitiu de 10 sau 15 ori pe durata unei sedinte. Exercitiul se va realiza zilnic, de cel putin trei ori.
  • Pacientele pot efectua aceste exercitii pe durata unei calatorii, in timpul programului de munca sau in alte circumstante diverse pe parcursul zilei.

Prevenirea sau corectarea constipatiei

Presiunea exercitata de plenitudinea intestinului asupra organelor pelvine sporeste si tensiunea exercitata asupra peretilor vaginali si slabeste rezistenta tesuturilor care fac legatura inttre organe si a musculaturii pelvine. Pentru prevenirea sau remedierea starii de constipatie se recomanda urmatoarele:

  • Exercitii fizice usoare, plimbari de scurta durata efectuate zilnic. Prelungirea plimbarilor se poate realiza pana la atingerea a minim 20 de minute pe zi.
  • Este recomandat consumul zilnic de lichide in cantitatile necesare. Persoanele adulte au nevoie zilnic sa consume o cantitate cuprinsa intre 8 si 10 pahare de apa, lichide decofeinizate sau sucuri de fructe. Se recomanda evitarea bauturilor alcoolice sau cofeinizate, care pot sa accentueze starea de deshidratare. Pacientii afectati de insuficiente organice cardiace sau renale trebuie sa ceara sfatul medicului in ceea ce priveste volumul de fluide recomandat in cazul lor.
  • Alimentatia sa fie una bogata in fibre precum cerealele, legumele si fructele. Se poate astfel include in alimentatia obisnuita o chifla din tarate sau din cereale la portia de mic dejun si un fruct la masa de pranz.
  • Emisiile de gaze zilnic, dupa servirea micului dejun este benefica. Programele fizice zilnice bine stabilite contribuie la emisia de gaze.
  • In conditiile unei constipatii persistente, consumul de fibre sintetice poate contribui la ameliorarea problemei. Fibrele sintetice sunt disponibile sub forma Citrucelului, Metamucilului sau a Perdiemului si trebuie consumate zilnic.
  • Administrarea laxativelor precum Colacemul previn cresterea tensiunii de la nivelul intestinului in cazul in care scaunele au consistenta solida.

Pagini

Subscribe to RSS - Obstetrica - ginecologie