Osteoartrita

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Deformarea articulatiilor, Artralgie, Rigiditate articulara, Limitarea miscarilor, Tumefierea (umflarea) articulatiilor

Categorii de medicamente

Sistemul muscular-scheletic

PREPARATE ANTIINFLAMATOARE SI ANTIREUMATICE

Sistemul nervos

ANALGEZICE

ANTIEPILEPTICE

Imagini

GENERALITATI:

Ce este osteoartrita ?

Osteoartrita este o afectiune care are ca si mecanism de actiune degenerescenta cartilajelor articulare care au functia de amortizare a socurilor la nivel articular. Osteoartrita este cunoscuta si sub denumirea de artrita degenerativa, fiind, de asemenea si afectiunea articulara cel mai frecvent inregistrata. Incidenta acestei boli este mult mai crescuta la persoanele varstnice. Boala apare inaintea varstei de 45 de ani in special la persoanele de sex masculin. Dupa depasirea varstei de 55 de ani, boala este constatata mult mai frecvent la persoanele de sex feminin. Osteoartrita afecteaza suprafetele articulare de la nivelul membrelor superioare, membrelor inferioare, coloanei vertebrale sau soldurilor. Osteoartrita primara este denumirea folosita pentru cauza primara necunoscuta si determinanta a osteoartritei. Cauzele cunoscute ale osteoartritei sunt cunoscute sub numele de osteoartrita de natura secundara. 

Care sunt cauzele ?

Manifestarea simptomelor osteoartritei este determinata de modificarile chimice care afecteaza cartilajele si determina distrugerea lor intr-un timp alert. De obicei, cauza determinanta a distructiilor cartilaginoase ramane necunoscuta, insa exista si situatii in care osteoartita este determinata de desfasurarea unei alte afectiuni primare, osteoartrita fiind considerata de natura secundara. Greutatea corporala in exces exercita o presiune suplimentara asupra articulatiilor, in special asupra celor care au un rol important in sustinerea greutatii corporale, precum articulatiile soldurilor, genunchilor sau cele din regiunea talusului. Cercetatorii au conchis ca aproximativ jumatate de kilogram adaugat greutatii corporale, tensioneaza cu aproximativ un kilogram si jumatate articulatiile soldurilor si a genunchilor. Astfel, pentru reducerea acestei tensiuni exagerate de la nivelul articulatiilor, specialistii recomanda persoanelor afectate sa slabeasca pentru a ameliora in acest fel simptomatologia resimtita sau riscul dezvoltarii de complicatii.

Leziunile articulare minore multiple sau cele majore determina in timp deteriorarea structurii cartilaginoase. Exista, de asemenea, o serie de activitati cunoscute ca factori determinanti ai osteoartritei. Ridicarea frecventa a greutatilor, pozitia de stat pe vine si actiuni precum ingenunchierea frecventa exercita o presiune exagerata asupra articulatiilor, crescand riscul aparitiei osteoartritei. Osteoartrita poate fi determinata de tensiunea depusa asupra articulatiilor in asociere cu fenomenul de slabiciune musculara. Spre exemplu, slabirea musculaturii din zona cvadricepsului localizat in partea anterioara a coapsei, poate constitui un factor de risc in dezvoltarea osteoartritei la nivelul genunchiului.  De asemenea, activitatile de zi cu zi exercitate cu ajutorul unei articulatii deviate de la axul sau normal sau cu ajutorul unei articulatii laxe si hipermobile pot determina declansarea unui proces distructiv la nivel articular. Antecedentele de infectii articulare pot reprezenta un factor important in ceea ce priveste alterarea proceselor chimice din regiunea articulara. 

Antecedentele de osteoartrita semnalate la alti membrii ai familiei reprezinta factori de risc pentru declansarea osteoporozei. De asemenea, unele afectiuni de natura metabolica sau endocrina mai putin frecvente, pot determina aparitia unor leziuni la nivelul cartilajelor, favorizand instalarea osteoartritei. Astfel de afectiuni sunt hemocromatoza manifestata prin excesul de fier din organism sau secretia excesiva de hormoni de origine tiroidiana sau paratiroidiana. Deficientele inregistrate in procesul de dezvoltare al articulatiilor pot sa accelereze distructia cartilaginoasa si sa determine declansarea timpurie a osteoartritei. Aceste cazuri speciale sunt inregistrate in principal la nivelul articulatiei soldului. 

Care sunt factorii de risc?

Factorii de risc ai osteoartritei sunt reprezentati de:

• Ereditate. Osteoartrita poate avea caracter congenital, in conditiile in care descendentii mostenesc de la ascendenti defecte ale genelor cu rol in formarea tesutului cartilaginos. Formarea de cartilaj afectat structural determina deteriorarea rapida a articulatiilor. Persoanele care prezinta inca de la nastere un aspect anormal al articulatiilor sunt mult mai susceptibili de a fi afectati de osteoartrita, iar cele care manifesta anormalitati la nivelul coloanei, precum scolioza sau curbarea atipica a coloanei vertebrale, se afla la risc de a dezvolta osteoartrita la nivelul coloanei vertebrale.

• Obezitate. Greutatea corporala in exces determina cresterea riscului de osteoartrita la nivelul articulatiilor soldurilor si a genunchilor. Mentinerea unei greutati optime sau scaderea excesului de kilograme pot contribui la prevenirea osteoartritei sau la incetinirea ritmului evolutiv al bolii deja instalate.
• Traumatisme. Traumatismele suferite in zona articulatiilor pot contribui la instalarea osteoartritei secundare. In general, atletii profesionisti care sufera traumatisme la nivelul genunchilor sunt predispusi unui risc crescut de a dezvolta osteoartrita. Persoanele care au suferit traumatisme in regiunea coloanei vertebrale sunt in pericol de a dobandi osteoartrita la acest nivel. Indivizii care au suferit fracturi in apropierea articulatiilor sunt, de asemenea, mult mai susceptibili sa sufere degenerarea structurii acelei articulatii.
• Suprasolicitarea articulara. Suprasolicitarea unei articulatii sporeste riscul declansarii degenerescentei cartilaginoase. Spre exemplu, persoanele care prin natura meseriei trebuie sa execute miscari repetate de indoire a genunchilor crescand astfel riscul instalarii osteoarritei la nivelul genunchilor.

Care sunt simptomele?

Simptomatologia osteoartritei este reprezentata de:

• Durere. Sensibilitatea dureroasa crescuta este semnalata la nivelul membrelor superioare, al membrelor inferioare sau in zona coloanei vertebrale. Durerea resimtita este direct proportionala cu gradul de activitate la care este supusa articulatia afectata si devine mai intensa spre sfarsitul zilei sau dupa un program de activitate intensa. In timp, afectiunea se agraveaza, iar durerea incepe sa se resimta si in repaus. 
• Rigiditate. Senzatia de rigiditate se remite in mai putin de o ora, fiind declansata de perioadele de inactivitate precum dimineata devreme la trezire sau dupa o perioada indelungata de repaus. 
• Sensibilitate dureroasa la palparea regiunii afectate si tumefactie ocazional.
• Deformare articulara constatata in mod special in stadii avansate.
• Cracmente sau crepitatii de origine articulara asociate cu sensibilitate dureroasa crescuta. Crepitatia poate sa apara si la nivelul articulatiilor sanatoase, nonartritice, nefiind, in general, insotita de durere.

Simptomatologia osteoartritei poate fi usoara sau severa, in functie de gradul de afectare al articulatiei afectate de osteoporoza. Daca articulatiile afectate sunt cele responsabile de sustinerea greutatii corporale, asa cum sunt soldurile sau genunchii, complicatiile sunt mult mai importante decat in cazul afectarii unor articulatii care nu au un rol major in sustinerea greutatii corporale, precum articulatiile degetelor. In general, osteoartrita se limiteaza la un set articular precum genunchii. Procesul osteoartritic se poate instala la nivelul oricarei regiuni a organismului. Simptomatologia osteoartritei poate sa se manifeste la nivelul unei singure articulatii sau a mai multora. Simptomele generale nu sunt inregistrate in acest caz astfel ca in caz de osteoartrita nu se manifesta reactii febrile, scadere in greutate sau reactii cutanate. Evolutia osteoartritei are caracter cronic, iar simptomele devin din ce in ce mai severe, in timp putand sa determine pierderea completa a functiei articulare.

DIAGNOSTIC:

Osteoartrita nu poate fi diagnosticata prin analize de sange, acestea fiind utile doar pentru identificarea altor afectiuni cu simptomatologie asemanatoare osteoartritei sau pentru excluderea altor boli ce pot determina osteoartrita de natura secundara. 

Examenul radiografic este util in formularea unui diagnostic de osteoartrita. Imaginea radiografica releva micsorarea cartilajului articular si a spatiului intraarticular, precum si prezenta unor eventuale ciocuri sau pinteni ososi. Un simplu examen radiologic poate avea un rol foarte important in formularea unui diagnostic diferential util in stabilirea unei cauze exacte care determina cresterea sensibilitatii dureroase. In urma stabilirii unui diagnostic corect, se poate instaura o conduita terapeutica in acest sens sau se poate stabili daca este cazul supunerii pacientului unei interventii chirurgicale corective. 

Artrocenteza se realizeaza intr-un cadru specializat, de catre medic. Pentru desfasurarea acestei proceduri este utilizat un ac steril destinat prelevarii de lichid intraarticular ce urmeaza sa fie supus analizelor de laborator. Lichidul intraarticular se analizeaza cu scopul excluderii unor alte afectiuni precum guta, a unor procese inflamatorii de alta natura sau a altor factori determinanti. In urma recoltarii lichidului intraarticular, la nivelul articulatiei se injecteaza corticosteroizi cu scopul ameliorarii senzatiei dureroase, a tumefactiei sau a procesului inflamator.

Artroscopia reprezinta o procedura chirurgicala care consta in insertia unui tub care ajuta la vizualizarea spatiului intraarticular. Prin intermediul acestei interventii se pot detecta anomaliile structurale ale cartilajelor sau ligamentelor, in unele cazuri fiind posibila chiar si repararea lor in cursul acestei examinari. In urma inregistrarii unui succes prin utilizarea acestei tehnici, procesul de vindecare poate fi mai rapid decat in cazul unei interventii chirurgicale deschise.

Analiza amanuntita a localizarii, duratei de evolutiei si a simptomatologiei manifestate la nivel articular, la fel ca si aspectul suprafetelor intraarticulare faciliteaza stabilirea unui diagnostic cert in ceea ce priveste osteoartrita. Cresterea in volum a articulatiilor prin dezvoltarea ciocurilor osoase reprezinta un simptom caracteristic osteoartritei. Astfel, prezenta nodulilor Heberden, a nodulilor Bouchard sau a monturilor contribuie la formularea diagnosticului de osteoartrita.

TRATAMENT:

Un tratament curativ eficient in cazul osteoartritei nu exista, insa exista medicamente destinate ameliorarii senzatiei dureroase si mentinerii mobilitatii articulare. Conduita terapeutica recomandata poate include asocierea medicatiei cu masuri de autoinrijire, exercitii de fizioterapie si masuri de terapie ocupationala. In stadii avansate sau complicate poate fi necesar tratamentul chirurgical. 

Tratamentul medicamentos

Substantele medicamentoase utiilizate in scopul remedierii durerii si a inflamatiei determinate de osteoartrita determina ameliorarea functiei deficitare articulare. La momentul actual, sunt disponibile atat produse medicamentoase destinate administrarii pe cale orala, cat si produse destinate uzului topic. In prezent, exista medicamente destinate tratamentului simptomatic al osteoartritei, disponibile fara prescriptie medicala, insa medicamentele cu actiune puternica sunt disponibile doar pe baza de reteta. 

Analgezicele pot fi administrate si local sub forma de geluri, creme, unguente sau sprayuri. Aceste produse medicamentoase au rolul de a ameliora temporar senzatia dureroasa de la nivelul articulatiilor. 

Paracetamolul are ca si substanta activa acetaminofenul, produs cu rol analgezic, insa care nu are proprietatea de a reduce inflamatia. Produsele pe baza de acetaminofen si-au dovedit eficacitatea in ceea ce priveste ameliorarea durerilor de la intensitate usoara pana la moderata. Nu este recomandata supradozarea acetaminofenului din cauza riscului de instalare a unor afectiuni hepatice, in special in ceea ce priveste persoanele care consuma zilnic bauturi alcoolice. Astfel, este recomandata limitarea consumului de bauturi alcoolice sau stoparea consumului de alcool in cazul administrarii regulate a acetaminofenului. Acest tratament poate, de asemenea sa influenteze si actiunea altor medicamente administrate in acelasi timp. Administrarea concomitenata a acetaminofenului cu alte medicamente poate sa determine o reactie de neutralizare care consta in anularea efectelor amebelor medicatii sau sa determine o actiune de potentare a efectului unuia dintre ele soldat cu instalarea unei reactii adverse severe. Se recomanda ca medicul curant sa fie informat cu privire la administrarea concomitenta a unor alte tratamente.

Medicatia antiinflamatorie nonsteroidiana actioneaza in doua feluri. Acest tip de medicatie are scopul de a ameliora senzatia dureroasa si de a combate inflamatia. Aceste medicamente includ aspirina sau ibuprofenul disponibile fara prescriptie medicala si medicamente precum ketoprofen, diclofenac sau nabumetona, disponibile doar pe baza de prescriptie. Acest tip de medicatie pot determina aparitia efectelor secundare precum tiuit in urechi, ulcer gastric sau tulburari de natura cardiovasculara.      

Profilaxie

Pentru prevenirea instalarii sau a progresarii osteoartritei, pacientilor le este recomandat sa respecte urmatoarele sfaturi:

• Scaderea in greutate. Scaderea greutatii corporale determina scaderea riscului de deteriorare articulara sau de evoluare a afectiunii, precum si pentru scaderea senzatiei de tensiune resimtita la nivelul articulatiilor osteoartritice. 
• Prevenirea traumatismelor. Pacientilor le este recomandat sa evite expunerea la traumatisme in aceasta regiune pentru prevenirea lezarii majore a tesutului cartilaginos. Cele mai perioculoase traumatisme sunt cele de intensitate mica si repetate frecvent precum adoptarea pozitiei pe vine in mod repetat, ingenunchierea sau alt tip de pozitii care tensioneaza articulatia genunchiului.  
• Respectarea unui program de exercitii fizice. Exercitiile fizice determina scaderea intensitatii dureroase si a senzatiei de rigiditate articulara. Intensitatea exercitiilor fizice poate varia de la usoara la medie. Exercitiile pot determina prevenirea declinului sau chiar revenirea functiei articulare la normal. Exista insa si persoane care resping ideea efectuarii de exercitii fizice in mod regulat din cauza senzatiei dureroase intense resimtite la nivel articular in urma efectuarii acestora.  

Ameliorarea intensitatii simptomatologiei se poate realiza prin tratamente termice precum terapia la caldura sau la rece sau administratrea de medicatie antialgica care pot usura activitatea fizica si pot contribui la mentinerea unui stil de viata activ al pacientului. Exercitiile recomandate in acest caz sunt cele care nu supun articulatiile unei tensiuni de intansitate crescuta. Astfel de exercitii pot fi si mersul pe bicicleta, inotul sau exercitiile fizice in apa.

Specialistii au conchis ca si pierderile minore de greutate asociate cu un program de exercitii fizice, sunt mult mai eficiente in ceea ce priveste ameliorarea senzatiei dureroase si exercitarea functiei articulare la parametrii normali, decat daca acestea sunt respectate separat. Tinerii afectati de leziuni articulare grave sunt mult mai suscpetibili de a dezvolta osteoartita in viitor. Tinerii pot evita expunerea zonelor articulare la actiunea agentilor traumatici prin purtarea echipamentelor sportive de protectie si de practicarea in conditii de siguranta a acestor activitati sportive. Tinerii cu leziuni severe la nivelul articulatiilor genunchilor pot sa limiteze procesul de deteriorare la care este supusa articulatia afectata prin utilizarea unei orteze destinate stabilizarii articulatiei genunchiului. Orteza are pe langa acest rol profilactic si capacitatea de a schimba modalitatea prin care persoana respectiva practica activitati cu caracter sportiv pentru ameliorarea tensiunii exercitate asupra articulatiilor genunchilor. Reluarea practicarii de activitati de natura sportiva in urma producerii unui traumatism, este o decizie ce trebuie luata impreuna cu un fizioterapeut sau cu un instructor de fitness pentru stabilirea exercitiilor optime prevenirii declansarii osteoartritei.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF