Termen cautat
Categorie

Osteoporoza


Autor: Raluca Alexa

GENERALITATI:

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o afectiune in care sunt afectate oasele, acestea fiind mai fragile, predispuse la fracturi frecvente. Acest lucru se datoreaza in mare parte scaderii densitatii minerale a oaselor fiind cel mai des intalnita la pacientii in varsta. Oasele cele mai predispuse la fracturi sunt oasele coloanei vertebrale, soldul sau incheietura mainii.

Conform statisticilor mondiale, 1 din 3 femei, respectiv 1 din 5 barbati sunt afectati de osteoporoza, cel mai adesea osteoporoza fiind depistata abia dupa aparitia fracturilor.

Pentru a recomanda o schema de tratament, este necesara efectuarea unui test de osteodensitometrie (o data pe an pentru femeile cu varsta intre 45-60 ani si o data la 6 luni pentru femeile de peste 60 de ani).

Cauze si factori de risc:

Osteoporoza poate fi cauzata de menopauza (osteoporoza primara) ori poate surveni ca urmare a unor alte boli. Astfel, osteoporoza secundara poate fi cauzata de insuficienta renala cronica, administrarea indelungata a unor medicamente precum corticosteroizii, boli endocrine (hiper/hipotiroidism, hipogonadism, diabet zaharat), afectiuni hepatice, carenta de vitamina D si calciu, malnutritia si malabsorbtia proteinelor.

Factori de risc pot fi impartiti in doua categorii in functie de modul in care omul ii poate influenta. Astfel, factorii de risc neinfluentabili sunt:

  • Varsta,
  • Sexul (femeile sunt mai predispune decat barbatii),
  • Istoricul familial, 
  • Fracturi, 
  • Menopauza/histerectomia,
  • Tratamentul hormonal indelungat,
  • Artrita reumatoida,
  • Hipogonadismul la barbati.

Factorii care pot fi modificati in functie de modul de viata al pacientului sunt:

  • Alcoolul,
  • Fumatul,
  • Masa corporala scazuta,
  • Subnutritia,
  • Deficienta de vitamina D,
  • Afectiuni ale tractului digestiv,
  • Sedentarismul,
  • Carenta de calciu datorita unei diete sarace in calciu,
  • Cazaturi frecvente.

DIAGNOSTIC:

Osteoporoza nu prezinta simptome in stadiu incipient, deseori fiind depistata in urma unor fracturi sau controale de rutina.
primul semn al acestei afectiuni il reprezinta scaderea in inaltime datorita tasarii discurilor vertebrale, ceea ce cauzeaza dureri puternice de spate. Durerea este acuta, fiind resimtita cel mai adesea in momentul ridicarii unor obiecte grele, durata acesteia variind functie de situatie.

In stadiu avansat al osteoporozei, fracturile pot surveni si in urma unui traumatism minim. Oasele cele mai predispuse la fracturi sunt cele ale incheieturii mainii, soldul si vertebrele.

Diagnosticul radiologic este foarte concludent.

TRATAMENT:

Tratamentul osteoporozei se face numai la indicatiile medicului curant si in urma unor analize de specialitate. Schema de tratament presupune, cel mai adesea, administrarea suplimentelor de calciu in combinatie cu vitamina D, pacientul fiind sfatuit sa faca miscare zilnic, cele mai recomandate fiind plimbarile pe jos. Intreruperea tratamentului poate determina o noua scadere a masei osoase.
In privinta activitatilor ce presupun efort fizic, pacientilor cu osteoporoza li se recomanda sa evita exercitii ce presupun aplecarea in fata, rasuciri ale corpului, ridicarea de greutati ori sporturile cu mingea, fiind important sa se consulte medicul in cazul in care pacientul doreste sa practice un anumit sport.

Activitatea fizica nu trateaza osteoporoza, insa o poate preveni si chiar ii poate incetini evolutia.

In tratamentul si prevenirea osteoporozei este indicat un regim alimentar prin care aportul de calciu si vitamina D pot acoperi necesarul zilnic al organismului. Este foarte importanta vitamina D, deoarece favorizeaza absorbtia calciului la nivel osos. Este indicat consumul redus de cafea (aproximativ 2 cesti pe zi), evitarea consumului de bauturi alcoolice si a fumatului.

Se pot administra suplimente alimentare cu calciu (700-1200 mg/zi) si vitamina D (40-800 UI/zi), insa numai la recomandarea medicului curant.

Tratament medicamentos

Medicamentele destinate tratamentului si prevenirii osteoporozei pot fi clasificate in 2 categorii, in functie de actiunea pe care o au; astfel, exista medicamente care au efect antiresorbtiv (bifosfonatii, calcitonina) si medicamente care stimuleaza formarea de masa osoasa (parathormonul).

Medicamente cu efect antiresorbtiv:

  • bifosfonatii (alendronat, risedronat) sunt cele mai frecvente medicamente recomandate in cazul persoanelor diagnosticate cu osteoporoza, avand o rata de prevenire a fracturilor vertebrale sau de sold cu 50%, datorita inhibarii osoase.
  • raloxifen, face parte din clasa de medicamente numite „modulatoare selective de receptori estrogenici (SERM)”, fiind administrat in preventia si tratamentul osteoporozei la femei. Raloxifen poate preveni si reduce numai fracturile vertebrale cu 50%, neavand un efect demonstrat in reducerea fracturilor nonvertebrale.
  • calcitonina este folosita in tratamentul osteoporozei prin actiunea sa impotriva reabsorbtiei osoase, fiind o alternativa folosita pentru pacientii care nu pot urma un tratament de substitutie hormonala. Are un efect analgezic, calmand durerile cauzate de fracturi, fiind recunoscut efectul sau in cazul scaderii frecventei fracturilor si a riscului de fracturi.

Medicamente cu efect de stimulare a formarii masei osoase:

  • parathormonul stimuleaza formarea osoasa fiind recomandat pacientilor care nu raspund la tratamentul cu medicamentele antiresorbtive (bifosfonati).

Terapia de substitutie hormonala se recomanda femeilor depistate cu osteoporoza. Estrogenul mentine densitatea osoasa si previne facturile, insa creste riscul de tromboembolism si cancer endometrial sau cancer de san, iar in cazul intreruperii tratamentului poate interveni o pierdere accelerata de masa osoasa, acest efect fiind observat la femeile in premenopauza.
Ce mai adesea tratamentul se face pe cale orala sau injectabila, tratamentul chirurgical fiind necesar numai in cazul fracturilor de sold sau hiperparatiroidism .