Termen cautat
Categorie

Pneumonia


Autor: camy

GENERALITATI:

Ce este pneumonia ?

Pneumonia este o infectie a parenchimului sau tesutului pulmonar. Aceasta infectie poate fi data de bacterii, virusuri, fungi, paraziti sau alte microorganisme, contractate prin aspirare de la nivelul cavitatii bucale, prin inhalare de aerosoli infectiosi sau prin sange de la un focar extrapulmonar. Pneumoniile pot fi dobandite din populatia generala sau nosocomiale (dobandite din mediul spitalicesc).

Care sunt factorii de risc ?

  • Fumatul - Acesta este cel mai semnificativ factor de risc pentru aparitia pneumoniilor la persoanele tinere sanatoase.

  • Asocierea unei alte boli, in special pulmonare, cum ar fi bronhopneumopatia cronica obstructiva sau astmul bronsic.

  • Deficienta sitemului imunitar.

  • Suferinte la nivelul coastelor, cum ar fi traumatismele costale.

  • Tulburari ale statusului mental (cum ar fi confuzia sau pierderea cunostintei) care cresc riscul aspiratiei sputei sau salivei de la nivelul nasului sau gurii in plamani, a lichidelor sau alimentelor din stomac in plamani.

Pneumonia are mai multe forme:
1. Pneumonie bacteriana
2. Pneumonie virala
3. Pneumonie atipica

Care sunt manifestarile de pneumonie?

Simptome respiratorii

  • Tusea neproductiva sau cu sputa mucoida sau hemoptoica este caracteristica in pneumonii atipice cu chlamidii, micoplasma; legionela.
  • Expectoratia cu sputa ruginie este caracteristica pentru pneumonia pneumococica, galben-verzuie in pneumonia cu stafilococi, cea provocata de anaerobi.
  • Junghiul toracic se accentueaza cu respiratia sau tusea, sediul durerii variaza in raport cu localizarea pneumoniei ( durere in umar in pneumonie apicala, durere abdominala in pneumonia lobului inferior).
  • Dispneea(respiratie dificila) coreleaza cu extinderea condensarii pneumonice.

Simptome generale (simptome de intoxicatie) frison, febra, astenie, anorexie (lipsa poftei de mancare), cefalee (durere de cap), artralgii ( dureri articulare), mialgii ( dureri musculare), transpiratii, varsaturi, uneori stare confuza.
In pneumoniile lobare este caracteristic sindromul de condensare pulmonara (reducerea ampliantei respiratorii, vibratii vocale accentuate, matitate sau submatitate, respiratie suflanta sau suflu tubar, raluri crepitante, posibil raluri subcrepitante).
Manifestarile clinice ale pneumoniei "clasice" includ febra aparuta brusc, insotita de tuse cu expectoratie purulenta si, in unele cazuri, durere toracica localizata segmentar, la care se adauga semne de condensare pulmonara gasite de medicul examinator.
In ultima perioada, insa, sindromul pneumonic "atipic" a devenit din ce in ce mai frecvent. Acesta se caracterizeaza printr-un debut mai gradat, tuse seaca si simptome extrapulmonare: dureri de cap, de muschi, de gat, oboseala, greata, varsaturi si diaree.
Diversii agenti infectiosi responsabili pentru aparitia pneumoniei dau tablouri clinice diferite, dand uneori indicatii asupra etiologiei (cauzei) bolii. Alteori, insa, manifestarile sunt nespecifice, ingreunand stabilirea diagnosticului si a tratamentului adecvat. Este si cazul pneumoniilor nosocomiale, care apar de obicei la pacienti plurispitalizati si/sau cu afectare pulmonara anterioara.

DIAGNOSTIC:

Pneumonia se diagnosticheaza de obicei prin anamneza (discutia cu pacientul), examen fizic si radiografie pulmonara. Bazandu-se pe anamneza si examenul fizic, medicul poate incepe tratamentul imediat, fara a mai face alte teste suplimentare. Necesitatea unor alte teste depinde de severitatea simptomelor, varsta si starea de sanatate generala. De obicei, cu cat suferinta este mai severa, cu atat mai multe teste sunt necesare. Acest lucru este valabil in special in cazul copiilor si batranilor.
Radiografia pulmonara se face, aproape in toate cazurile, pentru a depista modificarile pulmonare determinate de pneumonie sau pentru a depista alte cauze ale simptomelor. Cu toate acestea, radiografia pulmonara nu releva intotdeauna prezenta sau nu a pneumoniei, in special daca este executata la prima imbolnavire.
In unele cazuri, radiografia pulmonara poate:

  • sugera tipul microorganismului cauzator al pneumoniei (bacterie, fung, virus);
  • arata complicatiile pneumoniei;
  • arata suferinte pulmonare asociate pneumoniei, cum ar fi lichid pleural (lichid in cavitatea toracica) sau colapsul (obstructia) unui plaman;
  • descoperi alte suferinte, cum ar fi insuficienta cardiaca, cancerul pulmonar sau bronsita acuta.

Diagnosticul se stabileste cu ajutorul radiografiei pulmonare, a examenului sputei si, la nevoie, folosind o serie de proceduri invazive (aspiratie transtraheala, punctia pulmonara transtoracica, bronhoscopia, biopsia pulmonara).

TRATAMENT:

  • Antibioticul este elementul central al tratamentului unei pneumonii. El trebuie administrat insa doar la indicatia medicului specialist in boli pulmonare, in functie de tipul de pneumonie. Este incorect sa ne administram singuri un antibiotic, intrucat poate fi nepotrivit, ceea ce scade sansele de vindecare. In acelasi timp excesul de antibiotice pentru orice boala febrila (chiar daca este un simplu guturai) duce in final la selectia unor microbi rezistenti, astfel incat in momentul in care apare pneumonia, antibioticele utile sunt foarte putine si de obicei mult mai toxice si mai scumpe.
  • Antivirale, antifungice sau antiparazitare, in functie de agentul patogen implicat.
  • Pacientii necesita o hidratare corecta, prin ingestia a minimum 2 litri de lichide in 24 de ore, si chiar 3-4 litri pentru cei care fac febra ridicata.
  • Sunt indicate si medicamente impotriva febrei (doar daca depaseste 38 grade Celsius) si impotriva durerii, precum si calmante pentru gat si picaturi de nas atunci cand exista manifestari la acest nivel.
  • Repausul acasa sau chiar la pat si mentinerea intr-un mediu bine incalzit completeaza ingrijirea acestor pacienti.
  • In marea majoritate a cazurilor, tratamentul corect aplicat conduce la vindecarea bolii in cateva zile pana la doua saptamani (moment in care se opreste antibioticul), dar refacerea completa a organismului se produce mai lent, fiind uneori necesara o perioada de convalescenta de doua luni sau uneori chiar mai mult. Rareori, mai frecvent la varstnici, la cei cu boli debilitante sau in formele cele mai severe de boala poate aparea insuficienta respiratorie si/sau cardiaca si chiar decesul.

Masuri de prevenire

O metoda profilactica eficienta este vaccinarea. Aceasta masura este disponibila la ora actuala doar pentru cativa microbi. Vaccinarea antigripala trebuie efectuata anual, la inceputul anotimpului rece. Vaccinarea antipneumococica, mai nou introdusa, trebuie efectuata la fiecare 5 ani si este indicata mai ales la cei cu boli cardiace sau respiratorii cronice, precum si la cei splenectomizati. Alte masuri simple pe care le putem lua mai ales in anotimpul rece sunt:

  • evitarea expunerii la frig;
  • folosirea imbracamintei potrivite conditiilor meteo (nici prea subtire, dar nici prea groasa);
  • alimentatie corecta cu mese regulate;
  • respectarea unei perioade suficiente de somn;
  • evitarea persoanelor cu infectii respiratorii (care tusesc si fac febra).