Termen cautat
Categorie

Reumatologie


Reumatologie

Hernia de disc

Generalitati: 

Ce este hernia de disc ?

Coloana vertebrala constituie axul central al scheletului uman si al aparatului locomotor. Coloana vertebrala indeplineste functii multiple in organism precum functie de sustinere deoarece are rolul de a sustine trunchiul impreuna cu muschii paravertebrali, functie de protectie fata de maduva spinarii impotriva agresiunilor mecanice impreuna cu canalul medular, functie de mobilitate prin curburile fiziologice care confera oamenilor posibilitatea de miscare si de deplasare si functie morfogenetica ca urmare a influentei exercitate de particularitatile sale mecanice asupra asezarii organelor interne.

Coloana vertebrala umana este constituita din 33 - 34 de piese osoase denumite vertebre. Vertebrele sunt unite prin intermediul discurilor intervertebrale. Intervertebral sunt dispuse ligamente care formeaza impreuna cu discurile intervertebrale si capsulele articulare, segmentele de mobilitate. Componentele cele mai importante ale segmentelor mobile sunt reprezentate de discurile intervertebrale asezate intre corpurile vertebrelor pe care le separa si pe care le solidarizeaza in acelasi timp.

Discurile intervertebrale sunt formate dintr-o portiune periferica de tesut conjunctiv fibros denumita inel fibros si o portiune dispusa central, cu structura gelatinoasa, care poarta denumirea de nucleu pulpos. In cazul in care discurile intervertebrale sunt degenerate, presiunea de la nivelul nucleului pulpos scade semnificativ. Contracturile muschilor toracali si abdominali scade solicitarea exercitata asupra discurilor intervertebrale.

Informatiile expuse subliniaza importanta unei bune intretineri musculare toraco - abdominale cu scopul asigurarii unei functionari normale a coloanei vertebrale si prevenirii uzurii discale. Drept urmare, in cazul persoanelor supraponderale, la care tonusul muscular abdominal este scazut, sunt create conditiile mecanice nefavorabile suplimentare la nivelul coloanei vertebrale, care pot explica frecventa instalarii discopatiilor sau a herniilor de disc. Miscarea are un rol vital pentru nutritia discurilor intervertebrale.

In cazul indemnitatii discurilor intervertebrale, rolul lor este de mentinere a flexibilitatii coloanei vertebrale si de atenuare a socurilor carora este supusa aceasta in fiecare zi. Atunci cand structura discurilor se deterioreaza ca urmare a traumatismelor mecanice sau a procesului de imbatranire, acestea au tendinta de a se deplasa inspre exterior prin ruperea sau slabirea inelelor fibroase, proces denumit hernie de disc, deplasare vertebrala sau ruptura de disc.

Hernia de disc se poate manifesta la orice nivel al coloanei vertebrale, insa in mod frecvent segmentul afectat este coloana lombara situata in partea inferioara a coloanei vertebrale, urmata in ordine de coloana cervicala, care corespunde regiunii gatului si rareori coloanei toracale.

Care sunt cauzele herniei de disc ?

Hernierea discurilor intervertebrale se datoreaza, in general, degenerarii structurale a inelelor fibroase. Pe masura inaintarii in varsta, discurile intervertebrale pierd din fluidul care le ajuta sa mentina starea lor de hidratare si pozitia normala. Volumul de nucleu pulpos incepe sa se micsoreze pe masura trecerii timpului, iar presiunea nu mai este repartizata in mod uniform pe suprafata acestuia.

Hernia de disc se poate datora si traumatismelor suferite la nivelul coloanei vertebrale ca urmare a accidentelor sportive, accidentelor rutiere sau accidentelor de munca, a caderilor de la inaltimi, a expunerii prelungite vibratiilor, ca urma a efectuarii unor miscari bruste sau a depunerii unor eforturi intense si sustinute in absenta unui antrenament derulat in prealabil, actiuni ce pot determina formarea de fisuri la nivelul inelelor fibroase si relocarea nucleului pulpos spre exterior prin traiectul acestor fisuri.

Ce factori de risc pot determina aparitia unei hernii de disc ?

  • Inaintarea in varsta determina aparitia unor modificari cu caracter degenerativ la nivelul discurilor intervertebrale, predispunand astfel la producerea unor accidente cu potential traumatizant la nivelul coloanei vertebrale.
  • Persoanele de sex masculin sunt mai frecvent afectate de hernii de disc.
  • Antecedentele de traumatisme, diverse interventii chirurgicale sau infectii sistemice, inflamatorii ori patologiile tumorale localizate la acest nivel slabesc structura de rezistenta a coloanei vertebrale.
  • Activitatile ce sporesc solicitarea exercitata asupra coloanei vertebrale, slabind in mod progresiv structura discala precum activitatile ce presupun adoptarea pozitiei de sezut indelungate in cazul muncii de birou, ridicarea obiectelor grele, rasucirile sau aplecarile frecvente, efectuarea de miscari repetitive sau expunerea la vibratii in mod constant cum este cazul conducatorilor auto.
  • Exercitiile fizice efectuate neregulat pot solicita suplimentar coloana vertebrala in urma unor perioade lungi de inactivitate.
  • Fumatul, mai exact nicotina, are proprietatea de a scadea capacitatea discurilor intervertebrale de preluare a substantelor nutritive necesare din sange.
  • Obezitatea reprezinta un factor ce sporeste presiunea exercitata asupra discurilor intervertebrale, in special a celor localizate la nivelul coloanei lombare.
  • Accesele frecvente de tuse sau stranuturi pot solicita suplimentar musculatura abdominala si pelvina suplimentand si presiunea exercitata la nivelul coloanei vertebrale.

Ce simptomatologie genereaza o hernie de disc ?

In cazul in care un disc herniat exercita presiune asupra unui filet nervos, pacientul va resimti o senzatie de amorteala la nivelul unui membru, care se intinde de la nivelul sezutului pana la nivelul soldului, gleznei sau talpii piciorului. Pacientii cu hernie de disc pot resimti si urmatoarele simptome:

  • Senzatie de slabiciune musculara la nivelul teritoriului deservit de nervul presat, uneori resimtita la nivelul ambelor membre inferioare.
  • Pierderea controlului asupra evacuarii urinei si a materiilor fecale si a functiei erectile in cazul sindromului " coada de cal ", caz in care se exercita presiune puternica asupra radacinilor nervoase afectandu-se centrii care sunt responsabili de desfasurarea acestor acte fiziologice.

Durerile de membre inferioare sau lombosciatica se datoreaza herniilor discale si au urmatoarele caracteristici:

  • Durerea apare de regula la nivelul unui singur picior.
  • Senzatia dureroasa debuteaza brusc in caz de traumatisme sau gradat in cazul varstnicilor si a degenerarii in mod progresiv a discurilor intervertebrale.
  • Durerea poate avea caracter persistent, continuu sau se poate manifesta in pusee.
  • Durerea se accentueaza in cazul tusei, a stranutului, defecarii sau a altor eforturi care implica contractarea musculaturii abdominale si a musculaturii pelvine.
  • Durerea este agravata de sedentarismul prelungit.
  • Durerea se amelioreaza partial sau total in timpul mersului, a adoptarii pozitiei intinse sau a altor pozitii ce relaxeaza coloana si au capacitatea de a scadea presiunea exercitata asupra discurilor herniate.
  • In timp, simptomele se pot agrava daca pacientul nu apeleaza la un medic specialist cu scopul diagnosticarii si tratarii rapide a afectiunii. Durerea poate capata un caracter persistent, permanent, poate sa nu mai raspunda la medicamentele antialgice, iar perioadele de acalmie devin din ce in ce mai rare. Pacientii devin agitati, anxiosi si nu isi mai pot efectua activitatile zilnice in mod normal.
Categorii: 
Neurologie
Reumatologie
Simptome: 
Amorteala
Dureri de spate
Encoprezis
Enurezis
Furnicaturi
Slabiciune musculara
Diagnostic: 

Medicul specialist evalueaza simptomele in cadrul unui examen fizic si anamnetic. Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe caracteristicile ce indica iritatii ale unuia sau a mai multor nervi spinali, pierderea puterii, pierderea sensibilitatii si a reflexelor, in asociere cu lezionarea radacinilor nervoase. In cazul in care anamneza preluata si rezultatele examenului fizic nu sugereaza prezenta herniei de disc, pacientul va fi supus unor investigatii suplimentare.

Examenele paraclinice imagistice ajuta confirmarea diagnosticului herniei de disc ori devin necesare in cazul in  care tratamentul conservator nu a oferit rezultatele scontate. In cazul in care se considera ca unul dintre aceste teste nu este de folos pentru modificarea protocolului terapeutic, este probabil ca acesta sa nu fie necesar.

  • Examenul de rezonanta magnetica nucleara sau examenul RMN este adjuvant in procesul stabilirii diagnosticului, a localizarii si a evaluarii gradului de severitate a herniei de disc si pentru identificarea eventualelor boli asociate precum infectiile sau formatiunile tumorale. Examenul de rezonanta magnetica nucleara ofera imagini amanuntite ale tesuturilor moi din regiunea coloanei vertebrale precum muschii, nervii, tendoanele, ligamentele sau discurile intervertebrale.
  • Examenul computer tomograf sau tomografia computerizata sau CT se realizeaza cu scopul confirmarii diagnosticului si a determinarii locatiei exacte si a gradului de severitate al herniei de disc. De asemenea, tomografia computerizata este utila si pentru identificarea unor eventuale alte probleme de la nivelul coloanei vertebrale. Examenul computer tomograf confera imagini in detaliu de la nivelul structurilor osoase ale coloanei vertebrale.

Examenul de rezonanta magnetica nucleara este in general preferat examenului de tomografie computerizata in cursul procesului de diagnosticare a herniilor de disc localizate la nivelul coloanei vertebrale lombare. Examenul radiologic nu este, in general, necesar diagnosticarii herniilor de disc. Cu toate acestea, exista si situatii particulare precum tumorile, infectiile, fracturile sau leziunile nervoase grave, care se evidentiaza in cursul examenului anamnetic si a celui clinic sau in cazul persistentei simptomatologiei dupa doua sau patru saptamani de terapie conservatoare, caz in care medicul specialist poate recomanda efecutarea unei radiografii osoase. Analizele de sange se pot efectua doar cu scopul excluderii posibilitatii desfasurarii altor conditii medicale, insa nu sunt folosite la fel de frecvent precum examenul de rezonanta magnetica nucleara sau tomografia computerizata. Ele pot totusi sa confere informatii suplimentare adjuvante.

Alte investigatii:

  • Mielograma este bazata pe tehnica tehnica radiografierii canalului vertebral in urma injectarii unei substante de contrast. In general, mielograma este folosita in asociere cu examenul computer tomograf.
  • Discografia se realizeaza prin injectarea substantei de contrast la nivelul centrului gelatinos din discul vertebral.
  • Anestezierea selectiva a unor radacini nervoase se realizeaza prin injectarea unei substante anestezice la nivelul radacinilor nervoase cu scopul identificarii radacinii nervoase afectate.
  • Electromiograma are rolul de a diagnostica afectiunile radacinilor nervoase sau fibrelor musculare si putand fi efectuata persoanelor ce prezinta semne specifice degenerarii radacinilor nervoase.
Tratament: 

Obiectivele luate in considerate pentru tratamentul herniei de disc sunt:

  • Eliminarea durerii si a starii de slabiciune musculara si indepartarea senzatiei de amorteala resimtita la nivelul mebrelor inferioara ca urmare a lezionarii radacinilor nervoase.
  • Revenirea cat mai rapida a pacientului la desfasurarea normala a activitatilor zilnice obisnuite.
  • Prevenirea inregistrarii de recurente ale afectarii coloanei vertebrale si scaderea dizabilitatii determinate de senzatia dureroasa.

Inflamatia se vindeca pe masura trecerii timpului, 50 % dintre pacinetii afectati de hernie de disc revenindu-si in cursul unei luni de zile, pentru ca dupa trecerea a sase luni de zile majoritatea sa fie refacuti complet. Doar o proportie de 10 % dintre pacientii afectati de hernie de disc manifesta simptome intense si dupa trecerea a sase luni de zile, la acestia existand probabilitatea necesitatii unei interventii chirurgicale corective. Adesea, componentele discului intervertebral herniat sunt fragmentate si resorbite de organism, fenomen numit reabsorbtie. Din acest motiv, inainte de a de hotari ca interventia chirurgicala este solutia optima, trebuie sa se instituie tratamentul conservator si sa se observe rezultatele obtinute in urma acestuia.

Tratament ambulatoriu

Tratamentul in regim ambulatoriu este capabil sa amelioreze simptomatologia determinata de hernia de disc. De asemenea, tratamentul in regim ambulatoriu contribuie la fortifierea musculaturii spatelui. Tratamentul ambulator este insotit de urmatoarele recomandari:

  • Evitarea efectuarii de activitati sau de miscuri cunoscute ca factori de intensificare a senzatiei dureroase.
  • Limitarea activitatii fizice si odihnirea spatelui in cazul durerilor severe. La inceput se efectueaza plimbari si activitati usoare ce nu cauzeaza durere. Gradual, se poate ajunge la efectuarea activitatilor obisnuite. In cazul in care durerile resimtite sunt severe, repausul la pat nu este recomandat pentru o perioada de timp mai lunga de cateva zile pentru ca repausul poate sa determine slabirea musculaturii.
  • Este recomandata terapia termica. Astfel, se poate aplica gheata de trei ori pe zi la nivelul regiunii dureroase. Gheata nu se foloseste mai mult de 15 - 20 de minute pe sedinta. Caldura poate reduce si ea durerea, insa nu se recomanda folosirea sa imediat in urma accidentatii. Terapia termica trebuie efectuata in urma consultarii unui medic specialist.
  • Administrarea medicamentelor antialgice sau antiinflamatoare precum Aspirina, Paracetamolul, Ibuprofenul ori Naproxenul.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos se instituie cu scopul reducerii durerii determinate de hernia de disc. Medicamentele nu au rol curativ in hernia de disc, insa acestea amelioreaza inflamatia si atenueaza durerea, permitand pacientului sa respecte un program de exercitii fizice cu rol de intarire a abdomenului si spatelui.

Optiuni de tratamente medicamentoase:

  • Medicamente antialgice precum Paracetamolul si Aspirina.
  • Medicamente miorelaxante.
  • Medicamente corticosteroide administrate intramuscular sau intravenos.
  • Medicamente opioide.

Injectarea enzimelor intr-unul din discurile distruse se realizeaza cu scopul dizolvarii discului. Procedura este insa folosita mai rar, fiind inlocuita cu succes de tehnicile interventionale chirurgicale.

Tratament chirurgical

Mare parte din pacientii afectati de hernie de disc pot sa nu necesite supunerea unei interventii chirurgicale, simptomele avand tendinta de a se remite de la sine o data cu trecerea timpului. Aproximativ 50 % sintre pacienti isi revin dupa o luna, pentru ca dupa sase luni 96 % dintre acestia sa fie refacuti complet. O proportie de 10 % dintre acestia manifesta simptome intense si dupa trecerea a sase luni, interventia chirurgicala corectiva capatand caracter de necesitate in aceste cazuri. Interventia chirurgicala este necesara pentru ameliorarea durerii si pentru recapatarea unei mobilitati normale. Tratamentul pe cale chirurgicala se poate lua in considerare in caz de antecedente indelungate de dureri severe.

Tehnici operatorii

Laminotomia si laminectomia sunt proceduri efectuate cu scopul scaderii presiunii exercitate la nivelul coloanei vertebrale, determinate de modificarile instalate pe masura inaintarii in varsta. Laminotomia consta in indepartarea unei portiuni componente a arcului osos care inconjoara canalul vertebral, denumit lamina. Laminectomia consta in indepartarea completa a laminei si a unor tesuturi moi ce ingusteaza lumenul canalului vertebral format prin suprapunerea vertebrelor. Ambele interventii se pot efectua simultan cu discectomia.

Discectomia percutanata se foloseste in cazul discurilor deplasate in totalitate sau a celor care patrund in interiorul canalului vertebral. In cadrul acestei proceduri, instrumentul utilizat se insera printr-o incizie de mici dimensiuni la locul de electie. Discul herniat este apoi taiat sau extras, reducandu-se in acest fel dimensiunea herniei. Procedura aceasta este considerata mai putin eficienta decat discectomia deschisa, fapt pentru care nu este folosita frecvent. Daca in viitor nu se vor realiza studii de specialitate care sa demonstreze ca aceasta tehnica este suficient de sigura si eficace, discectomia percutanata va ramane doar o tehnica experimentala.

Orice interventie chirurgicala implica si asumarea unor riscuri. In cazul in care se opteaza pentru alegerea unui tratament de natura chirurgicala, pacientii trebuie sa aiba in vedere urmatoarele considerente:

  • Unele proceduri se realizeaza folosind incizii de mici dimensiuni sau prin injectarea unor substante ce exercita efect distructiv asupra discului intervertebral lezat. Astfel de procedee sunt reprezentate de discectomia endoscopica sau decompresia discala electrotermica. Aceste tehnici sunt insa, considerate pur experimentale, astfel ca ca nu sunt aprobate la momentul actual. In conditiile in care medicul specialist recomanda efectuarea uneia dintre aceste proceduri chirurgicale, este necesara informarea suplimentarea a celui care o efectueaza. De asemenea, este recomandata si a doua opinie medicala de specialitate in acest caz.
  • Persoanelor in cazul carora simptomele isi mentin in timp manifestarea si devin atat de severe incat incep sa interfereze cu activitatile zilnice obisnuite, necesitand medicatie puternica pentru ameliorarea durerii, le este recomandata supunerea unei interventii chirurgicale.
  • Unele cercetari recente au demonstrat ca rezultate bune au fost obtinute in urma tratamentului chirurgical de sciatica de la nivel lombar. Intr-una dintre aceste cercetari, desfasurate de-a lungul unei perioade de cinci ani pe baza a 402 pacienti afectati de sciatica, 70 % dintre participantii operati au manifestat ameliorarea simptomatologiei, spre deosebire de 56 % dintre pacientii tratati pe cale medicamentoasa. Pacientii care manifesta dureri usoare se pot trata doar medicamentos.
  • Persoanele care manifesta simptome de intensitate medie se refac, in general, fara supunerea unei interventii chirurgicale.
  • Unii pacienti necesita supunerea unei a doua interventii chirurgicale.

Majoritatea pacientilor operati se recupereaza repede si isi pot relua activitatile zilnice obisnuite. In unele cazuri, medicul specialist poate sa recomande respectarea unui program de recuperare postoperator ce include si fizioterapie sau exercitii fizice speciale.

Alte tratamente

Obiectivele perioadei de reabilitare, a exercitiilor fizice si a celorlalte terapii alternative constau in urmatoarele:

  • Ameliorarea durerii si a starii de slabiciune musculare la nivelul membrelor inferioare si a regiunii lombare.
  • Prevenirea unor eventuale accidentari viitoare prin invatarea modului corect de ingrijire al spatelui si prin efectuarea exercitiilor de intarire a muschilor de la nivelul partii inferioare a spatelui.
  • Furnizarea de confort fizic si psihic pe durata procesului de recuperare.

Alte tipuri de tratamente alternative:

  • Exercitiile fizice pot fi recomandate de medicul specialist cu scopul intaririi musculaturii spatelui.
  • Programele de reabilitare in cadrul carora pacientii sunt invatati cum sa isi ingrijeasca spatele.
  • Programele de management a durerii cu caracter cronic, in cadrul carora pacientii sunt invatati metode combinate de manageriere a durerii prin asocierea medicatiei cu terapia fizica si cu consilierea psihologica.

Metode de medicina alternativa:

  • Sedintele de masaj scad durerea.
  • Manipularea prin terapie chiropractica sau prin terapie osteopatica.

Metodele alternative trebuie aplicate in urma consultarii medicului specialist pentru evaluarea beneficiilor si a ricurilor atribuite fiecarui pacient.

Metode experimentale

  • Neurotomia prin radiofrecvente este realizata cu ajutorul unui instrument special numit fluoroscop prin care se plaseaza in apropierea nervului afectat un electrod cu forma de ac. Prin intermediul acestuia se transmit la nivelul nervului afectat, unde de inalta frecveta care distrug nervul si stopeaza transmiterea semnalelor nervoase prin nervul respectiv.
  • Terapia electrotermica intradiscala se efectueaza, de asemenea, cu ajutorul fluoroscopului pentru plasarea acului la nivelul discului herniat. Prin interiorul acului este inserat un cateter subtire si flexibil, iar prin cateter este introdus un element termic ce se va plasa in vecinatatea discului intervertebral afectat. Pentru o perioada scurta de timp se va aplica caldura la acest nivel, pentru ca ulterior instrumentele sa se extraga. Aplicarea caldurii inchide leziunile minore si reduce sensibilitatea la durere a terminatiilor nervoase afectate. Exista si cercetari derulate de catre specialistii in domeniu, care au raportat atenuarea durerii prin intermediul acestei tehnici.
  • Discectomia efectuata cu ajutorul laserului se realizeaza cu ajutorul unei raze de lumina care dizolva dicul herniat. Totusi, desi tehnica aceasta s-a folosit in randuri repetate de catre chirurgi de-a lungul timpului, in prezent nu sunt disponibile studii concludente demonstrarii beneficiilor sau a riscurilor implicate de aceasta procedura pentru tratarea herniei de disc.

Torticolis congenital

Generalitati: 

Ce este torticolisul congenital?

Torticolisul muscular congenital este o diformitate a capului si gatului caracterizata prin contractura si scurtarea muschiului sterno-cleido-mastoidian care determina inclinarea capului de partea afectata si rotatia fetei, pacientul privind opus afectiunii.
Este obligatoriu sa diferentiem de la inceput aceasta afectiune de torticolisul muscular "obisnuit" care afecteaza toate varstele, de la copil la adult si care este rezultatul unei contracturi de natura inflamatorie sau posttraumatica a muschiului sterno-cleido-mastoidian.
Afectiunea este mai frecvent intalnita la sexul feminin, iar in 75% din cazuri partea afectata este cea dreapta. Cu toate ca nu exista vreo dovada a transmiterii genetice si nici a istoriei familiale a afectiunii, se pare ca exista o oarecare legatura cu diferite afectiuni congenitale ale soldului, 20% dintre copii cu torticolis prezentand si displazie luxanta de sold.

Care sunt cauzele?

Cauza nu este cunoscuta, dar doctorii suspecteaza ca daca fatul sta in uter cu capul inclinat intr-o parte, fluxul sangvin spre gatul copilului nu este suficient, ceea ce face ca muschiul dintr-o parte a gatului, care uneste capul, coloana vertebrala si gatul sa fie mai rigid.Unii medici considera ca muschiul poate fi intins sau rupt in timpul nasterii. Leziunea produce hemoragie care apoi se absoarbe ducand la aparitia unei cicatrici ce scurteaza muschiul. Unele cazuri de torticolis congenital sunt produse de afectiunea osoasa a partii superioare a maduvei spinarii (coloana cervicala). Aceasta afectiune este cunoscuta ca malformatie congenitala a coloanei cervicale.Torticolisul poate sa apara si mai tarziu pe parcursul vietii, dar acesta nu mai este un torticolis congenital.

Care sunt simptomele?

Copilul cu aceasta afectiune are capul inclinat. Barbia este indreptata spre unul din umeri, in timp ce capul este inclinat spre celalalt umar. Frecvent capul este inclinat spre dreapta, in timp ce barbia este indreptata spre stanga, ceea ce inseamna ca muschiul drept este afectat. Copilul cu aceasta afectiune are o mobilitate redusa a capului. De asemenea, poate fi prezent un nod la nivelul muschiului.

Categorii: 
Ortopedie
Pediatrie
Reumatologie
Simptome: 
Durere cervicala
Limitarea miscarilor
Diagnostic: 

Examenul clinic

Afectiunea poate fi evidentiata de la nastere sau se poate evidentia in lunile ce urmeaza. Imediat dupa nastere (postpartum) se poate palpa la nivelul muschiului SCM o formatiune tumorala (oliva) de 2,5/2 cm, de consistenta renitenta, nedureroasa, strict aderenta de structura musculara si fara aderenta la partile moi de deasupra. In timp oliva "tumorala" scade in dimensiuni si apoi dispare pentru a se instala retractia sterno-cleido-mastoidianului.
Torticolisul muscular congenital
Capul este inclinat de partea afectata, barbia si privirea fiind orientate catre partea sanatoasa. Hemifata de partea afectata este hipotrofica (fapt agravat si de pozitia copilului in pat, mai ales in cazul in care acesta este asezat pe burta). Linia bimastoidiana nu mai este paralela cu linia biacromiala. Miscarile la nivelul coloanei vertebrale sunt limitate, in special cele de lateralitate si de rotatie. La tendinta de corectare a pozitiei vicioase se evidentiaza "coarda" facuta de muschiul sterno-cleido-mastoidian.
Torticolisul muscular
Investigatii paraclinice
Investigatiile paraclinice sunt utile mai ales pentru a putea face diagnosticul diferential intre torticolisul muscular congenital si cel secundar altor afectiuni si mai putin pentru diagnosticul pozitiv, afectiunea fiind "la vedere".
Principial torticolisul muscular congenital nu se asociaza cu alte modificari locoregionale (hemivertebre, malformatii de baza de craniu, plagiocefalie), dar in evolutie, in absenta unui tratament corect si eficient, poate conduce la aparitia unei scolioze cervicale structurale.
Sunt indicate urmatoarele investigatii paraclinice:

  • Radiografie de coloana cervicala fata si profil
  • Radiografie craniu
  • Radiografii de umar comparative
  • Tomografie computerizata a regiunii cervicale
  • Rezonanta magnetica nucleara a regiunii cervicale
  • Scintigrafie
Tratament: 

Tratamentul torticolisului muscular congenital incepe de la nastere si este apanajul medicului ortoped pediatru si al fiziokinetoterapeutuliui. In formele usoare si suple se recomanda tratamentul recuperator prin manipulari si pozitionari blande. Se evita asezarea copilului pe burta si se poate introduce o perna la nivelul regiunii cervicale afectate pe timpul somnului.
In formele severe si rigide, tratamentul recuperator va fi asociat cu tratamentul ortopedic care consta in aplicarea de aparate gipsate care sa mentina corectia obtinuta prin tratament recuperator.
Prin tratament recuperator 80-90% din cazurile de torticolis muscular congenital se vindeca pana la varsta de 6 luni. In cazul ineficientei tratamentului recuperator si ortopedic este indicata interventia chirurgicala, care trebuie efectuata optim in intervalul de varsta 12-18 luni, deoarece pana la varsta de de 2 ani modificarile trofice ale fetei sunt reversibile.

Subscribe to RSS - Reumatologie