Termen cautat
Categorie

Rubeola


GENERALITATI:

Ce este rubeola?

Rubeola este o boala infectioasa a copilariei, cunoscuta si sub denumirea de " pojar german". Principalul simptom determinat de instalarea rubeolei este eruptia cutanata. Rubeola congenitala poate sa afecteze si femeile gravide, infectia transmitandu-se in aceste conditii si fatului. Aceasta boala infectioasa este provocata de singurul virus apartinand familiei Togaviridae si genului Rubivirus. Virusul rubeolei este cunoscut ca avand potential teratogen important, determinand in urma infectiei femeilor gravide, moartea fetala si avorturi spontane sau inducerea de malformatii de natura congenitala, fetusilor.

In perioada antichitatii, rubeola era confundata adesea cu alte boli infectioase eruptive precum scarlatina, variola sau rujeola, fiind individualizata ca o boala distincta abia in anul 1814 de catre cercetatorii germani. Din acest motiv, rubeola mai este cunoscuta si sub denumirea de "pojar german".

In termeni populari, rubeola mai este denumita si "pojarul mic" sau "pojarel".

Epidemiologie

Incidenta

  • Varsta

Inaintea instituirii protocolului de vaccinare antirubeolica, rubeola reprezenta o boala care afecta copiii de varste scolare, in special pe cei cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani. Ca urmare a vaciinarii antirubeolice pe scara larga, incidenta cea mai importanta a rubeolei a fost sesizata la tinerii aflati la varsta adolescentei, care nu au fost imunizati importiva acestui virus, in perioada copilariei. In tarile in care vaccinarea antirubeolica nu a fost instituita, mai precis in tarile aflate inca in curs de dezvoltare, virusul rubeolic afecteaza pana la 95% dintre copii inainte de atingerea varstei adolescentei.

Statisticile efectuate de cercetatori au relevat faptul ca in anul 2011 au fost inregistrate pe teritoriul Romaniei 3494 cazuri de rubeola, dintre care 66, 6 % s-au inregistrat la tineri cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, o proportie de 19, 3% dintre cazuri s-au inregistrat la copii cu varste cuprinse intre 10 si 14 ani, iar 6, 9% dintre cazuri au fost inregistrate la persoane cu varste de 20 - 24 de ani. Majoritatea cazurilor de infectie rubeolica inregistrate s-au sesizat in cadrul colectivitatilor de elevi sau studenti.

  • Rasa

Nu au fost constatate diferente importante de incidenta din punct de vederea al gruparilor etnice sau rasiale, insa trebuie tinut cont si de faptul ca la persoanele apartinand rasei negre este o afectiune mai dificil de diagnosticat.

  • Sexul

In ceea ce priveste incidenta pe sexe, nu s-au constatat diferente importante in ceea ce priveste incidenta infectiei rubeolice fete si baieti, insa la varsta adulta au fost constatate unele variatii de incidenta, mai frecvent fiind afectate femeile decat barbatii. De asemenea, complicatiile de artrita si artralgiile determinate de virusul rubeolic sunt inregistrate mai frecvent la persoanele de sex feminin, decat la cele de sex masculin.

  • Sezonul

Sezoanele in care se inregistreaza cea mai mare incidenta a infectiilor rubeolice sunt primavara si iarna, la fel ca si in cazul celorlalte boli infectioase. Aceasta incidenta sporita in sezoanele mentionate se datoareaza conditiilor de mediu prielnice instalarii bolilor infectioase si mentinerii viabile a virusurilor. De asemenea, primavara si iarna organismul uman trebuie sa se adapteze la noi conditii de mediu, la noi temperaturi si valori ale umiditatii, factori care contribuie la scaderea imunitatii si expunerea acestuia la contractarea infectiilor specifice perioadei respective. In regiunile cu clima temperata, incidenta rubeolei inregistreaza un apogeu spre sfarsitul iernii si inceputul primaverii.

Surse de infectie

Vectorii infectiei rubeolice sunt persoanele bolnave care manifesta simptomele specifice si cele care manifesta infectii subclinice, fara exteriorizarea simptomatologiei rubeolice. In cazul rubeolei, nu s-a demonstrat posibilitatea transmiterii bolii prin intermediul persoanelor sanatoase, dar purtatoare de virus si nici transmiterea prin intermediul surselor secundare extraumane. Astfel, teoria conform careia animalele sau insectele ar putea reprezenta vectori ai virusului rubeolic nu a fost demonstrata pana in prezent.

Cele mai importante rezervoare de virus erau considerate, inaintea introducerii vaccinarii antirubeolice, grupurile de copii de varsta prescoala sau scolara, in prezent, fiind reprezentate de tineri adolescenti si de persoane mature, care nu au fost vaccinate in perioada copilariei. Persoanele imunizate prin administrarea vaccinului nu pot transmite virusul altor persoane sanatoase, desi virusul rubeolic se poate izola la in cazul unora dintre persoanele vaccinate, de la nivelul faringelui.

Nou - nascutii care contracteaza virusul rubeolic in perioada intrauterina excreta virusul o perioada indelungata de timp, de 6 pana la 18 luni, reprezentand o sursa de infectie pentru celelalte persoane. Virusul rubeolic se transmite prin intermediul urinei si a secretiilor nazo - faringiene.

Contagiozitatea

Persoanele infectate devin contagioase cu sapte zile inainte de aparitia eruptiilor cutanate si mentin starea de rezervor de infectie pe parcursul a 14 zile de la debutul semnelor cutanate. Perioada de contagiozitate maxima se desfasoara pe parcursul celor 5 zile care preceda aparitia eruptiei si pe parcursul celor 6 zile care succed aparitia eruptiei cutanate. Cu toate acestea, virusul rubeolic a fost izolat de la unii pacienti si dupa trei saptamani de la debutul eruptiei cutanate. Cercetatorii au demonstrat ca gradul de eliminare al virusului este sporit cu 100 pana la 1000 de ori la copiii infectati in perioada intrauterina fata de cei infectati dupa nastere. Infectia rubeolica este mai putin contagioasa decat infectia rujeolica, insa gradul de contagiozitate poate fi crescut in cadrul comunitatilor inchise, formate din persoane receptive la virusul rubeolic. Specialistii recomanda izolarea pacientilor cu infectie rubeolica, insa chiar si aceasta masura poate fi infecienta, din cauza persoanelor infectate asimptomatice si a pacientilor in cazul carora prezenta virusului nu a fost depistata in perioada prodromala.

Modul de transmitere

Rubeola se transmite in mod direct, pe cale aerogena, iar materiile virulente sunt reprezentate de secretiile nazo - faringiene. Astfel, transmiterea infectiei se realizeaza in urma unui contact direct intre o persoana contaminata si o persoana receptiva. Prin intermediul secretiilor nazo - faringiene eliminate sub forma picaturilor Flugge, se elimina cantitati foarte mari de virus. Picaturile Flugge reprezinta particulele de secretie nazo - faringiana expulzate de persoane pe calea aerului, prin actul tusei, stranutului sau in cadrul unei conversatii. Aceste particule se pot mentine in aer pentru perioade lungi de timp, facilitand transmiterea unor boli infectioase pe cale aerogena.

In urma transmiterii pe cale respiratorie a virusului rubeolic, acesta se replica la nivelul nazo - faringelui si a nodulilor limfatici regionali, urmand ca dupa o perioada de 5 - 7 zile sa se raspandeasca la nivelul intregului organism.

Persoanele susceptibile de a contracta infectia rubeolica necesita expunerea prelungita si repetata la materii virulente. Astfel, statisticile efectuate au conchis ca 16 din 17 indivizi susceptibili dobandesc aceasta infectie in urma unor contacte repetate si prelungite cu materii virulente, pe cand doar 1 din 5 indivizi contracteaza infectie in urma contactelor unice si de scurta durata cu acestea. Transmiterea pe cale directa se produce, in general, in cadrul familiilor sau a colectivitatilor de scolari si prescolari.

Transmiterea virusului rubeolic pe cale indirecta, prin intermediul mainilor si a obiectelor contaminate recente, este putin probabila, avand in vedere rezistenta scazuta la factorii de mediu a acestui virus. Cu toate acestea, posibilitatea transmiterii acestei infectii in mod indirect nu este exclusa in totalitate. Se considera ca infectia dobandita in acest mod este posibila la persoanele cu o imunitate scazuta, atunci cand persoanele contagioase isi contamineaza propriile maini sau suprafetele din vecinatate, iar in scurt timp o persoana receptiva ia contact cu mainile bolnavului sau cu obiectele contaminate.

Receptivitatea

Receptivitatea unei persoane la contractarea unei boli consta este conditionata de posibilitatile de aparare a organismului si de combatere a infectiei. In ceea ce priveste rubeola, nou - nascutii pot beneficia de protectie prin intermediul anticorpilor materni care le confera imunitatea pasiva pentru primele patru pana la sase luni de viata. Pentru determinarea receptivitatii la infectia rubeolica, sunt disponibile analize de laborator capabile sa detecteze anticorpii specifici reprezentati de imunoglobulinele M si de imunoglobulinele D. In cazul absentei acestor anticorpi, persoanele testate sunt considerate receptive la infectia rubeolica.

Simptomatologia

Perioada de incubatie a virusului rubeolic are o durata de 14 - 21 de zile, in medie desfasurandu-se pe parcursul a 16 - 18 zile. Aceasta etapa consta de fapt in timpul scurs intre primul contact al persoanei cu virusul rubeolei si momentul aparitiei primelor simptome determinate de acesta.

Perioada de incubatie este urmata cronologic de perioada prodromala initiata la aparitia primelor simptome de boala si finalizata in momentul aparitiei eruptiilor cutanate. Perioada prodromala decurge in mod normal la pacientii adolescenti si la cei adulti, insa este absenta la copii, in cazul carora primele semne de boala sunt reprezentate de eruptiile cutanate.

Perioada prodromala se desfasoara pe durata a 1 - 5 zile si se caracterizeaza prin stari subfebrile, cu temperaturi de 38°C - 38,5°C sau prin absenta febrei, cefalee sau dureri de cap, o senzatie generala de disconfort, anorexie, semne de conjunctivita, prezenta catarului nazal, dureri faringiene, tuse, enanteme petesiale pe suprafata palatului moale, cunoscute sub denumirea de pete Forscheimer si tumefactia ganglionilor limfatici.

Copiii manifesta, in general, mai putine simptome spre deosebire de pacientii adulti. Persoanele adulte resimt dureri de cap,  manifesta stare febrila, au o stare generala rea, rinoree sau nasul infundat, dezvolta adenopatii sau tumefierea ganglionilor limfatici localizati posterior urechilor sau cei din regiunea cefei inaintea aparitiei eruptiilor cutanate. Alte simptome posibile sunt echimozele, conjunctivita, durerile musculare, durerile articulare, encefalita sau otita medie.

Debutul perioadei de stare a bolii este marcat de aparitia exantemului maculo - papulos la nivelul fetei, care se extinde rapid la nivelul abdomenului si a extremitatilor. Exantemul se mentine pe o perioada de trei zile. Simptomele manifestate in perioada de stare a rubeolei constau in aparitia exantemului, a enantemului sau a petelor Forscheimer, poliadenopatia, frisoanele sau alte simptome generale.

Exantemul specific infectiei rubeolice are aspect maculo - papulos si caracter usor pruriginos sau chiar nepruriginos.

Exantemul rubeolic

Exantemul specific rubeolei se prezinta sub forma maculelor si a papulelor de culoare roz - piersicie scazute in intensitate, cu forma rotunda sau ovalara si care nu conflueaza, lasand intre ele regiuni de piele sanatoasa. Eruptia se manifesta in primul rand in spatele urechii si la nivelul fruntii, de unde se extinde la nivelul gatului, trunchiului si al extremitatilor. Inca din prima zi, intreaga suprafata corporala poate fi acoperita de macule si papule de culoare roz - rosie. In cea de-a doua zi, eruptia cutanata incepe sa dispara de la nivelul fetei, iar leziunile eruptive de la nivelul trunchiului pot fuziona formand un eritem de mari dimensiuni, de culoare rosie, care se poate asemana aspectul exantemului scarlatiniform. Leziunile prezente la nivelul extremitatilor sunt discrete si nu au tendinta de a conflua. In mod obinuit, eruptiile cutanate se remit dupa trei zile de stare, fara a lasa sechele cicatriciale. Eruptiile de mari dimensiuni pot lasa in urma lor totusi, pete cu nuante usor brune. De asemenea, in cazul eruptiilor intense, se poate constata un proces de exfoliere furfuracee. Eruptia poate avea acaracter pruriginos, in special la adulti, in cazul carora se manifesta mai intens. Exantemul nu are tendinta de extindere la nivelul scalpului, localizandu-se la nivelul palmelor si a talpilor. Intensitatea si durata desfasurarii eruptiei cutanate poate sa varieze. De regula, aceasta se mentine pe durata a trei zile, insa poate sa persiste si pe parcursul a cinci zile sau sa se remita dupa o singura zi. In plus, s-a constatat ca o proportie de 25% - 40% dintre pacienti nu dezvolta eruptii cutanate.

Enantemul rubeolic

La nivelul palatului moale se poate instala un enantem petesial cunoscut si sub denumirea de pete Forscheimer, sub forma unor pete punctiforme sau de dimensiuni mai mari, de culoare rosiatica, observabil in perioada prodromala sau in cursul primei zile de eruptie cutanata. Eruptiile specifice scarlatinei au aspect punctiform, iar cele specifice rubeolei au dimensiuni si forme variate, de culoare rosie, fiind astfel usor de confundat. Astfel, petele Forscheimer reprezinta un semn patognomic pentru rubeola, spre deosebire de petele Koplik specifice rujeolei.

Poliadenopatia

Tumefierea ganglionilor limfatici este specifica rubeolei. Ganglionii limfatici afectati sunt cei retroauriculari, cei suboccipitali si cei cervicali posteriori. Forma de rubeola "sine exanthemate" are ca si unica manifestarea tumefierea ganglionilor limfatici. Ganglionii afectati sunt indolori sau foarte putin sensibili, neinflamatori, mobili si nesupurativi. O usoara sensibilitate si tumefierea ganglionara poate fi resimtita in cursul primei zile de eruptie cutanata, semne care se remit treptat in cursul a 1 - 2 zile. Volumul ganglionilor limfatici variaza de la dimensiunea unor boabe de mazare pana la dimensiunea unor alune. Poliadenopatia se instaleaza cu 4 - 10 zile inaintea aparitie eruptiei cutanate, in perioada de incubatie si persista o perioada de 2 - 6 saptamani. Modificarea volumului ganglionilor este o manifestare inregistrata si in cadrul infectiilor rujeolice, adenovirale, in infectiile variceloase si in momonucleoza infectioasa.

Un alt simptom al infectiei rubeolice poate fi marirea volumului splinei, cunoscuta sub termenul de splenomegalie, insa prezenta acestei manifestari este inconstanta.

Complicatii

Complicatiile care pot aparea in cazul infectiei rubeolice la gravide sunt pierderea sarcinii, nasterea prematura, malformatiile fetale, nasterea de copii cu deficiente de crestere, defecte cardiace congenitale sau retard mental. Riscul de manifestare al acestor complicatii este mult crescut in cazul in care infectia se produce pe parcursul primului trimestru de sarcina. Cel mai mare risc il prezinta gravidele aflate in primele 11  - 12 saptamani de sarcina ai caror feti pot suferi malformatii oculare precum cataracta sau glaucomul, malformatii cardiace, surditate, malformatii osoase, neuro - psihice, malformatii digestive, urinare, cutanate sau tulburari de crestere.

Orice tip de contact intre o femeie gravida in primele 16 saptamani cu o persoana infectata cu virus rubeolic atrage dupa sine necesitatea prezentarii de urgenta la medicul specialist o monitorizare suplimentare si controale specifice.

Complicatiile postnatale ale rubeolei se inregistreaza cu o incidenta scazuta si constau in artralgii, artrite, purpura trombopenica, encefalita, panencefalita rubeolica progresiva sau alte patologii.

Atrita si artralgiile sunt inregistrate frecvent la adultii infectati cu virusul rubeolic, incidenta acestora fiind mai mare la femei decat la barbati. Complicatiile articulare afecteaza o treime dintre femeile infectate cu virusul rubeolic. Articulatiile afectate in mod frecvent sunt cele ale degetelor, articulatiile radio - carpiene si articulatiile genunchilor. Manifestarile articulare debuteaza odata cu exantemul sau dupa 1 - 6 zile de la aparitia acestuie si se pot manifesta pe durata a 2 pana la 28 de zile. Durata medie a desfasurarii simptomelor articulare este de 9 zile. Cazurile in care secundar rubeolei s-au dezvoltat artrite cronice au fost rar inregistrate.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul rubeolei se stabileste pe baza manifestarilor clinice, in corelatie cu anamneza si rezultatele investigatiilor. In acest sens sunt importante informatiile precum posibilele surse de infectie cu care a luat contact pacientul, prezenta sau absenta vaccinarii si prezenta sau absenta simptomelor. Identificarea persoanei infectate cu care s-a intrat in contact este la fel de importanta precum prezentarea corecta a simptomelor. Informatiile furnizate medicului specialist trebuie sa contina modul in care au aparut simptomele, tipul de evolutie, caracterele eruptiei cutanate sau eventuale terapii urmate. Aceste detalii sunt importante pentru evitarea unor confuzii nedorite si usurarea stabilirii unui diagnostic prompt si corect. Astfel, specialistul trebuie sa realizeze un diagnostic diferential intre rubeola si posibile reactii alergice sau alte boli infectioase eruptive.

Diagnosticul poate fi stabilit prin intermediul unui exsudat faringian sau nazal. Analizele de sange pot, de asemenea, sa stabileasca diagnosticul prin dozarea anticorpilor antirubeolici. In cazul infectiilor primare sunt identificati anticorpi antirubeolici sub forma imunoglobulinelor M, iar ulterior se identifica anticorpii antirubeolici sub forma imunoglobulinelor G. Femeile care vor sa ramana insarcinate trebuie sa efectueze aceste testari. In cazul in care testele sunt negative, este disponibila varianta imunizarii acestora prin vaccinare.

Virusul rubeolei se poate izola de la nivelul nasului, gatului, din sange, urina sau lichidul cefalorahidian prelevate de la pacienti afectati de infectia rubeolica sau de sindromul rubeolei congenitale. Izolarea virusului de la nivelul faringelui se poate realiza cu o saptamana sau doua inaintea aparitiei eruptiilor cutanate. Izolare virala este elocventa pentru stabilirea diagnosticului, insa depistarea acestui virus prin metode de laborator poate fi destul de complicata, astfel ca putine laboratoare de analize apeleaza la aceste metode diagnostice.

Serologia reprezinta cea mai elocventa metoda de confirmare a diagnosticului de rubeola. Infectia rubeolica acuta se poate diagnostica astfel in urma identificarii cresterii titrului de anticorpi antirubeolici in probele de ser recoltate in timpul fazei acute sau a celei de convalescenta sau prin identificarea imunoglubulinei M antirubeolice serice. Pentru efectuarea acestor determinari se recomanda recoltarea serului cat mai timpuriu, in primele 7 - 10 zile care succed instalarea bolii sau intre zilele 14 - 21 de infectie.

In cazul persoanelor infectate cu parvovirusuri s-au inregistrat rezultate fals pozitive, lucru care trebuie avut in vedere in cursul efectuarii diagnosticului diferential.

Testarile serologice pentru confirmarea infectiilor rubeolice variaza in functie de laborator, insa cel mai sensibil test este testul ELISA ( enzyme - linked immunosorbent assay). Testul ELISA este disponibil pe scara larga si este relativ simplu de efectuat. Aceasta testare poate fi modificata si pentru masurarea anticorpilor reprezentati de imunoglobulinele M. Majoritatea testelor eficiente pentru diagnosticarea infectiei rubeolice, utilizeaza variatii ale testului ELISA.

TRATAMENT:

In prezent, nu este disponibil un antidot specific pentru aceasta boala. Fiind o boala de natura virala, singurul tratament care se poate administra este cel simptomatic, asociat uneori cu terapia antibiotica menita sa previna instalarea complicatiilor bacteriene secundare. Astfel, rezistenta si capacitatea de aparare a organismului joaca un rol foarte important in vindecarea acestei boli.

Unul dintre obiectivele conduitei terapeutice in caz de rubeola este evitarea raspandirii infectiei. In acest sens, se recomanda izolarea la domiciliu a copiilor bolnavi timp de o saptamana. In aceasta perioada de recuperare se recomanda repausul la pat, administrarea antitermicelor impreuna cu celelalte medicamente simptomatice recomandate de medic si respectarea igienei mucoaselor si tegumentelor.

Medicatia simptomatica recomandata de medicul curant poate consta in administrarea Paracetamolului pentru ameliorarea starii febrile, a Acidului acetilsalicilic sau Aspirinei. Aspirina sau Paracetamolul pot fi suficiente pentru ameliorarea febrei sau a simptomatologiei artritei. In cazul copiilor, se recomanda administrarea Paracetamolului sau a Ibuprofenului si se evita administrarea aspirinei cu scopul evitarii instalarii sindromului Reye care poate afecta aceasta categorie de varsta. Orice medicatie este aleasa in acest caz, se va stabili impreuna cu medicul specialist in urma efectuarii unui examen clinic, a stabilirii unui diagnostic sigur si a identificarii posibilelor complicatii suprapuse. Avand natura virala, medicatia antibiotica nu are efecte asupra pacientilor afectati de rubeola, astfel ca antibioterapia se instituie doar in cazul complicatiilor bacteriene. Conduita terapeutica vizeaza ameliorarea simptomatologiei precum febra sau durerile de cap. La copii se pot administra si supozitoare cu Novocalmin, iar la adulti comprimate de Algocalmin.

Regimul alimentar in aceasta perioada va consta in alimente usoare, dar hranitoare. Alimentele recomandate in perioada de recuperare sunt fructele si legumele proaspete, branzeturile nefermentate si neafumate, urmate dupa depasirea etapei febrile, de reintroducerea treptata in ratie a proteinelor prin consumul de carne de pui sau peste. Pacientii trebuie sa fie hidratati corespunzator consumand o cantitate crescuta de apa, supe, ceaiuri sau sucuri naturale din fructe.

In cazul aparitiei pruritului se pot administra antihistaminicele precum Clorfeniraminul sau aplicarea de solutii calmante precum mixturile mentolate sau Calamina pe suprafetele afectate ale tegumentelor. In caz de artralgii sau artrite este obligatoriu repausul la pat. In cazul artralgiilor cu evolutie cronica s-a recomandat terapia cu Interferon. Cu toate acestea, nu exista tratamente antivirale specifice pentru tratarea rubeolei.

Tratamentul rubeolei congenitale se stabileste in functie de afectarile organice suferite de pacient.

Rubeola poate evolua fara a ridica probleme deosebite in conditiile in care se respecta cateva principii fundamentale si anume izolarea, respectarea regulilor de igiena si o monitorizare si atentie sporita in cazul categoriilor de pacienti aflati la risc precum copiii foarte mici, femeile gravide, persoanele varstnice, pacientii cu deficiente de imunitate si pacientii aflati in convalescenta.

Administrarea medicamentelor fara recomandarea medicului curant este contraindicata, din cauza riscului mare de intoxicatie prin supradozare.

Prognostic

Prognosticul pacientilor cu rubeola este, in general, favorabil, daca se respecta regulile de izolare, odihna si evitarea contactelor cu alti pacienti afectati de boli infectioase mai grave sau diferite de infectia rubeolica.

Vaccinarea

Primul vaccin bivalent contra rubeolei si a rujeolei s-a administrat in Romania in anul 1998, fetelor cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani. Aceasta masura s-a instituit in urma confruntarii cu o epidemie de rujeola.

In luna aprilie a anului 2003 s-a introdus masura vaccinarii antirubeolice la fetele cu varste de 13 - 14 ani prin intermediul campaniilor scolare.

In luna mai a anului 2004, vaccinarea antirujeolica monovalenta a fost inlocuita in programul national de vaccinare cu vaccinarea trivalenta antirujeolica, antioreionica si antirubeolica (ROR), la copiii cu varste cuprinse intre 12 si 15 luni. In anul 2005, acest protocol de imunizare s-a introdus si pentru copiii in varsta de 7 ani.

In aceasta perioada, vaccinarea fetelor cu varste cuprinse intre 13 si 14 ani s-a continuat pana in anul 2008.

Astfel, in prezent, vaccinarea ROR si PRIORIX se administreaza copiilor cu varsta de un an si se repeta la varsta de 7 - 8 ani, urmand ca in clasa a VIII-a sa se revaccineze doar fetele.

Imunizarea in mod activ cu vaccin viu atenuat se recomanda copiilor cu varsta de un an si fetelor cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani.

Vaccinul monovalent antirubeolic cu tulpina RA 27 / 3 reprezinta un vaccin viu atenuat, izolat pentru prima data in anul 1965 in Institutul Wistar din Statele Unite ale Americii.

Vaccinarea antirubeolica la copii se poate administra simplu sau asociat cu vaccinul antirujeolic sau cu cel antiparotida epidemica. Vaccinarea antirujeolica este contraindicata gravidelor, astfel ca femeilor gravide receptive li se recomanda intreruperea sarcinii in caz de infectie, iar in cazul celor la care sarcina este avansata sau care refuza sa opteze pentru intreruperea sarcinii se poate incerca administrarea imunoglobulinelor specifice antirujeolice.

Impotriva rubeolei este disponibil un singur vaccin eficient, care se administreaza copiilor cu varste cuprinse intre 12 si 15 luni. In general, se recurge si la administrarea rapelului vaccinului rubeolic la varsta de 4 - 6 ani. Este important ca in cazul femeilor vaccinate sa se evite instalarea unei sarcini pentru o perioada de 28 de zile. Evitarea vaccinarii este recomandata si in cazul persoanelor imunosupresate, afectate de afectiuni tumorale sau supuse tratamentelor cu corticosteroizi sau radioterapiei.

Precautii si contraindicatii ale vaccinarii

Persoanele care au manifestat reactii alergice severe sub forma socului anafilactic, la unul dintre componentele vaccinului antirubeolic sau ale celui antirujeolic nu trebuie supuse rapelului vaccinal cu aceleasi preparate. Femeile care doresc sa ramana insarcinate sau cele care sunt deja gravide, nu se vaccineaza antirubeolic. Desi nu sunt disponibile dovezi concrete ca administrarea vaccinului ar putea sa afecteze dezvoltarea intrauterina a fatului, se recomanda sa se evite instalarea unei sarcini pentru o perioada de patru saptamani care succed vaccinarea antirubeolica. Persoanele imunosupresate sau a caror imunitate este afectata de afectiuni precum leucemia, limfoamele, deficientele imune sau supuse tratamentelor cu medicatie imunosupresiva nu se vaccineaza antirubeolic. Singura exceptie in acest caz este reprezentata de persoanele carora li se administreaza steroizi sub forma de aerosoli sau cu uz topic, in doze reduse, mai mici de 2 mg/kg/zi si nu in zile consecutive. Persoanele in cazul carora terapiile imunosupresive steroide au fost stopate in urma cu o luna sau persoanele care au terminat chimioterapia in urma cu trei luni, pot fi vaccinate antirubeolic.

Persoanele afectate de diferite patologii de intensitate moderata sau severa nu se vaccineaza decat in urma insanatosirii. Afectiunile minore precum otitele medii sau infectiile usoare de la nivelul tractului respirator nu constituie contraindicatii pentru vaccinarea antirubeolica.

Administrarea produselor sanguine continatoare de anticorpi precum imunoglobulinele, sangele total sau masele eritrocitate, pot interfera cu seroconversia care succede administrarea vaccinarii antirubeolice. In urma administrarii unor astfel de produse, vaccinarea antirubeolica se administreaza dupa trei luni de zile sau inaintea acestor tratamente cu doua saptamani.
Administrarea imunoglobulinei anti-Rh anterior vaccinarii antirubeolice nu interfereaza cu actiunea tulpinii virale inoculate, insa femeile aflate in aceasta situatie trebuie testate din punct de vedere serologic dupa trecerea a 6 - 8 saptamani cu scopul asigurarii instalarii seroconversiei.

Desi tulpina virala vaccinala se poate izola de la nivelul faringelui, persoanele imunizate nu pot transmite virusul altor persoane. O atentie sporita trebuie acordata totusi in cazul femeilor vaccinate care alapteaza. Desi nu s-a demonstrat posibilitatea transmiterii virale prin laptele de mama, au fost inregistrate cazuri in care cei mici au prezentat usoare eruptii cutanate, insa fara efecte foarte grave. Astfel, alaptarea nu constituie o contradictie pentru administrarea vaccinarii antirubeolice.

Reactiile adverse postvaccinale

Vaccinul antirubeolic disponibil este considerat un preparat sigur, singurele efecte secundare fiind inregistrate in urma vaccinarii cu preparate mixte continatoare si de tulpini de virus rujeolic. Reactiile posibile in acest caz sunt reactia febrila, artralgiile sau limfadenopatiile. Astfel de reactii apar mai frecvent la persoanele adulte, in special la persoanele de sex feminin.
Manifestarile articulare reprezentate de artralgii si artrite sunt asociate cu tulpina rujeolica. Aceste manifestari au caracter tranzitoriu si apar mai frecvent la adulti, decat la copii. Semnele articulare se inregistreaza rareori la copiii vaccinati cu tulpina momovalenta antirubeolica RE 27 / 3. In comparatie cu acestia, 25% dintre persoanele de sex feminin aflate la varste post - pubertale dezvolta artralgii acute in urma vaccinarii cu tulpina RA 27 / 3, iar 10% dintre acestea manifesta semne acute de artrita. Afectarea terminatiilor nervoase periferice precum paresteziile sau dureri la nivelul bratelor sau a picioarelor au fost inregistrate foarte rar.
In conditiile instalarii simptomelor articulare cu evolutie acuta sau atunci cand se inregistreaza dureri si parestezii in absenta unor patologii instalate la aceste nivele, simptomatologia are tendinta de a se remite in 1 - 3 saptamani postvaccinal, cu slabe sanse de recidive.

Desi evolutia spre vindecare este destul de rapida, iar complicatiile secundare grave se instaleaza rareori, rubeola ramane o infectie virala foarte contagioasa, scazand rezistenta la alte afectiuni in saptamanile 3 - 6 care succed infectia rubeolica. In acest sens se impun urmatoarele masuri: 

  • Acordarea unei atentii sporite pacientilor care apartin grupelor de risc precum femeile gravide.
  • Imunizarea copiilor la implinirea varstei de un an, cu respectarea rapelului in clasa intai cu vaccinul mixt contra rujeolei, rubeolei si oreionului si revaccinarea antirubeolica la fetele aflate in clasele XI - XII in cazul in care acestea nu au fost incadrate in schemele de vaccinare din anii precedenti.
  • Instituirea unui regim alimentar bogat in legume, fructe, grau incoltit sau peste.
  • Administrarea vitaminelor A, B, C, D, E, K si a substantelor minerale incorporate in preparate special destinate copiilor si potrivite perioadei de convalescenta.
  • Infectia rubeolica este foarte contagioasa, astfel ca inregistrarea oricarui caz trebuie anuntata colectivului din gradinite sau scoli. Persoanele care nu au trecut prin aceasta boala in copilarie, pot fi infectate foarte usor.
  • Imunitatea conferita de trecerea prin infectia rubeolica este indelungata, insa pe parcursul vietii se pot inregistra recurente in circa 3 - 5% dintre cazuri, in special la persoanele afectate de deficiente imunitare grave.

Vaccinarea antirubeolica reprezinta o masura eficienta de prevenire a imbolnavirii, fiind cu atat mai importanta in cazul femeilor care vor sa ramana insarcinate. Vaccinarea antirubeolica este gratuita si se poate efectua in cadrul cabinetelor medicilor de familie atunci cand copiii implinesc varsta de un an, cu administrarea rapelului la implinirea varstei de 7 ani.

Bibliografie

http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001574.htm
http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rubella