Termen cautat
Categorie

SIDA


Autor: camy

GENERALITATI:

Ce este SIDA ?

SIDA este prescurtarea pentru "Sindromul Imunodeficientei Dobandite", in engleza AIDS "Acquired Immune Deficiency Syndrome". In acest caz vorbim de o "defectiune" a sistemului imunitar, "dobindita" si nu mostenita genetic. SIDA nu reprezinta doar o singura boala, ci o colectie alcatuita din diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu HIV, dar pe care un organism sanatos ar reusi sa le combata fara prea multe probleme.

SIDA este ultima faza a infectiei cu virusul HIV (Virusul Imunodeficientei Umane). Boala se manifesta prin infectii grave care determina pierderea accentuata in greutate, afectiuni ale creierului si ale sistemului nervos central. SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite) este o boala grava ce ataca sistemul imunitar al organismului, care devine incapabil sa lupte impotriva infectiilor.

Ce este HIV?

Virusul HIV face parte din familia retrovirusurilor -un virus cu ARN, capabil sa-l copieze in ADN proviral datorita unei enzime, numite revers transcriptaza. Primul virus HIV (HIV1) a fost izolat la Institutul Pasteur din Paris si este prezent in intreaga lume. Ulterior un al doilea virus a fost descoperit (HIV2), localizat in special in Africa de Vest si a carui structura este apropiata de cea a HIV 1.

Fiecare din aceste doua grupe sunt divizate la randul lor, continand o multitudine de virusi diferiti. Intre HIV1 si HIV2 exista o diferenta de 50% in materialul genetic, iar intre virusurile din aceeasi grupa diferenta este de 5 -10%. In plus, virusurile evolueaza in organism, caci revers transcriptaza este responsabila pentru unele erori in copierea ARN-ului, determinand mutatii. In concluzie, o persoana poate fi purtatoare de mai multe subtipuri diferite de virusuri.

Mutatiile diminueaza eficacitatea tratamentului, iar introducerea altor virusuri in organism (recontaminarea) creste activitatea celulelor infectate, si deci multiplicarea virusului.

Virusul HIV distruge unele globule albe -limfocitele T4 sau CD4- care constituie baza imunitatii antiinfectioase.
Sistemul imunitar este o retea de celule, organe si molecule care apara organismul impotriva microorganismelor potential daunatoare: bacterii, virusuri, paraziti sau fungi.

Limfocitele (globulele albe) -celule ale sistemului imunitar- sunt de 2 tipuri: limfocite B, al caror rol este de a sintetiza anticorpii care neutralizeaza antigenele si limfocitele T, care ataca si distrug celulele infectate din organism. Unele limfocite T contin molecula CD 4, de aceea sunt numite limfocite T 4 (sau CD4), altele contin molecula CD 8 si sunt numite limfocite T8.

Cand virusul HIV este introdus in organism, acesta invadeaza celulele, se multiplica, infectand si alte celule sanatoase. Virusul HIV nu poate fi distrus si este prezent in organism fara a fi depistat luni sau ani inainte ca semnele bolii sa apara. Din moment ce limfocitele T sunt inactive, alte virusuri, paraziti sau celule canceroase, care nu ar fi fost capabile sa treaca de apararea organismului, se multiplica fara a mai fi neutralizate.

Cum se transmite?

HIV (virusul imunodeficientei umane) poate fi prezent, in diferite concentratii, in lichidele biologice - sange, sperma, secretii vaginale si uretrale, lapte matern, lacrimi, urina, materii fecale (care contin sange), secretii nazale, saliva, lacrimi. Pentru a se reproduce, virusul imunodeficientei umane (HIV) trebuie sa patrunda intr-o celula a organismului. Virusul patrunde in organism prin contactul de fluide infectate cu mucoasele organismului sau cu rani sau ulceratii. In principal prin contact sexual neprotejat, transfuzii de sange si derivate de sange si de la mama infectata la fat, in timpul sarcinii, a nasterii si a alaptarii. Probabilitatea infectarii este cu atat mai mare cu cat ar exista "porti de intrare" - leziuni ale pielii sau ale mucoaselor - care sa usureze trecerea virusului de la o persoana la alta. In termeni medicali aceste "porti de intrare" sunt numite "solutii de continuitate". Pielea intacta constituie o bariera naturala, o picatura de sange, secretie vaginala sau sperma infectate neconstituind un risc.

Transmiterea pe cale sexuala este cea mai frecventa modalitate de raspandire a infectiei. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potential infectante : vaginala, anala, orala.

  • raportul homosexual sau heterosexual anal cu o persoana infectata implica cea mai mare probabilitate de infectare (statisticile arata ca este de 5 ori mai mare decat contactul vaginal) deoarece zona anala este sensibila iar leziunile pot apare foarte usor
  • studiile arata ca raporturile heterosexuale vaginale au o probabilitate de transmitere diferita, in functie de sexul persoanei infectate : de la barbat la femeie de 20 % si de la femeie la barbat de 10 %
  • cu toate ca in cazul sexului oral (felatie sau cunnilingus) probabilitatea de infectare este mult mai scazuta decat in cazul sexului anal sau vaginal, el reprezinta un risc ce nu trebuie trecut cu vederea. In cazul felatiei, ejacularea in gura si inghitirea spermei creste probabilitatea de contaminare
  • sarutul, in general, nu constituie o cale de transmitere a virusului imunodeficientei umane (HIV) - cantitatea de virus din saliva este insuficienta pentru a putea infecta. Totusi exista riscul transmiterii virusului in anumite conditii : sarutul umed, pasional poate provoca leziuni prin muscaturi ale buzelor sau limbii. Prezenta sangelui in saliva face ca aceasta sa devina contagioasa. In aceste situatii virusul imunodeficientei umane (HIV) poate fi transmis prin sarut. Atentie la sangerarile din cavitatea bucala produse de leziuni ale mucoasei (gingiilor)

Ca si in cazul celorlalte infectii cu transmitere sexuala, probabilitatea transmiterii infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) este cu atat mai mare cu cat numarul de parteneri sexuali este mai mare si cu cat conduita preventiva este mai scazuta. Transmiterea prin sange infectat cu HIV presupune :

  • transfuzii de sange sau produse de sange necontrolate, contactul involuntar cu sangele altei persoane. Atentie in cazul unor accidente sau acordarea primului ajutor unei persoane ranite. Chiar daca pielea intacta reprezinta o bariera naturala este bine sa se manifeste prudenta sau sa se ia toate masurile de siguranta (de ex. manusi chirurgicale de unica folosinta)
  • injectii cu ace si seringi reutilizate fara a fi, in prealabil, sterilizate. Atentie consumatori de droguri injectabile
  • interventii de orice fel cu instrumente taioase sau care inteapa si care sunt murdarite de sange provenind de la o persaona infectata cu HIV. Atentie la "fratii de cruce", tatuaje facute de amatori, perforarea lobilor urecilor pentru cercei. Nu imprumuta periuta de dinti, lama de ras, briciul, trusa de unghii.

Transmiterea de la mama la copil, numita transmitere "perinatala", poate avea loc in timpul sarcinii prin strabaterea de catre virus, in timpul sarcinii, a placentei, in timpul nasterii sau prin alaptare. Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin : aer (respiratie, tuse, stranut), atingere, pupaturi (sarut "uscat"), imbratisare, alimente, apa, bai sau wc-uri publice, stranduri, intepaturi de tantari sau alte insecte, folosirea in comun a rechizitelor, jucariilor, tacamurilor si veselei.
Chiar daca virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale, cantitatea este insuficienta pentru a putea infecta. Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale daca acestea nu contin sange.

Prezenta intr-o colectivitate a unei persoane seropozitive nu constituie un pericol pentru persoanele sanatoase atat timp cat nu exista conditiile de transmitere a infectiei.

Este dovedit faptul ca pisicile, cainii sau pasarile de apartament nu pot fi infectate cu virusul imunodeficientei umane (HIV) deci nu pot transmite acest virus. Este posibil sa fi auzit de "SIDA pisicii" - este vorba despre un virus asemanator, Feline Immunodeficiency Virus - FIV (virusul imunodeficientei feline), care, la feline, are consecinte asemenatoare infectiei HIV la oameni, dar care NU poate traversa "bariera speciilor" adica omul NU poate fi infectat de acest virus.

Si nu trebuie sa crezi ca HIV face vreo diferenta atunci cand infecteaza. Infecteaza deopotriva homosexuali si heterosexuali, albi, galbeni si negri, bogati si saraci, cu studii superioare sau cu 4 clase, barbati si femei, tineri si batrani. Indiferent de rasa, religie si statut, daca nu esti atent si protejat, esti o posibila victima. HIV nu afecteaza numai homosexualii, consumatorii de droguri injectabile sau saracii, HIV afecteaza in primul rand neatentii si neprotejatii.

Cum se manifesta?

Dupa infectarea cu HIV exista o reactie individuala fata de acesta. Reactia organismului difera de la o persoana la alta in functie de cantitatea de virus patrunsa in organism, virulenta acestuia si rezistenta naturala a persoanei infectate. Initial, semnele infectiei HIV pot lipsi sau sunt adesea nespecifice.

La aproximativ 1-5 saptamani dupa contactul cu virusul HIV si infectarea organismului, in 50% din cazuri, apar unele semne de boala, dar acestea sunt nespecifice si se pot confunda usor cu simptomele unei gripe. Semnele initiale dispar dupa cel mult o luna. Aceasta etapa este cunoscuta sub numele de "primoinfectie".

Dupa disparitia semnelor "primoinfectiei" exista o perioada indelungata de timp in care infectia este asimptomatica. Aceasta perioada variaza intre 2 si peste 10 ani. In toata aceasta perioada persoana arata si se simte foarte bine, dar poate transmite virusul. Pe fondul multiplicarii virale si a scaderii imunitatii organismului apar apoi semnele si simptomele specifice. Acestea pot fi:

  • Adenopatiile inseamna marirea in volum a ganglionilor si persistenta acestei mariri cateva luni, fara identificarea unor alte cauze. Adenopatiile pot apare in diferite stadii ale infectiei si pot determina unele complicatii ce necesita tratamente indelungate sau chiar interventii chirurgicale. De asemenea, ganglionii pot dispare pur si simplu, iar acest lucru poate sau nu sa semnifice o ameliorare a bolii.
  • Manifestari respiratorii datorate infectiilor cu diferite bacterii, virusuri sau ciuperci (pmneumonii recurente, TBC, etc.). Acestea sunt printre cele mai frecvente si grave suferinte ale persoanelor infectate cu HIV.
  • Manifestari digestive sunt cel mai frecvent traduse prin Diaree cronica care duce la scaderea in greutate pana la situatia extrema de casexie. De cele mai multe ori ea este urmarea unor parazitoze, a unor infectii virale sau bacteriene de la nivelul tubului digestiv. Cea mai frecventa afectiune este stomatita micotica (depozite albicioase la nivelul cavitatii bucale si a stomacului). Alte manifestari pot fi: varsaturile, disfagia, anorexia, durerile abdominale, scaderea in greutate. De asemenea, pot exista atingeri hepato-biliare, esofagiene si altele.
  • Manifestarile cutanate sunt foarte variate si pot fi cauzate de infectia cu diferite virusuri, paraziti sau ciuperci ce dau manifestari diverse cum ar fi: piele uscata, herpes zoster, diferite eruptii) .
  • Manifestarile neurologice (ale sistemului nervos) pot aparea in toate stadiile infectiei cu HIV si sunt destul de frecvent intalnite. Afectiunile ce pot aparea la acest nivel sunt: meningite, neuropatii, accidente vasculare cerebrale, tumori, diferite infectii oportuniste (ex. toxoplasmoza). Acestea au o gama larga de simptome: dureri de cap, paralizii, tulburari de comportament, tulburari ale functiilor cognitive, degradari motorii si ale limbajului etc. In fazele avansate ale bolii apare encefalopatia HIV, care reprezinta complicatia neurologica cea mai de temut in infectia cu HIV. Encefalopatia apare datorita actiunii directe a virusului asupra sistemului nervos si are o evolutie gradata, dar progresiva, cu scaderea functiilor motorii, cognitive si comportamentale, pana la deces. De asemenea, in cursul infectiei cu HIV, apar tulburari psihice care fie se asociaza cu leziunile cerebrale, fie sunt date de dificultatile de acceptare a bolii sau de adaptare la problemele implicate de aceasta.
  • Tumorile pot avea diverse localizari in organism. Unul din cancerele caracteristice in infectia HIV este sarcomul Kaposi ce se dezvolta la nivelul pielii, dar si in alte zone ale corpului, in fazele inaintate de boala. Mai frecvente sunt, de asemenea, si limfoamele - cancere ale sistemului limfatic, ce pot avea localizari diverse .
  • Tulburarile de crestere si dezvoltare apar frecvent la copiii infectati cu HIV. Acestea se refera, in special, la dezvoltarea staturo-ponderala datorata disfunctiilor endocrine sau evolutiei infectiei cu HIV.

In faza de boala SIDA, organismul este afectat pe mai multe planuri pe fondul ineficientei sistemului imunitar, simptomatologia fiind complexa si diferita de la un individ la altul.

Evolutie

In cazul infectarii cu virusul imunodeficientei umane (HIV), perioada de incubatie poate fi foarte lunga si foarte variabila, in functie de multi factori (starea sanatatii persoanei infectate, comportamentul ei, igiena, alimentatia, etc) - intre 2 luni si 5 ani. In tot acest timp virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in fluidele corpului (sperma, sange, secretii) si poate fi transmis.

Timpul mediu scurs intre momentul infectiei cu HIV si stadiul SIDA este de 10 ani - incepand de la cateva luni si mai mult de 12 ani. Specialistii considera ca 80 - 90 % dintre cei infectati cu HIV vor muri in urmatorii 2 ani din momentul declansarii simptomelor.

Se cunosc mai multe stadii in evolutia infectiei. Dar diferentierea lor nu este foarte neta si s-ar putea ca persoana infectata sa nu le parcurga, obligatoriu, succesiv pe toate.

  • stadiul I : lipsita de simptomatologie sau cu simptome ce pot fi intalnite si in alte afectiuni infectioase sau neinfectioase : dureri de cap, dureri musculare si articulare, febra, greturi, scaderea poftei de mancare, umflarea ganglionilor (simetrica) - stadiul II : asimptomatica cu exceptia umflarii ganglionilor
  • stadiul III : apar simptome ce reflecta prezenta unor infectii fara gravitate : dureri de cap, febra, transpiratii nocturne, oboseala cronica, diaree, afectiuni ale pielii, leziuni ale mucoasei bucale
  • stadiul IV : simptomatica : boli gastrointestinale, boli pulmonare, boli neurologice
  • stadiul V : pierdere de greutate, debilitate pronuntata, afectarea sistemului nervos central

In stadiile primare pot apare, de asemenea, tulburari de vorbire, de memorie, ameteli, apatie, stari de anxietate.

DIAGNOSTIC:

Testul HIV, testul de laborator, pune in evidenta infectia in mod indirect. Nu prin evidentierea virusului din organism ci evidentierea anticorpilor, specifici anti-HIV, ce sunt produsi de sistemul imunitar ca raspuns la infectie.

Testul HIV test este un test specific, un test indirect, care nu pune in evidenta virusul imunodeficientei umane (HIV), ci anticorpii specifici anti-HIV ce apar in singe ca urmare a infectarii. Primul test care se face este testul ELISA (prescurtare dupa termenul Enzyme Linked Immuno-Sorbent Assay : reactie imunoenzimatica). Testul ELISA este deosebit de precis. Rezultatele lui se afla in intervalul de 99 - 99,5 % rezultate exacte. In cazul unui rezultat pozitiv se poate cere verificarea suplimentara a testului cu o procedura specifica - testul Western Blot sau IFA (prescurtare dupa termenul Immuno-Fluorescence Assay : reactie imunofluorescenta).

Testul HIV se face numai cu consimtamantul persoanei. Exista doua tipuri de teste : cele anonime si cele nominale.
Daca se face un test anonim nu este necesara cunoasterea numelui persoanei. Proba de sange este individualizata printr-un cod numeric, rezultatul testarii fiind comunicat personal. Dezavantajul acestui tip de testare este ca, in cazul in care testul este pozitiv, persoana nu beneficiaza de trimitere catre centrele specializate de ingrijire si tratament.
Daca se face un test nominal unitatea medicala va cere numele persoanei. Proba de sange este individualizata prin numele persoanei iar rezultatul testului este comunicat personal. Avantajul acestui tip de testare este ca, in cazul in care testul este pozitiv, persoana beneficiaza de trimitere catre centrele specializate de ingrijire si tratament. Bineinteles ca se garanteaza confidentialitatea tuturor informatiilor - nume, rezultat test, etc.

Pastrarea confidentialitatii informatiilor privind statutul HIV al unei persoane este obligatorie pentru personalul medical si alte persoane care, in virtutea obligatiilor de serviciu, detin sau au acces la aceste informatii.

In cazul in care o persoana merge la un centru de testare HIV pentru test, un specialist consiliator ofera informatii despre test si raspunde la eventualele intrebari in legatura cu testul HIV si interpretarea rezultatului - aceasta este consilierea pre-testare. Testul propriu-zis consta in recoltarea unei probe de sange care este trimisa catre un laborator. Dupa o perioada de timp ce depinde de unitatea medicala (cuprinsa intre ore si zile) sunt primite rezultatele. Rezultatul unui test ELISA poate fi negativ sau pozitiv.

Un rezultat negativ inseamna ca in sangele persoanei respective, la data la care s-a recoltat sangele, nu erau anticorpi anti-HIV. Totusi trebuie tinut seama de un anume aspect : din momentul infectarii pana la cel al aparitiei anticorpilor pot trece circa sase luni pentru ca organismul sa produca anticorpi care vor fi identificati cu ajutorul testului HIV. Un test facut in acesta perioada nu poate detecta anticorpii anti-HIV, dar persoana este infectata si poate transmite infectia. De aceea, testul HIV va indica un rezultat foarte precis de-abia dupa ce trece aceasta perioada de timp (de obicei cuprinsa intre 2 saptamani - 6 luni) numita fereastra imunologica. Daca o persoana este in situatia de a banui ca a fost infectata, pentru siguranta trebuie sa repete testul dupa aceasta perioada de timp.

In cazul unui test ELISA cu rezultat pozitiv se va face o retestare tot cu un test ELISA folosind de aceasta data truse cu antigene virale diferite. Daca si acest al doilea test are rezultat pozitiv se va face testarea de confirmare cu o procedura specifica - testul Western-blot (sau IFA). Testul Western-blot este un test specific de detectare a anticorpilor anti-HIV. Rezultatul acestui test poate fi pozitiv, negativ sau incert. In cazul unui test Western-blot negativ sau incert rezultatul testarii HIV este considerat negativ si se cere retestarea dupa 1 - 3 luni. Daca si rezultatul testului Western-blot este pozitiv se declara seropozitivitatea HIV. Un rezultat pozitiv inseamna ca au fost depistati anticorpi anti-HIV in sange, deci persoana respectiva este seropozitiva, iar virusul este prezent in organism. Un rezultat pozitiv nu inseamna SIDA, ci doar ca virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent si poate fi transmis si altora. Acest tip de testare ridica eficacitatea detectarii HIV foarte aproape de 100 %.

In cazul persoanei seropozitive urmeaza o consiliere de specialitate, post-test, in care aceasta va primi informatii in legatura cu ce reprezinta rezultatul testului, ce are de facut in continuare si va fi recomandata unui medic specialist infectionist. I se vor face o serie de analize suplimentare si in functie de rezultatele obtinute (numar de celule CD4, incarcatura virala, existenta unei infectii oportuniste, etc.) se va incepe tratamentul antiretroviral sau se va mai astepta. Medicul este cel care face recomandarea inceperii tratamentului cat si a tipului de tratament dar optiunea de a incepe tratamentul este a persoanei. Tratamentul este gratuit.

Avantajele testarii HIV sunt numeroase. In primul rand persoana isi cunoaste statutul HIV. Apoi, persoana seropozitiva poate primi ajutor, sprijin si tratament. Si nu in ultimul rand, persoana se poate proteja de infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) pe viitor si astfel poate sa ii protejeze si pe ceilalti.

TRATAMENT:

Primul grup de medicamente care au aparut in tratamentul infectiei cu HIV au fost inhibitorii de revers-transcriptaza, care actioneaza prin intreruperea precoce a replicarii virale. Din aceasta categorie de medicamente fac parte AZT (zidovudina), ddC (zalcitabina), ddI (dideoxyinozina), d4T (stavudina), si 3TC (lamivudina). Ele incetinesc raspandirea HIV in organism si intarzie debutul infectiilor oportuniste. Este de retinut faptul ca ele (ca dealtfel nici un alt medicament) nu pot preveni transmiterea virusului altor persoane.

O alta clasa de medicamente sunt inhibitorii de revers-transcriptaza non-nucleozidici: delvaridina (Rescriptor) and nevirapina (Viramune), care se folosesc in combinatie cu alti compusi antiretrovirali.
Recent a devenit disponibila o noua clasa de medicamente eficiente in tratamentul infectiei cu HIV: inhibitorii de proteaza, care actioneaza prin inhibarea replicarii virale intr-un stadiu mai tardiv. Din aceasta clasa fac parte medicamente ca ritonavir (Norvir), saquinivir (Invirase), indinavir (Crixivan), si nelfinavir (Viracept). Din cauza ca virusul HIV poate deveni rezistent la oricare din categoriile de medicamente prezentate mai sus, se folosesc combinatii din ambele clase care sunt necesare pentru a supresa in mod eficient multiplicarea virusului.

Medicamentele antiretrovirale disponibile la ora actuala nu pot vindeca infectia cu HIV sau SIDA, si in plus toate au efecte secundare care pot fi severe. AZT poate provoca scaderea marcata a globulelor rosii sau albe, in special atunci cand este folosit in stadiile avansate ale bolii. Daca pierderea de globulelor rosii este severa, tratamentul cu AZT trebuie oprit. DdI poate provoca inflamatia pancreasului si leziuni nervoase dureroase.
Cele mai frecvente efecte secundare provocate de inhibitorii de proteaza sunt greata, diareea si alte simptome gastrointestinale. In plus, inhibitorii de proteaza pot interactiona cu alte medicamente, producand efecte secundare foarte serioase.

Exista mai multe medicamente utile pentru tratarea infectiilor oportuniste. Printre acestea se includ foscarnetul si ganciclovirul pentru tratamentul infectiilor oculare cu cytomegalovirus, fluconazolul care se foloseste pentru micozelor, biseptolul sau pentamidina pentru tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PCP), etc.

Pe langa terapia antiretrovirala, bolnavii la care numarul limfocitelor CD4 scade sub 200 primesc un tratament de prevenire a PCP cu biseptol. Bolnavii care au avut un episod de PCP (care este una din cele mai severe infectii oportuniste) primesc pentru tot restul vietii tratament medicamentos pentru a preveni reaparitia acestei pneumonii.
Pacientii HIV pozitivi care fac carcinom Kaposi sau alte cancere sunt tratati cu radioterapie, chimioterapie sau injectii cu alfa interferon.

Prevenire

Riscul contaminarii cu virusul HIV poate fi redus la minim:

  • evitand raporturile sexuale neprotejate cu persoane necunoscute sau care prezinta un risc crescute de contaminare
  • nefolosind periute de dinti, lame de ras, sau alte obiecte ce pot fi contaminate cu virusul HIV
  • dand dovada de prudenta in cazul unor proceduri, precum acupunctura, piercing-uri, tatuaje, etc., in care acele sau alte instrumente nesterilizate pot fi folosite in mod repetat. Aceste proceduri nu implica riscuri atunci cand se iau toate masurile de sterilizare sau cand sunt utilizate ace de unica folosinta. Intrebati ce masuri de precautie sunt adoptate inainte de a apela la aceste proceduri.

Pentru utilizatorii de droguri intravenoase:

  • apelati la ajutor profesional pentru a renunta la dependenta de droguri
  • nu folositi in comun ace sau seringi. Unii traficanti de droguri vand acele utilizate pretinzand ca sunt noi.
  • sterilizati acul inainte de utilizare

Unele persoane nu prezinta simptome dupa infectarea cu virusul HIV. Cu toate acestea, daca nu se iau toate masurile de precautie in timpul contactului sexual sau al utilizarii de droguri intravenoase, aceste persoane sunt seropozitive si deci susceptibile de a transmite virusul.

Comentarii

Articolul are o abordare cumva didactica.Medicatia prezentata este depasita si nu se vorbeste nimic, in articol, despre noile generatii de antiretrovirale.Acele incadrari ale stadiilor evolutive nu au o limita stricta iar "specialistii" ar trebui sa stie ca odata ce se declanseaza stadiul SIDA acesta poate fi reversibil.Statusul imunitar se poate pastra in parametrii relativ buni ani de zile(am exemple de peste 8 ani)iar infectiile oportuniste si manifestarile neurologice pot fi usor de evitat prin respectarea unui regim de viata sanatos si prezentarea, din timp, la medicul infectionist curant.Alfel spus, SIDA tinde sa nu mai fie ceea ce-a fost permitant continuarea, uneori cu mult optimism, a cursului vietii.De unde stiu?Din experienta proprie, a mea, si a catorva seropozitivi apropiati.Sanatate!