Tahicardia ventriculara reprezinta un ritm cardiac rapid cu origine in ventricule (camerele inferioare ale inimii) si produce un ritm cardiac cu frecventa de cel putin 100 batai/minut.
Bataile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situata in partea de sus a atriului dreptul. Inima este impartita in patru camere: doua atrii in partea de sus si doua ventricule in partea de jos. In mod normal impulsul electric de la nivelul nodulului sino-atrial se propaga la nivelul atriilor, apoi impulsul electric ajunge la nivelul nodulului atrio-venricular de unde prin intermediul fascicului His si retelei Purkinje este transmis ventriculelor.
Tahicardia ventriculara este o tulburare a ritmului cardiac (aritmie), in care ventriculii se contracta anormal de rapid. Aceste batai cardiace rapide sunt stimulate de semnale electrice care ajung la nivelul ventriculelor din celulele cardiace specializate (dezordine in formarea impulsului), semnale care isi au originea la nivelul ventriculilor(focare ectopice) sau poate fi cauzate de semnale electrice care nu urmeaza sistemul normal de conducere a impulsului electric (reintrarea impulsului electric).
In caz de
tahicardie ventriculara, la nivelul ventricululelor ajung semnale electrice suplimentare provenite de la nivelul ventriculilor sau semnalele electrice anormale sunt datorate unui defect al sistemului de conducere al impulsului electric al inimii.
Tahicardiile ventriculare sunt clasificate in functie de durata lor ( sustinute sau nesustinute), precum si daca acestea au o cauza (cum ar fi boala coronariana) sau nu. Episoadele scurte,nesustinute de tahicardie ventriculara, in general, nu produc simptome si nu necesita tratament. Cu toate acestea,episoadele lungi, sustinute de tahicardie ventriculara, in prezenta unei boli cardiace subiacente, reprezinta o urgenta medicala. In timp, tahicardia ventriculara poate duce la insuficienta cardiaca sau poate degenera in fibrilatie ventriculara, ceea ce poate duce la stop cardiac.
Tipuri specifice de tahicardie ventriculara sunt:
Tahicardia ventriculara, se poate dezvolta, uneori, fara a se putea identifica o cauza specifica. Acest tip de tahicardie ventriculara este cunoscut ca tahicardie ventriculara idiopatica si tinde sa fie mai putin periculoasa decat restul tahicardiilor ventriculare. Alte cauze de tahicardie ventriculara includ:
Progresele in domeniul cercetarii genetice au condus la descoperirea unei gene care este implicata in reglarea activitatii electrice cardiace. Gasirea unor modalitati de a utiliza terapia genetica pentru a corecta aceste defecte ale sistemului electric al inimii va reduce semnificativ riscul ca tahicardia ventriculara sa progreseaza catre probleme cardiace mai grave.
Pacientii cu tahicardie ventriculara pot sa nu prezinte simptome (asimptomatici) si tahicardia ventricula sa fie descoperita intamplator la un
examen clinic sau electrocardiograma de rutina.
Simptomele tahicardiei ventriculare sunt:
Simptomele tahicardiei ventriculare se datoreaza diminuarii capacitatii inimii de a pompa sangele spre alte organe (in special spre creier si cord). Tahicardia ventriculara determina scaderea debitului cardiac si scaderea tensiunii arteriale.
Examenul fizic
Primii pasi in stabilirea diagnosticului de
tahicardie ventriculara sunt obtinerea istoricului medical al pacientului si realizarea examenului fizic:
Analizele de sange
Sunt utile in diagnosticarea cauzei aparitiei tahicardiei ventriculare:
Electrocardiograma (EKG)
Electrocardiograma este adesea considerata cel mai bun instrument de diagnostic atunci cand
tahicardia ventriculara sau orice alt tip de aritmie este suspectata. Electrocardiograma este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii inregistrat cu mici electrozi ce se fixeaza pe piept si se conecteaza la un electrocardiograf. Caracteristicile traseului ECG in caz de tahicardie ventriculara sunt:
Monitorizarea Holter
In cazul in care electrocardiograma este normala, dar medicul suspecteaza o aritmie cardiaca, atunci pacientul poate purta un dispozitiv EKG portabil care monitorizeaza ritmul cardiac pentru 24 de ore. Acest dispozitiv monitorizeaza frecventa cardiaca pentru 24 de ore, ceea ce permite medicilor sa diagnosticheze
aritmii nesustinute care apar in afara cabinetului medical.
Radiografia toracica
Radiografia toracica poate evidentia prezenta cardiomegaliei(prezenta unui cord cu dimensiuni mult marite), edemului pulmonar (invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor), etc.
Studii electrofiziologice
Un studiu de electrofiziologie este o procedura in cadrul careia un tub subtire (cateter) este introdus printr-o vena sau artera (de exemplu, din regiunea inghinala) si ghidat la inima, unde se pot efectua masuratori specifice ale activitatii electrice a inimii. In timpul studiului electrofiziologic, medicul poate sau nu sa reproduca tahicardia ventriculara. In cazul in care tahicardia poate fi reprodusa, pacientul prezinta un risc deosebit de mare de a intra in stop cardiac in viitor.
Studiile electrofiziologice sunt, de asemenea, o parte importanta a tratamentului tahicardiei ventriculare. Ele sunt de obicei efectuate inaintea interventiei chirurgicale sau ablatiei prin radiofrecventa. Aceste studii pot localiza exact sursa aritmiei, permitand astfel medicilor sa actioneze exact asupra zonei afectate.
Tratamentul episodului de
tahicardie ventriculara
Tratamentul crizei de tahicardie ventriculara este un tratament de urgenta, avand in vedere posibilitatea degenerarii in fibrilatie ventriculara, urmata de moarte subita.
Medicamente antiaritmice
Mai multe medicamente antiaritmice pot fi eficiente in tratamentul tahicardiei ventriculare. Lidocaina ,injectat intravenos in doza de 1 mg / kg ,este cel mai frecvent utilizat in criza de tahicardie ventriculara.Lidocaina blocheaza canalele de descarcare de potential ale sodiului din membrana celulara. Amiodarona poate fi utilizata singura sau in combinatii, in special atunci cand
tahicardia ventriculara este rapida sau exista o disfunctie a ventriculului stang.Amiodarona nu trebuie utilizata pe cale injectabila decat intr-un mediu spitalicesc specializat si sub supraveghere continua (ECG, TA). Alte medicamente antiaritmice administrate injectabil in caz de tahicardie ventriculara sunt procainamida si sotalolul.
Defibrilarea
Defibrilatoarele sunt dispozitive care restabilesc ritmul sinusal (ritmul normal al inimii) prin aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Defibrilarea presupune aplicarea ,cu ajutorul a doua padele care se fixeaza pe toracele pacientului, a unui soc electric cu intensitatea cuprinsa intre 300-360 J care "reseteaza" ritmul cardiac. Aceasta metoda trebuie sa fie utilizata imediat in caz de fibrilatie ventriculara.
Stimularea endocavitara
Stimularea endocavitara este o metoda eficienta pentru reducerea aritmiilor. Se impune cand tahicardia ventriculara este tolerata suficient de bine, astfel incat pacientul are timp pentru a fi transferat intr-o clinica specializata. Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in cavitatile cardiace. Atunci cind generatorul ramane in afara corpului pacientului, se realizeaza o cardiostimulare temporara. Sonda poate fi apoi lasata pe loc pentru cateva zile pentru a reduce orice recurenta a tahicardie ventriculare.
Prevenirea tahicardiei ventriculare
Spre deosebire de tratament curativ, tratament preventiv este mult mai dificil.
Medicamente antiaritmice
Medicamentul cel mai des folosit este amiodarona datorita eficientei sale si datorita bunei sale tolerante in cazurile severe de disfunctie ventriculara stanga. Amiodarona este avantajoasa indeosebi pentru tratamentul de durata al tahicardiei ventriculare recurente. Antiaritmicele din clasa 1C (flecainida, propafenona) sunt la fel de eficiente, dar mai greu de manipulat, deoarece au efect proaritmogen (favorizeaza aparitia altor
aritmii) si inotrop negativ (scade contractia muschiului cardiac). Beta-blocantele sunt adesea folosite in doze mici, in asociere cu amiodarona, in special la pacientii cu boala coronariana.
Implantarea de defibrilator-cardioverter
Tratamentul pe termen lung impune ,cel mai frecvent,implantarea unui defibrilator-cardioverter (ICD). Acest aparat monitorizeaza ritmul cardiac al pacientului si, daca este necesar,poate administra un soc electric pentru a corecta ritmul cardiac anormal (aritmii).
Ablatia prin radiofrecventa
Consta in eliminarea tesutului cardiac anormal cu ajutorul undelor de radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul electrofiziologic pot emite unde de radiofrecventa cu distrugerea tesutului cardiac care transmite neadecvat semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul tesutului cardiac pentru a bloca undele electrice responsabile de aparitia aritmiei). Aceasta actiune restabileste ritmul cardiac normal. Studiile actuale au aratat ca acizii grasi omega-3 din ton, hering, sardine si macrou, au micsorat riscul de producere a tahicardiei ventriculare si a mortii subite cardiace. Intr-un studiu realizat pe un lot mic de pacienti care au avut cel putin un episod de tahicardie ventriculare, administrarea de acizii grasi omega-3 a stabilizat activitatea electrica si a scazut riscul aparitiei tahicardiei ventriculare in cursul testarii electrofiziologice.
http://www.medscape.com/article/159075-diagnosis
http://www.nlm.nih.gov/MEDLINEPLUS/ency/article/000187.htm#Signs%20and%20tests
http://www.americanheart.org/presenter.jhtml?identifier=64
http://www.merck.com/mmhe/sec03/ch027/ch027g.html
http://fr.wikipedia.org/wiki/Tachycardie_ventriculaire
http://www.e-cardiologie.com/maladies/ma-tachyvent.shtml
http://www.besancon-cardio.org/cours/35-tachyven-cli.php
http://www.vulgaris-medical.com/encyclopedie/tachycardie-ventriculaire-5755.html
