Termen cautat
Categorie

Urologie


Urologie

Tot mai multi medici recomanda barbatilor adulti si celor in varsta suplimentul alimentar pentru potenta si ejaculare precoce - power v8 Power V8 trateaza cu usurinta impotenta psihica, elimina ejacularea precoce si nu in ultimul rand creste potenta, oferind erectii cu pana la 72 de ore mai mult Acest supliment alimentar pentru potenta ajuta cu succes barbatii tineri si cei in varsta sa isi recapete apetitul sexual, inlaturand ejacularea precoce si tratand in acelasi timp impotenta (cea de natura psihica), intr-un mod unic, fara adaos chimic, dintr-o combinatie 100% naturala de ginko...
Inima noastră pompează sânge prin artere și astfel se creează oanumită tensiune. Fără tensiune nu ar putea circula sângele, fără circulația sângelui organele nu ar primi oxigen și substanțele nutritive de care au nevoie pentru activitatea lor. Tensiunea arterială asigură ca sângele să ajungă toate părțile corpului Dvs. Dacă sunteți sănătoși atunci arterele Dvs sunt elastice. Când inima pompează sânge prin ele, acestea se întind. Măsura în care se dilată depinde de câtă putere depunde inima pentru apompa sânge. Inima când e liniștită bate cu aproximativ 60-80 bătăi pe minut. Tensiunea...

Vezica neurogena

Generalitati: 

Ce este vezica neurogena?

Reprezinta afectarea functiei aparatului urinar inferior cauzata de o leziune anatomica a inervatiei centrale sau periferice a acestui teritoriu (vezica urinara si aparatul sau sfincterian).Poate fi produsa de afectiuni ca: diabet zaharat, spina bifida, sifilis, tumori medulare sau cerebrale, accident vascular cerebral, scleroza multipla,etc.Are doua forme: spastica(contractanta,hipercontractila) sau hipotona(flacida, paralitica).

Care sunt simptomele?


In cazul formei spastice: diminuarea senzatiei de plenitudine vezicala si de urinare, bolnavul urinind involuntar, frecvent, deseori cu dificultate.Vezica are capacitate diminuata, dar umplerea ei poate determina simptome ca bradicardie, cefalee, hipertensiune arteriala, transpiratii, piloerectie.Pentru golire este necesara stimularea zonelor reflectogene(pielea coapsei, abdomenului, organelor genitale).In cazul formei hipotone: pacientul rezinta Incontinenta urinara (prin preaplin) sau mictiunea se produce prin exercitarea unei presiuni suprapubiene, iar barbatii nu mai prezinta erectii.

Care sunt complicatiile?


Cele mai frecvente complicatii sunt: litiaza si infectia urinara ca urmare a retentiei de urina si a refluxului vezico-ureteral; complicatia finala este insuficienta renala.

Categorii: 
Urologie
Diagnostic: 

Sunt obligatorii: examen clinic general, examen neurologic si examen urologic.
Ca si explorari paraclinice:

  • examene de laborator(uree, creatinina, rezerva alcalina, ionograma, determinarea unei eventuale infectii urinare prin urocultura);
  • urografia (remarca eventualele obstacole in evacuarea urinii);
  • uretrocistografia( mictionala sau retograda); studii urodinamice; cistometria (evalueaza capacitatea si presiunea intravezicala);
  • uretrocistoscopia (necesara uneori pentru confirmarea leziunilor sfincteriene sau vezicale);
  • IRM- de electie.
Tratament: 

Scopul tratamentului este acela de a restaura activitatea vezicala la presiune redusa si realizarea unui act mictional cat mai normal. In cazul formei spastice, in functie de capacitatea vezicala, se urmareste declansarea de mictiuni involuntare (stimulare cutanata abdominala). Uneori se poate administra tratament medicamentos: anticolinergice, alfa-adrenergice, beta-simpaticomimetice, inhibitori prostaglandinici, relaxanti ai musculaturii striate,etc.
In cazul formei hipotone trebuie instituita imediat o forma de drenaj a vezicii (de preferat cateterismul intermitent sau golirea prin compresiune suprapubiana, deoarece sonda uretro-vezicala favorizeaza aparitia infectiei urinare). Ca si medicatie: agenti colinergici, anticolinesterazice, prostaglandine, beta-blocanti,etc.

Cistocelul

Generalitati: 

Ce este cistocelul ? 

In componenta planseului pelvin intra muschii si ligamentele cu rol in sustinerea organelor pelvine reprezentate de uter, vezica urinara sau intestin gros. Atunci cand tesuturile se extind in exces si devin slabite, organele de la nivelul pelvisului pot sa proemine la nivelul vaginului. Afectiunea este denumita cistocel sau prolapsul de vezica si reprezinta tipul de prolaps pelvin cel mai frecvent inregistrat. Prolapsul de vezica urinara apare in circumstantele unor tesuturi intinse pe perioada unei sarcini, din cauza starilor de constipatie sau dupa ridicarea unor greutati care solicita musculatura pelvina. Prolapsul vezicii urinare poate aparea si dupa instalarea menopauzei deoarece titrul de estrogen care favorizeaza mentinerea tonusului muscular pelvin. Astfel, femeile aflate la menopauza si care au nascut mai multi copii sunt expuse riscului de a dezvolta cistocelul. In cazurile de cistocel usor sau moderat, masurile de intretinere si terapiile nechirurgicale pot fi eficiente, insa in cazurile severe, interventia chirurgicala este obligatorie pentru aducerea vaginului si a celorlalte organe pelvine la topografia lor normala.

De ce apare cistocelul ?

Cel mai frecvent, cistocelul se datoreaza modificarilor suferite pe perioada sarcinii si in cursul nasterii. In aceste cazuri, musculatura si ligamentele cu rol in sustinerea vaginului sufera modificari de structura, in special in cursul travaliului cand se produc numeroase intinderi si slabiri ligamentare si musculare. Din acest motiv, cistocelul se inregistreaza in special la femeile care au trecut prin nasteri multiple. Vezica urinara nu se prolabeaza la toate persoanele care au trecut prin nasteri naturale. Musculatura si ligamentele cu functie de sustinere a organelor pelvine pot fi suficient de puternice incat sa nu fie afectate de modificari pe parcursul sarcinii. Femeile care au trecut prin nasteri prin cezariana nu sufera in general de cistocel. Prolapsul poate fi determinat de modificarea structurii planseului pelvin in urmatoarele circumstante:

  • In caz de supraponderabilitate sau obezitate.
  • In conditiile ridicarii succesive de greutati.
  • In urma perioadelor de constipatie.
  • In caz de bronsita sau tuse cronica.

Care sunt factorii de risc ai aparitiei cistocelului ?

Intre factorii predispozanti pentru instalarea prolapsului vezicii urinare se numara:

  • Nasterea

Femeile care au trecut prin mai multe nasteri pe cale naturala sunt expuse unui risc mult mai mare de a fi afectate de un prolaps pelvin.

  • Inaintarea in varsta

Pe masura ce inainteaza in varsta, femeile sunt mult mai susceptibile de a suferi un cistocel din cauza pierderii treptate a functiei nervoase a structurilor de la nivelul cavitatii pelvine. Astfel, musculatura se intinde si devine mult slabita, fiind incapabila sa mai faca fata chiar si eforturilor normale. Aceasta scadere a functionalitatii devine evidenta dupa atingerea varstei menopauzei, atunci cand nivelele estrogenului si a colagenului scad. Colagenul reprezinta o substanta proteica cu rol in conservarea musculaturii pelvine.

  • Histerectomia

Histerectomia reprezinta interventia chirurgicala de indepartare a corpului uterin, manopera care poate sa contribuie la slabirea structurii planseului cavitatii pelvine.

  • Factorii genetici

In unele cazuri, aparitia cistocelului este conditionata de factorii genetici, la unele femei tesuturile din regiunea pelvina fiind mult mai puternice decat la altele, astfel ca si proportia de persoane afectate sau neafectate variaza.

Cum se manifesta cistocelul ?

  • Senzatia de presiune asupra pelvisului sau a vaginului, in special in circumstante precum statul in picioare pentru o perioada mai lunga de timp.
  • Senzatie de disconfort resimtita pe durata tusei sau atunci cand se ridica greutati.
  • Observarea unei tumefactii, de dimensiunea unei nuci sau a unui grapefruit, care nu mai este vizibila atunci cand se adopta pozitia culcat
  • Resimtirea unei senzatii de golire incompleta la nivelul vezicii urinare imediat dupa mictiune.
  • Pierderi involuntare de continut urinar atunci cand persoana stranuta, rade sau tuseste. Aceasta situatie este denumita si incontinenta urinara de efort si poate evolua si mai grav putand sa conduca la pierderea completa a controlului asupra vezicii urinare.
  • Producerea infectiilor urinare repetate.
  • Senzatie de durere sau pierderea continutului urinar pe parcursul raporturilor sexuale.
Categorii: 
Obstetrica - ginecologie
Urologie
Simptome: 
Dispareunie
Enurezis
Diagnostic: 

Daca cistocelul nu se desfasoara sub o forma grava, instituirea tratamentului nu este neaparat necesara, persoana afectata putand nici sa nu realizeze ca are aceasta problema. Cistocelul cu evolutie moderata sau severa poate detrmina disconfort sau senzatie dureroasa intensa. Evacuarea continutului urinar de la nivelul vezicii poate fi realizata cu greutate, motiv pentru care si infectiile urinare se manifesta mai frecvent. Pentru stabilirea unui diagnostic de cistocel, personalul medical efectueaza un examen fizic la nivel perineal, preia anamneza si date despre alte antecedente de natura medicala sau despre numarul de nasteri suferite. Pe parcursul examenului fizic, specialistul poate sa indice femeii sa incordeze regiunea studiata pentru observarea gradului de coborare a organelor pelvine la nivelul traiectului vaginal. Pacientei i se va spune sa contracte si muschii pelvini pentru a se putea stabili cat de puternica este musculatura pelvina.

Tratament: 

Conduita terapeutica optima variaza in functie de stadiul de evolutie al bolii. In cazurile usoare de cistocel nu se instituie terapia, ci se recomanda respectarea unor reguli simple si efectuarea unor exercitii fizice cu rol in intarirea musculaturii pelvine. In cazul in care masurile simple nu sunt eficiente, se procedeaza la instituirea unor masuri mai eficiente precum:

  • Folosirea pesarelor

Pesarele reprezinta niste inele confectionate din material plastic sau din material cauciucat. Acestea se introduc in lumenul vaginal avand functia de sustinere a vezicii urinare si de a permite prezervarea topografiei ei fiziologice. Exista si situatii cand medicul recomanda utilizarea diafragmei in locul pesarelor. Pesarele reprezinta, in general, o metoda alternativa cu caracter temporar pana la efectuarea interventiei chirurgicale, insa care poate fi folosita pe durata mai multor ani.

  • Terapia cu estrogeni

Administrarea de hormon estrogen pe cale orala sau cu uz topic, local, se indica femeilor aflate la varsta menopauzei. Titrul de hormon estrogen se reduce dupa instalarea menopauzei, fapt care determina slabirea musculaturii care sustine organele de la nivelul cavitatii pelvine.

  • Tratamentul chirurgical

In cazul in care cistocelul evolueaza mai grav sau in urma tratamentului instituit nu s-au obtinut rezultatele scontate, devine necesara corectia pe cale chirurgicala. Interventia chirurgicala are rol in ameliorarea simptomatologiei si consta in refacerea structurii anterioare a treiectului vaginal. Pe parcursul interventiei de corectie a cistocelului, chirurgul va ridica vezica urinara pana la nivelul la care trebui sa se afle in mod normal si contribuie la intarirea musculaturii si a structurilor ligamentare de la nivelul planseului cavitatii pelvine. Procedura chirurgicala poate sa necesite eliminarea tesuturilor prea afectate. Corectia pe cale chirurgicala a cistocelului isi mentine eficienta pe durata mai multor ani , insa riscul aparitiei recidivelor ramane prezent din cauza slabirii musculaturii pelvine pe masura ce persoana afectata inainteaza in varsta.

In caz de recidiva a cistocelului, pacienta va fi nevoita sa fie supusa unei noi interventii chirurgicale. Cea de-a doua interventie chirurgicala suferita are sanse mult mai mici de reusita decat prima. Daca tesuturile care au rol de sustinere a vaginului devin anormal de subtiri, se folosesc grefele pentru intarirea tesuturilor vaginale si pentru a contribui la functia de sustinere a organelor pelvine. Exista si situatii in care specialistul poate recomanda efectuarea histerectomiei sau a indepartarii uterului pe cale chirurgicala cu scopul corectarii problemei si a prevenirii recurentelor. Interventia chirurgicala este contraindicata pacientelor care isi doresc o sarcina, insa in cazul in care prolapsul produce un disconfort accentuat, se efectueaza interventia chirurgicala oricum, iar pacienta poate sa aiba copii, insa nasterea se va produce prin operatia de cezariana.

Tratarea incontinentei urinare

Medicul specialist recomanda administrarea colagenului pe cale injectabila periuretral pentru tratarea incontinentei provocate de instalarea cistocelului. In acest mod, grosimea musculaturii uretrale se dezvolta, iar pierderile involuntare de continut urinar sunt prevenite.

Prevenirea prolapsului de vezica

Instalarea prolapsului vezical se poate preveni prin adoptarea masurilor urmatoare:

  • Exercitii fizice speciale pentru intarirea musculaturii pelvine. Exercitiile Kegel sunt foarte importante pentru restabilirea tonusului muscular dupa nastere.
  • Prevenirea si tratarea constipatiei.
  • Evitarea ridicarii greutatilor sau ridicarea lor in mod corect.
  • Controlarea tusei.
  • Tratarea bronsitei.
  • Renuntarea la fumat.
  • Evitarea acumularii surplusului ponderal. Pacientele trebuie sa cunoasca greutatea ideala si sa faca tot posibilul sa se mentina cat mai aproape de valoarea acesteia.

Este recomanda efectuarea exercitiilor Kegel in fiecare zi pentru intarirea musculaturii si a structurilor ligamentare pelvine:

  • Exercitiile se initiaza prin identificarea muschilor pelvini care sunt resimtiti atunci cand procesul de urinare este intrerupt in curs de desfasurare. Acestia au rolul de a inchide orificiile uretral si anal.
  • Pacienta trebuie sa tina minte cum se simte controlul acestor grupe musculare si sa repete exercitiul acesta chiar si atunci cand nu se produce mictiunea. In cazul in care se simte produce contractarea feselor si a musculaturii abdomminale, exercitiul nu se efectueaza in mod corect.
  • Atunci cand pacienta descopera metoda de contractare a musculaturii pelvine in mod corect, contractia trebuie mentinuta timp de trei secunde si abandonata pentru alte trei secunde.
  • Se recomanda repetarea acestui exercitiu de 10 sau 15 ori pe durata unei sedinte. Exercitiul se va realiza zilnic, de cel putin trei ori.
  • Pacientele pot efectua aceste exercitii pe durata unei calatorii, in timpul programului de munca sau in alte circumstante diverse pe parcursul zilei.

Prevenirea sau corectarea constipatiei

Presiunea exercitata de plenitudinea intestinului asupra organelor pelvine sporeste si tensiunea exercitata asupra peretilor vaginali si slabeste rezistenta tesuturilor care fac legatura inttre organe si a musculaturii pelvine. Pentru prevenirea sau remedierea starii de constipatie se recomanda urmatoarele:

  • Exercitii fizice usoare, plimbari de scurta durata efectuate zilnic. Prelungirea plimbarilor se poate realiza pana la atingerea a minim 20 de minute pe zi.
  • Este recomandat consumul zilnic de lichide in cantitatile necesare. Persoanele adulte au nevoie zilnic sa consume o cantitate cuprinsa intre 8 si 10 pahare de apa, lichide decofeinizate sau sucuri de fructe. Se recomanda evitarea bauturilor alcoolice sau cofeinizate, care pot sa accentueze starea de deshidratare. Pacientii afectati de insuficiente organice cardiace sau renale trebuie sa ceara sfatul medicului in ceea ce priveste volumul de fluide recomandat in cazul lor.
  • Alimentatia sa fie una bogata in fibre precum cerealele, legumele si fructele. Se poate astfel include in alimentatia obisnuita o chifla din tarate sau din cereale la portia de mic dejun si un fruct la masa de pranz.
  • Emisiile de gaze zilnic, dupa servirea micului dejun este benefica. Programele fizice zilnice bine stabilite contribuie la emisia de gaze.
  • In conditiile unei constipatii persistente, consumul de fibre sintetice poate contribui la ameliorarea problemei. Fibrele sintetice sunt disponibile sub forma Citrucelului, Metamucilului sau a Perdiemului si trebuie consumate zilnic.
  • Administrarea laxativelor precum Colacemul previn cresterea tensiunii de la nivelul intestinului in cazul in care scaunele au consistenta solida.

Testicul necoborat in scrot sau criptorhidie

Generalitati: 

Testiculele se formeaza in viata intrauterina in regiunea lombara si incep sa coboare dupa luna a IV-a de viata embrionara, astfel incat la nastere, in mod normal, testiculele se gasesc in scrot. La 10-50% dintre prematuri si la un procent mai mic dintre nou-nascutii la termen, unul sau ambele testicule nu sunt coborate la nastere (criptorhidie). Nu se cunoaste de ce apare testiculul necoborat in scrot. La mai mult de jumatate din cazuri, testiculele coboara la locul lor pana la varsta de 3 luni. In cazul in care copilul nu are coborate testiculele pana la varsta de 6 luni, trebuie examinat de catre medic, care va sugera tratamentul adecvat.

Ce trebuie sa stie un parinte

Scrotul la un copil care nu are testiculele coborate poate fi:

  • nedezvoltat. In mod normal scrotul copilului este rotund si cateodata incretit. In cazul testiculului necoborat, scrotul poate fi mai moale si mai putin rotund, pe o parte sau pe ambele parti
  • dezechilibrat (asimetric). Daca numai un testicul este coborat, scrotul apare dezechilibrat, cu o parte mai mare, mai plina si mai bine dezvoltata; partea cu testiculul necoborat este mai mica si mai plata. De asemenea, corpul rotund al testiculului nu se simte la palpare pe una sau pe ambele parti ale scrotului, unde nu este coborat testiculul.

Care sunt riscurile criptorhidiei

Riscul pentru cancerul testicular este de 20 de ori mai mare la barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat comparativ cu ceilalti barbati. Din aceasta cauza barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat, trebuie examinati medical periodic (cel putin la doi ani) toata viata. Aceasta examinare periodica trebuie sa includa o examinare fizica a testiculului.
Complicatiile mai frecvent intalnite ale criptorhidiei sunt:

  • degenerarea canceroasa (risc de 10-30 ori mai mare)
  • torsiunea testiculului mai rara decat la testiculul coborat, dar mult mai grava
  • traumatismul in conditiile in care testiculul poate fi strivit de planul pubisului
  • sterilitatea (10% din sterilitati sunt cauzate de criptorhidia la un singur sau la ambele testicule, operate sau nu!). Tulburarile de formare a spermatozoizilor sunt determinate de temperaturile crescute din abdomen.
Categorii: 
Pediatrie
Urologie
Simptome: 
Testicul necoborat in scrot ( Criptorhidie )
Diagnostic: 

In mod normal, medicul va constata testiculul necoborat in timpul examinarii, cu ocazia consultului general al nou-nascutului sau in timpul consultului de rutina la copil. Medicul va chestiona familia despre istoricul medical al copilului pentru a putea stabili diagnosticul de testicul necoborat. Daca medicul suspecteaza aceasta situatie, in mod normal va indruma copilul la un specialist, precum chirurgul pediatru sau urologul pediatru. Daca un testicul nu se simte in timpul examinarii fizice, sunt necesare teste suplimentare pentru a stabili cauza:

  • un testicul ectopic: aceasta inseamna ca testiculul se afla intr-o pozitie anormala, in zona inghinala
  • un testicul retractil: aceasta inseamna ca testiculul a coborat in intregime, dar cateodata este retras din scrot, de muschiul care este atasat la el
  • un testicul absent sau malformat: aceasta situatie poate fi determinata de o anomalie aparuta in timpul dezvoltarii testiculului, in timpul sarcinii
  • hypospadias: acesta este un defect comun, de la nastere, cand uretra nu este dezvoltata pana la varful penisului; in aceasta situatie uretra se deschide undeva pe fata inferioara a penisului. In majoritatea cazurilor de hypospadias, testiculele nu au coborat in scrot.

Procesul de identificare a tipului de testicul necoborat sau excluderea altor conditii similare poate include:

  • dozari hormonale: foloseste un esantion de sange pentru a determina daca testiculul lipseste (anorchia);
  • explorarea chirurgicala laparoscopica: va verifica prezenta unuia sau a ambelor testicule si va evalua conditia lor. Medicul poate folosi laparoscopia pentru a vedea in interiorul abdomenului, daca testiculele nu se simt (nepalpabile) la examenul fizic; in timpul laparoscopiei, chirurgul introduce in cavitatea abdominala a copilului un instrument subtire cu sursa de lumina, prin intermediul unei incizii mici efectuate sub ombilic
  • teste imagistice medicale, cum ar fi ultrasonografia (ecografia), rezonanta magnetica (RMN), tomografia computerizata (CT scan): aceste teste pot ajuta la localizarea unui testicul necoborat. Oricum, acestea nu sunt destul de eficiente pentru a inlocui examenul fizic, testele hormonale si laparascopia. De asemenea, copiii mici trebuie sedati pentru efectuarea testelor imagistice, fapt ce le face mai putin adecvate pentru copil. Testele imagistice sunt considerate mai folositoare la copiii mai mari, la adolescenti sau barbati.
Tratament: 

Dupa varsta de 6 luni - 1 an nu mai exista nici o sansa de coborare spontana a testiculului criptorhid. De aceea se indica un tratament:

a. Medicamentos: injectarea de hormon HCG (gonadotropina corionica umana), o serie de 9 injectii, cate 500 U la 2 zile (inainte de 2 ani) si cate 1500 U la 2 zile (dupa 2 ani). Rata de succes aproximata este de 40% in caz de localizare inghinala si 20% in formele abdominale. Cele mai bune rezultate pana la varsta de 5 ani. Tratamentul cu hormon LH-RH (gonadoliberina) da rezultate asemanatoare.

b. Chirurgical - acesta are in vedere verificarea existentei criptorhidiei, apoi eliberarea chirurgicala a testiculului printr-o disectie minutioasa si fixarea testiculului in scrot. Tratamentul chirurgical este indicat in toate cazurile de esec ale tratamentului hormonal. Daca exista o coborare ulterioara a testiculului dupa succesul initial al terapiei hormonale se poate recurge la o a doua serie de injectii cu HCG pentru a realiza o coborare definitiva (aproximativ 90% din cazuri). Daca se decide interventia prea tarziu sau daca testiculul identificat este atrofic (degenerat) se va practica orhidectomia (extirparea testiculului).

Dupa ce copilul a fost operat pentru un testicul necoborat trebuie:

  • verificat locul operatiei pentru a observa semnele de infectie, precum roseata, tumefierea, durerea sau secretia
  • protejata zona genitala de traumatisme: copilul trebuie sa evite sa calareasca jucarii, ca de exemplu bicicleta, tricicleta timp de 2 saptamani; copiii mai mari trebuie sa evite jocurile sportive, jocurile dure, care prezinta risc de ranire a zonei genitale
  • respectate toate recomandarile privind examinarile ulterioare, in asa fel incat medicul sa poata examina copilul in vederea descoperirii semnelor de complicatii; in cazuri rare, testiculul poate parasi scrotul din nou (reascendenta) dupa operatie, necesitand tratament ulterior pentru a fi asezat din nou in scrot.

Spina bifida

Generalitati: 

Ce este spina bifida

Spina bifida este un defect congenital care implica dezvoltarea incompleta a tubului neural sau a oaselor care il acopera. Denumirea spina bifida provine din limba latina si inseamna in traducere literala coloana "rupta" sau "deschisa". Spina bifida apare la sfarsitul primei luni de sarcina, cand cele doua parti ale coloanei vertebrale ale embrionului nu reusesc sa se uneasca, lasand o zona deschisa. In anumite cazuri, coloana sau alte membrane pot iesi prin deschiderea din spatele embrionului. Boala poate fi detectata de obicei inainte de nasterea copilului si poate fi tratata imediat.

Care sunt cauzele bolii

Cauzele spinei bifida sunt in general necunoscute. Unele dovezi sugereaza ca poate fi cauzata de gene, dar in cele mai multe cazuri nu exista precedente familiale.

Care sunt manifestarile spinei bifida

Bebelusii care se nasc cu spina bifida oculta (ascunsa) adesea nu manifesta semne sau simptome exterioare. Coloana vertebrala nu iese prin piele, desi pot avea un smoc de par, un semn din nastere sau o gropita pe piele deasupra partii de jos a coloanei. Semnele sunt evidente in alte forme ale bolii. Bebelusii care s-au nascut cu forma de meningocel a bolii au un sac cu fluid vizibil pe spate. Sacul este acoperit adesea de un strat subtire de piele si poate varia intre dimeniunile unui strugure si cele ale unui grapefruit. Bebelusii care s-au nascut cu mielomeningocel au si ei o umflatura asemanatoare unui sac care iese din spate, dar nu intotdeauana este acoperita de un strat de piele. In anumite cazuri nervii coloanei vertebrale pot fi vizibili. Un bebelus care are si hidrocefalie are un cap mai mare, ca rezultat al excesului de fluid si al presiunii intracraniene.

Categorii: 
Neurologie
Ortopedie
Pediatrie
Urologie
Simptome: 
Dificultate de mers
Encoprezis
Enurezis
Diagnostic: 

Parintii care asteapta un copil pot afla daca fatul are spina bifida prin intermediul unor teste prenatale. Medicul va masura cantitatea de AFP (alfa feto-proteina) din sangele mamei. Daca aceasta cantitate este ridicata, testul va fi repetat deoarece in multe cazuri, nivelurile AFP ridicate sunt false. In cazul in care cantitatea este din nou ridicata, alt test sau alte teste vor fi efectuate pentru a verifica si a confirma diagnosticul. Medicii pot folosi si ecografia pentru a vedea daca un bebelus are spina bifida. In anumite cazuri, defectul spinal poate fi detectat la examinarea ecografica. Amniocenteza poate si ea sa ajute la determinarea bolii. Aceasta procedura presupune introducerea unui ac prin abdomenul mamei in uter pentru a colecta fluid, din care se masoara nivelul de AFP.

Tratament: 

Copiii care au spina bifida oculta de obicei nu necesita tratament.In cazurile de spina bifida manifesta, tratamentul depinde foarte mult de tipul de spina bifida si de severitatea bolii. Un copil care are forma de meningocel a bolii este de obicei operat de timpuriu, iar medicul impinge meningele inapoi si inchide spatiul dintre vertebre. Multi copii care au acest tip de spina bifida nu mai au alte probleme de sanatate ulterior, in afara cazului in care sacul contine nervi.

Bebelusii care s-au nascut cu forma de mielomeningocel a bolii necesita imediat o atentie mai mare si de obicei sunt operati in prima sau a doua zi de viata. In timpul acestei prime operatii, medicul de obicei impinge inapoi tubul neural in vertebre si inchide spatiul pentru a preveni infectiile si a proteja tubul neural. Un bebelus care are si hidrocefalie va necesita o operatie pentru a plasa un sunt (dren) in creier. Acesta este un tub subtire care ajuta la reducerea presiunii asupra creierului drenand si eliminand fluidul in exces.

In plus, unii copii necesita operatii ulterioare pentru a rezolva problemele pe care le au cu picioarele, soldurile sau coloana. Locatia fistulei din spate dicteaza adesea ce tip de ajutoare sau echipamente adaptive va necesita un copil diagnosticat cu mielomeningocel. Copiii care au fistula in partea de sus a coloanei vertebrale si paralizie extinsa vor avea adesea nevoie de un scaun cu rotile pentru a se deplasa, in timp ce aceia care au fistula ceva mai jos ar putea folosi carje, suporturi pentru picioare sau aparate de mers. Parintii unui copil care are spina bifida vor primi de obicei suport de la o echipa medicala ce poate include mai multi doctori (neurochirurgi, urologi, chirurgi ortopezi, specialisti in recuperare si pediatri), un asistent medical specializat in recuperare, specialisti in terapie fizica si ocupationala si un asistent social. Scopul este de a crea un stil de viata pentru copil si famile astfel ca dizabilitatea sa interfereze cat mai putin cu activitatile zilnice normale ale copilului.

Subscribe to RSS - Urologie