Zona zoster

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Amorteala, Durere, Cefalee, Durere gastrica, Eruptie cutanata, Febra, Frison, Furnicaturi, Prurit, Sensibilitatea la lumina (fotofobia), Slabiciune musculara, Umflarea ganglionilor limfatici

Categorii de medicamente

Preparate hormonale sistemice (exclusiv hormoni sexuali)

CORTICOSTEROIZI DE UZ SISTEMIC

Antiinfectioase de uz sistemic

ANTIVIRALE DE UZ SISTEMIC

Sistemul nervos

ANALGEZICE

ALTE PREPARATE CU ACTIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS

Imagini

GENERALITATI:

Ce este zona zoster?

Zona zoster este o boala dermatologica cauzata de reactivarea virusului herpes zoster (virusul varicelo-zosterian), care se caracterizeaza de aparitia unei eruptii cutanate dureroase, de obicei acoperita cu vezicule (leziune tegumentara de mici dimensiuni, plina cu lichid). Termenul de zona zoster este derivat din latina cu sensul de centura, ceea ce reflecta distributia eruptiei cutanate sub forma unei benzi. Aceasta banda este de obicei numai pe o parte a corpului si reprezinta un dermatom - teritoriul cutanat inervat de fibrele senzitive ale unui singur nerv spinal.
Virusul varicelo-zosterian este acelasi virus care determina aparitia varicelei in perioada copilariei. Virusul varicelo-zosterian persista timp indelungat (probabil toata viata) in organismul persoanelor care au suferit de varicela (aparenta clinic sau nu). Se realizeaza astfel o infectie persistenta, localizata in ganglionii nervosi spinali sau cei omologi ai nervilor cranieni (virusul ramane in stare latenta in ganglionii nervosi timp de mai multi ani). Dupa varicela, sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a impiedica o recidiva, dar insuficient pentru a suprima persistenta virusului in ganglioni sau radacinile nervoase. Astfel, in conditiile scaderii imunitatii (stres, efort fizic mare, infectii respiratorii, traumatism), infectia se poate reactiva determinand aparitia zonei zoster.
Majoritatea pacientilor care sufera de zona zoster au varsta peste 60 de ani, rareori zona zoster apare la persoanele mai tinere. Frecventa bolii este mai mare la adulti si batrani (90%), iar la copii apare foarte rar (5% din totalul cazurilor). Aproximativ 90% din populatia adulta la nivel mondial este purtatoare a virusului varicelei, iar 20% din aceste persoane vor fi afectate de zona zoster intr-un moment al vietii. Incidenta zonei zoster este egala la femei si barbati. Persoanele varstnice (peste 50 de ani), cei cu cancer, HIV sau transplant de organe au un risc mai mare de a prezenta zona zoster. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu zona zoster sunt persoane sanatoase.

Care sunt cauzele si factorii de risc?

Zona zoster este o infectie provocata de virusul varicelo-zosterian, virusul care determina si aparitia varicelei. Dupa ce o persoana se vindeca de varicela, virusul varicelo-zosterian calatoreste de la nivelul pielii de-a lungul nervilor si se cantoneaza la nivelul ganglionilor radacinii dorsale. Virusul poate ramane in stare latenta in ganglionii radacinii dorsale timp indelungat, insa la unele persoane virusul se reactiveaza cu aparitia zonei zoster.
Cauzele reactivarii virusului varicelo-zosterian dupa o perioada prelungita de inactivitate sunt necunoscute. Factori de risc sunt:

• Persoanele cu varsta mai mare de 50 de ani. Riscul de aparitie a zonei zoster creste odata cu inaintarea in varsta. Un studiu a estimat ca o persoana care ajunge la varsta de 85 de ani are un risc de 50% de a avea zona zoster. Riscul pentru nevralgie postherpetica este, de asemenea, mai mare la persoanele in varsta si creste dramatic dupa 50 de ani. Nevralgia postherpetica este persistenta durerii de-a lungul unuia dintre nervi si este complicatia cea mai de temut a zonei zoster.
• Sistemul imunitar slabit (imunosupresie). Persoanele la care sistemul imunitar este afectat de boli, cum ar fi SIDA sau cancerul au un risc mult mai mare de a dezvolta zona zoster decat persoanele cu sistem imunitar normal. Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul SIDA, numite inhibitori de proteaza, poate creste, de asemenea, riscul de zona zoster.
• Cancer. Persoanele cu cancer au un risc crescut de zona zoster. Cel mai mare risc il prezinta pacientii cu boala Hodgkin (13 - 15% dintre acesti pacienti dezvolta zona zoster). Aproximativ 7 - 9% din pacientii cu limfom si 1 - 3% din pacientii cu alte tipuri de cancer au zona zoster. Chimioterapia si radioterapia utilizate in tratamentul cancerelor mareste riscul de zona zoster.
• Medicamentele imunosupresoare. Pacientii care iau anumite medicamente care deprima sistemul imunitar au un risc crescut pentru zona zoster (precum si alte infectii). Acestea includ: azatioprina, clorambucil, ciclofosfamida, ciclosporina, cladribine, infliximab, adalimumab, corticosteroizii (metilprednisolon, prednison),etc. Aceste medicamente sunt folosite pentru pacientii care au fost supusi transplantului de organe sau pacientii care sufera de bolile autoimune severe ( artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, scleroza multipla, boala Crohn, colita ulcerativa).
• Infectia cu virusul varicelo-zosterian (varicela) in primul an de viata.
• Expunerea in utero la varicela. In cazul in care o femeie insarcinata are varicela, copilul ei are un risc crescut de dezvoltare a zonei zoster in timpul primilor 2 ani de viata.
• Stres, oboseala sau traumatisme.

Zona zoster este o afectiune contagioasa?

Da, zona zoster este o afectiune contagioasa. Virusul varicelo- zosterian se poate transmite de la persoana cu zona zoster la copiii sau adultii care nu au avut varicela, dar, in loc de a dezvolta zoster zoster, aceste persoane dezvolta varicela. Dupa ce o persoana a avut varicela aceasta nu poate contacta virusul de la altcineva. Odata infectate cu virusul varicelo-zosterian persoanele au un risc potential de a dezvolta zona zoster mai tarziu in viata.
Zona zoster este contagioasa atata timp cat se formeaza noi vezicule (lichidul din interiorul veziculelor cutanate contine particule virale) si in timpul cat se usca veziculele mai vechi. Similar cu varicela, pacientul cu zona zoster este contagios pe toata durata bolii, pana la aparitia crustelor. Dupa ce toate veziculele sunt acoperite de cruste virusul nu mai poate fi raspandit. Pacientii cu zona zoster trebuie sa evite contactul fizic cu persoanele care nu au avut varicela si in cazul carora infectia ar putea antrena consecinte grave - cum este cazul femeilor insarcinate (infectia poate fi periculoasa pentru fat), persoanelor imunodeprimate si nou-nascutilor.
 

Care sunt simptomele zonei zoster?

• Eruptie cutanata

Zona zoster se caracterizeaza printr-o eruptie cutanata dureroasa acoperita cu vezicule (leziune tegumentara de mici dimensiuni, plina cu lichid). Aceasta poate afecta diferite parti ale corpului, in functie de dermatoamele (zona a pielii inervata de un singur nerv spinal) implicate. Eruptia cutanata in zona zoster tinde sa fie mai dureroasa si produce mai putin prurit (mancarime) decat in cazul varicelei.
In majoritatea cazurilor, simptomul principal este sensibilitatea sau durerea de-a lungul traiectului unui nerv , de obicei unilateral (pe o singura parte a corpului). Uneori este insotita de alte simptome, cum ar fi amorteli, furnicaturi si mancarimi. In unele cazuri zona zoster este nedureroasa ( mai frecvent la copii).
Dupa 2-5 zile de la aparitia sensibilitatii sau durerii, la suprafata pielii se observa o eruptie constand in eritem (inrosirea pielii) acoperit de vezicule (leziuni ale pielii pline cu lichid). Ulterior veziculele se sparg formand mici ulcere, care se usuca si se acopera cu o crusta. Eruptia cutanata dureaza, de obicei, aproximativ 2-3 saptamani.
Eruptia cutanata cel mai adesea apare de-a lungul unui singur dermatom si pe o singura parte a corpului, cu toate ca 2 sau 3 dermatome adiacente pot fi ocazional implicate. Dermatomele toracice si lombare sunt cel mai adesea afectate de zona zoster. De asemenea dermatoamele cervicale si oftalmice sunt frecvent afectate. Unii pacienti pot prezenta vezicule raspandite pe suprafata pielii corpului la distanta de eruptia cutanata. Acest lucru se produce atunci cand mici cantitati de virus varicelo-zosterian sunt eliberate din zonele afectate in sange. In general veziculele tind sa fie mai profunde la pacientii varstnici.

• Febra si frisoane
• Dureri de cap
• Sensibilitate la lumina
• Inflamarea ganglionilor limfatici determina marirea de volum a ganglionilor si durere.
• Slabiciune musculara
• Tulburari gastrice

Care sunt complicatiile zonei zoster?

• Nevralgia postherpetica. Unele persoane continua sa acuze dureri la nivelul eruptiei cutanate mult timp dupa ce veziculele au disparut. Aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de nevralgie postherpetica si apare atunci cand fibrele nervoase deteriorate trimit semnale exagerate de durere la nivelul creierului. Aceasta este putin frecventa la tineri, insa jumatate dinte persoanele peste 50 de ani cu zona zoster acuza dureri cateva luni dupa disparitia semnelor de pe piele. Se manifesta prin senzatia de arsura, durere intepatoare in zona afectata, sensibilitate crescuta la atingere. Afecteaza cel mai des fruntea si toracele.
• Pierderea vederii. Zona zoster oftalmic (eruptia apare pe frunte, obraz, nas si in jurul unui ochi) poate provoca infectii oculare dureroase, care pot duce la pierderea vederii.
• Probleme neurologice. In functie de nervii care sunt afectati, zona zoster poate provoca encefalita (inflamatia creierului), tulburari de auz sau echilibru, paralizie faciala.
• Infectii ale pielii. In cazul in care zona zoster nu este tratata in mod corespunzator se poate produce suprainfectia cu bacterii.

DIAGNOSTIC:

Examenul clinic
Examenul clinic este cel mai frecvent mod prin care se stabileste diagnosticul de zona zoster. Pentru a diagnostica zona zoster, medicul va efectua un examen fizic complet. Inspectia eruptiei cutanate acoperite de vezicule este de cele mai multe ori suficienta pentru stabilirea diagnosticului. Desi la debut zona zoster este uneori confundata cu urticaria (papule sau placi albe sau rosiatice,usor proeminente la suprafata pielii , insotite de mancarime) sau scabia (papule ,vezicule si leziuni datorate gratajului), durerea si aparitia veziculelor cu distributie in " banda", pe o singura parte a corpului sunt sugestive pentru stabilirea diagnosticului de zona zoster.
Cu toate acestea, uneori medicul poate alege sa efectueze teste de confirmare, inclusiv:

Frotiul Tzanck
Frotiul Tzanck consta in deschiderea unei vezicule si colectarea lichidului si a celulelor pielii pentru analiza la microscop. Un frotiu Tzanck poate pune in evidenta modificari virale in interiorul celulelor, desi nu poate distinge virusul varicelo-zosterian de virusul herpes simplex.

Culturile virale si determinarea anticorpilor specifici
Culturile virale si determinarea anticorpilor specifici (prin imunofluorescenta directa) din lichidul din interiorul veziculelor pot pune in evidenta virusul varicelo-zosterian. Rezultatele imunofluorescentei directe sunt adesea disponibile in cateva ore. Acest test permite diferentierea intre virusul varicelo-zosterian si virusul herpes simplex. Culturile virale poate dura pana la 2 saptamani sau mai mult pentru a obtine rezultatele.

Biopsia cutanata
Biopsia cutanata presupune recoltarea unui fragment de piele afectata pentru analiza microscopica. Se pot realiza, de asemenea, culturi din tesutul de biopsie in cazul in care nu exista vezicule disponibile. De asemenea, ADN-ul viral (acidul dezoxiribonucleic) poate fi detectat cu ajutorul PCR (reactia de polimerizare in lant) din fragmentul de biopsie. Acest test este costisitor si nu este utilizat in mod obisnuit.

TRATAMENT:

Tratamentul medicamentos
Unii medici recomanda numai tratamentul simptomelor, cum ar fi durerea, atunci cand boala este diagnosticata dupa mai mult de 72 de ore de la aparitia eruptiei cutanate. Pentru ameliorarea durerilor pot fi utilizate paracetamol, aspirina, ibuprofenul sau antidepresivele triciclice. Cremele aplicate la nivelul eruptiei pot ajuta la reducerea pruritului (mancarimii). Nevralgia postherpetica poate necesita medicamente suplimentare, cum ar fi opioidele (de exemplu, oxicodona, morfina).
Medicamentele antivirale, cum ar fi aciclovir, famciclovir sau vidarabina, pot reduce durata eruptiei cutanate si amelioreaza durerea, inclusiv durerea din nevralgia postherpetica. Aceste medicamente trebuie sa fie administrate precoce (pana la aproximativ 24-72 de ore de la aparitia eruptiei cutanate) pentru a fi benefice. In cazuri speciale (de exemplu pacientii imunodeprimati) medicamentele antivirale pot fi administrate intravenos.
Uneori, corticosteroizii (administrati local sub forma de creme) sunt utilizati pentru a reduce inflamatia. Se poate administra interferon pentru intarirea sistemului imunitar sau corticosteroizi pentru a impiedica formarea de noi vezicule si pentru a diminua durerea. Interferonul este o proteina a organismului ce participa la raspunsul imunitar impotriva virusilor. Corticosteroizii pot de asemenea reduce incidenta nevralgiilor post-herpetice.

Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este rar utilizat , in special in cazurile severe si prelungite de nevralgie postherpetica. Aceasta nevralgie poate fi o problema continua, care slabeste mai ales persoanele in varsta. Cand toate celelalte tratamente esueaza, reducerea si controlul durerii se poate obtine cu ajutorul chirurgiei. Tratamentul chirurgical consta in intreruperea transmiterii semnalelor dureroase la creier, prin sectionarea nervilor in craniu sau la nivelul coloanei vertebrale.

Profilaxie
Doua vaccinuri poate ajuta la prevenirea zonei zoster - vaccinul antivaricela si vaccinul impotriva zonei zoster.
Vaccinul antivaricela. Vaccinul antivaricela este des folosit pentru prevenirea varicelei la copii. Este recomandat pentru copii cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 luni. Vaccinul este, de asemenea, recomandat pentru adulti care nu au avut niciodata varicela. Desi vaccinul nu garanteaza ca persoana nu va face niciodata varicela sau zona zoster, el reduce sansele aparitiei complicatiilor si reduce severitatea bolii.
Vaccinul impotriva zonei zoster .Vaccinul impotriva zonei zoster poate ajuta la prevenirea zonei zoster la adulti cu varsta peste 60 de ani si care au avut varicela. La fel ca vaccinul antivaricela, acest vaccin nu poate garanta faptul ca persoana nu va face zona zoster, insa reduce durata si severitatea bolii si riscul de aparitie a nevralgiei postherpetica.
Vaccinul impotriva zonei zoster este recomandat pentru toti adultii cu varsta peste 60 de ani, indiferent daca au avut sau nu zona zoster in antecedente. Herpesul zoster Vaccinul este folosit doar ca o strategie de prevenire, cu toate acestea. Nu este destinat pentru tratamentul persoanelor care au, in prezent bolii.
Vaccinul impotriva zonei zoster nu se recomanda daca:

• Persoana a avut reactii alergice la gelatina, neomicina sau orice alt component al vaccinului
• Persoana are un sistem imunitar slabit cum ar fi pacientii cu HIV / SIDA
• Persoanele care primesc tratamente medicale, cum ar fi steroizii, radioterapia si chimioterapia
• Persoanele cu istoric de cancer de maduva osoasa sau limfatic.

Tratamente alternative
Nevralgia postherpetica este dificil de tratat. Medicul poate recomanda si alte tratamente in paralel cu medicatia, pentru a tine durerea sub control:
acupunctura, o terapie chinezeasca folosita de secole pentru reducerea dureriibiofeedback, o metoda de control a functiilor organismului, care in mod normal sunt automate

• stimulare electrica nervoasa transcutanata, o terapie ce utilizeaza curent electric de intensitate mica
• diatermia, terapie ce foloseste caldura pentru a creste fluxul sangvin, astfel reducandu-se durerea
• terapia psihologica, ajuta in tolerarea durerii pe termen lung.

Aceste terapii invata sa se abata atentia de la durere, prin folosirea unor tratamente ca tehnici de relaxare si consiliere. Se poate consulta si un specialist in managementul durerii, atunci cand activitatea zilnica este afectata.

Fitoterapia

• Sa se consume produse apicole, in special propolis si laptisor de matca. Luata intern, de 2-3 ori/zi, tinctura de propolis se poate intercala cu tinctura de muguri de plop.
• Sa se bea zilnic sucuri de legume (morcovi, telina, sfecla, patrunjel etc.) cu mar.
• Sa se faca tamponari ale pielii, mai ales seara, la culcare, cu talc mentolat care racoreste si calmeaza, dar nu in faza de inceput cand papulele au lichid.
• Sa se bea ceaiuri de plante cu rol depurativ si care sa ajute la refacerea pielii: urzica, galbenele, seminte de in (pentru intestine), scumpie (pentru piele si stomac), trei-frati--patati, dragaica (pentru piele) si ceaiuri calmante, ceai de coaja de mar.
• Se intareste imunitatea luand de 3 ori/zi Spirulina si tinctura de Echinaceea.. Se ia tinctura de propolis de 2 ori/zi cate 30 picaturi, iar seara se pune pe locul afectat compresa cu foaie de varza cruda zdrobita. Dimineata se curata locul si se unge cu alifie de galbenele.
• Decoct de cimbru (100 g/l 1 apa fiarta 15 min.) - comprese din decoct.
• Spalaturi si comprese cu macerat de tataneasa.
• Aplicatii de frunze de patlagina, proaspete, strivite. Comprese si spalaturi cu:
• Musetel 10 g, rozmarin 20 g, levantica 20 g, cimbru 10 g, busuioc 20 g, salvie 20 g. Se face infuzie cu 1-2 linguri amestec de plante la 1 cana apa.
• Ulei volatil de Citronella 1 g, ulei de levantica 1 g, ulei de busuioc 2 g, ulei de salvie 2 g, ulei de cimbru 1 g, ulei de rozmarin 2 g, ulei de jneapan 1 g, 90 ml alcool de 90.
• Se badijoneaza locul dureros de 2-3 ori/zi, alternativ cu comprese cu infuzie obtinuta din plante.
• Sucul urechelnitei inlatura durerile provocate de zona zoster. Se despica taind de-a lungul 4-5 din frunzele carnoase. Cu seva care iese se ung de cateva ori pe zi locurile suferinde.
• Amestecul din: 25 g scoarta de stejar, 10 g cretisoara, 20 g ovaz, 10 g musetel, 25 g salvie, 10 g sulfina-alba (trifoi-mare). Se pun intr-un litru de apa rece 4 linguri plante, se lasa pe foc pana aproape de fierbere; se ia de pe foc si se lasa sa stea 3 min. Cu infuzia calduta se tamponeaza locurile bolnave de mai multe ori pe parcursul zilei. Resturile plantelor se aplica peste noapte, usor incalzite si puse pe o bucata de panza pe locurile afectate.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF