Titlu

Relatiile dintre parinti si adolescenti


Autor: camy

In multe cazuri parintii nu acorda atentia cuvenita perioadei pubertare prin care trec copiii lor si-si considera indatoririle incheiate cu supravegherea directa a aparitiei primilor peri pubieni. Ei trebuie insa sa urmareasca indeaproape evolutia pubertara si sa fie informati in linii mari de piedicile ce pot apare in aceasta evolutie.

In primii ani de viata mama si copilul constituie o unitate de nedespartit. Mai tarziu aceasta relatie trebuie sa se schimbe pentru a permite dezvoltarea personalitatii copilului. Pentru tata, copilul nu constituie o parte integranta a persoanei sale, ci o a doua persoana, iar relatiile tata-copil sunt de la inceput mai distante.

In primii 10-15 ani, legatura dintre parinti si copii este de obicei armonioasa, parintii dirijind activitatea copiilor, iar acestia se vor supune acestor hotarari si indrumari. In dezvoltarea comportamentului copilului au deci un rol foarte important familia, exemplul parintilor. O familie dezorganizata poate deci avea repercusiuni grave asupra copilului.

Mai tarziu, la pubertate, aceste relatii se vor modifica. Dezvoltarea psihica normala a copilului, care se apropie tot mai mult de adult, ii va permite acestuia sa-si dea seama ca vederile si gandurile parintilor nu sunt intotdeauna corecte si ca deseori judecata lor nu este dreapta. Astfel, copiii incep sa se indeparteze treptat de parintii lor. Ei incep sa pretinda a fi tratati ca si adultii, iarin ceea ce priveste problema sexuala, parintii vor avea intotdeauna "pareri demodate". De multe ori parintii comit greseala de a fi prea severi, neobiectivi in aprecierea copiilor, nevrand sa recunoasca faptul ca acesti copii au nevoie de libertate si, fiindca incep sa traiasca viata lor proprie, sa mearga pe drumurile lor.

Aceasta perioada este cea mai dificila din punct de vedere educativ, deoarece au loc schimbari profunde in relatiile dintre parinti si copii. Este ideala situatia cand parintii reusesc sa produca schimbarea legaturii initiale lasand mereu copiilor impresia ca sunt liberi in actiunile si hotararile lor, dar totusi sa existe o buna supraveghere a perioadei de trecere a copiilor din mediul familiar in lumea ce ii inconjoara. Parintii trebuie sa cunoasca rolul nefast pe care-l pot avea oboseala, surmenajul, proasta alimentatie, infeciiile in aparitia tulburarilor pubertare. Trebuie facut totul pentru ca tinerii sa fie feriti de aceste riscuri si sa fie pregatiti pentru incercarile ce-i asteapta.

In abordarea fata de copii a problemelor sexuale unii parinti gresesc prin mentinerea artificiala a copilului in necunoasterea celor mai simple realitati, iar altii gresesc printr-un exces de precautii.

Intelepciunea consta in a ne feri de masuri represive, bune doar sa favorizeze razvratirea copiilor, iarpe de alta parte, in a limita masurile educative la trei probleme esentiale : completarea informarii sexuale, inceperea unei educatii sexuale si acordarea unei mai mari libertati sociale.