Titlu

Alaptarea in primele zile dupa nastere-alimentatia naturala


Alimentaţia naturală este ideală pentru sugar în primele luni de viaţă, deoarece laptele matern conţine toate principiile nutritive necesare, în cantităţi şi proporţii optime pentru nevoile sale, asigurându-i creşterea şi dezvoltarea.

Numeroase studii atestă superioritatea laptelui matern faţă de oricare alt tip de lapte, datorită multiplelor sale calităţi, recomandând menţinerea alimentaţiei exclusiv naturale pe o perioadă de 6 luni.

COMPOZIŢIA LAPTELUI UMAN

Compoziţia şi valoarea calorică a laptelui uman diferă în funcţie de stadiul lactaţiei –colostru, lapte de tranziţie, lapte matur, dar şi în cursul suptului, fiind mai concentrat la începutul suptului decât la final.

COLOSTRUL

Reprezintă secreţia lactată în primele 5 zile după naştere. Este un lichid alb-gălbui, opac, cu densitate mare, 1035-1045, pH=7,4, foarte bogat în proteine, imunoglobuline şi celule, având valoarea calorică de 580 kcal/l. Celulele, în număr de 3-8 milioane/ml, sunt reprezentate de macrofage, neutrofile, limfocite T (50%) şi B, celule epiteliale, detritusuri ale epiteliului canalelor galactofore, care au rol în imunitatea intestinală a nou-născutului.

Proteinele

În cantitate mare la începutul lactaţiei – 41g/l, scad treptat, odată cu stabilizarea fluxului laptelui, la 27 g/l. Sunt reprezentate de cazeină – 12g/l şi proteinele din lactoser, 15g/l. O mare parte din proteinele din lactoser este reprezentată de imunoglobuline, 5-6g/l, 90% dintre acestea fiind Ig A secretorii, care înglobează anticorpi antivirali (Ac antipolio, anticoxackie) şi antimicrobieni (anticoli, antistafilococici).

Concentraţia de Ig M şi Ig G este mult mai mică. Anticorpii din colostru rezistă la acţiunea fermenţilor digestivi, asigurând imunitatea locală, alături de anticorpii secretaţi de intestin. După 4-5 zile de la naştere, concentraţia de Ig scade foarte mult, reprezentând doar 10% din valoarea lor iniţială.

Alte proteine din lactoser ating nivelul maxim în colostru: lactoferină, albumine serice, enzime (lizozim, lipază, alfa-amilază, fosfataze, proteaze) şi unii aminoacizi (cistina, treonina, alanina, glicina), asigurând necesităţile acestei vârste.

Lipidele

Cantitatea lor creşte treptat în primele 5 zile, ajungând la 30 g/l. Conţinutul de acizi graşi polinesaturaţi, mai ales cei esenţiali, este mare, având valoarea în dezvoltarea sistemului nervos al nou-năcutului.

Glucidele

Sunt în cantitate mai mică decât în laptele matur: 55-60 g/l. Conţinutul în lactoză este redus (37 g/l) faţă de laptele matur, în schimb oligozaharidele ating nivelul maxim în colostru, favorizând colonizarea intestinului cu bacilus bifidus.

Sărurile minerale

Colostrul are un conţinut sporit în săruri minerale: 3,9 g/l (sodiu, fosfor, zinc, calciu, fier, cupru), în concordanţă cu nivelul proteinelor.

Vitamine

Colostrul are un conţinut crescut în vitaminele A, B12, C şi E, faţă de laptele matur.

Concluzionând, colostrul este foarte bogat în proteine (în special Ig As şi lactoferină), sărururi minerale şi oligozaharide, având însă un conţinut scăzut de lactoză şi lipide.

LAPTELE DE TRANZIŢIE

Este laptele secretat de glanda mamară între a 6-a şi a 10-a zi după naştere, perioadă în care scade conţinutul de proteine, săruri minerale, şi creşte concentraţia de lipide şi lactoză.

LAPTELE UMAN MATUR

Laptele matern continuă să sufere modificări biochimice, ajungând la compoziţia definitivă la sfârşitul primei luni de lactaţie. Conţinutul de apă este de 87%, densitatea 1030, iar ph-ul este 6,9-7. Numărul de celule este mai mic decât în colostru, 100000/ml şi cuprind macrofage, limfocite T şi B, celule epiteliale.

Valoarea calorică a laptelui uman matur este de 650 – 680 kcal/l.

PROTEINELE

Se găsesc în cantitate medie de 10 g/l şi sunt reprezentate de cazeină – 4 g/l şi proteine din lactoser – 6 g/l. Cantitatea de proteine diminuă în cursul suptului, fiind mai mare la început şi nu este influenţată de aportul matern.

S-a constatat că, prin conţinutul redus de proteine, laptele matern reduce riscul dezvoltării obezităţii tardive, comparativ cu formulele de lapte praf şi, mai ales, cu laptele de vacă.

1) CAZEINA este formată din trei fracţiuni: alfa, beta şi kappa, ultima având rol în stimularea dezvoltării bifidobacteriilor; cazeina umană este mult superioară calitativ celei din laptele de vacă, fiind uşor de digerat. Conţinutul bogat în glucide, care favorizează formarea de glicopeptide uşor absorbabile, precum şi structura sa constituită din micelii mici care precipită în flocoane fine, explică digestibilitatea mai bună a cazeinei umane.

2) PROTEINELE DIN LACTOSER sunt reprezentate de lactalbumine şi lactoglobuline. Preponderenţa lor faţă de cazeină (3:2) au determinat ca laptele uman să fie considerat de tip albuminos, spre deosebire de laptele de vacă, foarte bogat în cazeină (cazeinos).

Alfalactalbumina are structură peptidică analogă lizozimului uman şi albuşului de ou. Intervine în sinteza lactozei, ceea ce explică nivelul ridicat al lactozei din laptele matur.

Lactoferina este o glicoproteină sintetizată în glanda mamară, capabilă să fixeze reversibil fierul. Structura şi rolul său sunt diferite de transferina serică. Forma saturată rezistă la acţiunea enzimelor proteolitice ale sugarului şi participă la absorbţia fierului din lapte la nivelul stomacului (cedează fierul sub acţiunea pH-ului gastric) şi intestinului (fixează fierul la nivelul jejunului şi îl cedează receptorilor din marginea în perie). Forma nesaturată are rol bacteriostatic, prin chelarea fierului necesar multiplicării bacteriilor şi fungilor în glanda mamară şi în intestinul sugarului.

Albuminele serice provin prin transfer din serul matern şi prin endocitoză. Îndeplinesc rol de liganzi pentru minerale (Ca, Mg, Fe, Zn, Cu), vitamine (B12), hormoni (tiroxina), costicosteroizi şi ai unor substanţe exogene care se elimină prin lapte.
Imunoglobulinele, în cantitate mult mai mică decât în colostru, sunt reprezentate în special de IgAs (2-3 g/l). Ig G şi Ig M se găsesc în cantităţi mici şi provin prin transfer din plasma mamei. IgAs sunt sintetizate în glanda mamară şi sunt rezistente la activitatea enzimelor digestive. Intervin în imunitatea locală, fixându-se la suprafaţa mucoasei intestinale a sugarului şi aglutinând antigene de origine alimentară, virali şi bacterieni, cărora le blochează aderarea la epiteliu. IgAs conţin anticorpi împotriva unui spectru larg de antigene bacteriene, virale şi protozoare: E. Coli, Shigella, Salmonella, Campylobacter, Klebsiela, Clostridii, Pneumococ, Haemophilus, enterovirusuri, rotavirus, poliovirus, virus sinciţial respirator, Hepatită B, rujeolic, HIV.

Enzimele din laptele matern sunt numeroase şi compensează deficitul fiziologic al sugarului mic. Ele participă în procesul de digestie a diferite componente (lizozimul, lipaza, proteaze, amilaza etc.), precum şi în apărarea antiinfecţioasă (lizozimul). Activitatea unor enzime conferă laptelui matern o capacitate antioxidantă puternică, iar antiproteazele (alfa1- antitripsina şi alfa1-antichimotripsina) limitează digestia proteinelor specifice din lapte, permiţându-le exercitarea rolului lor biologic.

Aminoacizii liberi (cisteina, taurina, acid glutamic ş.a.) se găsesc în concentraţie de 5 ori mai mare în laptele matern decât în laptele de vacă şi sunt utilizaţi, alături de azotul non-proteic, în sinteza proteinelor. Dintre aminoacizi, taurina are rol esenţial pentru dezvoltarea creierului şi poate acţiona ca substanţă neurotransmiţătoare sau neuromodulatoare în creier şi retină.

LIPIDELE

Reprezintă cea mai importantă sursă energetică a laptelui matern şi se găsesc în cantitate de 36-40 g/l. Concentraţia lor în laptele matern variază atât în cursul zilei (fiind mai scăzută dimineaţa şi maximă între orele 10-14), cât şi în cursul suptului (concentraţia creşte de 4-5 ori spre sfârşitul suptului, producând senzaţia de saţietate). Sunt uşor absorbabile, fiind reprezentate de trigliceride în proporţie de 98%, constituite din acizi graşi cu lanţ mediu şi lung de atomi de carbon. Aproximativ 50% din acizii graşi ai laptelui uman sunt nesaturaţi; dintre cei esenţiali, acidul linoleic şi alfa linolenic, au rol, alături de derivaţii lor, în procesul de maturare neuronală şi retiniană.

Conţinutul de colesterol şi lecitină este mai mare decât în laptele de vacă, primul asigurând mielinizarea neuronilor şi sinteza hormonilor steroizi. Cantitatea de colesterol este constantă în timpul lactaţiei şi nu se corelează cu riscul aterosclerozei ulterioare.

GLUCIDELE

Se găsesc în cantitate de 70-75 g/l, fiind reprezentate în principal de lactoză (60-63 g/l). Lactoza este sintetizată de glanda mamară din glucoza sanguină şi eliberează, prin hidroliză, galactoza, care participă la sinteza cerebrozidelor creierului. Oligozaharidele(10-12 g/l) constituie factori prebiotici pentru dezvoltarea bifidobacteriilor .

SĂRURILE MINERALE

Sărurile minerale (sodiu, potasiu, calciu, fier, cupru, zinc, magneziu ş.a.) se găsesc în cantitate mult mai mică – 2 g/l, decât în laptele de vacă – 8 g/l, determinând o încărcătură osmotică renală mică. Coeficientul de absorbţie al mineralelor este crescut datorită liganzilor prezenţi în laptele matern şi raportului optim dintre ioni, similar cu cel din serul sugarului. Astfel, deşi cantitatea de calciu şi fosfor este mult mai mică în laptele matern decât în laptele de vacă, raportul optim dintre ele (Ca:P=2) asigură un coeficient de absorbţie de 75-80%, spre deosebire de laptele de vacă, în care raportul Ca:P=1,2 iar coeficientul de absorbţie este redus. Conţinutul în fier este de 2 ori mai mare decât în laptele de vacă şi este bine absorbit datorită concentraţiei mari de lactoferină.

VITAMINELE

Concentraţia vitaminelor în laptele matern variază în funcţie de cantitatea lor în alimentaţia mamei, dar şi în funcţie de perioada de lactaţie (vitaminele A,E,C,B12 au concentraţie maximă în colostru). Laptele uman asigură nevoile de vitamină A, E şi hidrosolubile în primele 6 luni, însă necesarul de vitamina D şi K nu este asigurat, ceea ce impune suplimentarea lor medicamentoasă .

În afara principiilor nutritivi menţionaţi, laptele uman conţine o serie de factori implicaţi în apărarea antiinfecţioasă (unii amintiţi deja) precum şi modulatori implicaţi în dezvoltarea unor organe:

Factorii de protecţie antiinfecţioasă sunt reprezentaţi de:

  • Factorii celulari: macrofage, neutrofile, limfocite B (sintetizează IgA şi interferon) şi T;
  • IgAs, cu rol opsonizant, Ig G şi Ig M
  • Lactoferina, cu rol bacteriostatic prin chelarea fierului necesar multiplicării bacteriene;
  • Lizozimul şi fracţiunile C3, C4;
  • Lactoperoxidaza, cu acţiune bactericidă împotriva unor germeni: Pseudomonas, Salmonella, Streptococ;
  • Factori bifidogeni, reprezentaţi de glicoproteine şi oligozaharide, cu rol prebiotic pentru bacilus bifidus.

Bacilus bifidus fermentează lactoza, produce acid lactic şi acetic, determinând scăderea pH-ului intestinal, mediul acid inhibând multiplicarea germenilor patogeni. Bacilus bifidus colonizează intestinul sugarului alimentat natural constituind flora majoritară; lipseşte însă din intestinul sugarului alimentat artificial, care este colonizat cu floră coliformă, enterococ, anaerobi gram negativi.

Prezenţa factorilor de protecţie antiinfecţioasă explică incidenţa mai scăzută a infecţiilor digestive, respiratorii, otice, inclusiv a celor urinare (s-a decelat prezenţa de IgAs în urină, precum şi a manifestărilor alergice la sugarul alimentat natural, fapt constatat de numeroase studii. În cazul prematurilor, laptele matern previne apariţia enterocolitei ulceronecrotice, bolii diareice acute grave şi septicemiilor.

Factorii modulatori ai creşterii din laptele matern acţionează asupra proliferării celulelor din unele organe: factorul epidermal de creştere, factorii de creştere insulinici, factorul neuronal, taurina, ş a. Între aceştia, factorul neuronal de creştere şi taurina au rol în dezvoltarea neuronilor senzoriali, a funcţiilor cognitive, în arborizarea sistemului nervos simpatic şi în protejarea neuronilor faţă de stressul oxidativ.

Concluzionând, laptele uman este un lapte albuminos, bogat în lactoză şi lipide, hipomineralizat. Este un aliment viu, prin conţinutul în celule vii, asigură protecţie antiinfecţioasă prin conţinutul în Ig, enzime, bifidobacterii şi alţi factori.

SUBSTANŢE EXOGENE CARE SE ELIMINĂ PRIN LAPTELE MATERN

Unele substanţe ingerate de mamă se elimină prin lapte şi prezintă un potenţial toxic pentru sugar:

  • antibiotice. Produc disbioză intestinală la sugar şi favorizează candidoza, creează rezistenţa sugarului la antibiotic, iar produşii lor de metabolism au acţiune toxică. Tetraciclina produce anomalii ale smalţului dentar şi ale creşterii osoase; eritromicina, aminoglicozidele, cefalosporinele, metronidazolul produc vărsături, inapetenţă. Cloramfenicolul poate produce discrazii sanguine; negramul, nitrofurantoinul şi sulfamidele produc hemoliză la sugarul cu deficit de G6-PD. Oxacilina nu se elimină prin lapte ;
  • Anticoagulantele orale pot induce coagulopatii;
  • Sedative, anxiolitice, medicaţia sistemului nervos: pot produce somnolenţă, tulburări de ritm respirator, tulburări de deglutiţie;
  • Alergenii alimentari consumaţi de către mamă se elimină prin lapte şi declanşează reacţii alergice la sugar (beta-lactoglobulina din laptele de vacă, ovalbumina din oul moale, etc.);
  • cafea, ceai (hebal), ciocolată, băuturi cu cofeină: produc agitaţie sugarului şi tulburări de ritm cardiac;
  • ceaiurile sedative produc somnolenţă, letargie, aritmii, până la moarte subită;
  • alcoolul produce somnolenţă sugarului.

AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI NATURALE

Avantaje pentru copil:

  • laptele matern conţine toate principiile nutritive necesare, în cantitate şi proporţii ideale pentru nevoile copilului, asigurându-i creşterea şi dezvoltarea optimă;
  • este un aliment “dinamic”, prin variabilitatea şi adaptarea permanentă'
  • are o biodisponibilitate maximă, fiind uşor de digerat şi bine asimilat;
  • întreţine o floră intestinală fiziologică;
  • prin conţinutul în Ig şi factori de apărare, laptele matern creşte rezistenţa imunologică a nou-născutului şi sugarului împotriva infecţiilor digestive, respiratorii, otice; reduce riscul manifestărilor alergice şi al neoplaziilor în copilărie;
  • prin compoziţia sa, scade riscul dezvoltării tardive a diabetului zaharat, obezităţii şi HTA;
  • sugarul alimentat natural are un risc mai scăzut pentru sindromul morţii subite;
  • laptele matern este întotdeauna proaspăt, aseptic, are temperatura ideală, nu determină alergie sau intoleranţă;
  • dezvoltarea neuropsihică şi senzorială a copilului alimentat natural este superioară;
  • legătura afectivă cu mama, creată în timpul alăptării, este trainică şi durabilă.

Avantaje pentru mamă:

  • contactul strâns dintre mamă şi copil are influenţă benefică asupra psihicului mamei, reducând riscul stărilor depresive postpartum sau al situaţiilor de abuz, neglijare sau maltratare a copilului;
  • alăptarea favorizează revenirea mamei la greutatea dinaintea sarcinii;
  • reduce riscul sângerărilor postpartum şi favorizează revenirea rapidă a uterului la dimensiunile normale;
  • reduce riscul cancerului de sân premenopauzal, a celui ovarian şi al osteoporozei;
  • efect contraceptiv în primele 6 luni, în condiţiile alăptării ritmice, „la cerere”;
  • oferă un grad sporit de confort: laptele este uşor accesibil, nu necesită procurare, preparare, încălzire, sterilizare, conservare;

Avantaje pentru familie:

  • dezvoltarea armonioasă a sugarului;
  • economice: laptele este gratuit, nu necesită costuri pentru procurare, energie termică, detergenţi, etc.;
  • morbiditate mai redusă (numărul de vizite medicale şi tratamente mai redus);

Avantaje pentru societate:

  • copii sănătoşi;
  • nu necesită costuri pentru producerea laptelui praf (investiţii, tehnologie, materie primă, etc.); costuri mai mici pentru asistenţa medicală;

Avantaje pentru mediu:

  • poluare mai redusă (nu necesită ambalaje, detergenţi, energie termică; nu rezultă deşeuri).

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SECREŢIA LACTATĂ

  • Cantitatea de lapte secretată în 24 de ore depinde de numărul acinilor glandulari, de sănătatea şi condiţiile mamei, fiind puţin dependentă de volumul glandei mamare:
  • vârsta: femeile tinere (sub 35 ani) au secreţie lactată mai abundentă;
  • paritatea: la primipare, lactaţia se instalează cu uşoară întârziere şi poate dura mai puţin;
  • felul naşterii: intervenţiile la naştere (cezariene, perineorafii, etc.) inhibă secreţia lactată (regim alimentar, traumatism);
  • tutunul diminuă producţia de lapte şi reflexul de expulzie
  • alimentaţia, condiţiile psiho-afective, activitate fizică influenţează secreţia lactată.

Cel mai bun stimulent al secreţiei lactate îl constituie suptul!

Factorii care influenţează benefic secreţia lactată sunt:

  • punerea cât mai precoce a copilului la sân (în primele 30 minute după naştere);
  • promovarea politicii de “roomin-in” în maternitate (mama este spitalizată în aceeaşi cameră cu nou-născutul);
  • efectuarea corectă a tehnicii alăptării;
  • alăptarea la ”cerere”;
  • starea psihică a mamei (calm, încredere);
  • excluderea suzetei, tetinei şi a oricărui adaos (apă, ceai) în primele 6 luni ale alimentaţiei exclusiv la sân.

Iniţierea secreţiei lactate începe în cursul sarcinii; medicul de familie are un rol determinant în educarea mamei privind avantajele alimentaţiei la sân şi necesitatea pregătirii mameloanelor: fricţiuni cu un prosop aspru, masaj, exprimare periodică cu rol de a dezobstrua canalele galactofore.

TEHNICA ALIMENTAŢIEI NATURALE

Înainte de supt, mama şi copilul necesită pregătire din punct de vedere igienic. Sugarul va fi îmbrăcat în lenjerie curată, pentru a fi liniştit în timpul suptului şi pentru a se evita regurgitarea în cazul manipulării după alăptare. Mama se va spăla pe mâini, şi îşi va spăla sânii cu apă fiartă şi răcită. Se vor stoarce şi observa primele picături de lapte.

Poziţia mamei pentru alăptare trebuie să fie confortabilă, în şezut sau decubit lateral. Copilul va fi ţinut cu faţa spre mamă, cu capul sprijinit pe braţul şi antebraţul ei, de partea sânului care a fost oferit pentru supt. Cu cealaltă mână, mama susţine sânul între index şi medius, pentru a nu obstrua nasul copilului. Se atinge obrazul sugarului cu mamelonul, pentru a declanşa reflexul punctelor cardinale; sugarul va întoarce capul spre sân, iar mama îi va introduce în gură mamelonul şi areola. Introducerea areolei îi gura sugarului va facilita evacuarea laptelui din sinusurile colectoare aflate în spatele areolei şi va proteja mamelonul, care este comprimat între limbă şi palat.

Copilul este lăsat să sugă la un sân până îl evacuează complet. La nevoie, se poate oferi şi celălalt sân; la prânzul următor, suptul va începe cu sânul care a fost golit parţial. Când termină, sugarul se detaşează spontan sau adoarme. Durata suptului este în medie, 15-20 minute, nu mai mult de 30 minute. Imediat după naştere însă, nou-născutul va fi pus câte 5 minute la fiecare sân în prima zi, crescând treptat durata la 15-20 minute. Nou-născutul va suge la cerere din ambii sâni, pentru stimularea secreţiei lactate; ulterior, îşi va regla ritmul suptului la aproximativ 3 ore şi se vor alterna sânii la supt.

După supt, sugarul va fi ţinut în poziţie verticală, cu capul sprijinit pe umărul mamei, până eructează, apoi va fi culcat în decubit lateral drept (favorizează evacuarea stomacului). După alăptat, sânii se spală şi se expun la aer; nu se recomandă aplicarea de unguente sau substanţe dezinfectante. Utilizarea suzetei între supturi pentru liniştirea sugarului conduce la perturbarea tehnicii: copilul va suge doar mamelonul şi se va înţărca precoce.

În alimentaţia la sân, numărul prânzurilor este variabil, în general 8/zi, până la 12/zi în perioada de nou-născut. Intervalul dintre mese este de aproximativ 3 ore, însă programul nu trebuie să fie strict. Astfel, sugarul va fi hrănit dacă se trezeşte mai devreme şi plânge, sau va fi lăsat să mai doarmă dacă nu s-a trezit la ora fixată. Suptul copilului nu se întrerupe pentru efectuarea altor activităţi; se vor evita vizitele şi discuţiile.

CONDIŢIILE DE VIAŢĂ ALE FEMEII CARE ALĂPTEAZĂ

Secreţia lactată depinde, calitativ şi cantitativ de condiţiile de viaţă ale mamei:

  • igiena corporală: băi zilnice, toaleta şi masajul sânilor, sutien adecvat mărimii sânilor, cu bretele inextensibile;
  • mediu familial calm, încredere, evitarea şocurilor psihice şi a surmenajului;
  • respectarea odihnei prin somn;
  • efort fizic gradat;
  • alimentaţia: surplus caloric de 500-1000 kcal/zi şi proteic de 15 g/zi; suplimentarea aportului lichidian cu 700-800 ml/zi; sucuri naturale pentru aportul de vitamine; aport de vitamina D 400-800 UI/zi şi calciu 1 g/zi. Femeia care alăptează va evita consumul de alcool, tutun, cafea, alimente puternic mirositoare (usturoi, ceapă, condimente) care dau gust neplăcut laptelui matern, precum şi alimente flatulente (varză, fasole, mazăre), care pot produce diaree copilului.

INCIDENTE ÎN ALIMENTAŢIA LA SÂN

Regurgitarea. Apare la sfârşitul mesei, în momentul eructării; copilul elimină o cantitate mică de lapte, fără efort. Nu trebuie confundată cu vărsătura, nu influenţează curba ponderală.

Diareea (post)prandială. Apare în timpul suptului sau imediat după supt şi constă în emisia de scaune semilichide, galbene, acide. Se poate însoţi de eritem fesier. Nu influenţează curba ponderală sau starea generală, nu necesită tratament, eventual calciu carbonic 0,5 g x 3-4/zi. Nu este considerată o gastroenterită, ci mai degrabă un sindrom de colom iritabil al nou-născutului şi sugarului (1). Nu se întrerupe alimentaţia naturală.

Colicile abdominale. Încep în primele 15 zile de viaţă şi durează până la 3-4 luni; se manifestă prin agitaţie extremă şi frecarea călcâielor, cu debut după supt şi sfârşit brusc, cu durată variabilă, de la câteva minute la câteva ore. Se datorează unei hiperproducţii reflexe de lapte şi imaturităţii deglutiţiei nou-născutului, cu acumulare crescută de aer în intestin. Sunt uşor ameliorate prin aplicarea de comprese calde pe abdomen, masaj abdominal blând sau aşezarea în decubit ventral pentru scurt timp, sub directa supraveghere a mamei sau diverse preparate farmacologice. Nu necesită tratament şi cu atât mai puţin întreruperea alimentaţiei naturale.

INDICAŢIILE ALIMENTAŢIEI NATURALE

Alimentaţia la sân este recomandată în toate cazurile în care nu există contraindicaţii, atunci când mama doreşte acest lucru, iar condiţiile psiho-sociale o permit. OMS recomandă alimentaţie exclusiv la sân în primele 6 luni de viaţă (minim 4 luni) şi prelungirea alăptării până la vârsta de 1-2 ani. De la vârsta de 6 luni se începe diversificarea. Prelungirea alimentaţiei exclusiv la sân peste vârsta de 6 luni conduce la malnutriţie, retard în creşterea staturală, refuzul alimentaţiei solide.

OBSTACOLE ÎN ALIMENTAŢIA NATURALĂ

Uneori, alăptarea se realizează cu dificultate, datorită unor obstacole din partea copilului sau din partea mamei:

obstacole din partea copilului:

  • malformaţii ale cavităţii bucale, care nu permit etanşeizarea acesteia: cheiloschizis, palatoschizis, retrognatism. Se administrează laptele muls, din biberon, cu tetină specială, care să obtureze fisura palatină, sau cu linguriţa;
  • infecţii: rinite, otite, pleumopatii;
  • boli neurologice: hemoragie meningo-cerebrală, meningite, encefalite;
  • prematuritatea; prematurii au forţă slabă de sucţiune şi nu pot evacua corespunzător sânii. Laptele va fi administrat muls, până când copilul devine suficient de viguros pentru a suge;
  • vărsături. Apar în decurs de o oră după supt şi se datorează aerogastriei produsă de suptul lacom şi cantităţii mari de lapte ingerată, care determină extensia stomacului. Necesită excluderea altor cauze de vărsătură şi corectarea tehnicii alimentare.

obstacole din partea mamei:

  • mameloane ombilicate; necesită masaj sau folosirea unei pompe pentru muls, care prin vidul format produce erecţia mamelonului;
  • ragade şi fisuri mamelonare;
  • limfangite, mastite
  • angorjarea sânilor („furia laptelui”); apare în primele zile după naştere şi se manifestă prin tumefierea glandei mamare, durere, hipertermie locală şi generală. Se datorează golirii incomplete sau tardive a sânului. Se evacuează laptele prin muls, se aplică comprese calde pe zona inflamată;
  • hipogalactia; apare în insuficienţa glandulară mamară, după greşeli în inţierea alăptării, erori de tehnică, diferite stări patologice ale mamei sau sugarului. Este mai frecventă la primipare şi intelectuale. Este confirmată prin obiectivarea curbei ponderale nesatisfăcătoare (nou-născut aflat încă sub greutatea de la naştere la vârsta de 2 săptămâni sau sugar care creşte, în primele 6 luni, mai puţin de 250 g în 2 săptămâni) şi a oliguriei (mai puţin de 5 micţiuni pe zi, cu urini concentrate şi puternic mirositoare) (2). Sugestiv pentru hipogalactie este decalajul între numărul mare al mişcărilor de sucţiune şi frecvenţa deglutiţiei; de asemeni, sugarul plânge după supt sau cu mult timp înaintea mesei următoare. Se recomandă: corectarea duratei suptului, suptul din ambii sâni la o masă, golirea sânilor prin muls după fiecare supt şi administrarea laptelui cu linguriţa. Dacă, după suptul sugarului, nu se mai extrage lapte, se trece la alimentaţia mixtă, cu lapte praf.

CONTRAINDICAŢIILE ALIMENTAŢIEI NATURALE

Contraindicaţiile alimentaţiei naturale sunt rare; ele pot fi temporare sau definitive.

CONTRAINDICAŢII DEFINITIVE (PERMANENTE)

din partea sugarului:

  • galactozemia congenitală;
  • intoleranţa congenitală la lactoză (prin deficit primar de lactază);
  • fenilcetonuria;
  • absenţa congenitală a formării chilomicronilor.

din partea mamei:

  • boli infecţioase: SIDA, hepatita, infecţia cu virus citomegalic (virusul se transmite prin lapte, leziuni mamelonare sau orale);
  • boli cronice decompensate (nefropatii, cardiopatii, insuficienţa hepatică);
  • boli endocrine: tireotoxicoză, diabet zaharat neechilibrat;
  • boli evolutive grave: tuberculoză, neoplazii, septicemii, malnutriţie maternă;
  • boli neurologice: (epilepsie, scleroză în plăci);
  • boli psihice: psihoza postpartum, boli psihice grave;
  • sarcină peste 20 săptămâni (produşii de metabolism se elimină prin lapte şi prezintă risc de toxicitate);
  • tratamente: anticonvulsivante, antineoplazice, imunosupresive, anticoagulante, antiaritmice de sinteză, amfetamine, izotopi radioactivi.

În diabetul zaharat corect tratat, mama poate alăpta; în lues, maam îşi poate alăpta propriul copil, dar nu poate alăpta copilul altei mame (nu poate fi doică). Portajul virusului hepatitic B, C sau D nu contraindică alăptare nici în cazul replicării virale active, dacă nou-născutul a fost vaccinat antihepatitic B imediat după naştere.

CONTRAINDICAŢII TEMPORARE

din partea sugarului:

  • icterul prin inhibitori din laptele matern (individualizat!)

din partea mamei:

  • infecţii ale sânilor (mastite, abces mamar), ragade sângerânde ale mameloanelor. În aceste situaţii se opreşte alimentaţia la sânul bolnav, care este evacuat mecania sau manual. Copilul va fi alimentat la celălalt sân, sau cu alt lapte (cu linguriţa).
  • tratament antimicrobian: cloramfenicol, tetraciclină, sulfamide, metronidazol, nitrofurantoin.
Bibliografie
1. Iordăchescu F., Iordăchescu M. Nutriţia şi tulburările nutriţionale. În: Iordăchescu F. (sub red.) Pediatrie. Ed. Naţional, 1999: 9-63. 2. Georgescu A. Consideraţii cu privire la alimentaţia naturală (la sân) a sugarului. Pediatru.ro, an III, nr.8, XII, 2007; http://pediatru.pulmedia.ro 3. Krammer MS., Kakuma R. The optimal duration of exclusive breastfeeding: a systematic review. Adv Exp Med Biol. 2004; 554:63-77. 4. Kramer MS., Guo T., Platt RW., Shapiro S., Collet Jp., Chalmers B., Hodnett E. and colab. Breastfeeding and infant growth: biology or bias? Pediatrics. 2002; 110:343-7. 5. Ţurcanu L, Mitrofan L. Neonatologie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1985: 145-159. 6. Hurgoiu V. Alimentaţia copilului sănătos şi bolnav. Ed. Medicală, Bucureşti; 1999:119-170. 7. Dragomir C, Florescu L. Puericultură. Nutriţia şi alimentaţia copilului sănătos. Ed. Gr.T.Popa, Iaşi, 2004:58-110. 8. Koletzko B., von Kries R., Monasterolo RC., Subias JE, Scaglioni S., Giovannini M. Infant feeding and later obesity risk. Adv Exp Med Biol. 2009;646:15-29. 9. Hurgoiu V., Concepţii actuale în alimentaţia sugarului. Pediatru.ro, an III, nr.8, XII, 2007; http://pediatru.pulmedia.ro 10. Bener A., Ehlayel MS., Alsowaidi S., Sabbah A. Role of breast feeding in primary prevention of asthma and allergic diseases in a traditional society. Eur Ann Allergy Clin Immunol. 2007; 39 (10):337-43.