Titlu

Despre somnul bebelusilor


Cat de mult dorm bebelusii?

Bebelusii sunt reactivi dupa momentul nasterii, insa, de obicei,la scurt timp dupa aceastaadorm, deoarece sunt extenuati de procesul nasterii. Aceasta perioadade odihna poate sa dureze si cateva ore.

In primele zile de viata, bebelusii sunt treji in jur de o ora pe zi, urmand ca aceasta perioada de reactivitate sa creasca pana la trei ore pe zi, pana la sfarsitul primei luni.Dupa implinirea varstei de o luna, somnul bebelusilor devinemai uniform, acesta nemaifiindintrerupt de atat de multe pauze. Incepand cu varsta de noua luni, copii dorm mai putin, fiindu-le suficiente o repriza de somn desfasurata in jur de ora 10:00 si una in jurul orei 14:00.

Ritualul mersului la culcare

Pentru derularea eficienta aactivitatilorbebelusilor, este foarte importanta obisnuirea celor mici cu o rutina zilnica. Este indicat ca activitatile zilnice ale bebelusului sa se desfasoare intr-o ordine bine stabilita. Un rol important joaca si comunicarea, parintii fiind sfatuiti sa discute cu cei mici si sa le povesteasca ce fac sau ceea ce urmeaza sa faca. De asemenea, atunci cand vine ora somnului, copilul nu trebuie sa se simta luat prin surprindere. Acest lucru poate fi evitat prin implicarea celor mici intr-un program zilnic din ce in ce mai complex pe masura ce acestia inainteaza in varsta. In general, pana la implinirea varstei de doi ani, copiii se odihnesc pentru perioade scurte in timpul zilei, insa exista si copii care, de la varsta de un an, refuza cu desavarsire sa doarma la amiaza. Daca va confruntati cu o astfel de reactie, nu este cazul sa insistati deoarece este foarte posibil ca cel mic sa fie suficient de odihnit.

Somnul si hrana

In primele zile, copilul se trezeste din somn plangand din cauza senzatiei defoame. Activitatea sa din primele zile de viata se va rezuma doar la odihna si hranire. De altfel, se poate intampla ca cel mic sa adoarma inainte sa termine de mancat. In aceasta stituatie, trebuie atentionat delicat pentru a se trezi. Exista si copii care dorm pe tot parcursul noptii, fara a se trezi pentru a fi hraniti. In acest caz, chiar daca parintii au tendinta sa se considere norocosi, trebuie sa ia in considerare si faptul ca o pauza mai lunga de 10 ore intre mesele celui mic este considerata nesanatoasa. In cursul acestei pauze este posibil ca glicemia copilului sa scada preamult. In cazul in care mama alapteaza, copilul trebuie hranit mai des deoarece laptele de mama se digera mai usor decat cel artificial, astfel ca cel mic va simti senzatia de foame mai repede. Alaptarea are si avantajul de a asigura un somn linistit si satisfacut al bebelusului, acesta primind o data cu hrana si o doza considerabila de dragoste si siguranta.

Daca cel mic nu adoarme linistitdupa terminarea alaptarii, motivul poate fi ceea ce a mancatmama inaintea alaptarii.Astfel de produse care agita bebelusii pot fi cafeaua sau ciocolata. Toate substantele asimilate de mama prin intermediul hranei, trec prin intermediul laptelui la copil.

De asemenea, este recomandat ca bebelusului sa nu i se ofere sa bea lapte sau suc de fructein patut. Daca este absolut necesar sa i se dea ceva sa bea, atunci acestuia i se poate oferi putina apa, care i se va lua inapoi dupa ce adoarme.

Visele bebelusului

Bebelusii se trezesc la intervale de timp regulate pentru ca mare parte din somnul sau este inca de tip activ. Aceasta parte activa a somnului bebelusilor este denumita faza REM sau Rapid Eye Movement, perioada in care se produc miscari inconstiente si se considera ca cel mic viseaza. Copilul poate scanci sau se poate misca in timpul somnului, sau se poate chiar trezi din somn pentru cateva secunde. Pe masura ce bebelusul inainteaza in varsta, etapa de somn normal creste in timp, iar faza REM devine din ce in ce mai scurta, astfel ca somnul celui mic nu va mai fi atat de des intrerupt de pauze. La varsta de 10 luni, bebelusul incepe sa viseze cu adevarat, subconstientul incepand sa prelucreze pe parcursul somnului, experientele desfasurate in cursul zilei. Pentru bebelusi, aproape orice lucru sau experienta reprezinta ceva nou, astfel ca lucrurile care par pentru noi uzuale sau banale, pot determina manifestarea unei reactii foarte puternice din partea celor mici. Astfel, rasul sau plansul in timpul somnului nu trebuie sa ingrijoreze, acestea fiind de fapt urmarile unei zile incarcate. Programul de odihna al celor mici trebuie sa se desfasoare intr-o ambianta relaxanta si linistita, lipsita de stimuli care pot deranja somnul bebelusilor.

Copilul are nevoie sa se simta protejat

Parintii trebuie sa reactioneze in timp util la plansul bebelusului. Daca cel mic este lasat de unul singur, este posibil ca acesta sa planga pana oboseste si sa aiba un somn agitat dupa aceasta. Daca cel mic este luat in brate in timp util, este leganat sau aude vocea parintilor, se poate calma mult mai repede. Parintii pot chiar sa doarma in aceeasi camera cu cel mic, acest lucru oferindu-i celui mic un sentiment de siguranta si contribuind la formarea unei legaturi mai puternice cu parintii.Acest aranjament este convenabil si pentru pauzele de somn nocturne destinate hranirii celui mic, parintii putand astfel sa il linisteasca pe cel mic mult mai repede, fara ca acesta sa apuce sa se trezeasca in totalitate.

Primii dintisori, inca un motiv de neliniste in timpul somnului

In jurul varstei de patru luni, bebelusul se poate trezi plangand din cauza senzatiei de disconfort resimtita la nivelul gingiilor. Sensibilitatea dureroasa cauzata de eruptia fiecaruia dintre dinti dureaza in jur de doua zile si poate fi ameliorata prin administrarea medicatiei pe baza de paracetamol sau altor produse destinate copiilor.

In jurul varstei de sase luni, apare teama de a fi lasat singur

In preajma varstei de sase luni, copilul poate incepe sa manifeste teama de a fi lasat singur, astfel incat parintii trebuie sa il ajute pe cel mic sa devina constient de faptul ca sunt mereu in preajma lui si ca de fiecare data cand pleaca de langa el, se vor intoarce. Atunci cand parintii sunt nevoiti sa lase copilul sub supravegherea altcuiva, aceasta schimbare nu trebuie sa fie realizata brusc. Parintii trebuie sa isi ia ramas bun de la cel mic, sa vorbeasca cu acesta si sa incerce sa ii explice ca aceasta schimbare nu va dura mult. Este recomandat ca in afara supravegherii parintilor, o singura persoana sa fie desemnata sa le ia locul, pentru ca cel mic sa ajunga sa o cunoasca si sa dezvolte sentimentul de siguranta in preajma acesteia. Astfel,perioada de timp in carecel mic este supravegheat depersoana respectivapoate creste treptat. In timp,cel mic se obisnuieste cu aceasta schimbare si nu mai manifestasentimentulde frica cu care o asocia initial, intelegand ca parintii lui nu il parasesc de fapt.

Cum sa-l pacalim sa adoarma

Majoritatea parintilor intampina dificultati in ceea ce priveste acest aspect. Acestia pot incepe sa se simta frustrati dupa ce dupa numeroase incercari de a-l legana, a se juca, a canta sau a hrani copilul, acesta adoarme si se trezeste in clipa in care este asezat inapoi in patut. Pentru ameliorarea acestei probleme, poate fi utila pastrarea unei distante cat mai scurte fata de patutul celui mic, distanta ce poate fi parcursa rapid cu cel mic adormit in bratele parintilor. Folosireaunei lumini slabe de veghe in camera celui mic e utila pentru ca parintii sa nu fie nevoiti sa caute drumul pana la patut prin intuneric, timp in care se pot dezechilibra sau face zgomote care il pot trezi pe cel mic. De asemenea, se poate incerca plasarea unei perne in patut pentru a incalzi locul unde urmeaza sa doarma cel mic, ca acesta sa aiba senzatia ca inca se afla in bratele mamei.

Mutarea copilului din bratele parintelui in patut trebuie realizata incet, astfel incat contactul cu corpul adultului sa nu fie intrerupt brusc. In patutul celui mic poate fi asezata si o jucarie de plus pe care mama sau tatal au tinut-o in brate imprumutandu-le astfel mirosul si oferind celui mic sentimentul de siguranta.

Ambianta optima odihnei

Parintii trebuie sa se asigure ca cel mic considera locul destinat odihnei relaxant si confortabil. Unii copii se simt in siguranta doar daca sunt asezati in leagane mici si eventual, sunt infasati. Acestor copii li se pare de-a dreptul infricosator sa doarma intr-un pat mai mare. Pentru a spori sentimentul de siguranta si gradul de confort al celui mic se pot pune in aplicare urmatoarele sfaturi:

  • Nu inveliti copilul cu plapuma deoarece aceasta poate determina supraincalzireasau sufocarea accidentala a celui mic.
  • In locul plapumei poate fi folosit un sac de dormit adaptat marimii copilului, care il poate proteja pe cel mic fara a-l stanjeni in vreun fel. Daca acest saculet pare insuficient, puteti inveli copilul si cu o paturica subtire asezata mai jos de nivelul umerilor.
  • Copilul nu va dormi cu perna sub cap.
  • Se recomanda ca cel mic sa doarma asezat pe o parte si ca dupa fiecare masa sa fie intors pe partea cealalta pentru a preveni deformarea oaselor capului. Dupa o saptamana sau doua de viata, cea mai sigura pozitie de dormit pentru cel mic devine cea cu fata in sus, usor orientata spre lateral.Dormitul pe burta creste riscul de sufocare al copilului.
  • Temperatura ambientala optimain camera bebelusuluieste de de 17 grade.
  • Salteaua pe care doarme copilul trebuie sa aiba grosimea de cel putin 8 centimetri, nu trebuie sa fie foarte moale si trebuie sa se potriveasca cu dimensiunile patutului, astfel incat sa nu ramana spatii goale la marginile acestuia.
  • Spatiul dintre zabrelele patutului trebuie sa se incadreze intre 6 si 7,5 centimetri pentru a nu exista pericolul ca cel mic sa ramana blocat cu capusorul intre ele.
  • Lenjeria de pat a bebelusului trebuie sa fie din bumbac.
  • Camera celui mica trebuie sa fie in permanenta bine aerisita.
  • Suzeta se foloseste doar daca este cazul. Acest accesoriu il determina pe cel mic sa repire pe nas, nu pe gura, fapt ce reduce cu mult pericolul de accidente.
  • In cazul in care bebelusul este racit si are tendinta sa doarma cu gura deschisa, se poate incerca inchiderea ei prin impingerea usoara in sus a barbiei.
  • Nu este recomandata obosirea excesiva a bebelusului cu plimbari prea lungi sau cu vizite prea dese.