Titlu

Copilul intre 1 si 3 ani, repere ale dezvoltarii


Primii trei ani de viata ai copilului reprezinta anii progreselor imense. In cursul primilor ani de viata, copilul inregistreaza imense progrese fizice, intelectuale si emotionale, acesta invatand sa foloseasca olita, facandu-si prieteni si invatand sa relationeze cu lumea inconjuratoare.

Reperele dezvoltarii fizice

Copilul invata sa arunce si sa loveasca o minge la varsta de 12 luni. La scurt timp dupa implinirea unui an de viata, copilul incepe sa manifeste interes fata de joaca cu mingea. Initial acesta incearca sa o arunce, apoi incepe sa o loveasca. In asta consta jocul cu mingea pana in jurul varstei de doi ani, prinderea mingii producandu-se abia in jurul varstei de trei sau patru ani.

Sfaturi pentru parinti:

  • Pentru aruncarea mingii puteti sa incepeti prin rostogolirea unei mingi moi si mici de la dumneavoastra spre copil si inapoi. In curand, cel mic va dori sa fie el cel care va arunca mingea.
  • Pentru lovirea mingii puteti sa ii aratati celui mic cum sa isi foloseasca picioarele in locul mainilor pentru rostogolirea mingii de la el spre dumneavoastra si inapoi.
  • Pentru prinderea mingii il puteti lasa pe cel mic sa rostogoleasca mingea la poalele unei pante line, astfel incat sa prinda singur mingea atunci cand se rostogoleste in jos spre el.

Impingerea si tragerea vor deveni activitati preferate ale copilului in jurul varstei de 12 - 18 luni. Atunci cand deja copilul se deplaseaza singur, incepe sa descopere bucuria de a impinge si de a trage jucarii dupa el. Efectul consta in imbunatatirea coordonarii miscarilor sale, ca urmare a faptului ca aceste activitati sunt desfasurate mergand spre inainte si privind din timp in timp inapoi dupa jucarii.

Este bine ca parintii sa ii ofere copilului jucarii pe care sa le poata impinge sau trage dupa acesta sau sa ii lege o sfoara de una dintre masinutele sale. Dace alegeti sa faceti acest lucru trebuie sa va asigurati ca cel mic e supravegheat in timp ce se joaca si ca sfoara nu depaseste lungimea de 30 de centimetri pentru evitarea pericolului de strangulare.

In jurul varstei de 12 - 18 luni, copilul incepe sa se ghemuiasca. Pana la aceasta varsta, copilul s-a aplecat pentru ridicarea obiectelor de jos, insa in curand acesta incepe sa se ghemuiasca.

Sfaturi pentru parinti:

  • Atunci cand incearca sa se aplece pentru a ridica un obiect, parintii ii pot arata celui mic cum trebuie sa isi indoaie genunchii pentru a se ghemui.
  • Parintii trebuie sa il lase pe cel mic sa exerseze. Acestia pot alinia mai multe jucarii mici pe podea, organizandu-i o " cautare de comori ", in care copilul trebuie sa treaca de la un obiect la altul si sa le ridice in ordine, activitate perfecta atunci cand se face curatenie.

In jurul varstei de 12 - 24 de luni, copiii incep sa se catere. Copii mici incep sa escaladeze mesele, birourile, paturile, din motive evidente si anume faptul ca acestea exista. Este o varsta la care cei mici incearca sa stabileasca echilibrul dintre risc si provocare. Parintii stiu ca provocarea de escaladare a bibliotecii sau a vitrinei nu merita asumarea unui risc, insa capacitatea rationarii unui copil nu coincide cu vitejia sa fizica. Cu toate acestea, catararea reprezinta un reper fizic important, copilul dezvoltandu-si coordonarea necesara pentru dobandirea unor aptitudini precum urcarea treptelor.

Sfaturi pentru parinti:

  • Parintii trebuie sa ofere copilului ocazii sigure de catarare. Acestia pot aseza pe jos niste perne sau pilote sau sa il lase liber intr-o zona de joaca special amenajata pentru desfasurarea acestei activitati.

  • Parintii pot ancora peretii bibliotecii sau de celelalte piese de mobilier considerate prea grele, pot elibera rafturile si etajerele de obiecte care ar putea sa cada pe copil sau pe care cel mic ar putea fi tentat sa se catere.

  • Parintii trebuie sa limiteze accesul copilului la locuri periculoase, sa aseze scaunele sub masa si sa priveasca cu atentie cuptorul si alte obiecte periculoase din casa si posibilitatile de acces ale copilului la acestea.

  • Parintii pot instala porti speciale la nivelul capetelor scarilor din locuinta, daca este cazul, aceasta fiind singura metoda de impiedicare a copilului sa se implice in aceasta ascensiune irezistibila, insa periculoasa. Pentru a invata copilul cum sa urce scarile in siguranta, parintii pot exersa impreuna cu copilul, urcand si coborand impreuna si in timp ce il tin pe cel mic de mana.

In jurul varstei de 18 - 24 de luni, copiii invata sa alerge. Unora le trebuie doar doua secunde pana la trecerea de la mersul de-a busilea la alergare. Altii au nevoie de ceva mai mult timp sa invete sa alerge. Copiii cad de multe ori in timp ce invata sa alerge, unii fiind mai predispusi decat altii sa isi asume acest risc.

Sfaturi pentru parinti:

  • Locurile de joaca ale copiilor trebuie alese in asa fel incat caderea acestora sa nu fie foarte dureroasa. Astfel sunt preferate locurile de joaca acoperite de iarba sau de nisip.
  • Parintii se pot juca de-a " prinselea ", joc in cadrul caruia copiii sunt incurajati sa fuga. Ulterior rolurile se pot schimba, copiii incercand sa isi prinda parintii.
  • Intrecerea in alergare, in special in preajma copiilor mai mare ii atrage pe cei mici sa participe.

Intre 24 de luni si 36 de luni, copiii invata sa foloseasca olita. Invatarea de a folosi olita reprezinta unul dintre reperele de dezvoltarea cele mai asteptate de catre parintii nerabdatori sa scape de pampersi, insa acestia nu trebuie sa uite ca fiecare copil este pregatit sa treaca de la pampersi la olita intr-un timp variat.

Semnele ca este momentul potrivit pentru invatarea folosirii olitei sunt urmatoarele:

  • Copiii incep sa studieze cu atentie imprejurimile, studiaza pampersii, trage de ei, incearca sa ii dea jos singuri atunci cand sunt murdari, se ghemuiesc sau isi incruciseaza picioarele atunci cand simt nevoia sa isi faca nevoile. Gesturile acestea denota ca acesta este suficient de mare pentru a intelege cum functioneaza organismul sau.
  • Copilul manifesta interes fata de obiectele ce au legatura cu olita, doreste sa va priveasca atunci cand mergeti la toaleta sau discuta despre acest lucru.

In cazul in care remarcati astfel de gesturi din partea copilului si in cazul in care acesta se poate catara si da jos de pe toaleta sau se poate dezbraca singur, atunci puteti incerca sa il invatati sa foloseasca toaleta. Parintii il pot ajuta pe cel mic sa asocieze senzatia de a-si face nevoile cu toaleta. Dupa manifestarea acestor semne din partea copilului, parintii pot sa ii ofere celui mic un impuls verbal precum : " Hai sa mergem la olita " sau " Hai sa mergem la toaleta ".

Intre 24 si 36 de luni, copiii invata sa sara de pe structurile joase, pentru ca apoi sa inceapa sa sara din pozitie verticala. Aceste aptitudini necesita o buna coordonare bilaterala si o buna capacitate de folosirea a ambelor laterale corporale pentru executarea de actiuni diferite.

Sfaturi pentru parinti:

  • Parintii pot face salturi la curbe. In timp ce isi tin copilul de mana, acestia pot sta langa el atunci cand trebuie sa efectueze o curba sau la nivelul unei trepte joase spunandu-i : Hai sa sarim ", pentru ca apoi sa sara impreuna.
  • Puteti exersa salturile broscutelor ca antrenament premergator pentru sariturile din pozitie verticala, mai dificile decat sariturile de pe trepte. Parintii trebuie sa ii arate copilului cum trebuie sa sara din pozitia de semi - ghemuit si cum trebuie sa isi arunce bratele in timpul saltului. Treptat, cel mic va invata cum trebuie sa sara dintr-o pozitie fixa.

Repere psihologice si repere emotionale

Faza premergatoare cititului se desfasoara intre varstele de 12 luni si 36 de luni. Majoritatea copiilor apreciaza ora de povesti pentru ca le ofera ocazia de a se cuibari langa parinti, de a vedea imagini colorate si de a auzi sunete interesante. Aceasta este mai mult decat o activitate comoda si confortabila, copiii insusindu-si primele aptitudini legate de activitatea de citit precum:

  • Modul in care functioneaza si se foloseste o carte. Copiii inteleg ca cartea trebuie deschisa si ca povestea se afla scrisa in interiorul sau.
  • Copiii invata ca trebuie sa giteasca de la stanga spre dreapta.
  • Copiii inteleg ca cartile le pot spune o poveste si ca aceasta are un inceput si un final.

Pentru incurajarea dragostei pentru lectura a copilului, parintii pot urma recomandarile expuse in cele ce urmeaza:

  • Parintii pot sa citeasca cu voce tare, sa lase copii sa se joace cu cartile, permitandu-le in acest mod sa se familiarizeze cu acestea.
  • Parintii nu trebuie sa lungeasca prea mult povestea deoarece copiii isi pot mentine concentrarea pentru perioade scurte de timp, iar zece sau chiar cinci minute pot reprezenta un timp prea indelungat pentru acestia.
  • Parintii le pot adresa intrebari copiile, le pot cere sa gaseasca cu vederea ochii copilului din poza sau o floare. Scopul este acela de a transforma actiunea de pe pagina cartii intr-o interactiune intre parinti si copii.
  • Copiii trebuie sa aiba initiativa astfel ca in cazul in care va ia cartea pentru a o rasfoi de unul singur, trebuie sa il lasati sa faca acest lucru. Puteti doar sa il tineti in brate in timp ce acesta o exploreaza.

Copilul doreste sa obtina independente intre varstele de 18 luni si 36 de luni. Majoritatea copiilor nu se considera indivizi separati de parintii lor, in special de mamele lor. Aceasta conceptie se modifica rapid in cursul celui de-al doilea an din viata, atunci cand acestia devin constienti de propria individualitate si devin din ce in ce mai insistenti sa desfasoare singuri tot felul de activitati. Pentru a le oferi mai mult spatiu de dezvoltare, parintii pot urma sfaturile care urmeaza:

  • Parintii trebuie sa ii acorde mai mult timp pentru activitati pe care le desfasoara singur. In cazul in care cel mic doreste sa se imbrace singur sa sa se incalte, va dura mai mult timp pana veti iesi din casa, insa este bine sa acceptati acest lucru.
  • Parintii trebuie sa includa copilul in activitatile lor. Acestia pot incepe prin a-i permite copilului sa le tina farasul in timp ce matura sau sa ii ofere o carpa pentru a sterge praful de pe mobila.
  • Parintii trebuie sa aiba rabdare. Initial, permiterea copilului sa foloseasca o furculita sa sa isi traga singur pantalonii va poate stresa, insa trebuie sa il lasati sa incerce singur in absenta interventiei altora.
  • Sporirea independentei copiilor apare intr-o perioada in care, desi agasanta prin afirmarea independentei din ce in ce mai clar prin folosirea frecventa a cuvantului " nu ", parintii trebuie sa isi franzeze impulsurile de a clarifica cine este seful, folosind in schimb urmatoraele tactici:
  1. Ii puteti spune " da" de mai multe ori copilului atunci cand devine negativist si are tendinta sa faca un lucru nerezonabil sau inacceptabil.
  2. Puteti fi fermi atunci cand este cazul. Atunci cand trebuie sa faceti un lucru intr-un anumit fel, trebuie sa il faceti rapid, deliberat si cat se poate de calm. Spre exemplu, dupa ce ati asezat copilul in scaunul de masina, puteti sa ii explicati motivul utilizand cuvinte simple, explicandu-i ca este periculos sa mearga cu masina daca nu este asezat in acel scaun fara sa ii permiteti sa protesteze prea mult.

Cum se abordeaza manifestarile de tip negativist ?

Dupa ce incep sa mearga, intre varstele de 12 si 15 luni, deplasarea le permite copiilor sa investigheze toate zonele locuintei, sa rastoarne diverse obiecte, sa goleasca sertarele, sa traga de clantele usilor, sa arunce obiectele intalnite si altfel de activitati. Astfel, aceasta reprezinta o perioada foarte agitata pentru parinti, care sunt nevoiti sa sporeasca atentia acordata celor mici si sa ii supravegheze indeaproape.

Dupa implinirea varstei de 15 luni, copiii sunt instabili atat in exteriorul cat si in interiorul locuintei. Plimbarile pot reprezenta un chin pentru insotitorii copiilor deoarece de cele mai multe ori, tinerea de mana a copiilor este imposibila, acestia preferand sa alerge in toate directiile, sa tipe pe strada, sa arate cu degetul ca vrea anumite lucruri pe care le vede, iar atunci cand doresc sa fie asezati in carucior, doresc sa coboare imediat ce sunt asezati. Cazurile extreme nu lipsesc, acestea fiind confirmate de copiii care incep sa se tranteasca pe jos, sa tipe indelung atunci cand parintii incearca sa ii ia in brate sau atunci cand nu li se ofera ceea ce isi doresc. De obicei, acestia sunt impasibili la atentionarile primite din partea persoanelor adulte, parand sa nu auda nimic din ceea ce li se spune, alteori insa, pe masura ce le este atrasa atentia asupra unui anumit comportament, cu atat mai mult vor persista in a da curs acestuia. Capacitatea parintilor de a-si indeplini acest rol este astfel pusa greu la incercare.

Totusi, intre 18 si 24 de luni, copiii incep sa se mai linisteasca, modul lor de a se deplasa devine mai putin nervos, comunicarea de natura verbala capatand un loc mai important. Insa aceasta perioada nu dureaza mult, dupa implinirea varstei de doi ani, manifestarile negativiste ale copiilor carora li se interzice ceva devenind explozive. La aceasta varsta, copiii au tendinta de a refuza orice, incercarile de rezolvare a conflictelor ramanand fara rezultate.

Pentru a nu risca ca cei mici sa devina prea rasfatati, psihologii adreseaza parintilor urmatoarele recomandari:

  • Parintii trebuie sa stabileasca reguli clare de comportament pentru evitarea situatiilor periculoase si pentru evitarea caderii in ridicol fata de persoanele din jur, reguli esentiale si minime de bun simt si civilizatie.
  • Copiilor trebuie sa li se explice de ce nu au voie sa se comporte inadecvat in diferite situatii, folosindu-se cuvinte si o exprimare pe care acestia sa le inteleaga, motivandu-i astfel sa adopte un comportament decent.
  • Comportamentele nedorite trebuie sa fie urmate de consecinte stabilite in mod clar si aplicate fara intarziere.Aceste consecinte pot consta in excluderea copilului din respectiva situatie, spre exemplu, daca acesta nu vrea sa se joace frumos in parc si raneste ceilalti copii desi este atentionat, acesta poate fi dus in afara parcului. De asemenea, o alta consecinta poate fi retragerea posibilitatii acestuia de a desfasura activitatea sa preferata, spre exemplu interzicandu-se vizionarea programelor de la televizor. Situatia creata poate fi si reparata, de exemplu prin aducerea copilului in incaperea in care a facut dezordine si indemnandu-l pe acesta sa faca curatenie sau sa i se spuna sa inapoieze jucaria sustrasa altui copil din parc. Atitudinea ferma si consecventa parintilor reprezinta solutie in timpul acestor crize. Solutia ideala consta in pastrarea unei atitudini ferme, dar relaxate si eventual folosirea umorului, copiii putand fi chiar surprinsi de reactia parintilor.
  • Copilului trebuie sa i se adreseze cerinti si nu rugaminti, daca se doreste respectarea regulilor impuse de parinti. In cazul in care acestuit i se adreseaza intrebari, va avea inca o data ocaza sa refuze. Parintii trebuie sa isi informeze copiii ca este momentul sa se spele pe dinti si nu sa ii intrebe daca doresc sa faca acest lucru.
  • Atunci cand parintii observa ca cei mici sunt pe cale sa dea curs unui comportament inadecvat, spre exemplu daca acestia se indreapta catre televizor hotarati sa apese butonul de oprit, trebuie sa le se distraga atentia spre altceva.
  • In cazul comportamentului agresiv asociat cu tipete sau cu trantirea pe jos a copiilor, parintii nu trebuie sa se lase impresionati. In cazul in care acestie cedeaza insistentelor copiilor, acestia din urma vor deveni convinsi ca datile viitoare trebuie sa tipe mai tare pentru a primi ceea ce doresc.

Parintii trebuie sa evite orice forma de agresiune asupra copiilor

Agresiunea fizica nu poate rezolva probleme decat pe moment, insa agraveaza starea de nervozitate si de frustrare. Oferind copiilor agresivitate, acestia vor intelege ca autoritatea se poate impune doar prin folosirea fortei. Pe viitor, acestia pot fi tentati sa urmeze acelasi model comportamental cu scopul impunerii in fata copiilor sau adultilor.

Parintii nu trebuie sa le zica mereu " nu " copiilor, insa trebuie sa se asigure ca cei mici isi desfasoara activitatile fara a risca sa se accidenteze. Nevoia copiilor de explorare a oricarui spatiu este absolut normala, astfel ca nu trebuie sa li se limiteze accesul la spatiul inconjurator in mod exagerat.

Copiii trebuie sa fie informati ca au un anumit program, ca intai mananca, apoi se joaca si apoi doarme. Copilul trebuie sa stie ca are un loc al lui pentru dormit si ca numai acolo va desfasura aceasta activitate.

Daca doresc ca cel mic sa respecte cerintele programului zilnic, parintii trebuie sa fie consecventi si sa il respecte si ei la randul lor. Acestia nu trebuie sa fie prea rigizi si sa supuna copilul unor chinuri zilnice, ci trebuie sa adapteze programul zilnic al copilului la preferintele si nevoile acestuia. In acest mod, parintii ii vor asigura copilului echilibrul psihic si fizic de care acesta are nevoie.

Parintii trebuie sa ii ofere afectiune copilului chiar si in momentele in care acesta greseste, sa nu il invinovateasca intr-un mod exagerat si sa nu il ameninte cu absenta afectiunii daca are un comportament inadecvat pentru ca cel mic isi aminteste astfel de vorbe pentru mult timp si le poate acorda o importanta mult mai mare.

Copiii au nevoie sa li se impuna interdictii deoarece la varsta de trei ani acestia sunt inca incapabili sa ia decizii singuri. La aceasta varsta cei mici se hotarasc greu ce vor sa faca, prefera sa vizioneze desene animate, ca peste 10 minute sa se razgandeasca si sa isi doreasca altceva si asa mai departe. Parintii nu pot tine pasul cu cerintele nejustificate ale copiilor, motiv pentru care trebuie sa il ajute sa ia decizii, sa adopte o conduita comportamentala adecvata si sa o respecte si pe viitor. Incercand sa ii indeplineasca toate dorintele, parintii reusesc sa ii indeplineasca dorintele doar pentru moment pentru ca peste cateva minute, copilul isi va dori altceva. Incercand sa ii impuna anumite norme si reguli si asigurand respectarea lor, parintii il vor ajuta pe copil sa atinga maturitatea sociala care ii va permite integrarea in alte medii sociale precum gradinita sau scoala, fapt care in sine inseamna pregatirea celui mic pentru viata.

La varsta de trei ani copilul poate sa foloseasca tacamurile, reusesc sa manuiasca un pahar, invata sa se dezbrace singur. Daca cel mic nu reuseste sa se dezbrace singur, parintii nu trebuie sa se alarmeze deoarece dezbracatul si imbracatul reprezinta niste activitati destul de complexe pentru a caror desfasurare cei mici vor necesita initial ajutorul parintilor. Astfel poate sa mai treaca un an pana cand copilul reuseste sa se dezbrace si sa se imbrace singur.

Intre varstele de 18 luni si 24 de luni, copilul incepe sa formuleze si sa foloseasca propozitii simple. Dupa primul gansurit, copilul se pregateste sa formuleze propozitii combinand gesturi, sunete izolare si cuvinte. Acum cel mic vorbeste folosind propozitii alcatuite din doua cuvinte. Parintii trebuie sa aiba rabdare pentru ca desi cei mici cunosc unele cuvinte exista posibilitatea sa nu le inteleaga sensul foarte bine.

Sfaturi pentru parinti:

  • Nu incercati sa terminati propozitiile copilului in locul sau pentru ca nu veti reusi decat sa ii sporiti frustrarea.
  • Nu uitati ca cel mic va recurge la plans daca se va simti prea obosit, nervos, flamand sau coplesit si nu va folosi cuvinte.
  • Oferiti-i multe ocazii sa vorbeasca, in special daca in casa sunt si copii mai mari.
  • In timp copilul va deveni din ce in ce mai vorbaret, iar parintii trebuie sa se asigure ca vorbeste bine mai degraba decat sa ii corecteze pronuntia sau gramatica. Copiii care vor fi intrerupti pot sa inceapa sa simta nevoia sa nu mai vorbeasca.

In jurul varstei de 24 de luni, copiii incep sa formeze primele legaturi intre sentimentele si comportamentul lor, incercand sa observe aceste aspecte si la celelalte persoane. Aceasta reprezinta baza interactiunilor cu celelalte persoana si baza construirii prieteniilor.

Sfaturi pentru parinti:

  • Nu trebuie sa incercati sa redresati situatia atunci cand cel mic nu se simte in apele lui. Trebuie, mai degraba, sa va ajutati copilul sa se adapteze prin identificarea emotiilor sale. Acesta poate sa fie trist deoarece i s-a stricat jucaria sau deoarece a vazut pe altcineva plangand, astfel, parintii trebuie sa ii explice ca este normal sa simta ceea ce simte.
  • Parintii trebuie sa acorde atentie propriilor sentimente si emotii. Astfel, nu trebuie sa va feriti sa ii spuneti copilului ca sunteti nervoasa, dezamagita sau trista atunci cand simtiti asta, insa trebuie sa evitati exagerarea dimensiunilor situatiei deoarece este posibil ca cel mic sa se simta anxios sau chiar temator.

Parintii pot deveni ingrijorati daca cel mic pare sa regreseze in loc sa evolueze. Copilul poate sa arate obiecte cu degetul si sa planga spre deosebire de ziua precedenta in care a vorbit de dimineata pana seara. Copiii care merg singuri pe jos pot cere intr-o zi sa mearga numai in brate. Toate aceste comportamente sunt, insa normale deoarece copiii isi dezvolta atat de mult aptitudinile incat se pot simti coplesiti de acestea.

Sfaturi pentru parinti:

  • Parintii trebuie sa fie atenti la sentimentele copilului. In cazul in care cel mic nu va poate spune ce il deranjeaza, el poate sa va arate acest lucru.
  • In loc sa considerati ca un lucru este bun sau rau, il puteti considera un semnal. Atunci cand un copil are tendinta de a regresa, poate de fapt sa va comunice ca simte nevoie de atentie si de alinare. Parintii trebuie sa il lase pe ce mic sa li se aseze in brate, putand chiar sa le citeasca o poveste. Astfel, copiii isi pot reveni in scurt timp.

Parintii pot fi ingrijorati in cazul in care copilul inregistreaza intarzierea atingerii unui anumit reper, insa trebuie sa tina minte faptul ca fiecare copil este diferit, unii putand sa deprinda o serie de aptitudini mai rapid decat altii. In cazul in care considerati ca ingrijorarile dumneavoastra au baze mai solide sau motive mai grave, este recomandat sa va adresati medicului dumneavoastra de familie sau medicului pediatru.