Titlu

Repere psihologice si emotionale ale copilului


Perioada premergatoare cititului (12-36 luni)

Majoritatea copiilor iubesc momentul cand li se citesc diferite povesti, deoarece acesta reprezinta o oportunitate grozava de a sta cuibariti, in pat, langa parintii lor si de a privi imaginile frumos colorate din cartile de povesti, auzind, totodata, sunete care mai de care mai interesante. Mai mult, o astfel de activitate reprezinta, pentru cei mici, oportunitatea pentru a-si insusi cele dintai aptitudini legate de citit, acestea incluzand urmatoarele:

  • modalitatea de functionare a cartii: cartea se deschide, iar povestea poate fi gasita in interiorul acesteia
  • cititul se face de la stanga la dreapta
  • cartea ne povesteste diferite intamplari
  • orice poveste are un inceput si, de asemenea, un sfarsit

In vederea incurajarii atasamentului celui mic fata de lectura, ar trebui luate in considerare urmatoarele sfaturi: 

  • Cititul este o activitate pe care parintii ar trebui sa o faca cu voce tare
  • Copilul trebuie lasat sa se joace cu cartile, in vederea familiarizarii cu ele
  • Povestea nu trebuie lungita, avand in vedere faptul ca cei mici au capacitatea de a fi atenti doar pentru o scurta perioada de timp, 10 sau chiar 5 minute, putand sa fie, pentru acestia, o perioada indelungata
  • Copilului trebuie sa i se puna intrebari sau sa i se ceara sa gaseasca anumite elemente simpliste, cum ar fi floare din imaginea x sau ochii personajului din imaginea y. Scopul parintilor ar trebui sa fie acela de a transforma intamplarile prezentate pe o anumita pagina in interactiunea dintre ei si cei mici
  • Copilul trebuie lasat sa aiba initiativa, asadar, daca acesta doreste sa rasfoiasca singur cartea, ar trebui lasat sa o faca, fiind tinut in brate in tot acest timp. 

Perioada dobandirii independentei (18-36 luni)

Majoritatea copiilor se considera entitati care se identifica cu parintii lor, in special cu mamele, astfel, ei nu resusesc sa se vada separat fata de acestia, ca persoane singulare. In anul al doilea de viata, acest lucru se va schimba, cei mici constientizandu-si propria identitate si individualitate, insistand sa intreprinda singuri diferite actiuni. Iata cateva sfaturi pentru oferirea celor mici a spatiului necesar dezvoltarii lor:

  • Copilului trebuie sa i se acorde mai mult timp in programul sau zilnic pentru lucrurile pe care le poate face de unul singur. Chiar daca va dura mai mult, copilul ar trebui lasat sa se imbrace sau sa se incalte singur in cazul in care acesta doreste.
  • Copilul ar trebui inclus in treburile celor mari, astfel, ar putea sterge praful de pe mobila cot la cot cu mama sau sau ar putea tine farasul pana aceasta matura etc.
  • Este necesara o doza imensa de rabdare din partea parintilor, fiindca primele incercari ale copiilor de a efectua singuri unele lucruri pot aduce pe oricine in pragul nebuniei, insa celui mic trebuie sa i se acorde timp detul pentru a invata din experiente. 
  • De multe ori, independenta celui mic isi poate face aparitia chiar intr-o etapa ce poate parea exasperanta, iar acesta isi va marca spiritul independent repetand cuvantul "nu" cat de des este posibil. Desi impulsul parintilor poate fi acela de a-l opri pe cel mic si de a-i arata cine este in conducere, ar fi de preferat sa se procedeze dupa cum urmeaza: 
  1. Copilului negativist trebuie sa i se repete cuvantul "da" de cate ori este posibil, in momentele in care el nu se afla in siguranta, cand face ceva imposibil de acceptat sau cand este nerezonabil
  2. Fermitatea este, uneori, necesara, actiunile parintilor trebuind efectuate rapid, deliberat si cat se poate de calm, exact asa cum cred ei de cuviinta. De pilda, dupa cel mic este pozitionat in scaunul special pentru copii din masina, motivele pentru care trebuie sa stea in el trebuie explicate succint si rapid, cu cuvinte simple; i se va explica faptul ca este periculos sa mearga cu masina in cazul in care refuza sa stea in scaunul respectiv si nu i se va permite sa protesteze. 

Utilizarea propozitiilor simple (18-24 luni)

Dupa ce a vociferat primul sau gangurit, cel mic poate vorbi in propozitii simpliste, de cate doua cuvinte, combinand cuvinte, sunete izolate sau gesturi. Parintii sunt acum incantati, iar cel mic, si mai incantat. Parintii trebuie sa fie rabdatori, fiindca, cel mic, desi utilizeaza unele cuvinte, este posibil sa nu le inteleaga pe deplin sensul.

Sfaturi in vederea incurajarii copilului sa vorbeasca:

  • Nu este deloc recomandata finalizarea propozitiilor incepute de cel mic de catre parinti in locul acestuia, un astfel de lucru avand drept rezultat frustrarea copilului. Copilul va recurge la plans daca va fi mult prea obosit, nervos, flamand sau coplesit de utilizarea cuvintelor.
  • Celui mic trebuie sa i se creeze din ce in ce mai multe ocazii de a comunica prin intermediul cuvintelor, in mod special, daca in casa se afla si copii cu varste mai inaintate.
  • Cu cat copilul devine mai vorbaret, cu atat mai atenti trebuie sa fie parintii, in mod special in ceea ce priveste faptul ca acesta vorbeste bine, gramatica sau pronuntarea corecta, nefiind, in acest moment, extrem de importante. In cazul in care un copil este intrerupt sau corectat, ar putea incepe sa simta nevoia sa renunte la a mai vorbi.

Intelegerea empatiei (24 de luni)

La varsta de doi ani copiii pot face deja legatura intre sentimentele pe care le au si comportamentul lor, putand observa aceste lucruri si in cazul altor persoane. In acestea consta interactiunea cu alte persoane si construirea prieteniilor. Iata cateva sfaturi care vor sustine dezvoltarea empatiei pentru cei mici:

  • Cand copilul nu este in apele lui, acesta trebuie ajutat sa se adapteze la noile situatii prin identificarea emotiilor. In cazul in care acesta plange fiindca i s-a stricat jucaria favorita sau pentru ca altcineva plange langa el, cel mic trebuie asigurat ca este normal ceea ce simte.
  • Parintii trebuie sa fie atenti si la propriile sentimente si emotii. copiii trebuind sa afle cand unul din parinti este nervos, dezamagit sau trist. Totusi este important ca parintele sa nu exagereze dimensiunile ce caracterizeaza situatia, fiindca, in acest fel, copilul poate ajunge sa simta frica sau anxietate.

Situatia in care copilul regreseaza

In cazul in care se observa o regresie a celui mic, acest fapt poate ajunge, pentru parinte, deconcentrant. De pilda, in cazul in care copilul a fost mai tot timpul vorbaret, poate avea zile cand doar arata ci degetul sau plange, ori, in cazul in care, in general, se plimba, pot fi zile cand prefera sa fie luat in brate. Toate aceste lucruri sunt unele normale si este important de retinut faptul ca, uneori, copiii, din cauza ca isi dezvolta foarte multe aptitudini, pot ajunge sa fie coplestiti de acestea.

Iata cateva sfaturi pentru cazurile in care copilul prezinta semne ale unei regresii de un fel sau altul:

  • Sentimentele copilului sunt foarte importante si acestora trebuie sa li se acorde atentie; in cazul in care copilul nu poate spune ceea ce il deranjeaza, va putea arata acest lucru.
  • Regresia copilului ar trebui considerata un semnal in loc sa fie catalogata ca ceva pozitiv sau negativ. Cand cel mic regreseaza, de cele mai multe ori, comunica in acest fel faptul ca are nevoie de atentie sau de alinare. El trebuie lasat sa se cuibareasca in bratele parintilor sau i se poate citi dintr-o carte cu povesti, fiind foarte probabila revenirea acestuia la normal, in curand.