Titlu

Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative ( din Metoda Hanen )


Parintii trebuie sa cunoasca motivele pentru care acordarea posibilitatii copiilor de a lua initiativa pentru aducerea la cunostinta a sentimentelor si a nevoilor sale sau pentru exprimarea intereselor sale, este atat de importanta. De asemenea, acestia trebuie sa stapaneasca maniera corecta de influentare a copiilor in ceea ce priveste formarea mandriei si a sentimentului de frumusete interioara, de cunoastere a propriilor copii oferindu-si timp sa ii descopere, sa astepte si sa asculte si sa inteleaga tentativele lui de comunicare. Parintii trebuie sa isi formeze o idee echilibrata despre asteptarile pe care le au de la copiii lor. Parintii sunt nevoiti sa joace mai multe roluri, cateodata toate in acelasi timp. Parintii trebuie sa fie atat politisti, cat si prieteni, povestitori, soferi, infiermieri sau schimbatori de scutece, insa acestia nu trebuie sa uite ca ceea ce fac si in special modul in care o fac poate sa schimbe totul.

" It Takes Two to Talk " sau " vorbirea trebuie facuta in doi " reprezinta un program licentiat Hanen, care vine in ajutorarea parintilor care au copii cu intarzieri de vorbire. Programul este conceput in asa fel incat sa incadreze copiii de la nastere pana la varsta de cinci ani, diagnosticati cu intarzieri de limbaj. Aflati intr-un cadru restrans, parintii pot sa invete diverse strategii pe care le pot pune in practica cu scopul de a-si ajuta copiii sa isi insuseasca un limbaj intr-un mod natural atunci cand isi petrec impreuna timpul.

Metoda Hanan a constituit un punct de plecare foarte important in ceea ce priveste interventia timpurie in limbajul copiilor. Studiile derulate au demonstrat ca cei mici invata cel mai usor si rapid sa vorbeasca atunci cand parintii le permit sa conduca conversatia si sa discute despre lucrurile care le starnesc interesul.

Atunci cand parintii joaca rolul " bonei buna la toate "

Cu totii vrem sa fim niste parinti buni si sa satisfacem toate nevoile si dorintele copiilor, insa este dificil sa se reziste in fata reflexelor naturale de facilitarea a lucrurilor pe cale verbala sau prin reactionarea in locul copiilor de cate ori cei mici par a fi incapabili sa se exprime sau sa se descurce singuri. Desi parintii pot crede ca simplifica situatia in care se afla copiii si ca ii ajuta, de fapt acestia ii priveaza de posibilitatea de a-si exprima sentimentele, curiozitatea si nevoile. Daca parintii insista sa faca totul in locul copilului si chiar sa vorbeasca in locul sau, atunci il priveaza de ocazia de a descoperi singur cum se poate descurca si exprima.

Atunci cand parintii joaca rolul de " vartej "

Parintii simt constant nevoia de a organiza, de a prevede, de a realiza, de a munci, de a face cumparaturi, de a se duce si de a se intoarce. Practic, parintii isi impun adesea sa simta sa ca au multe lucruri de facut, uneori complicandu-si singuri programul. Desigur ca toate aceste activitati vor ajuta copiii sa isi imbogateasca viata cotidiana si sa fie mai fericiti, insa consumand mult timp si energie in acest vartej de activitati, copii pot sa fie putin uitati. Daca parintii vor avea cate ceva de facut mereu, nu vor mai avea suficient timp pentru formarea si stabilizarea unei legaturi afectuoase cu copii lor, lucru foarte important pentru progresul celor mici. Astfel, parintii pot avea tendinta sa le vorbeasca copiilor, insa nu si sa ii asculte.

Atunci cand parintii joaca rolul de " profesori "

Cu totii stim ca rolul parintilor este de a educa, iar lucrurile pe care trebuie sa le invete copiii sunt suficient de multe astfel ca acestea pot monopoliza adesea conversatiile. De cele mai multe ori, parintii pot uita ca un copil poate sa invete mai bine experimentand singur si nu privind sau ascultand tot ceea ce trebuie facut si modul in care trebuie facut. In cazul in care parintii sunt singurii care vorbesc, copii nu au ocazia sa invete prin propria lui experienta.

Atunci cand parintii joaca rolul " partenerului care asculta "

Folosind " calea celor 3 A ", parintii isi pot incuraja copiii sa stabileasca contacte si sa comunice cu usurinta. Copiii se simt recunoscuti si speciali atunci cand parintii le acorda posibilitatea de a lua initiativa, se adapteaza pentru partajarea momentelor importante alaturi de ei si ii ajuta sa isi dezvolte limbajul si sa isi imbogateasca experienta. Intreaga atentie a parintilor si deschiderea lor ii ajuta sa dezvolte sentimente si incredere de sine, sa simta satisfactie si putere. Cand parintii isi gasesc timp sa partajeze experiente impreuna cu copiii lor, ii incurajeaza sa formeze contacte umane si il ajuta sa cunoasca lumea si sa invete lucruri noi.

Limbajul vorbit este un joc in doi, iar comportamentul parintilor in acest sens face diferenta. Este dificil pentru parinti sa isi ajute copiii sa invete cum sa vorbeasca daca sunt prea ocupati sa faca totul pentru acestia, daca sunt supraincarcati de activitati si de treburi sau daca acestia se considera profesorii lor. Drept urmare, jucand rolul de parteneri ai copiilor, dispusi sa ii asculte, acestia vor avea posibilitati infinite de dialogare cu cei mici si sansa de a-i invata nenumarate lucruri la orice varsta. In acest fel, parintii isi incurajeaza copiii sa comunice si sa se exprime deschis chiar si atunci cand acestia sunt bolnavi, capriciosi sau incapatanati.

Rolul parintilor este foarte important in interactiunea cu copiii, astfel ca este esential ca acestia sa ii stimuleze si sa il provoace la discutii cat mai frecvente si cat mai devreme, sa fie receptivi la semnalele transmise de copii si sa profite de orice ocazie de a inventa noi oportunitati de a relationa cu cei mici.