Dupa mai multe luni de ingrijorare si sperante, ziua cea mare a sosit! Micutul dumneavoastra se naste cu doua maini, doua picioare, plange si gangureste in bratele dumneavoastra. Bebelusul este minunat, familia este completa si totul pare perfect! Dar dupa cateva luni, la un examen de rutina, medicul pediatru va informeaza ca micutul dumneavostra nu aude si nu vede. Dintr-o data ati devenit mama unui copil surd si orb. Ce se intampla de acum?
Vestea cutremuratoare ca un bebelus nu vede si nu aude starneste o multime de temeri noilor parinti. Cel mai adesea, acestia sunt socati, indurerati si se simt neputinciosi. Din pacate, pentru ca multi medici anunta aceasta veste prea sec, ca un "diagnostic" medical oarecare, parintii cred in mod automat ca bebelusul este grav bolnav. De aici apar reactii in lant, de vinovatie, tristete si frica. Cum veti creste un copil care nu aude si nu vede? Va intrebati daca el va putea sa aiba o viata buna. Va intrebati daca l-ati putea vindeca.
Surdoecitatea reprezinta o combinatie de probleme, deficiente de auz si de vedere. Mai exact, copilul nu aude si nu vede. Majoritatea cazurilor de surdoecitate prezente la nastere (congenitale) nu pot fi tratate, asa incat un copil care nu vede si nu aude inca de la nastere, cel mai probabil va ramane asa toata viata. Aceste deficiente de vaz si de auz pot fi observate la nastere sau pot aparea mai tarziu in copilarie.
Un copil cu surdoecitate va trebui sa primeasca ingrijire si evaluare periodica din partea unui medic specialist inca de la o varsta frageda. O pierdere totala de auz si de vedere este totusi rara. In functie de cat de mult poate un copil sa vada si sa auda, se va determina in continuare nivelul de ingrijire si de sprijin de care acesta are nevoie.
Oamenii care se nasc cu surdoecitate vor avea la dispozitie putine mijloace de comunicare si o intelegere limitata asupra lumii. Acest lucru este cauzat de faptul ca ei nu au avut ocazia de a auzi si de vedea sau de a interactiona cu ceea ce se intampla in jurul lor. Spre deosebire de copiii care se nasc cu surdoecitate, persoanele care dezvolta in timp aceasta afectiune, pot fi capabilie sa-si aminteasca lucruri pe care le-au vazut si le-au auzit.
Un copil care nu vede si nu aude va percepe lumea diferit fata de ceilalti copii. Cu toate acestea, el poate invata sa comunice, isi poate face prieteni si poate invata cum sa aiba grija de el. Copiii cu surdoecitate au nevoie de ajutor din partea parintilor, dar si din partea specialistilor.
Copiii care au surdoecitate se incadreaza de obicei intr-una din aceste categorii:
Un copil cu surdoecitate nu inseamna neaparat ca este complet surd sau orb. De fapt, cei mai multi copii in aceasta situatie, aud sau vad foarte putin .Ei isi pot folosi vazul sau auzul in stadiul existent impreuna cu alte simturi pentru a invata sa comunice cu ceilalti.
Copiii cu surdoecitate vor avea nevoie de ajutor pentru a comunica si pentru a-si face prieteni. In caz contrar, exista un risc urias ca ei sa ramana izolati.
Exista unele cauze necunoscute pentru surdoecitate. Rubeola (pojarul german) din timpul sarcinii a fost la un moment dat cea mai frecventa cauza a unui copil nascut fara vaz si fara auz. Dar aceste cazuri au scazut semnificativ din momentul in care au fost introduse o serie de programe de vaccinare si teste ecografice amanuntite. In acest moment, specialistii considera ca nasterea prematura, paralizia cerebrala sau alte afectiuni genetice (de exemplu sindrom Down si CHARGE) reprezinta principalele cauze ale surdoecitatii la nastere.
Unele dintre cauzele de surdoecitate la copii includ:
Copiii cu surdoecitate pot avea ochii si urechile la fel ca toti ceilalti copii. De multe ori, comportamentul lor sau modul in care isi folosesc ochii i-ar putea face pe parinti sa creada ca ar putea fi o problema cu auzul sau cu vederea celui mic.
Majoritatea copiilor incep sa-si concentreze privirea pe fete omenesti si obiecte in jur de 4-5 saptamani de la nastere. Ei intorc capul pentru a vedea de unde vine sunetul de la patru luni. Dar, in cazul unui copil cu surdoecitate, parintii pot observa ca aceste lucruri nu se intampla.
Semne si simptome care pot indica faptul ca un copil nu vede si nu aude:
Daca sunteti ingrijorati cu privire la modul in care copilul dumneavoastra se comporta si cum se dezvolta, discutati cu medicul pediatru.
Ca parte a diagnosticului, medicul specialist va identifica nevoile individuale a pacientului. Planul de ingrijire va avea drept obiective:
Identificarea timpurile a surdoecitatii unui copil este vitala pentru a-i asigura sanatatea, nevoile sociale si educationale. Ingrijirea si educatia copilului va constinui o parte importanta a strategiei de ingrijire generala de la copilarie pana la maturitate.
Cu cat surdoecitatea este detectata mai devreme, cu atat mai bine. Toti copiii au auzul testat imediat dupa nastere. Acest screening poate indica daca exista anumite deficiente de auz.
Daca in ciuda faptului ca testul de screening de la nastere a fost in regula, mai tarziu sunteti ingrijorati cu privire la auzul sau vazul copilului mergeti la medicul de familie. Daca este necesar, medicul va poate trimite la ORL si oftalmologie. Specialistii de aici vor testa auzul si vazul copilului si vor adresa anumite intrebari despre modul in care acesta se comporta de obicei. La sfarsitul testelor, medicii ar trebui sa fie in masura sa va ofere un diagnostic relevant. In caz de surdoecitate, veti fi ghidati ce ar trebui sa faceti mai departe.
Copiii invata cel mai bine de la cei care au grija de ei si cei cu care isi petrec majoritatea timpului, astfel incat fiecare zi de joaca si comunicare ii poate ajuta foarte mult.
Diagnosticarea si interventia timpurile pot ajuta copilul sa comunice mai repede, sa-si faca prieteni si sa se simta confortabil in prezenta altor persoane, precum si increzator pentru a explora mediul din jurul sau.
Un copil cu deficiente de auz si vedere are dificultati sau intarzieri de intelegere a ceea ce se intampla in jurul sau. Acest lucru inseamna ca surdoecitatea poate afecta si alte domenii de dezvoltare a copilului:
Pentru a face fata acestor provocari, copilul are nevoie sa se orienteze treptat pentru a se conecta si pentru a da un sens cuvintelor, sunetelor, atingerilor si actiunilor. Interactiunile pozive si experientele din familie, precum si ajutorul medicilor, il vor incuraja sa se miste in conditii de siguranta, independent si increzator in casa, scoala si comunitatea in care evolueaza.
Puteti ajuta copilul sa exploreze mediul din jurul sau cu ajutor celorlalte simturi. Acest lucru va declansa curiozitatea copilului cu privire la lumea din jurul sau.
Alegerea unei metode de comunicare pentru copilul dumneavoastra influenteaza modul in care el isi va gasi locul in societate si este esentiala pentru dezvoltarea sa psihologica.
Dezvoltarea comunicarii timpurii se bazeaza pe patru idei:
Dumneavoastra, in calitate de parinte, puteti stabili cele mai importante masuri pentru dezvoltarea unei relatii puternice de incredere cu micutul dumneavoastra. Unul din cele mai importante lucruri pe care le puteti face pentru a cultiva un sentiment de unire si de securitate este de a va tine copilul in brate. Copilul va observa cum va miscati si se va simti in siguranta in fiecare zi cand va intalneste. In loc sa se izoleze si sa-si creeze propria sa lume, el va invata ca exista o lume mai mare, cu oameni care ii poarta de grija, cu miscari interesante, obiecte pe care le poate atinge, mirosuri, poate chiar unele sunete si priviri.
Pe masura ce acompaniati copilul in joc, demonstrati ca ii impartasiti interesele. Iata cateva sugestii care va pot ajuta sa comunicati mai bine cu copilul care nu vede si nu aude:
Exista mai multe mijloace de comunicare folosite de persoanele cu surdoecitate.
Oamenii din jur vor fi cel mai probabil curiosi cand vor vedea copilul sau cand il vor vedea ca poarta proteze auditive. Este posibil ca ei sa nu fi vazut sau sa fi cunoscut niciodata un copil surd. Dar, vorbind in mod natural cu copilul dumneavoastra, veti da incredere si celorlalti sa aiba incredere in a discuta cu el. Comportamentul dumneavoastra ar trebui sa le arate ca el este un copil normal care are nevoie de ajutor pentru a auzi si a vedea.
Ca parinte, este usor sa te implici trup si suflet in ingrijirea si educatia unui copil cu surdoecitate, dar este important sa nu uitati de bunastarea dumneavoastra. Daca dumneavoastra sunteti bine atat fizic, cat si mental, atunci veti putea face fata provocarilor, veti avea mai multa rabdare, incredere si veti putea avea grija mai bine de copilul dumneavoastra.
Parintii si membrii familiei vor avea cea mai mare influenta asupra dezvoltarii copilului. Puteti solicita ajutor din alta parte, dar asigurati-va ca dumneavoastra ii veti oferi in continuare raspunsurile si ingrijirea de care copilul dumneavoastra are nevoie. Veti descoperi personalitatea unica pe care o are micutul dumneavoastra si veti putea sa va bucurati impreuna de micile sale realizari.
Surdoecitatea reprezinta o provocare si necesita multa rabdare din partea celor care se ingrijesc de sanatatea si educatia unui copil care nu vede si nu aude. Dar parintii pot face fata acestor provocari si greutati. Copiii nascuti cu surdoecitate pot invata si se pot dezvolta. Ei vor deveni adulti care vor continua sa invete.
Cei cu care vin in contact vor dori sa inteleaga impactul deficientelor de auz si de vaz asupra vietii lor, cum de acesti copii reusesc sa se bucure si sa experimenteze anumite lucruri "fara ochi si urechi". Ulterior, multi oameni vor dori sa deschida o usa, o cale de comunicare catre ei. Nimeni nu promite ca va fi usor, nimeni nu stie exact la ce sa se astepte, dar dumneavoastra, ca parinti puteti face diferenta.
Comentarii
Trimis de Anonim (neverificat) la Mie, 08/27/2014 - 15:25
Re: Cand copilul nu aude si nu vede
Fetita mea de 3 ani si 3 luni imi spune ca nu aude. Ce sa fac? Doctorita de famile spune ca sunt mofturi ale copilului. Ca se prosteste. Nu am bani. Ce ma sfatuiti? Vreau sa o duc la ORL.
Trimis de Anonim (neverificat) la Mie, 08/27/2014 - 15:25
Re: Cand copilul nu aude si nu vede
Din pacate pentru unele familii, necazul vine atunci cand nu ne asteptam. Noi suntem printre cei loviti, dar Dumnezeu ne-a dat putere sa trecem peste tot. La trei luni ne-am dat seama ca ar fi ceva probleme, iar in urma investigatiilor facute nu s-a spus ca e posibil sa nu mearga, sa nu vorbeasca, cat depre vedere ca nu va vedea niciodata. A fost cumplit. Cel mai rau lucru chiar sub puterea durerii sufletesti, un mare doctor ne-a sfatuit sa dam baietelul la un orfelinat, sa ne facem un alt copil, eventual sa-i punem acealasi nume. Cu mari sperante am mers mai departe si incetul cu incetul copilul a inceput sa mearga, la treiani sa mearga, dar cu vederea diagnosticul pus a fost real. Avand in dotare o inteligenta sclipitoare, cu eforturi materiale l-am pregtiti in particular pentru clasa intai, si am reusit sa-l tinem aproape de noi, in oras cu noi si merge la scoala normala, alaturi de sora sa mai mica. Dumnezeu stie ce planuri are cu noi de acum in colo, dar avem sperante ca totul va fi bine.
Trimis de Anonim (neverificat) la Mie, 08/27/2014 - 15:22
Re: Cand copilul nu aude si nu vede
Fetita mea de 3 ani si 3 luni imi spune ca nu aude. Ce sa fac? Doctorita de famile spune ca sunt mofturi ale copilului. Ca se prosteste. Nu am bani. Ce ma sfatuiti? Vreau sa o duc la ORL.
Trimis de Anonim (neverificat) la Mie, 08/27/2014 - 15:22
Re: Cand copilul nu aude si nu vede
Din pacate pentru unele familii, necazul vine atunci cand nu ne asteptam. Noi suntem printre cei loviti, dar Dumnezeu ne-a dat putere sa trecem peste tot. La trei luni ne-am dat seama ca ar fi ceva probleme, iar in urma investigatiilor facute nu s-a spus ca e posibil sa nu mearga, sa nu vorbeasca, cat depre vedere ca nu va vedea niciodata. A fost cumplit. Cel mai rau lucru chiar sub puterea durerii sufletesti, un mare doctor ne-a sfatuit sa dam baietelul la un orfelinat, sa ne facem un alt copil, eventual sa-i punem acealasi nume. Cu mari sperante am mers mai departe si incetul cu incetul copilul a inceput sa mearga, la treiani sa mearga, dar cu vederea diagnosticul pus a fost real. Avand in dotare o inteligenta sclipitoare, cu eforturi materiale l-am pregtiti in particular pentru clasa intai, si am reusit sa-l tinem aproape de noi, in oras cu noi si merge la scoala normala, alaturi de sora sa mai mica. Dumnezeu stie ce planuri are cu noi de acum in colo, dar avem sperante ca totul va fi bine.