Titlu

Tipurile de inteligenta ale copiilor si modul lor specific de invatare


Tipurile de invatare

Psihologii ii sfatuiesc pe parinti sa se informeze si sa constientizeze ca intre timp s-au descoperit si alte tipuri de invatare decat cea verbala si logico-matematica, care au reprezentat pana acum nucleul central al modului de desfasurare al invatamantului. Howard Gardner, care a urmat studiile de psihologie la Harvard, este de parere ca exista si alte moduri de invatare si de a fi inteligent. Acesta a propus o noua teorie conform careia, exista opt categorii de inteligenta, fiecare persoana fiind capabila sa dobandeasca noi informatii si deprinderi bazate pe o combinatie intre toate aceste tipuri de inteligenta sau doar o parte dintre ele. Gardner considera ca inteligenta poate avea urmatoarele naturi:

  • lingvistica, cu deprinderi verbale precum vorbirea si scrierea;
  • logico-matematica, cu deprinderi numerice si logice;
  • spatiala, cu deprinderi vizuale precum desenatul sau alte arte vizuale;
  • cinestetica corporala, cu deprinderi fizice precum atletismul sau dansul;
  • muzicala, cu deprinderi muzicale;
  • naturalista, ce accentueaza interesul pentru animale si mediul inconjurator, plante si gradinarit;
  • intelegere unic - interpersonala si empatie fata de ceilalti;
  • cunoastere a sinelui unic - intrapersonala.

Observarea copiilor

Observarea este cea mai buna modalitate de a descoperi in care dintre categoriile de inteligenta enumerate se incadreaza copilul dumneavoastra in ceea ce priveste invatarea. Gardner spune ca parintii trebuie sa stie ce activitati sunt cele mai apreciate de copilul lor. In cazul in care copilului ii face placere sa isi petreaca timpul construind cu ajutorul cuburilor, dar nu prezinta un interes deosebit fata de carti si lectura, se considera ca acesta are orientari logico-matematice si spatiala in stilul sau de invatare. Copilul care apreciaza mai mult timpul petrecut alaturi de animale sau caruia gradinaritul ii starneste interesul, are o orientare naturalista. De asemenea, acesta mentioneaza si ca nu toti copii manifesta orientari foarte pronuntate.

Anne Rambo, specialist in terapie de familie la Universitatea Nova Southeastern din Florida si autoare a romanului "I know my child can do better", spune ca joaca este momentul ideal pentru a va observa copilul. Aceasta ii sfatuieste pe parinti sa nu intervina in joaca celui mic si sa il observe timp de un sfert de ora, fara sa ii spuna sa faca ceva anume. Astfel pot observa ce inclinatii are cel mic si daca acesta acorda mai multa atentie lucrurilor pe care le vede, aude sau simte.

Activitatea copiilor

Chiar si amanuntele care va par insignifiante, va pot oferi informatii despre copilul dumneavoastra. Este bine sa observati detalii precum gradul de socializare al celui mic si anume daca prefera sa se joace cu alti copii sau singur pentru a incepe sa va dati seama cum percepe copilul lumea in general. Anne Rambo povesteste ca atunci cand fiica sa avea varsta de 6 ani, incepuse sa ii observe mai indeaproape activitatile. Aceasta si-a urmarit fiica jucandu-se cu papusile Barbie impreuna cu alte doua prietene si a observat ca, desi papusile erau la fel, fiecare fetita se juca intr-un mod diferit. Anne Rambo spune ca observarea copilului in timpul jocului cu alti copii de aceeasi varsta este un exercitiu foarte bun care ajuta parintii sa isi formeze o parere apropo de felul in care reactioneaza cel mic cu alti copii.

In situatia in care observati ca un anume stil de invatare predomina la copilul dumneavoastra, Howard Gardner recomanda sa il ajutati sa dezvolte si alte stiluri. Acesta ofera ca si exemplu copilul caruia ii place sa construiasca cu ajutorul cuburilor, caruia parintii ii pot aduce niste indicatoare pe care sa le plaseze pe cladirile lui, pentru a adauga un element verbal in joaca sa. Gardner considera ca un aspect caruia parintii nu ii ofera suficienta atentie este dezvoltarea intrapersonala a copiilor. Copiii isi petrec cea mai mare parte a timpului la scoala sau in alte colective, iar parintii care au un program ocupat se simt vinovati sa ii lase singuri acasa. In acest mod, copiii nu au la dispozitie timp sa dezvolte un simt al constiintei interioare. Si mediul de acasa poate afecta acest timp de care copii au nevoie, prin distragerea atentiei de catre televizor sau calculator.

Instrumentele de invatare la scoala

Sala de clasa este de asemenea un mediu potrivit pentru a descoperi daca stilul de invatare adoptat de copil functioneaza asa cum ar trebui. Parintii pot capata informatii importante observandu-si copii la scoala, mai ales cand acestia sunt supusi unor incercari. Voluntariatul in clasa este o modalitate prin care parintii pot observa cum are tendinta copilul lor sa lucreze ca parte a unui colectiv. De asemenea, parintii trebuie sa observe si cata atentie primeste copilul lor, unde prefera sa se aseze, cum relationeaza cu oamenii, care este nivelul sau de activitate, care este ritmul in care desfasoara diverse activitati si care este nivelul de galagie pe care il face sau prefera. Prin petrecerea acestui timp alaturi de copii lor, parintii pot afla si niste detalii pe care au simtit ca nu le inteleg pana acum, precum cat timp petrece copilul lor desfasurand activitati fizice, cand serveste pranzul impreuna cu clasa si de ce este infometat cand ajunge acasa sau alte detalii care servesc la cunoasterea mai buna a copilului.

Howard recomanda parintilor sa petreaca mai mult timp alaturi de copii lor, fie sa ii duca la scoala, fie sa ii ia de acolo in mod regulat, sa serveasca pranzul la scoala, alaturi de copil, atunci cand au timp si chiar sa comunice mai mult cu parintii colegilor copilului lor.


Relatia cu profesorii

In mod normal, parintii sunt cei care detin cele mai multe informatii despre copiii lor, astfel ca poate fi o idee buna ca acestia sa furnizeze profesorului cu care acestia petrec mai mult timp cateva detalii precum talentele si aptitudinile pe care e posibil ca acesta sa nu le fi observat inca. O alta informatie care poate ajuta profesorul sa interactioneze mai bine si sa il ajute pe cel mic in procesul de invatare este felul in care parintele a observat ca cel mic memoreaza mai usor lucruri pe care le aude sau pe care le citeste. Este bine ca parintii sa stabileasca o relatie de colaborare cu profesorul copilului pentru a putea impartasi acestuia astfel de detalii care contribuie la dezvoltarea celui mic.

Din pacate, in ultima vreme, exista tendinta profesorilor si a parintilor de a-si concentra toata atentia asupra testarilor pe care trebuie sa le sustina cel mic in scoala, oferindu-se astfel prioritate dezvoltarii de deprinderi verbale si logico-matematice. Din acest motiv, incercarile parintilor de a convinge profesorii sa schimbe putin modelul standard in care se desfasoara activitatile copiilor se soldeaza in general cu un esec. Parintii pot incerca sa convinga profesorul ca acest mod standard de invatare nu este neaparat cel mai potrivit, prin impartasirea informatiilor pe care le-au acumulat apropo de acest subiect sau chiar oferirea unor materiale stiintifice care abordeaza aceasta problema intr-un mod diferit. Anne Rambo subliniaza si importanta pe care o are comunicarea lucrurilor pozitive pe care copilul le afirma apropo de scoala, pentru a oferi profesorului informatii in legatura cu abordarea care functioneaza si a avea in continuare o atitudine pozitiva apropo de aceasta.

In conditiile in care profesorul raspunde pozitiv la propunerea parintilor de a trata problema invatarii in alt mod, insa scoala il conditioneaza sa nu faca acest lucru, parintii sunt cei care trebuie sa acorde copilului lor sprijin si suport. Acestia trebuie sa isi foloseasca creativitatea pentru a pune in practica diverse artificii care contribuie la captarea mult mai usoara a informatiilor de catre cel mic. Suplimentar, parintii pot incerca sa implice copii in activitati ce contribuie la procesul de invatare al acestora, activitati precum scrisul unei scrisori, citirea unui pliant, incurajarea celui mic sa descrie o situatie sau un lucru, incurajarea copilului sa participe la activitati care implica masurarea si prezentarea de tabele informative sau grafice. Copiilor trebuie sa li se ofere ocazia sa isi exprime dorintele si interesele si sa nu fie judecati din punct de vedere intelectual doar in functie de performantele lor scolare.

Relatia cu parintii

Pentru copii este foarte importanta parerea parintilor, astfel ca acestia trebuie sa arate celor mici ca si in cazul in care stilul lor de invatare este diferit, acesta este la fel de valoros ca si al lor. Atunci cand intreprindeti diverse activitati impreuna, poate fi util sa lasati copilul sa aleaga in ce activitate va veti implica sau sa ii oferiti ocazia celui mic sa propuna noi activitati in care sa va implicati. Psihologii spun ca este destul de dificil pentru parinti sa descopere care este strategia ideala pentru a motiva un copil sa isi indeplineasca activitatile, insa exista o maniera care se poate dovedi a fi functionala si anume aceea de a oferi copiilor ocazia sa isi invete parintii ceva. Acestia isi pot invata parintii anumite lucruri apropo de calculatoare, internet sau alte activitati pe care ei le cunosc mai bine, acestia putand sa realizeze si faptul ca procesul de invatare este unul continuu si necesar.

Atitudinea parintilor joaca un rol important asupra modului in care percepe un copil scoala si procesul de invatare. Reeves considera atitudinea parintilor ca fiind cruciala pentru cei care incearca sa ofere un bun exemplu copilului lor. Faptul ca cel mic isi vede parintii citind sau desfasurand alte activitati care le pot capta interesul se poate dovedi a fi un succes deoarece acestia au tendinta sa urmareasca mai degraba ceea ce fac parintii lor si nu ceea ce spun acestia.

Si abordarea dialogurilor de zi cu zi poate fi realizata in alt fel. Atunci cand parintii incep o discutie cu cel mic, cand acesta se intoarce de la scoala, in loc de intrebarea adresata in mod obisnuit apropo de ce au mai facut copii azi la scoala si primirea inevitabilului raspuns "nimic", se poate initia o discutie despre cel mai amuzant lucru petrecut in acea zi, cel mai infricosator, interesant, trist sau alte lucruri asemanatoare. Reeves spune ca atunci cand parintii doresc ca cei mici sa isi impartaseasca emotiile, discutia trebuie deschisa de adulti pentru primirea unui raspuns cat mai sincer din partea copilului. El recomanda ca o astfel de discutie sa fie directa si neintrerupta pentru ca cel mic sa inteleaga ca scoala este un element important in viata sa.

Anne Rambo afirma ca un factor important in transmiterea mesajului corect catre copii este ajutorul oferit de parinti in organizarea activitatilor scolare. Acestia isi pot ajuta copilul sa mentina ordinea in ghiozdan sau printre hartii sau sa duca la bun sfarsit proiectele incepute.

Odihna copiilor

Specialistii considera ca parintii au datoria sa faca modificarile necesare in programul de familie pentru a respecta programul de somn al copiilor. Astfel, daca cel mic nu este de acord sa mearga la somn la o anumita ora, adulti ar putea sa se culce mai devreme daca acest aspect il ajuta pe copil sa isi respecte programul de odihna. O alta varianta este ca parintii sa reduca numarul de activitati din afara scolii pentru a oferi celui mic mai mult timp pentru realizarea temelor. Intreaga familie trebuie sa acorde o atentie deosebita activitatii scolare si procesului de invatare al copilului pentru a-i oferi acestuia sprijinul de care are nevoie.