Titlu

Frica - o stare normala a copilariei


Autor: Anda Sabau

Temeriile copiilor sunt de cele mai multe ori nefondate. Acestia gasesc diverse surse de frica precum anumite obiecte, persoane sau chiar locuri, mai ales in primii 5 ani de viata. Insa daca observati aceste temeri si la copilasul dumneavoastra, nu aveti de ce sa va alarmati, aceastea fiind reactii normale. Ei inca descopera lumea inconjuratoare, asadar acordati-le timpul de care au nevoie pentru a face descoperirile necesare pe cont propriu. Cele mai populare temeri sunt privind singuratatea, frica de intuneric si de animale.

Frica de intuneric insa se claseaza pe locul I in topul temerilor la copii mici. Insa in timp ce o astfel de frica nu provoaca alte tipuri de tulburari mai grave, teama de animale de exemplu ii poate crea celui mic o stare de agitatie si anxietate.Trebuie sa ii explicati celui mic prin argumente solide ca nu are de ce sa ii fie teama. Daca observati insa ca tot se fereste de animale si nu doreste sa fie in preajma lor, nu il fortati. Daca de exemplu, copilul dumneavoastra inca mai doarme cu veioza la varsta de 7-8 ani, aceast lucru denota ca el inca are o temere anormala, la fel ca si copilul care plange cand vede un caine ca se apropie de el. In astfel de cazuri, trebuie sa ii explicati ca reactiile lui nu sunt adecvate si sa il convingeti ca nu are de ce sa ii fie teama. Atentie, nu este indicat nici sa il amenintati pe cel mic cand nu se comporta corespunzator, ca il veti duce la cainele rau. Prin astfel de amenintari tot ce veti obtine este sa ii alimentati aceasta frica nefondata, care in timp se poate agrava.

O temere destul de severa este frica excesiva care este adesea caraterizata prin tulburari de comportament si fobii care persista chiar daca motivul fricii dispare. Daca observati ca copilul se sperie si tresare la un simplu zgomot, este mereu agresiv cu cei din jur, se balbaie si este mereu agitat, acestea pot fi primele semne care prevestesc o tulburare mult mai grava. Asadar, consultati un psihiatru cat mai curand, deoarece el este singurul capabil sa judece astfel de manifestari si sa le si gaseasca un tratament adecvat.

Care este originea fricii la cei mici?

Astfel de temeri sunt strict legate de o mai buna cunoastere a vietii, asadar un copil care nu experimenteaza niciun fel de frica este un copil anormal. Cel mic trebuie sa invete singur de ce ii este teama si de ce nu. Unora le este frica de apa, dar descopera acest lucru abia cand sunt adusi in fata faptului. Insa conteaza si modul in care aceasta reactioneaza. Unii sunt mai iritati si mai emotivi, pe cand altii sunt foarte agresivi. Conteaza mult si atitudinea parintelui fata de aceste situatii si reactii. Nu trebuie lasata o simpla frica sa degenereze in ceva mai grav si mai obsesiv. Astfel de greseli il pot transform pe copilul dumneavoastra intr-un copil fricos, care se va speria usor de orice lucru. Este important sa il educati pe copil in acest sens si sa il ajutati sa isi tina sub control frica. Pentru ca acest lucru sa functioneze, trebuie sa il inconjurati cu sfaturi bune, multe afectiune, rabdare si intelegere.