Titlu

Timiditatea la copii: cum sa ii ajutam?


Autor: Anda Sabau

Timiditatea copilului dumneavoastra este absolut normala, mai ales la varste fragede cand copii inca descopera lumea din jurul lor. Nu toti copii sunt sociabili, iar unii se obisnuiesc mai greu cu cei din jur si au tendinta sa se izoleze. Insa exista cazuri cand timiditatea devine o problema majora, iar in acest caz copilul trebuie ajutat. Cand observati ca se retrage adesea de la evenimente sociale (zile de nastere, evenimente la scoala) si uneori aceasta timiditate il impiedica sa mearga la orele de curs, acestea sunt deja semnale de alarma. Cand copilul nu se mai dezvolta normal intr-un astfel mediu, atunci timiditatea ridica semne de intrebare.

Tipuri de comportamente timide:

  • Copilul se agata de piciorul dumneavoastra, atunci cand vede necunoscuti prin zona sau se ascunda mereu dupa mama sau tata
  • Daca mergeti in parc, copilul se izoleaza de restul si sta singur. Poate ii ia mai mult timp celui mic sa isi faca curaj sa abordeze unii copii, insa daca intrun final reuseste este un semn ca isi doreste sa se integreze.
  • Cand nu sunteti acasa, ci intr-un mediu necunoscut copilul nu vrea sa vorbeasca deloc. In acest caz, daca nu merge cu vorba buna sau cu argumente, consultul la un specialist este indicat. Mai devreme sau mai tarziu, copilul va trebui sa invete sa socializeze si in prezenta altor persoane.
  • Cand copilul se afla in prezenta unor straini, refuza sa faca ce ii spuneti. Daca de exemplu ii cereti sa spuna o poezie si el refuza, acest lucru denota ori ca este rusinos pe moment, ori il impiedica timiditatea. Oricare ar fi motivul, invatati-l sa fie deschis si sa comunice, indiferent de loc sau situatie.

Personalitatea copilului este innascuta.Timiditatea, este una din trasaturile de personalitate care au fost studiate timp indelungat de cercetatori. Tendinta de a fi timid apare, in partea din creier care controleaza reactiile la lucrurile care nu ne sunt familiare. Copii par sa fie setati cu un simt foarte dezvoltat in cea ce priveste lucrurile nefamiliare. In mod normal, cand un copil observa un lucru nou, acesta are tendinta de-a fixa acel lucru, bataile inimii se accelereaza, iar tot corpul este tensionat. La 1 din 7 copii, bataiile inimii raman acelerate pentru mai mult timp, iar copilul incepe sa fie stresat si agitat. Acest nivel ridicat de sensibilitate poate fi inascut si nu dobandit. Si poate fi pentru toata viata. Depinde de dumneavoastra ca parinti sa ajutati copilul sa invete sa comunice cu persoanele din jur, si sa invete sa se adapteze oricarui mediu si colectiv. Cercetatorii care studiaza copii cu un grad ridicat de sensibilitate, gasesc ca ei sunt timizi de la o varsta frageda.

Cum sa va ajutati copilul:

  • Nu il etichetati niciodata ca un copil timid si evitati sa il criticati sau sa il certati de fata cu altii.
  • Nu il presati atunci cand are de-a face cu evenimente si persoane noi. Este normal pentru copii timizi sa cantareasca mai mult timp activitatile nefamiliare inainte sa se implice complet. Copilul nu trebuie fortat in niciun caz. Rabdarea si intelegerea sunt cheie in astfel de situatii.
  • Stimulati copilul sa se implice in diverse activitati cu cei de varsta lui. Inscrieti-l la inot, tenis, karate etc.
  • Nu ii sariti imediat in ajutor atunci cand vedeti ca ezita sau ii este frica de un anumit lucru. Oferiti-i tot suportul si intelegerea dumeavoastra, insa lasati-l sa se descurce pe cont propriu.
  • Invatati-l cu mici recompense atunci cand vedeti un progres din partea lui.
  • Nu uitati nici sa il laudati atunci cand observati ca incearca din rasputeri sa fie sociabil si sa depaseasca pragul timiditatii.

Intotdeauna un parinte trebuie sa isi ajute copilul indiferent de caracterul acestuia. Ganditi-va la solutii creative pentru a-l ajuta sa treaca peste aceasta timiditate si daca vedeti ca persista sau chiar se agraveaza odata cu varsta, consultati un specialist.