Toxoplasmoza este infectia cu Toxoplasma gondii. Toxoplasma gondii este un parazit protozoar ubicuitar, care poate infecta oamenii. Infectia cu acest parazit are loc in principal in timpul copilariei si adolescentei. In tarile cu industrie dezvoltata, in cele cu climat temperat, prevalenta infectiei a scazut in ultimii 30 de ani.
O data ce o persoana este infectata, parazitul se cantoneaza in tesutul nervos si in cel muscular si nu va fi eliminat niciodata.
Cand infectia cu toxoplasma are loc pentru prima data in timpul sarcinii, infectia se poate transmite la fat, ducand la aparitia toxoplasmozei congenitale, cu manifestari neurologice si oftalmologice associate.
Infectia materna
Incidenta infectiei materne in timpul sarcinii variaza intre1-8 la 1000 de sarcini susceptibile. Femeile imunocompetente (cu un sistem imunitar normal) care au fost infectate inainte de conceptie nu vor transmite niciodata toxoplasmoza la fat, desi exista si exceptii rare. Femeile cu deficit imunitar (de exemplu, femeile cu SIDA sau cele care iau medicamente imunosupresoare) pot sa aiba paraziti in sange in timpul sarcinii, chiar daca infectia a avut loc inainte de conceptie. Copiii lor sunt la risc sa faca infectie congenitala.
Toxoplasma gondii este un parazit obligatoriu intracelular, care exista sub 3 forme: oochistul, care se gaseste doar in materiile fecale de pisica; tahizoitul, o forma care se divide rapid si se intalneste in faza acuta a infectiei; bradizoitul, o forma care creste lent si se intalneste in interiorul chisturilor tisulare. In timpul infectiei primare, o pisica poate elimina milioane de oochisti, pe o perioada de 1 pana la 3 saptamani. Oochistii devin infectiosi dupa 1-5 zile si pot ramane infectiosi pana la 1 an, in special in mediul umed, cald. Pisicile dezvolta imunitate dupa infectia primara.
Infectia materna cu toxoplasma este dobandita pe cale orala. Infectia fetala are loc prin transmiterea parazitilor prin placenta, ca urmare a infectiei primare materne. Pentru a supravietui si a se multiplica, tahizoitii invadeaza celulele gazdei, in special creierul si muschii, unde formeaza chisturi tisulare care pot ramane in stare dormanta (inactivi) timp de mai multi ani. Tranzitia de la forma acuta, infectanta, numita tahizoit, care este responsabila de leziunile celulare, la forma inactiva numita bradizoit, continut in interiorul chisturilor tisulare, are implicatii importante pentru “fereastra de oportunitate” terapeutica.
Infectia acuta a mamei este de obicei asimptomatica. Cand apar simptomele de infectie, acestea sunt nespecifice, ca oboseala, febra, stare de rau general, mialgii. Limfadenopatiile (marirea ganglionilor limfatici) este un semn mai specific al bolii.
Combinatia dintre anticorpii anti-Toxoplasma de tipul IgM pozitiv si IgG negativ, cu pozitivarea ambelor teste doua saptamani mai tarziu, indica o infectie care a avut loc cu 2 saptamani inainte de prima pozitivare a IgM.
Riscul infectiei fetale creste cu cat varsta gestationala este mai mare la momentul seroconversiei materne.
Sechelele toxoplasmozei fetale
Ecografia fetala poate fi utila pentru a furniza informatii legate de diagnostic. Cele mai frecvente trasaturi ecografice intalnite in toxoplasmoza fetala sunt zone intracraniene hiperecogene sau calcificari si dilatare ventriculara, care sunt semne de prognostic nefavorabil. Dilatarea ventriculara cerebrala este in general simetrica si bilaterala. De cele mai multe ori, aceste leziuni sunt vizibile abia dupa 21 de saptamani de gestatie. Alte caracteristici ale toxoplasmozei fetale, in afara celor cerebrale, sunt mai putin specifice pentru toxoplasmoza. Au mai fost descrise densitatile intrahepatice, cresterea grosimii si hiperdensitatea placentei, ascita, si mai rar, revarsatele pleurale si pericardice.
Restrictia de crestere intrauterina si microcefalia nu sunt caracteristici ale toxoplasmozei congenitale.
Diagnosticul infectiei materne
Femeile insarcinate ar trebui testate pentru toxoplasmoza. Infectia materna in timpul sarcinii se poate diagnostica pe baza unor teste de sange, realizate la o distanta de cel putin 2 saptamani, teste care sa arate seroconversia de la negativ la pozitiv pentru anticorpii specifici pentru toxoplasma de tipul IgM sau IgG. Pentru femeile la care se face testarea la 13 saptamani de gestatie si se gasesc pozitive pentru anticorpii IgM si IgG, probabilitatea ca infectia sa fi avut loc dupa conceptie este de 1-3%.
Diagnosticul toxoplasmozei fetale
Principalul scop al diagnosticului prenatal al infectiei fetale este de a ajuta la decizia de a schimba tratamentul prenatal de la spiramicina la o combinatie cu pirimetamina-sulfonamida. Deoarece diagnosticul prenatal necesita efectuarea amniocentezei, care este un test invaziv cu un risc mic, dar existent, de avort, medicii trebuie sa se asigure ca femeile sunt suficient de informate pentru a cantari efectele benefice si riscurile legate de acesta procedura.
La unele femei, diagnosticul prenatal este important pentru a ajuta la decizia lor de a intrerupe sau nu sarcina. Excluderea infectiei fetale pe baza diagnosticului prenatal poate de asemenea preveni tratamentul postnatal care nu ar fi necesar la copiii fara semne clinice de toxoplasmoza si cu risc mic de infectie congenitala.
Reactia de polimerizare in lant (PCR) pentru ADN –ul de Toxoplasma gondii din lichidul amniotic este cea mai buna metoda de diagnosticare a infectiei fetale, dar acuratetea variaza in functie de laboratoare, iar sensibilitatea metodei este mai mica in fazele initiale ale sarcinii.
Unii medici recomanda ecografia fetala pentru a detecta anomaliile fetale sugestive de infectie la femeile la care testarea din lichidul amniotic a fost negativa, in cazul unui posibil rezultat PCR fals negativ.
In ciuda absentei dovezilor eficientei tratamentului, tratamentul prenatal este adesea realizat la femeile insarcinate care sunt diagnosticate cu toxoplasmoza.
Spiramicina
Femeile insarcinate la care infectia apare in timpul sarcinii sunt tratate in general imediat cu spiramicina (1 gram pe cale orala, la fiecare 8 ore, fara alimente). Spiramicina este un antibiotic din clasa macrolidelor, asemanator eritromicinei. Acest antibiotic se concentreaza la nivelul placentei, considerandu-se ca tratand infectia de la nivelul placentei se previne transmiterea acesteia la fat.
Pirimetamina si sulfadiazina
Pirimetamina este un antagonist de acid folic care poate sa determine supresie medulara dependenta de doza, cu aparitia anemiei, leucopeniei si trombocitopeniei. Are efect teratogenic la animale atunci cand se administreaza in doze mari.
Sulfadiazina, un alt antagonist al acidului folic, actioneaza sinergic cu pirimetamina impotriva tahizoitilor de Toxoplasma gondii, si poate sa produca, de asemenea, supresie medulara si insuficienta renala acuta reversibila.
Datorita potentialelor efecte toxice ale acestor medicamente, utilizarea lor in in timpul sarcinii ar trebui luata in considerare daca este documentata infectia fetala, desi nu exista dovezi ca aceste medicamente sunt mai eficiente decat spiramicina. Nu exista efecte directe benefice materne ale acestor medicamente.
Schemele de tratament variaza:
Intreruperea sarcinii
Intreruperea sarcinii nu este recomandata decat daca exista dovada clara a infectiei fetale, bazata pe PCR si pe anomaliile intracraniene la ecografia fetala. Aceasta atitudine porneste de la faptul ca majoritatea copiilor infectati au un prognostic bun si, de obicei, nu prezinta diferente in ceea ce priveste dezvoltarea la 3-4 ani, comparative cu copiii neinfectati.
Dar, fetii cu dovezi ecografice de leziuni intracraniene sunt considerati la risc inalt de sechele neurologice serioase sau deces postnatal. Nu se stie cu certitudine daca tratamentul prenatal reduce aceste riscuri o data ce leziunile intracraniene s-au instalat.
Preventia infectiei primare se bazeaza pe evitarea surselor de infectie. Principalele surse de infectie sunt:
Spalarea mainilor este cea mai importanta masura ce trebuie luata pentru a reduce transmiterea toxoplasmozei. De aceea, spalarea mainilor este foarte importanta dupa activitati ca prepararea alimentelor sau gradinaritul.
Femeile insarcinate trebuie sa fie correct informate cu privire la aceasta infectie si sa cunoasca foarte bine care sunt sursele de infectie si cum se pot proteja pentru a evita aparitia toxoplasmozei in sarcina.