Termen cautat
Categorie

Factorul Rh in sarcina


Factorul Rh reprezinta un antigen hematic si tisular si se gaseste la 85% din populatia rasei albe. La 15% din persoane aglutinarea nu se produce, acestia avand un Rh negativ (absent).

Sistemul Rh are in componenta sa 6 factori antigenici, mosteniti de la ambii genitori, notati Cc, Dd, Ee.

Intre factorii aceleasi perechi exista particularitati genetice:

  • Factorii pereche sunt antitetici: lipsa caracterului C implica prezenta lui c si invers; prezenta unuia din caractere nu exclude pe celalalt, ambii factori pot exista pe acelasi eritrocit.
  • Factorii pereche sunt alelomorfi: in cazul in care ambii factori Cc, Dd, Ee, exista impreuna pe eritrocitele unui individ, nu se transmit niciodata impreuna, ci se vor transmite separat.
  • Fiecare individ poseda pe hematii cel putin unul din factorii alelomorfi: atunci cand sunt prezenti ambii factori este vorba despre un heterozigot, atunci cand este prezent numai unul dintre ei este un homozigot.

Factorul D este cel mai important factor, el avand cea mai mare putere antigenica, persoanele care poseda in formula lor D sunt rh pozitive, in timp ce persoanele la care lipseste factorul D sunt rh negative, acestea detin obligatoriu factorul d.

Sistemul Rh poate patrunde in circulatia unui individ Rh negativ si produce anticorpi anti Rh prin intermediul transfuziilor de sange cu Rh pozitiv, grefe recoltate de la donator Rh pozitiv. Anticorpii formati ajung in organismul fatului si produc conflictul antigen-anticorp.

In timpul sarcinii au loc microtransfuzii de sange fetal incepand de la 8 saptamani. Cele doua circulatii sanguine: materna si fetala sunt separate in placenta prin membrana bazala vilositara. Pasajul hematiilor fetale in circulatia materna este posibil prin traversarea stratului celular si este mai important in diverse circumstante cum ar fi: operatie cezariana, aplicare de forceps, decolare manuala de placenta, avorturi prin chiuretaj, leziuni placentare. Amniocenteza precoce poate favoriza transfuzia feto-materna.

Rezultatul conflictului antigen-anticorp la fat este dat de boala hemolitica a nou-nascutului ce se manifesta clinic in functie de gradul de severitate al conflictului prin:

  • Anemie
  • Sindrom icteric
  • Sindrom icteric
  • Sindrom edematos
  • Sindrom hemoragic
  • Sindrom neurologic
  • Exitus

Tuturor femeilor la care se suspicioneaza posibilitatea aparitiei bolii hemolitice li se vor efectua dozari ale anticorpilor imuni.

Exista si o simptomatologie dentara in cazul copiilor din mame cu incompatibilitate Rh si anume: dintii de lapte sunt verzi albastrui, din cauza depunerilor de biliverdina in germenii dentari in formare. Pigmentarea nu este proportionala cu durata si severitatea icterului neo-natal.

Discromia secundara este destul de rara datorita prevenirii si tratamentului modern al bolii hemolitice a nou-nascutului.

Conduita profilactica

Se recomanda sa se evite transfuziile de sange cu sange incompatibil in sistemul Rh si a grefelor, iar in cazul in care este necesar sa se utilizeze doar sange compatibil Rh.

In timpul gestatiei prevenirea imunizarii se realizeaza prin distrugerea rapida a hematiilor fetale Rh pozitive patrunse in circulatia materna inainte ca acestea sa sensibilizeze celulele imuno-competente ale mamei.

Specialistii au ajuns la concluzia ca distrugerea hematiilor fetale poate fi realizata prin injectarea anticorpilor anti-Rh. Pentru ca prevenirea sa poata fi eficienta, mama trebuie sa nu fie deja imunizata.

Administrarea de imunoglobulina anti D la femeile Rh negative trebuie sa se realizeze in primele 72 de ore dupa evacuarea unei sarcini:

Conduita curativa

S-au incercat foarte multe tratamente in timpul sarcinii de-a lungul timpului: administrarea de corticoizi, neutralizarea anticorpilor prin haptene, intarirea barierei placentare prin administrarea de vitamine C , K , E; dar nu s-a realizat o eficienta crescuta, de aceea au fost utilizate in formele usoare si medii.

In timpul sarcinii este indicata transfuzia fetala, plasmafereza (inlocuirea saptamanala a unei cantitati din plasma materna cu plasma straina), administrarea orala de antigene eritrocitare, declansarea artificiala a nasterii dupa saptamana 34 pentru a i se putea aplica nou-nascutului tratamentul corespunzator.

Nou-nascutului i se recomanda fototerapie, transfuzii mici si repetate, exanguinotransfuzii.

Fototerapia-expunerea la lumina a copilului, reduce bilirubinemia.